3ra-1157/22 — anularea actului administrativ individual defavorabil, restabilirea in functie, incasarea salariului pentru perioada de absenta fortata si incasarea cheltuielilor de judecata

Dosarul nr. 3ra-1157/22

2-20111872-01-3ra-04112022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sectorului Rîșcani ( jud. V. Chisilița )

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, V. Negru, E. Palanciuc)

Î N C H E I E R E

14 decembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de Lilian Rudei, reprezentat de

avocatul Anatolie Pitel,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Lilian Rudei împotriva Procuraturii Generale, terț Procuratura Anticorupție cu privire

la anularea actului administrativ individual defavorabil, restabilirea în funcție,

încasarea salariului pentru perioada de absență forțată și încasarea cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei din 21 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 9 septembrie 2020, Lilian Rudei a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Procuraturii Generale cu privire la anularea actului administrativ individual

defavorabil, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru perioada de absență

forțată, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată ( vol. I,

f.d.2-3).

În motivarea acțiunii, a invocat că, la 27 ianuarie 2020 a fost emis ordinul nr. 141-

p al Procuraturii Generale cu privire la eliberarea din funcția de procuror a

Procuraturii Anticorupție, pe motivul demisiei din Procuratură, în baza raportului

depus.

A menționat că cererea a fost depusă în urma unor constrângeri, ceea ce semnifică

că la acel moment, voința exteriorizată era viciată, afectată de leziune.

Lilian Rudei a susținut că raportul de demisie a fost depus la 23 ianuarie 2020,

îndată după ce a aflat despre faptul că la 10 ianuarie 2020 de către Procurorul General,

(care este și angajator), în privința sa a pornit urmărirea penală într-o cauză penală ce

1

se afla în gestiunea Procuraturii Generale, pentru comiterea infracțiunilor prevăzute

de art. 327 alin. (2), lit.b), b/1 ) și art. 303 alin. (3) din Codul penal.

Subsecvent, a mai indicat că, la 10 ianuarie 2020, de către Procurorul General,

Alexandru Stoianoglo, a fost pornită în privința sa urmărirea penală în cauza penală

nr. 2020928001, conform elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.

327 alin.(2), lit.b), b1/) și art.303 alin.(3) din Codul penal.

Prin urmare, la 28 ianuarie 2020, a fost recunoscut în calitate de bănuit, pentru

comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 327 alin.(2), lit.b/1)| și art. 303 alin. (3) din

Codul penal. La 28 iulie 2020, a fost scos de sub urmărire penală din motive că în

acțiunile acestuia nu sunt prezente elementele constitutive a infracțiunii.

Astfel, raportul din 23 ianuarie 2020, prin care acesta a solicitat eliberarea din

funcție la inițiativa proprie, de fapt, constituie un act juridic unilateral, unde

consimțământul autorului a fost viciat prin leziune. Vicierea consimțământului la

depunerea raportului de demisie se demonstrează prin faptul existenței cauzei penale

nr. 2020928001, pornite în privința sa, chiar de către angajator, adică de Procurorul

General. Consimțământul, a fost determinat de un concurs de împrejurări grele de

care a profitat cealaltă parte, în condiții extrem de nefavorabile.

În justificarea celor enunțate, reclamantul a făcut referire la prevederile art. 330

alin. (1), art. 343 alin.(1) din Codul Civil, menționând că cererea de demisie a fost

afectată de un viciu relativ, aceasta a fost afectată de leziune. Nu a fost constatat faptul

exteriorizării de voință a persoanei la emiterea actului juridic unilateral, motiv din

care ordinul nr. 141-p din 27 ianuarie 2020 urmează a fi anulat, cu restabilirea acestuia

în funcția deținută anterior, calcularea și achitarea tuturor drepturilor salariale.

De asemenea, reclamantul a notat că, a fost angajat în organele procuraturii în

anul 2003, iar din anul 2005, acesta activează în calitate de procuror în Procuratura

Anticorupție.

Reclamantul a solicitat anularea ordinului nr.141-p din 27 ianuarie 2020 al

Procurorului General cu privire la eliberarea din funcție a lui Lilian Rudei, obligarea

Procuraturii Generale de a-l repune în funcția deținută de procuror în Procuratura

Anticorupție, încasarea din contul Procuraturii Generale în beneficiul reclamantului,

cu titlu de salariu și a drepturilor salariale pentru absența forțată de la muncă din data

eliberării ilegale din funcție și până la data restabilirii în funcție, repararea

prejudiciului moral în suma unui salariu și încasarea cheltuielilor pentru asistență

juridică în sumă de 3000 (trei mii) lei.

Prin hotărârea din 9 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, s-a

respins cererea de chemare în judecată, ca fiind neîntemeiată (vol. I, f.d.76, 80-88).

La 8 decembrie 2021, cu respectarea termenului prevăzut la art. 232 alin. (1) din

Codul administrativ, Lilian Rudei a depus apel nemotivat, iar la 16 martie 2022, cu

respectarea termenului prevăzut la art. 232 alin. (2) din Codul administrativ,

motivarea acestuia împotriva hotărârii instanței de fond, solicitând admiterea cererii

de apel, casarea hotărârii din 9 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani, cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii ( vol. I, f.d.79, 94-

100).

