2ra-1325/22 — încasarea prejudiciului material și moral

Dosarul nr. 2ra-1325/2022

2-19188495-01-2ra-19092022

Prima instanță: Judecătoria Criuleni, sediul Criuleni (S. Caraman)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Malîi, V. Cotorobai, V. Sîrbu)

Î N C H E I E R E

09 decembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecători Mariana Pitic

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Mihail Cibric,

reprezentat de avocatul Arcadii Crainic,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Mihail Cibric

împotriva Mariei Cibric cu privire la încasarea prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei din 09 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 27 noiembrie 2019, Mihail Cibric a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Mariei Cibric cu privire la încasarea prejudiciului material în mărime de

23000 de lei cauzat în urma declanșării incendiului, cât și a pagubei materiale

cauzate camerelor locative nr. 2 și nr. 6 și a coridorului 1 „a”, amplasate în a doua

jumătate a casei din xxxx, care îi aparține cu drept de proprietate și încasarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că, locuiește împreună cu Maria Cibric în casa

amplasată în xxxx, care a fost partajată egal. La 03 octombrie 2019, aproximativ ora

12:25, Maria Cibric, care este proprietar a ½ din casă și locuiește cu feciorul bolnav

de xxxx, xxxx, născut la xxxx, invalid din copilărie și care necesită îngrijire și

supraveghere din partea altei persoane, se afla în vizită în s. xxxx. Între timp, Maria

Cibric a primit un apel telefonic de la fiul Xxxx, care la acel moment se afla acasă

și a informat-o precum că arde bucătăria.

A relevat că, Maria Cibric întorcându-se a depistat, că arde casa, apelând la

ajutorul pompierilor. Potrivit încheierii tehnico-incendiare din 03.10.2019, focarul

incendiului a fost depistat în interiorul bucătăriei, iar motivul incendiului a constituit

nerespectarea regulilor de exploatare a instalațiilor cu gaze, cu gaz lampant, cu

benzină și alte instalații. Prin aceiași încheiere tehnico-incendiară din 03.10.2019 a

fost constatat, că aproximativ 70% din întreaga locuință a fost distrusă de flăcări.

A susținut reclamantul că, în urma incendiului provocat din vina Mariei Cibric,

care nu și-a îndeplinit în mod corespunzător obligațiunile asumate și l-a lăsat fără

supraveghere pe feciorul bolnav de xxxx, xxxx, care necesită îngrijire și

1

supraveghere de altă persoană, i-a fost cauzat un prejudiciu material în sumă de 23

000 de lei. În timpul incendiului i-au fost deteriorate un dulap la prețul de 10 000 de

lei, un frigider la prețul de 5 000 de lei, un aragaz la prețul de 3 000 de lei, o mașină

de spălat la prețul de 5 000 de lei, în total 23 000 de lei.

A mai relatat că, i-au fost deteriorate camerele locative nr.2 și nr.6, coridorul 1

„a”, care necesită reparație capitală.

Intenționând de a soluționa litigiul pe cale amiabilă, la 14.11.2019 a expediat

în pârâtei adresare prin care a solicitat achitarea benevolă de către Maria Cibric a

prejudiciului material cauzat în urma declanșării incendiului, evaluat la suma de 23

000 de lei, cât și să-i fie efectuată reparația capitală a odăilor care au avut de suferit

pe urma incendiului.

Ulterior, prin cererea suplimentară depusă la 30 decembrie 2019, reclamantul

a susținut integral temeiurile de fapt și de drept invocate în cererea inițială de

chemare în judecată și a majorat cuantumul pretențiilor, solicitând să fie încasat de

la Maria Cibric cu titlul de prejudiciu material cauzat în urma incendiului suma de

33 000 de lei, cheltuielile de judecată sub forma taxei de stat în mărime de 1 000 de

lei, cât și cheltuielile pentru acordarea asistenței juridice în mărime de 3 000 de lei.

