2ra-1334/22 — repararea prejudiciului cauzat prin actiunile ilicite ale organelor de urmarire penala, ale procuraturii si ale instantelor de judecata

Dosarul nr. 2ra-1334/2022

2-21036223-01-2ra-20092022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (D. Tricolici)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (L. Pruteanu, I. Țurcan, Iu. Cotruță)

Î N C H E I E R E

14 decembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecători Mariana Pitic

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de către Petru Paraschiv și

Ministerul Justiției al Republicii Moldova,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Petru Paraschiv

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenienți accesorii

Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova și Procuratura Generală a Republicii

Moldova cu privire la repararea prejudiciului moral și material cauza prin acțiunile

ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii,

împotriva deciziei din 21 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 10 martie 2021, Paraschiv Petru a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenienți accesorii

Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova și Procuratura Generală a Republicii

Moldova cu privire la repararea prejudiciului moral și material cauza prin acțiunile

ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și compensarea cheltuielilor

de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că prin ordonanța din 02 aprilie 2015, organul

de urmărire penală din cadrul Inspectoratului de Poliție Hîncești, în persoana

ofițerului de urmărire penală, Erhan Oleg a dispus pornirea urmăririi penale în

privința lui Paraschiv Petru, acesta fiind bănuit de comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 361 alin. (1) din Codul penal.

Reclamantul susține că prin ordonanța procurorului în Procuratura Hîncești,

Brăila Natalia din 05 octombrie 2016, a fost pus sub învinuire, incriminându-i-se că

în circumstanțe necunoscute a falsificat, deținut și folosit titlul de autentificare a

drepturilor deținătorului de teren, eliberat la 24 iulie 2002, acțiuni care au fost

încadrate conform art. 361 alin. (1) din Codul penal.

Notează că în realitate urmărirea penală a fost pornită cu scopul de a-l sancționa

pentru implicarea sa activă în campaniile electorale, deoarece a fost un susținător

fidel al Partidului ,,Platforma Demnitate și Adevăr”.

1

În acest sens, reiterează că nu a avut nicio implicare în comiterea faptelor

incriminate, însă Procuratura Hîncești i-a înaintat în mod formal și absolut arbitrar

învinuirea, care a durat doi ani, fiindu-i aplicată măsura de constrângere obligațiunea

de a nu părăsi localitatea. Astfel, consideră că a fost privat ilegal de dreptul la libera

circulație. Doar datorită multiplelor demersuri și plângeri depuse de partea apărării,

a fost scos de sub urmărire penală prin ordonanța din 25 aprilie 2018 a procurorului

în Procuratura Hîncești, Clevadî Grigore.

Susține că în dispozitivul acestei ordonanțe procurorul a indicat evaziv că

reclamantul este scos de sub urmărire penală din motivele expuse în partea

descriptivă, deși era obligat să specifice în mod clar în dispozitivul ordonanței

motivul scoaterii de sub urmărire penală.

Reclamantul a concluzionat că totuși, din partea descriptivă a ordonanței se

desprinde concluzia clară că vinovăția sa în comiterea infracțiunii incriminate nu a

fost dovedită.

A subliniat că toate aceste circumstanțe demonstrează că învinuirea a fost

înaintată în lipsa probelor, care confirma vinovăția sa, deși art. 281 alin. (1) din

Codul penal, prevede imperativ că procurorul emite ordonanța de punere sub

învinuire a persoanei doar dacă consideră că probele acumulate sunt concludente și

suficiente. Menționează că a fost lipsit de posibilitatea de a-și continua activitatea

de muncă în orașul Sankt Petersburg, Federația Rusă, suportând pierderi financiare

irecuperabile, însă nu mai poate dobândi probe concludente, care ar confirma acest

fapt. În consecință a reiterat că familia sa a rămas fără surse de existență, fiind nevoit

să împrumute bani de la persoane fizice și instituții financiare pentru a supraviețui.

Ca rezultat al presiunilor psihologice și stării de stres la care a fost supus,

reclamantul explică că a suportat la 24 martie 2016 un atac de cord, cu consecințe

grave pentru sănătatea sa.

Din acest considerent a suportat cheltuieli financiare impunătoare pentru

tratament și reabilitare, însă starea gravă în care se afla, nu i-a permis să țină cont de

necesitatea de a documenta toate cheltuielile suportate.

Din aceste motiv, dispune de acte confirmative doar pentru o mică parte din

cheltuielile suportate în sumă de 8593 de lei. La fel, a avut cheltuieli de transport în

legătură cu chemările la organul de urmărire penală, în sumă de 5630 de lei.

