3ra-1094/22 — anularea actului administrativ

3ra-1094/22 — anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-1094/22

2-20097590-01-3ra-20102022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud: A. Paniș)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Bostan, Gr. Dașchevici, Gh. Mîra)

Î N C H E I E R E

07 decembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Nicolae Craiu

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului depus de Dorin Drăguțanu,

reprezentat de avocatul Mihail Silivestru,

în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Dorin Drăguțanu împotriva Băncii Naționale a Moldovei cu

privire la anularea actului administrativ, obligarea emiterii unui act administrativ

și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 01 martie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul depus de Dorin Drăguțanu și menținută hotărârea din

07 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

c o n s t a t ă :

La data de 11 august 2020 Dorin Drăguțanu a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Băncii Naționale a Moldovei, solicitând anularea hotărârii

Comitetului executiv nr.178 din 30 iulie 2020 și obligarea emiterii unui act

administrativ, prin care să fie acceptată cererea reclamantului și obligată Banca

Națională a Moldovei să achite cheltuielile de asistență juridică conform cererii și

încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată reclamantul Dorin Drăguțanu

a indicat că, prin Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova nr. 56-XVIII din

1

06 noiembrie 2009, a fost numit în funcția de Guvernator al Băncii Naționale a

Moldovei, începând cu data de 06 noiembrie 2009, pe un termen de 7 ani.

Reclamantul a menționat că, în respectiva funcție a activat de facto până

la data de 11 aprilie 2016, data la care a fost constatată vacantă funcția de

Guvernator al Băncii Naționale a Moldovei și acceptată demisia reclamantului din

această funcție, prin Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova nr. 30 din

11 martie 2016.

Reclamantul a notat că, la data de 04 decembrie 2014 de către Procuratura

Anticorupție a fost pornită urmărirea penală în cauza nr. 2014978151, cu referire

la bănuiala rezonabilă despre comiterea infracțiunii prevăzute la art. 335 alin. 11

din Codul penal, drept temei servind sesizarea administratorului special al

B.C. „Banca Socială” S.A., Matei Dohotaru. Pe parcursul urmării penale, la

respectiva cauză penală au fost conexate mai multe cauze penale.

Reclamantul a susținut că, prin ordonanța procurorului Procuraturii

Anticorupție din 12 decembrie 2019, Dorin Drăguțanu în cauza penală

2014978151 a fost recunoscut în calitate de bănuit în comiterea infracțiunilor

prevăzute de art. 42 alin. (5), art. 190 alin. (5) și art. 42 alin. (5), art. 243 alin. (3)

lit. a), b) din Codul penal.

Reclamantul Dorin Drăguțanu a relevat că, prin ordonanța de punere sub

învinuire din 05 martie 2020 a fost pus sub învinuire în cauza penală

2014978151, fiindu-i încriminată săvârșirea infracțiunilor nominalizate, în

perioada și în legătură cu exercitarea funcției de Guvernator al Băncii Naționale a

Moldovei.

Reclamantul a indicat că, în scopul apărării drepturilor sale, reclamantul a

semnat contract de consultanță și asistență juridică nr.DD/CAS/1 din 21 iunie

2019 cu Cabinetul Avocatului „Silivestru Mihail”, fiind reprezentat în cauza

penală de avocatul Mihail Silivestru.

Astfel, în baza contractului nominalizat supra, reclamantului i-au fost

prestate servicii de asistență juridică în perioada decembrie 2019 – mai 2020, în

cauza penală menționată mai sus, în valoare de 12850 de euro, echivalentul a

249301,57 de lei, conform ratei oficiale de schimb a Băncii Naționale a Moldovei

din 29 mai 2020 și pentru această sumă au fost emise actul de prestare a

serviciilor nr. 1 din 29 mai 2020, contul de plată nr. 1 din 29 mai 2020 și factura

fiscală nr. IY0898045 din 29 mai 2020.

