2ra-1481/22 — constatarea nulitatii contractului privind investirea capitalului in constructie, incasarea sumei, dobanzii de intarziere si a cheltuielilor de judecata

2ra-1481/22 — constatarea nulitatii contractului privind investirea capitalului in constructie, incasarea sumei, dobanzii de intarziere si a cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-1481/22

2-20106341-01-2ra-12102022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. S. Dimitriu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Guzun, V. Sîrbu, V. Buhnaci)

ÎNCHEIERE

21 decembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Victor Burduh

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Mihai Tîrșu,

reprezentat de avocatul Radu Dumneanu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Mihai Tîrșu împotriva

Societății cu Răspundere Limitată „Kirsan Com” cu privire la constatarea nulității

absolute a contractului privind investirea capitalului în construcție, încasarea diferenței

de sumă nerestituită, încasarea dobânzii de întârziere și compensarea cheltuielilor de

judecată, și cererea reconvențională înaintată de Societatea cu Răspundere Limitată

„Kirsan Com” împotriva lui Mihai Tîrșu cu privire la restituirea sumei și compensarea

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 22 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Mihai Tîrșu și a fost menținută hotărârea din 04 noiembrie

2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

constată:

La data de 02 septembrie 2020, Mihai Tîrșu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SRL „Kirsan Com” cu privire la constatarea nulității absolute a contractului

privind investirea capitalului în construcție, încasarea diferenței de sumă nerestituită,

încasarea dobânzii de întârziere și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii Mihai Tîrșu a indicat că la data de 24 decembrie 2015 între

SRL „Kirsan Com”, în calitate de executor și Mihai Tîrșu, în calitate de

consumator/investitor, a fost încheiat contractul nr. 003/KRS-17 bl. D obiectul căruia îl

constituie executarea construcției de către executor din contul acestuia și al investițiilor

investitorului și transmiterea în proprietate investitorului a apartamentului nr.XXXXX,

cu 2 odăi cu suprafața de 62,52 m2, situat la etajul XXXXX al blocului XXXXX,

amplasat în mun. XXXXX, str. XXXXX, număr cadastral XXXXX. Iar investitorul și-

a asumat obligația de a primi apartamentul și a achita prețul acestuia.

A susținut că, exemplarul contractului consumatorului nu a fost autentificat și nu

a conținut mențiunea înregistrării în Registrul bunurilor imobile, deși obiectul

contractului este construcția unui bun imobil viitor, specificând că, conform pct.2 al

anexei nr.1 a contractului, investitorul și-a asumat obligația de a transmite apartamentul

în posesiune și folosință până la data de 30 martie 2017.

A precizat că, deși la data de 24 decembrie 2015 a îndeplinit corespunzător

obligațiile de a achita prețul pentru apartamentul în sumă de 654976,30 de lei,

executorul nu i-a transmis în posesie și folosință bunul imobil, specificând totodată că

bunul imobil nici la moment nu este dat în exploatare.

A menționat că, la data de 02 mai 2019, a solicitat ca, în cazul în care blocul

locativ nu va fi dat în exploatare până în luna iunie 2019, să îi fie atribuit un apartament

în condiții similare dat în exploatare, sau restituită suma achitată.

Prin răspunsul nr. 83 din 16 mai 2019, SRL „Kirsan Com” a comunicat că,

apartamentele din blocul XXXXX, amplasate pe str. XXXXX, mun. XXXXX, urma a

fi transmis în posesie și folosință investitorilor în trimestrul IV al anului 2019.

A susținut că, la data de 08 iulie 2019 și 27 iulie 2019, a solicitat rezilierea

contractului și restituirea sumei achitate, pe motiv că executorul nu execută obligațiile

contractuale, iar prin răspunsul nr.125 din 22 iulie 2019, i s-a comunicat că pentru

rezilierea contractului urmează să se prezinte la sediul întreprinderii pentru a depune o

cerere în acest sens.

A precizat că, prin intermediul avocatului s-a adresat cu o cerere prealabilă, iar

prin răspunsul nr.254 din 06 decembrie 2019, a fost informat în mod repetat că suma

achitată va fi restituită doar după rezilierea contractului.

A notat că pentru a evita compensarea prejudiciilor cauzate consumatorului, i-a

fost restituită suma de 649736,49 de lei, în următoarele tranșe la data de 13 februarie

2020, suma de 181365,38 de lei, la data de 24 februarie 2020, în sumă de 191066,14 lei

și la data de 19 iunie 2020, în sumă de 277304,97 de lei, astfel datoria constituia suma

de 5239,81 de lei.