2

Prin decizia din 21 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins cererea

de apel depusă de Lilian Rudei și s–a menținut hotărârea din 9 noiembrie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a notat că ordinul nr.141-p din

27 ianuarie 2020 cu privire la eliberarea din funcție a lui Lilian Rudei a fost emis în

limitele competenței stabilite de lege, cu respectarea procedurii legale, precum și în

corespundere cu prevederile legislației în vigoare, iar contrariul nu a fost demonstrat.

Mai mult decât atât, în actul administrativ individual defavorabil care se solicită a fi

anulat în prezenta speță a fost indicat temeiul juridic (de drept) și temeiul faptic pentru

care a survenit eliberarea din funcție a lui Lilian Rudei, adică acesta corespunde

cerințelor de formă și de conținut stabilite de normele juridice în vigoare și anume

motivarea de drept (se conține în preambulul Ordinului), motivarea de fapt (se conține

în partea finală, indicându-se că raporturile de serviciu ale lui Lilian Rudei încetează

în legătură cu demisia).

Cu referire la argumentul apelantului că a depus cererea de demisie din motiv că

la 10 ianuarie 2020 a fost pornită urmărirea penală în privința sa, Curtea de Apel

Chișinău l-a considerat neîntemeiat, fiindcă pornirea urmăririi penale nu duce din

start la recunoașterea vinovăției și condamnarea persoanei, ci este o măsură

procesuală prin care organul de urmărire penală, în cadrul investigației întreprinde

toate măsurile prevăzute de lege pentru cercetarea sub toate aspectele, completă și

obiectivă, a circumstanțelor expuse în sesizare, plângere.

Instanța de apel nu a reținut argumentul apelantului precum că voința exprimată

în cererea de demisie din 23 ianuarie 2020 nu coincidea cu voința reală a sa, și că, în

cererea de demisie, de fapt nu este exprimată voința salariatului, ci voința

angajatorului. Or, cererea de demisie este un act juridic unilateral de voință al

angajatului, prin care acesta pune capăt unui raport juridic de muncă.

Curtea de Apel Chișinău a conchis că instanța de fond întemeiat a ajuns la

concluzia netemeiniciei acțiunii înaintate de Lilian Rudei, or, însăși apelantul-

reclamant, dispunând liber de dreptul subiectiv material sau de interesul legitim, a

depus la data de 23 ianuarie 2020 cerere de demisie, solicitând încetarea raporturilor

de serviciu din data de 27 ianuarie 2020.

La 22 septembrie 2022, Lilian Rudei, reprezentat de avocatul Anatolie Pitel, a

depus recurs nemotivat, care ulterior, la 23 noiembrie 2022, a fost completat cu

motivare împotriva deciziei din 21 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând admiterea cererii de recurs, casarea actelor judecătorești emise de instanțele

ierarhic inferioare, cu admiterea cererii de chemare în judecată (vol. f.d. 137-138, vol.

II, f.d.3-11 ).

În motivarea cererii de recurs, a invocat că instanța de apel a examinat ilegal

cauza, încălcând grav dreptul apelantului/ reclamantului la un proces echitabil, cât și

dreptul acestuia de a prezenta probele la caz. Așadar, instanța de apel a ignorat cererea

de amânare a ședinței din 21 septembrie 2022, considerând-o neîntemeiată, în

detrimentul faptului că cererea dată a fost depusă cu scopul obținerii unui termen

pentru prezentarea unor dovezi suplimentare și anume a raportului Comisiei de

Evaluare a Performanțelor Procurorului General (suspendat de drept), ce reprezintă o

3

probă, care demonstrează că Lilian Rudei a fost impus să demisioneze din funcția de

procuror în Procuratura Anticorupție.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanță de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se

depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței

de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă

Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței

de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se

depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 21 septembrie 2022,

fiind notificat recurentului, prin poșta electronică, la 22 septembrie 2022. Decizia

integrală din 21 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost notificată

recurentului, la 28 octombrie 2022, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta

electronică ( vol. I, 135, 139).

Prin urmare, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ menționează că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a depus

recursul în termenul prevăzut de art. 245 din Codul administrativ.

La 23 noiembrie 2022, prin intermediul poștei electronice, în adresa intimaților

Procuratura Generală, Procuratura Anticorupție a fost expediată copia recursului

depus de Lilian Rudei, reprezentat de avocatul Anatolie Pitel, cu înștiințarea despre

posibilitatea depunerii referinței.

Până la examinarea admisibilității recursului, Procuratura Generală și Procuratura

Anticorupție nu și–au valorificat drepturile sale procedurale și nu au depus referință.

Examinând admisibilitatea recursului depus de Lilian Rudei, reprezentat de

avocatul Anatolie Pitel, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție constată inadmisibilitatea acestuia, din următoarele

motive ce succed.

Prin prisma art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul

se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art. 246 Codul

administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la

literele a)-f).Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

4

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că din Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-

o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept. Instanța de

recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să

conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus.

Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării

recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la

art. 245 alin. (2) din Codul administrativ.

În context, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și

filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul

de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel,

conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac

și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat în examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul

depus de Lilian Rudei, reprezentat de avocatul Anatolie Pitel.

5

În conformitate cu prevederile art. art. 230, 246 din Codul administrativ,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Lilian Rudei, reprezentat de avocatul Anatolie Pitel se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

6