Reclamantul a menționat că, la data de 29 mai 2020 Dorin Drăguțanu a

depus la Banca Națională a Moldovei, prin intermediul secretariatului, o cerere în

temeiul art. 35 alin. (2) din Legea nr. 548 din 21 iulie 1995 cu privire la Banca

Națională a Moldovei, solicitând achitarea cheltuielilor de asistență juridică, de

care a beneficiat în perioada decembrie 2019 – mai 2020, în baza contractului de

consultanță și asistență juridică nr. DD/CAS/1 din 21 iulie 2019, în cauza penală.

Reclamantul a subliniat că, în conformitate cu prevederile art. 35 alin. (2)

din Legea nr. 548 din 21 iulie 1995 cu privire la Banca Națională a Moldovei, a

2

solicitat achitarea respectivelor sume în contul Cabinetul Avocatului „Silivestru

Mihail”.

La data de 26 iunie 2020, Banca Națională a Moldovei a expediat în

adresa lui Dorin Drăguțanu, prin intermediul poștei electronice, răspunsul semnat

de Guvernatorul Băncii Naționale a Moldovei din 26 iunie 2020, nr. de ieșire

11-02204/1/1672, prin care i s-a refuzat reclamantului recuperarea cheltuielilor de

asistență juridică, fiind invocate următoarele: modificările operate în art. 35 din

Legea nr. 548 din 21 iulie 1995 cu privire la Banca Națională a Moldovei, care

prevăd posibilitatea recuperării cheltuielilor ocazionate pe procedurile penale,

astfel cum s-a solicitat prin cererea reclamantului, au intervenit după încetarea

mandatului reclamantului și nu pot fi aplicate acestuia având în vedere

neretroactivitatea legii; concluziile Băncii Naționale a Moldovei sunt susținute de

jurisprudența națională într-un caz analogic, care prin decizia definitivă a Curții

de Apel Chișinău și încheierea Curții Supreme de Justiție, au respins cererea unui

fost membru al organelor de conducere al Băncii Naționale a Moldovei privind

anularea refuzului Băncii Naționale a Moldovei cu privire la recuperarea

cheltuielilor de asistență juridică.

Reclamantul a invocat că, la data de 03 iulie 2020, reieșind din

prevederile legislației în vigoare, pe cale de procedură prealabilă, Dorin

Drăguțanu a depus o cerere prealabilă în adresa Băncii Naționale a Moldovei, prin

care a solicitat anularea refuzului ca fiind neîntemeiat și ilegal, emis cu aplicarea

eronată a prevederilor legale, totodată fiind solicitată admiterea cererii.

Prin hotărârea Comitetului executiv al Băncii Naționale a Moldovei nr.

178 din 30 iulie 2020, adusă la cunoștință reclamantului prin intermediul poștei

electronice la data de 04 august 2020, cererea prealabilă a fost respinsă.

Reclamantul a menționat că, respingând cererea prealabilă, Banca

Națională a Moldovei, fără a se expune asupra motivelor invocate în cererea

prealabilă, practic a copiat integral argumentarea din refuz, fără a analiza cele

invocate de către reclamant și fără a verifica legalitatea refuzului, acțiuni ce

contravin prevederilor art. 162 alin.(1) din Codul administrativ.

Reclamantul a relevat că, prin prezenta cerere și-a revendicat un drept al

său, garantat prin prevederile legale, ce i-a fost încălcat de către Banca Națională

a Moldovei și a solicitat obligarea Băncii Naționale a Moldovei la emiterea

actului administrativ și impunerea la acțiune ce ține de recuperarea cheltuielilor.

Reclamantul a considerat că Banca Națională a Moldovei a ajuns la

concluzii greșite ca urmare a aplicării în mod eronat a normelor de drept material,

fapt ce a dus la încălcarea drepturilor reclamantului Dorin Drăguțanu de a

beneficia de garanțiile instituite prin Legea nr. 548 din 21 iulie 1995 cu privire la

Banca Națională a Moldovei, pentru a asigura independența Băncii Naționale a

Moldovei și a angajaților săi în executarea atribuțiilor atribuite prin lege.

