2ra-1605/22 — anularea ordinului, încasarea salariului

Dosarul nr. 2ra-1605/22

2-21019575-01-2ra-09112022

Prima instanță: (Judecătoria Chișinău) M. Frunze

Instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) M. Guzun, V. Sîrbu, V. Buhnaci

Î N C H E I E R E

14 decembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Direcția Generală

Educație, Tineret și Sport a Consiliului municipal Chișinău, reprezentată de

avocatul Răcilă Vladimir,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Ceaușceac Iana

împotriva Direcției Generale Educație, Tineret și Sport a Consiliului municipal

Chișinău cu privire la anularea ordinului, încasarea salariului mediu pentru absența

forțată de la muncă și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 iulie 2022,

c o n s t a t ă :

La 05 februarie 2021, Ceaușceac Iana a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Direcției Generale Educație, Tineret și Sport a Consiliului municipal

Chișinău cu privire la anularea ordinului, încasarea salariului mediu pentru absența

forțată de la muncă și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, Ceaușceac Iana a menționat că în legătură cu expirarea

termenului concediului de îngrijire a copilului la 30 noiembrie 2020, a depus la

Direcția Generală Educație, Tineret și Sport a Consiliului municipal Chișinău o

cerere, prin care a solicitat să fie reîncadrată la locul de muncă în calitate de

director al Instituției Publice Școala primară-grădiniță nr. 199 începând cu data de

03 decembrie 2020.

Însă, ordinul de reîncadrare la locul de muncă a fost emis numai la data de

30 decembrie 2020.

De asemenea, reclamanta a invocat că în aceiași zi, la 30 decembrie 2020, a

fost emis ordinul nr. 3006-p, prin care a fost suspendat contractul individual de

1

muncă până la emiterea unei hotărâri definitive pe caz, în temeiul art. 78 alin. (2)

din Codul muncii.

Iar, drept temei de suspendare a contractului individual de muncă a servit

scrisoarea Procuraturii Rîșcani din 08 decembrie 2020, scrisoarea Centrului

Național Anticorupție din 15 decembrie 2020 și procesul-verbal al Consiliului

Consultativ extraordinar al Direcției Generale Educație, Tineret și Sport a

Consiliului municipal Chișinău nr. 2 din 03 decembrie 2020.

Însă, reclamanta a specificat că din ordinul contestat, nu rezultă că

Procuratura mun. Chișinău (oficiul Rîșcani) sau Centrul Național Anticorupție ar fi

înaintat un demers motivat Direcției Generale Educație, Tineret și Sport a

Consiliului municipal Chișinău în temeiul art. 200 alin. (3) din Codul de procedură

penală, prin care a solicitat suspendarea provizorie din funcție.

Prin urmare, a relatat că ordinul menționat este ilegal și pasibil de a fi anulat.

Ceaușceac Iana a solicitat anularea ordinului Direcției Generale Educație,

Tineret și Sport a Consiliului municipal Chișinău nr. 3006-p din 30 decembrie

2020, încasarea salariului pentru absența forțată de la locul de muncă și

compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 26 octombrie 2021, s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Ceaușceac Iana.

S-a anulat ordinul Direcției Generale Educație, Tineret și Sport a Consiliului

municipal Chișinău nr. 3006-p din 30 decembrie 2020, prin care a fost suspendat

contractul individual de muncă nr. 34/17 începând cu 30 decembrie 2020.

S-a încasat de la Direcția Generală Educație, Tineret și Sport a Consiliului

municipal Chișinău în beneficiul Ianei Ceaușceac suma de 97 976 de lei cu titlu de

salariu începând cu 30 decembrie 2020 și până la data pronunțării hotărârii.

În rest, acțiunea a fost respinsă.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță cu referire la circumstanțele cauzei

a reținut că prin cererea din 30 noiembrie 2020, reclamanta a solicitat reîncadrarea

în îndeplinirea obligațiunilor de serviciu în funcția de director al Instituției Publice

Școala primară-grădiniță nr. 199, începând cu data de 03 decembrie 2020 în

legătură cu expirarea termenului concediului de îngrijire a copilului.

Prin ordinul nr. 3003p din 30 decembrie 2020, Ceaușceac Iana a fost încadrată

în îndeplinirea obligațiunilor de serviciu de la 30 decembrie 2020, fiindu-i stabilit

salariul funcției de 9 930 de lei.