Menționează că cel mai grav este faptul că și-a pierdut irecuperabil sănătatea,

or, consecințele atacului cerebral nu mai pot fi înlăturate definitiv, iar pe acest

fundal, urmare a tragerii ilegale a dosarului penal, a fost foarte grav afectat psihic,

motiv pentru care solicită repararea prejudiciului moral cauzat în sumă de 100 000

de lei, cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 10 000 de lei, suportate în

legătură cu pornirea procesului penal ilegal.

În conformitate cu prevederile Legii nr. 1545 – XIII din 25 februarie 1998

privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor

de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, solicită repararea

prejudiciului material în mărime de 24 223 de lei, prejudiciului moral în mărime de

100 000 de lei și încasarea cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 10 000 de

lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 26 octombrie 2021 a

fost admisă parțial acțiunea și s-a încasat din contul bugetului de stat prin intermediul

Ministerului Justiției în beneficiul lui Paraschiv Petru suma de 10 000 de lei cu titlu

2

de prejudiciu moral, prejudiciu material în mărime de 10 000 de lei și cheltuielile de

asistență juridică în mărime de 10 000 de lei.

În rest, acțiunea s-a respins ca neîntemeiată.

Prin decizia din 21 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, au fost respinse

apelurile declarate de către Paraschiv Petru și de către Ministerul Justiției, cu

menținerea hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 26 octombrie 2021.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut ca fiind justă soluția instanței

de fond de admitere a cerinței de compensare a cheltuielilor de asistență juridică

suportate în cadrul cauzei penale în sumă de 10 000 de lei, precum și a cheltuielilor

de asistență juridică suportate în prezenta cauză civilă în mărime de 10 000 de lei,

ca fiind necesare, realmente angajate și rezonabile ca mărime, sume care sunt

echitabile în raport cu complexitatea cauzelor deduse judecății.

Cu referire la pretenția reclamantului de încasare a prejudiciului material în

sumă de 14 223 de lei cu titlu de cheltuieli de tratament și transport suportate în

legătură cu cauza penală, instanța de apel a notat că reclamantul nu a probat legătura

cauzală dintre cheltuielile suportate și cauza penală în care a fost implicat or, după

cum just a reținut și instanța de fond, înscrisurile prezentate (bonurile de plată) nu

confirmă cu certitudine faptul că cheltuielile respective au fost în corelație cu

acțiunile de urmărire penală.

Colegiul a subliniat că, printre bonurile prezentate cu titlu de cheltuieli de

tratament se regăsesc și produse sau servicii care în mod clar nu au legătură cu

pretinsul prejudiciu material solicitat (servicii stomatologice, pastă de dinți etc.).

La 19 august 2022, Ministerul Justiției al Republicii Moldova a declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea

deciziei instanței de apel cu pronunțarea unei decizii noi privind respingerea acțiunii

(f.d. 132-136).

În motivarea recursului a manifestat dezacordul cu decizia instanței de apel

reiterând argumentele indicate în cererea de apel.

La 29 septembrie 2022, Petru Paraschiva declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței

de apel cu pronunțarea unei decizii noi privind admiterea integrală a acțiunii

(f.d.142-145).

În motivarea recursului a manifestat dezacordul cu decizia instanței de apel

reiterând argumentele indicate în cererea de chemare în judecată și cererea de apel.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs menționează

că Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 21 iunie 2022.

La 25 august 2022, prin intermediul poștei electronice a fost expediată în adresa

participanților la proces decizia motivată (f.d. 127).

Astfel, Colegiul constată că, recursurile declarate de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova la 19 august 2022 și de către Petru Paraschiv la 29 septembrie

2022, se consideră depuse în termenul stabilit de lege.

La 20 septembrie 2022 și 30 septembrie 2022, Curtea Supremă de Justiție a

expediat în adresa intimaților copia cererilor de recurs, cu înștiințarea despre

3

posibilitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

anexată la materialele dosarului (f.d. 138, 146).

La 06 octombrie 2022, Procuratura Generală a depus referință pe marginea

recursurilor declarate, solicitând respingerea recursului depus de către Petru

Paraschiv ca fiind neîntemeiat.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Examinând temeiurile recursurilor completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererile de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei contestate or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurenților cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei contestate or, recursul exercitat conform

Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursurile declarate nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva Bulgariei

(MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

4

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei,

p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar

chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 §

1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursurile declarate de Petru Paraschiv

și Ministerul Justiției al Republicii Moldova nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, sunt

inadmisibile.

În conformitate cu art. art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) din Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibile recursurile declarate de către Petru Paraschiv și

Ministerul Justiției al Republicii Moldova.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecători Mariana Pitic

Victor Burduh

5