Cu referire la concluziile Băncii Naționale a Moldovei precum că,

modificările operate la art. 35 din Legea nr. 548 din 21 iulie 1995 cu privire la

Banca Națională a Moldovei, care prevăd posibilitatea recuperării cheltuielilor

3

ocazionate pe procedurile penale, astfel cum reclamantul a solicitat prin cerere, au

intervenit după încetarea mandatului lui Dorin Drăguțanu și nu pot fi aplicate

acestuia având în vedere neretroactivitatea legii, reclamantul a subliniat că,

reieșind din prevederile art. 22 al Constituției Republicii Moldova, orice normă

juridică se aplică faptelor săvârșite în perioada în care norma respectivă este în

vigoare, deci nu este retroactivă și nici ultraactivă – nu se aplică faptelor care

preced intrarea ei în vigoare și, respectiv, faptelor săvârșite după abrogarea ei.

Din momentul intrării în vigoare a normei juridice, nimeni nu este în drept să nu o

respecte. În consecință, legea acționează din momentul intrării în vigoare și până

este abrogată.

Reclamantul a indicat că, principiul neretroactivității legii consacrat

expres în art. 22 din Constituția Republicii Moldova, urmărește protejarea

libertăților, contribuie la adâncirea securității juridice, a certitudinii în raporturile

interumane. Principala valoare a ordinii de drept constă în posibilitatea oferită

fiecăruia de a-și conforma comportamentul regulilor dinainte stabilite.

Făcând referire la art. 35 alin. (1) și (2) din Legea nr. 548 din 21 iulie

1995 cu privire la Banca Națională a Moldovei, membrii organelor de conducere

ale Băncii Naționale, lichidatorul desemnat de aceasta, precum și personalul

acesteia nu răspund civil, administrativ sau penal pentru actele sau faptele

îndeplinite ori pentru omisiunea îndeplinirii unor acte sau fapte în exercitarea

atribuțiilor conferite prin lege Băncii Naționale, inclusiv pentru efectuarea

operațiunilor interne circumscrise exercitării acestor atribuții, cu excepția

cazurilor în care instanțele judecătorești constată îndeplinirea sau omisiunea

îndeplinirii de către aceste persoane, cu rea-credință, a oricărui act sau fapt legat

de exercitarea atribuțiilor Băncii Naționale, care a cauzat prejudicii unor terți.

Cheltuielile ocazionate de procedurile penale, civile, administrative inițiate

împotriva persoanelor, care vizează actele sau faptele îndeplinite de către acestea

ori omisiunea îndeplinirii unor acte sau fapte de către acestea în exercitarea

atribuțiilor conferite prin lege Băncii Naționale, inclusiv pentru efectuarea

operațiunilor interne circumscrise exercitării acestor atribuții, sunt suportate de

Banca Națională. În sensul prezentului articol, prin cheltuieli ocazionate de

procedurile penale, civile, administrative se înțeleg, cel puțin, cheltuielile de

asistenta juridică și cheltuielile de expertiză, dacă reglementările Băncii Naționale

nu prevăd și alte categorii de cheltuieli. În vederea reglementării categoriilor de

cheltuieli suportate și a procedurilor de suportare a acestor cheltuieli, Banca

Națională va emite reglementări.

Reclamantul a notat că Legea nr. 233 din 03 octombrie 2016 pentru

modificarea și completarea unor acte legislative, publicată în Monitorul Oficial al

Republicii Moldova nr. 343-346 din 04 octombrie 2016, art. 35 din Legea

nr. 548 din 21 iulie 1995 cu privire la Banca Națională a Moldovei a fost

completat cu alin. (4) cu următorul cuprins: (4) Dispozițiile alineatelor (1) și (2)

din prezentul articol se aplică și după încetarea mandatului sau a raporturilor de

muncă ale persoanelor prevăzute la alineatul (1), pentru actele sau faptele

4

îndeplinite ori omisiunea îndeplinirii unor acte sau fapte în exercitarea atribuțiilor

în perioada în care au deținut statutul de angajat, lichidator, membru al organului

de conducere.