La 22 iunie 2020, avocatul Arcadii Crainic in interesele reclamantului, a depus

cerere de modificare a pretențiile, motivând că Mihail Cibric a suportat diverse

cheltuieli materiale, raportate la reparația părții din casă de ½ cotă-parte. Astfel,

reclamantul a solicitat încasarea de la Maria Cibric prejudiciu material cauzat în

urma incendiului în mărime de 51 850 de lei, cheltuielile de judecată legate de

achitarea taxei de stat în mărime de 1 000 de lei, cheltuielile legate de acordarea

asistenței juridice în mărime de 3 000 de lei, încasarea prejudiciului moral cauzat în

urma acțiunilor ilegale ale pârâtei în mărime de 90 000 de lei.

Ulterior, la 30 octombrie 2020, avocatul Arcadii Crainic in interesele

reclamantului, a depus altă cerere de concretizare a pretențiilor, majorând pretențiile

materiale și solicitând încasarea din contul Mariei Cibric a prejudiciu material în

mărime de 56993 de lei, încasarea cheltuielilor de judecată legate de achitarea taxei

de stat în mărime de 1811 de lei, încasarea cheltuielilor de acordarea asistenței

juridice în mărime de 3000 de lei, încasarea prejudiciului moral cauzat în mărime de

90 000 de lei.

Prin hotărârea din 04 ianuarie 2021 a Judecătoriei Criuleni, sediul Criuleni, a

fost respinsă cererea de chemare în judecată depusă de Mihail Cibric împotriva

Mariei Cibric cu privire la încasarea prejudiciului material și moral cauzat, ca fiind

neîntemeiată.

Prin decizia din 09 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă cererea

de apel declarată de Cibric Mihail și a fost menținută hotărârea din 04 ianuarie 2021

a Judecătoriei Criuleni, sediul Criuleni.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a invocat că la caz nu au fost administrate

probe din care să rezulte fără echivoc legătura cauzală dintre cuantumul prejudiciului

material pretins și fapta prejudiciabilă săvârșită cu vinovăție de către Cibric Maria.

La caz, conform contractului de muncă, Maria Cibric, avea regimul de muncă

stabilit de luni până vineri de la ora 08:00 până la ora 17:00, cu pauză de masă între

ora 12:00 – 13:00, iar potrivit încheierii tehnico-incendiare, incendiul a avut loc la

ora 12:30, când Maria Cibric avea pauza de masa, prin urmare aceasta în timpul

pauzei de masă nu presta activitatea pentru care a fost angajată și nu-și îndeplinea

sarcinile și atribuțiile sale.

2

În această ordine de idei, instanța de apel a constatat lipsa elementului

definitoriu al răspunderii delictuale și anume vinovăția Mariei Cibric, în condițiile

în care, obligația acesteia conform art. 2010 alin. (1) din Codul civil nu poate

surveni, dânsa fiind în pauză de masă.

Fiind determinată lipsa cauzării prejudiciului material de către Cibric Maria,

este temeinică concluzia privind imposibilitatea încasării de către Mihail Cibric a

prejudiciului moral, fiind neprobată și neîntemeiată.

Instanța de apel a conchis că apelantul nu a prezentat argumente verosimile și

admisibile în combaterea soluției adoptate de prima instanță.

La 27 iulie 2022, Mihail Cibric, reprezentat de avocatul Arcadii Crainic, a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, prin care a solicitat admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel cu pronunțarea unei decizii noi privind

admiterea acțiunii (f.d. 52-56, vol. II).

În motivarea recursului a manifestat dezacordul cu decizia instanței de apel

reiterând argumentele indicate în cererea de chemare în judecată și cererea de apel.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs menționează

că Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 09 iunie 2022.

La 13 septembrie 2022, prin intermediul poștei electronice a fost expediată în

adresa participanților la proces decizia motivată (f.d. 50, vol. II).

Astfel, Colegiul constată că, recursul depus de Mihail Cibric, reprezentat de

avocatul Arcadii Crainic la 27 iulie 2022, se consideră depus în termenul stabilit de

lege.

La 20 septembrie 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

intimatei copia cererii de recurs, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii

referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele

dosarului (f.d. 63, vol. II).

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

3

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei contestate or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei contestate or, recursul exercitat conform

Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva Bulgariei

(MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei,

p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar

chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 §

1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Mihail Cibric,

reprezentat de avocatul Arcadii Crainic nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, sunt

inadmisibile.

4

În conformitate cu art. art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) din Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Mihail Cibric, reprezentat

de avocatul Arcadii Crainic.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecători Mariana Pitic

Victor Burduh

5