A invocat faptul că, prin cererea prealabilă repetată s-a solicitat restituirea

integrală a datoriei, a dobânzii de întârziere în sumă de 136003,77 de lei și a cheltuielilor

suportate în legătură cu reclamarea acțiunilor ilegale, specificând că pârâtul are un

comportament abuziv și contrar prevederilor imperative ale legislației în vigoare, prin

ce i-a cauzat un prejudiciu în proporții deosebit de mari și s-a îmbogățit fără justă cauză.

De asemenea a indicat că, contrar prevederilor legale, contractul nu a fost

autentificat notarial și nici nu a fost înregistrat în Registrul bunurilor imobile, prin

urmare administratorul SRL „Kirsan Com” nu avea dreptul să încaseze careva sume

bănești până la autentificarea și înregistrarea tranzacției în Registrul de stat al bunurilor

imobile.

A susținut Mihai Tîrșu că, pârâtul a utilizat și a refuzat ilegal să restituie suma

încasată în baza unui act lovit de nulitate absolută, considerente din care urma a fi

încasată dobânda de întârziere în sumă de 93706,18 lei.

Mihai Tîrșu a solicitat constatarea nulității absolute a contractului nr. 003/KRS-

17 din 24 decembrie 2015 privind investirea capitalului în construcție, încasarea

diferenței de sumă nerestituită în mărime de 5239,81 de lei, a dobânzii de întârziere în

mărime de 93706,18 lei, pentru perioada 16 iulie 2019-01 septembrie 2020 și a

cheltuielilor de judecată în mărime de 19400 de lei.

La data de 14 septembrie 2021, SRL „Kirsan Com”, reprezentată de avocatul

Radion Bordian a depus cerere reconvențională împotriva lui Mihai Tîrșu cu privire la

restituirea sumei plății nedatorate în sumă de 3232, 90 de euro și compensarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii reconvenționale, a invocat că între SRL „Kirsan Com” și

Mihai Tîrșu, au existat raporturi contractuale derivate din contractul nr. 003/KRS- 17

bl.D din 24 decembrie 2015, cu privire la investirea capitalului în construcție, potrivit

căruia SRL „Kirsan Com”, urma să construiască și să transmită în proprietate

apartamentul nr. XXXXX bl. XXXXX, situat pe str. XXXXX, mun. XXXXX, iar Mihai

Tîrșu să investească suma de 30635 de euro.

A susținut că, Mihai Tîrșu a efectuat plata integrală la data de 24 decembrie 2015

în lei, în conformitate cu cursul de schimb oficial stabilit de BNM la data plății (pct. 3.1

din contractul de investiție), iar ulterior, din circumstanțe legate de persoana pârâtului,

s-a solicitat rezilierea contractului și restituirea mijloacelor bănești avansate în temeiul

contractului de investiție.

A menționat că, în pofida faptului că pârâtul nu a respectat procedura de reziliere

a contractului nominalizat, SRL „Kirsan Com” a transferat la data de 13 februarie 2020

suma de 182828 de lei, echivalentul a 9481,40 de euro, la data de 24 februarie 2020 în

sumă de 192607 de lei, echivalentul a 10000 de euro și la data de 19 iunie 2020, suma

de 279541,30 de lei, echivalentul a 14386,50 de euro, în total suma de 33867 de euro,

cu 3232,90 de euro mai mult decât plata efectuată de către Mihai Tîrșu în temeiul

contractului de investiție.

La fel, a menționat prevederile art.7, 8 ale Legii contabilității, art.7 din Standardul

național de contabilitate, art. 9, 774, 858, 901, 1979 din Codul civil, specificând că,

regula plății nedatorate stabilește principiul potrivit căruia dacă o datorie nu există, plata

trebuie să fie restituită celui ce a facut-o.

A susținut că, Mihai Tîrșu nu dispune de acte contabile care să justifice și să

acopere suma transferată și nu a întreprins nici o acțiune de restituire a sumei

nominalizate, deși a fost pus în cunoștință de cauză despre această stare de fapt,

menționând că plata a fost executată fără cauză/temei și respectiv cel ce plătește fără a

datora are dreptul la restituire, din acest motiv a solicitat SRL „Kirsan Com” încasarea

din contul lui Mihai Tîrșu suma de 3232,9 euro.

Prin hotărârea din 04 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru s-a

respins cererea de chemare în judecată înaintată de Mihai Tîrșu și cererea

reconvențională înaintată de SRL „Kirsan Com”, ca fiind neîntemeiate.