Astfel, reclamantul a relevat că potrivit prevederilor constituționale, ce

reglementează modul de aplicare și timpul de aplicare a legii în timp, persoanele

specificate la alin. (1) al art. 35 din Legea nr. 548 din 21 iulie 1995 cu privire la

Banca Națională a Moldovei ale căror mandat sau „raporturi de muncă au încetat,

indiferent de timpul încetării mandatului, beneficiază de garanțiile specificate la

alin. (4) art. 35 din Legea nr. 548 din 21 iulie 1995 cu privire la Banca Națională

a Moldovei în următoarele condiții: procedurile penale, civile, administrative sunt

inițiate împotriva respectivelor persoane, după intrarea în vigoare a Legii

nr. 233 din 03 octombrie 2016; cheltuielile ocazionate de procedurile penale

civile, administrative sunt suportate în legătură cu actele sau faptele îndeplinite de

către acestea ori omisiunea îndeplinirii unor sau fapte de către acestea în

exercitarea atribuțiilor stabilite de lege cheltuielile ocazionate de procedurile

penale civile, administrative sunt suportate după intrarea în vigoare a Legii nr.

233 din 03 octombrie 2016.

La caz, reclamantul a reiterat că, prin Hotărârea Parlamentului

nr. 56-XVIII din 06 noiembrie 2009 a fost numit în funcția de Guvernator al

Băncii Naționale a Moldovei, începând cu data de 06 noiembrie 2009, pe un

termen de 7 ani și a activat în această funcție până la data de 11 aprilie 2016.

Respectiv, începând cu data de 11 aprilie 2016 și până în prezent, reclamantul are

statut de fost membru al organelor de conducere ale Băncii Naționale a Moldovei

(fost Guvernator) și beneficiază de toate garanțiile oferite de Legea nr. 548 din

21 iulie 1995 cu privire la Banca Națională a Moldovei.

Respectiva concluzie se întemeiază și pe faptul că la data de 05 martie

2020 Procurorul General al Republicii Moldova, în temeiul art. 35 alin. (3) din

Legea nr. 548 din 21 iulie 1995 cu privire la Banca Națională a Moldovei, a

dispus tragerea la răspundere penală a reclamantului cât și a altor actuali și foști

membri al organelor de conducere al Băncii Naționale a Moldovei.

Respectiv, în opinia reclamantului Dorin Drăguțanu, în privința sa sunt

aplicabile prevederile art. 35 din Legea nr. 548 din 21 iulie 1995 cu privire la

Banca Națională a Moldovei, cu modificările și completările ulterioară, iar Banca

Națională a Moldovei are obligația de a compensa cheltuielile, luând în

considerare că raporturile juridice au luat naștere după intrarea în vigoare a

modificărilor la art. 35 din Legea nr. 548 din 21 iulie 1995 cu privire la Banca

Națională a Moldovei, operate prin Legea nr. 233 din 03 octombrie 2016.

Prin hotărârea din 07 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediu Râșcani,

s-a respins ca neîntemeiată acțiunea de contencios administrativ inițiată de Dorin

Drăguțanu împotriva Băncii Naționale a Moldovei privind anularea hotărârii

Comitetului Executiv al Băncii Naționale a Moldovei nr. 178 din 30 iulie 2020 și

obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil, prin care să fie

acceptată cererea și dispusă achitarea cheltuielilor de asistență juridică suportate

5

în cauza penală, conform contului de plată din 29 mai 2020, în sumă de 249301,

57 de lei, pentru perioada decembrie 2019 – mai 2020 (f.d. 125, 130-144, Vol. I).

La data de 14 iunie 2021 Dorin Drăguțanu, reprezentat de avocatul Mihail

Silivestru a depus apel împotriva hotărârii din 07 iunie 2021 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Râșcani, solicitând admiterea cererii de apel, casarea integrală a

hotărârii primei instanțe și pronunțarea unei noi decizii privind admiterea cererii

de chemare în judecată depuse de Dorin Drăguțanu (f.d. 127-128, Vol. I).

Hotărârea motivată din 07 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani a fost notificată avocatului Mihail Silivestru, care reprezintă interesele lui

Dorin Drăguțanu la data de 04 octombrie 2021, prin intermediul poștei

electronice, fapt ce se confirmă prin extrasul din poștă electronică, anexat la

actele cauzei(f.d. 146, Vol. I).