De asemenea, instanța de fond a stabilit că prin ordinul nr. 3006-p din

30 decembrie 2020, în temeiul art. 78 alin.(2) lit. c) din Codul Muncii, a fost

suspendat contractul individual de muncă al reclamantei începând cu 30 decembrie

2020 până la emiterea unei hotărâri definitive pe cauza penală.

Examinând legalitatea ordinului de suspendare a contractului individual de

muncă al Ianei Caușceac, instanța de judecată a atestat că, angajatorul nu a

demonstrat în nici un fel legalitatea și temeinicia ordinului privind suspendarea

contractul individual de muncă.

La speță, instanța de fond a conchis că în calitate de temei de emitere a

ordinului nr. 3006-p din 30 decembrie 2020 au servit scrisoarea Procuraturii

Rîșcani din 08 decembrie 2020, scrisoarea Centrului Național Anticorupție din

2

15 decembrie 2020 și procesul-verbal nr. 2 din 03 decembrie 2020 al Consiliului

Consultativ extraordinar al Direcției Generale Educație, Tineret și Sport a

Consiliului municipal Chișinău.

Totodată, instanța de fond a reținut că în ordinul de suspendare a contractului

individual de muncă, nu a fost indicat care este temeiul de drept al suspendării a

contractului individual de muncă. Or, norma articolului 78 alin.(2) lit. c) al Codului

muncii este o normă juridică de blanchetă, care face trimitere la dispozițiile

cuprinse în alte acte normative existente.

Totodată, instanța de judecată a considerat oportun de a reține argumentul

reclamantei, cu referire la faptul că nu a existat temei de suspendare a contractului

individual de muncă, or, nu a fost înaintat un careva demers privind suspendarea

acestui contract în conformitate cu prevederile art. 200 alin. (3) din Codul de

procedură Penală.

La caz, instanța de fond a menționat că, la materialele cauzei civile nu se

regăsesc acte ce ar confirma contrariul.

Astfel, instanța de judecată a constatat că, suspendarea contractului individual

de muncă a avut loc cu încălcarea prevederilor art. 78 alin.(2) lit. c) din Codul

muncii, ceea ce impune anularea ordinului nr. 3006 din 30 decembrie 2020, prin

care a fost suspendat contractul individual de muncă al Ianei Ceaușceac începând

cu data de 30 decembrie 2020.

Iar, efectul anulării ordinului nr. 3006 din 30 decembrie 2020 atrage pe cale

de consecință plata salariului pentru absența forțată de la locul de muncă.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 13 iulie 2022, s-a respins apelul

declarat de Direcția Generală Educație, Tineret și Sport a Consiliului municipal

Chișinău și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din

26 octombrie 2021.

La 01 noiembrie 2022, Direcția Generală Educație, Tineret și Sport a

Consiliului municipal Chișinău, reprezentată de avocatul Răcilă Vladimir a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, prin care a solicitat admiterea

recursului, casarea hotărârilor judecătorești în partea în care acțiunea a fost admisă

cu emiterea în această parte a unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie respinsă.

Recurentul Direcția Generală Educație, Tineret și Sport a Consiliului

municipal Chișinău, în motivarea recursului a invocat că cauza urma să fie

examinată de instanța competentă să examineze cauzele de contencios

administrativ – Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani.

Or, în atât în prima instanță, cât și în instanța de apel a fost invocat faptul

respectiv, însă instanța de fond a purces la examinarea cauzei, astfel încălcând

competența jurisdicțională.

La 09 noiembrie 2022, instanța de recurs a expediat în adresa intimatei copia

recursului, însă plicul a fost restituit (f. d. 182-183).

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 13 iulie

2022, iar decizia motivată a fost expediată în adresa părților prin intermediul poștei

electronice la data de 16 septembrie 2022 (f. d. 172).

3

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Recursul a fost declarat la 01 noiembrie 2022, respectiv se consideră depus în

termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a

temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de

judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din

Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

4

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten

v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Direcția Generală

Educație, Tineret și Sport a Consiliului municipal Chișinău, reprezentată de

avocatul Răcilă Vladimir, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.

(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Direcția Generală Educație, Tineret

și Sport a Consiliului municipal Chișinău, reprezentată de avocatul Răcilă

Vladimir.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Victor Burduh

5