La data de 11 noiembrie 2021, Mihai Tîrșu, reprezentat de avocatul Radu

Dumneanu, a declarat apel împotriva hotărârii din 04 noiembrie 2021 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanțe

și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună constatarea nulității absolute a

contractului nr.003/KRS-17 din 24.12.2015, și încasarea din contul SRL „Kirsan Com”

în folosul lui Mihai Tîrșu a sumei de 5239,81 de lei, pentru a asigura restituirea integrală

a sumei de bani încasate în baza unui act juridic lovit de nulitate absolută, a sumei de

93706,18 lei, și compensarea cheltuielilor de judecată în sumă de 19400 de lei.

Prin decizia din 22 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Mihai Tîrșu și a fost menținută hotărârea din 04 noiembrie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Chișinău a reținut că prin acțiunea depusă

Mihai Tîrșu a solicitat constatarea nulității contractului nr.003/KRS-17 bl. D cu privire

la investirea capitalului în construcție din 24 decembrie 2015, invocând faptul că, acesta

nu a fost înregistrat în Registrul bunurilor imobile.

La caz instanța de apel a stabilit că, din cauza neexecutării obligațiilor asumate de

către executorul SRL „Kirsan Com”, la 10 februarie 2020, investitorul Mihai Tîrșu, prin

intermediul avocatului Dumneanu Radu, a notificat executorul SRL „Kirsan Com”

despre rezoluțiunea contractului, și a solicitat restituirea în termen de 7 zile a sumei

achitate în baza contractului nr.003/KRS-17 bl. D privind investirea capitalului în

construcție din 24 decembrie 2015, a dobânzii de întârziere și penalității.

Drept urmare a rezoluțiunii contractului, SRL „Kirsan Com” a restituit lui Mihai

Tîrșu, în trei tranșe, suma achitată conform contractului.

Astfel, a menționat că prima instanță just a reținut că, în speță, actul juridic

nulitatea căruia se solicită a fi constatată, a fost rezoluționat la inițiativa lui Mihai Tîrșu

și au fost aplicate efectele rezoluțiunii de restituire a prestațiilor executate, și anume

SRL „Kirsan Com” a restituit suma primită de la investitor.

Cît privește cerința privind încasarea diferenței de sumă pretins nerestituită, în

mărime de 5239,81 de lei, instanța de apel a reținut că, conform copiei bonului fiscal

nr.0003 din 24 decembrie 2015, Mihai Tîrșu a achitat suma de 654976,30 de lei, în baza

contractului nr.003/KRS17 bl. D privind investirea capitalului în construcție, iar

conform copiilor: ordinului de plată nr.4 din 13 februarie 2020 suma de 182828 de lei,

nr.3 din 24 februarie 2020 în sumă de 192607 de lei și nr.3 din 19 iunie 2020 în sumă

de 279541,30 de lei, SRL ,,Kirsan Com” a transferat lui Mihai Tîrșu suma totală de

654976,30 de lei. Astfel, instanța de apel a indicat că prima instanță just a conchis

despre netemeinicia cerinței privind încasarea diferenței de sumă pretins nerestituită,

or, suma nominalizată, care de fapt constituie comisionul reținut de bancă, nu a fost

achitată executorului SRL „Kirsan Com” și nu poate fi restituită de către acesta din

urmă. Totodată Colegiul a conchis că, prevederile art. 875 alin. (6) din Codul civil

(modernizat) nu au incidență, nefiind aplicabile speței.

Privitor la încasarea dobânzii de întârziere, instanța de apel a reținut drept relevante

prevederile art. 642 din Codul civil și faptul că până la depunerea acțiunii în instanță,

SRL „Kirsan Com” a executat obligația și a restituit lui Mihai Tîrșu suma primită de la

acesta din urmă, în baza contractului nr.003/KRS-17 bl. D, privind investirea capitalului

în construcție din 24 decembrie 2015.

Cu referire la cheltuielile de judecată instanța de apel a reținut că, reieșind din

prevederile art. 94, 96 din Codul de procedură civilă, cheltuielile de judecată se

compensează doar părții, care a avut câștig de cauză. La caz, având în vedere că, Mihai

Tîrșu nu a avut câștig de cauză, respectiv urma a fi respinsă cerința privind compensarea

cheltuielilor de judecată, în sumă de 19400 de lei.

La data de 26 septembrie 2022, prin intermediul poștei electronice, Mihai Tîrșu,

reprezentat de avocatul Radu Dumneanu, a declarat recurs împotriva deciziei din

22 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea

deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei hotărâri noi, prin

care să fie constatată nulitatea absolută a contractului nr. 003/KRS-17 din 24 decembrie

2015 privind investirea capitalului în construcție, încasarea diferenței de sumă

nerestituită în sumă de 5239,81 de lei, a dobânzii de întârziere în mărime de 93706,18

lei, pentru perioada 16 iulie 2019-01 septembrie 2020 și a cheltuielilor de judecată în

sumă de 19400 de lei.

În motivarea recursului a invocat că atât concluziile primei instanțe, cât și

concluziile instanței de apel sunt vădit neîntemeiate, deoarece au la bază aprecierea

arbitrară a probelor administrate și faptul că normele de drept material au fost încălcate

la soluționarea cauzei.

Reprezentantul recurentului a indicat că, pentru constatarea existenței sau

inexistenței datoriei SRL „Kirsan Com”, urmau să fie luate în considerație extrasele din

contul de card de la BC „Victoriabank” SA ale lui Mihai Tîrșu, anexate la materialele

cauzei civile, dar nu ordinele de plată.

A menționat că, la moment, datoria SRL „Kirsan Com” față de creditorul

consumator Mihai Tîrșu este de 5239,81 de lei, iar concluzia instanței de fond este una

neîntemeiată, fiind contrară prescripției imperative ale prevederilor art.875 alin.(6) din

Codul civil, o normă identică conținându-se și în art.586 alin.(4) din Codul civil (în

redacția pînă la data de 01 martie 2019), potrivit căreia, cu sumele plătite de debitor, în

cazul în care sînt insuficiente pentru acoperirea integrală a datoriei scadente, se acoperă

în primul rând cheltuielile de judecată, pe urmă dobânzile și alte obligatii de plată și, la

urmă, obligația principală (capitalul).

Cât privește cerința de încasare a dobânzii de întârziere, a indicat că, prin cererea

înregistrată la SRL „Kirsan Com” sub numărul de intrare 129, la data de 02 mai 2019

s-a solicitat restituirea banilor în cel mai scurt timp. Consideră recurentul că, de la

expirarea termenului de 7 zile de la data indicată pârâtul se află în întârziere și avea

obligația de a achita dobânda de întârziere prevăzută de art.619 din Codul civil (în

vigoare până la data de 01 martie 2019), și art.942 din Codul civil (în vigoare la

momentul de față).

În concluzie a indicat că, având la bază circumstanțele de fapt, în coraport cu

normele de drept aplicabile, ținând cont de faptul că în realitate SRL „Kirsan Com” are

o datorie față de Mihai Tîrșu în sumă de 5239,81 de lei, de faptul că SRL „Kirsan

Com”a încasat în mod vădit suma de 654976,30 de lei, contrar normelor de drept

imperative, fără a autentifica contractul din 24 decembrie 2015 și fără a-l nota în

Registrul Bunurilor Imobile, în baza unui contract lovit de nulitate absolută, în

condițiile în care constatarea nulității absolute a unui act poate fi invocată potrivit art.

217 din Codul Civil de orice persoană interesată, iar persoana nu este privată de dreptul

de a utiliza simultan mai multe mijloace de apărare prevăzute de lege, consideră că

soluțiile instanței de fond și instanței de apel sunt neîntemeiate.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 22 iunie 2022.

Din materialele dosarului rezultă că, Curtea de Apel Chișinău a expediat

participanților la proces, prin poșta electronică, copia deciziei contestate la 12

septembrie 2022 (f.d. 177).

Astfel, recursul, declarat la 26 septembrie 2022, este în termen.

La 12 octombrie 2022, copia recursului a fost expediată în adresa intimatei SRL

„Kirsan Com” cu înștiințarea despre depunerea referinței (f.d. 190).

Prin referința depusă la 21 noiembrie 2022, SRL „Kirsan Com”, reprezentată de

avocatul Radion Bordian, a solicitat declararea recursului ca inadmisibil, în temeiul art.

433 din Codul de procedură civilă.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Mihai Tîrșu, reprezentat de

avocatul Radu Dumneanu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că recursul exercitat asupra deciziilor instanțelor de apel are

caracter nedevolutiv și controlul judiciar se circumscrie doar asupra problemelor de

drept material și procedural, verificându-se în exclusivitate doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie

să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la

fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza

Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursul declarat de Mihai

Tîrșu, reprezentat de avocatul Radu Dumneanu, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de Mihai Tîrșu, reprezentat de avocatul Radu Dumneanu, ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de Mihai Tîrșu, reprezentat de avocatul Radu Dumneanu, se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Victor Burduh

Mariana Pitic