La data de 28 octombrie 2021 Dorin Drăguțanu, reprezentat de avocatul

Mihail Silivestru, a prezentat motivarea apelului împotriva hotărârii din 07 iunie

2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani (f.d. 152-164, 166-179, Vol. I).

Astfel, instanța de apel întemeiat a considerat ca fiind depus în termen

apelul depus de Dorin Drăguțanu, reprezentat de avocatul Mihail Silivestru

împotriva hotărârii din 07 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

Prin decizia din 01 martie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost respins

apelul depus de Dorin Drăguțanu și a fost menținută hotărârea din 07 iunie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani(f.d.201, 202-211, Vol. I).

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a relevat că Dorin

Drăguțanu a exercitat mandatul de Guvernator al Băncii Naționale a Moldovei în

perioada 06 noiembrie 2009 – 11 aprilie 2016.

Instanța de apel a menționat că în perioada în care Dorin Drăguțanu a

exercitat mandatul de Guvernator al Băncii Naționale a Moldovei, art. 35 din

Legea nr. 548 din 21 iulie 1995 cu privire la Banca Națională a Moldovei

prevedea posibilitatea compensării cheltuielilor ocazionate de procedurile inițiate

împotriva membrilor organelor de conducere ale Băncii Naționale și personalului.

Iar, la momentul în care s-a încheiat mandatul de Guvernator al Băncii Naționale

a Moldovei, legiuitorul nu a instituit posibilitatea compensării cheltuielilor de

judecată suportate în cauzele penale de către foștii angajați ai Băncii Naționale a

Moldovei. Respectiv, la încetarea mandatului de Guvernator al Băncii Naționale a

Moldovei Dorin Drăguțanu nu beneficia de garanțiile la care acesta pretinde în

prezenta speță.

Instanța de apel a notat că art. 35 alin. (1) si (2) din Legea nr. 548 din

21 iulie 1995 cu privire la Banca Națională a Moldovei, în redacția Legii

nr. 147 din 30 iulie 2015 (în vigoare din 21 august 2015), a avut drept scop

aducerea cadrului legal privind Banca Națională a Moldovei în concordanță cu

Principiile de bază pentru o supraveghere bancară eficientă (emise de Comitetul

Basel pentru Supraveghere Bancară 1997, actualizate în 2006 și 2012), document

internațional de referință care prevede standardele internaționale minime în

domeniul supravegherii care, la 15 decembrie 2019, au fost consolidate ca parte

6

componentă a Cadrului Basel III. Acest document (în forma unor principii de

bază, însoțite de criterii esențiale de evaluare a conformității) este utilizat de

Fondul Monetar Internațional și de Banca Mondială în Programul comun de

Evaluare a Sectorului Financiar (FSAP), pentru a aprecia calitatea practicilor de

supraveghere bancară ale statelor și conformitatea cu standardele din sectorul

financiar. Principiul 2 al acestui document („Independență, răspundere, dotare cu

resurse și protecție legală pentru supraveghetor”) statuează: „[...] Cadrul legal

reține protecție legală pentru supraveghetor”, iar Criteriul esențial al Principiului

2 concretizează că „Legea trebuie să protejeze supraveghetorul și personalul

acestuia contra procedurilor judiciare care vizează acțiunileși/sau omisiunile

acestora din timpul exercitării atribuțiilor cu bună-credință. Supraveghetorul și

personalul acestuia sunt protejați în mod adecvat împotriva costurilor de apărare a

acțiunilor și/sau omisiunilor făcute în timpul îndeplinirii cu bună-credință a

atribuțiilor.” Jurisprudența Curții Constituționale stabilite prin Hotărârea nr.11 din

11 mai 2016, susține această abordare statuând că „fortificarea sistemului

normativ și a capacității de control în vederea unui sistem financiar stabil rămâne

o prioritate de bază. În același timp, reglementările legale în domeniu urmează a

fi determinate de cerințele și standardele internaționale în domeniul bancar” și că

ținând cont de rolul Băncii Naționale „se justifică acordarea unor competențe

legale deosebite Băncii Naționale, a instrumentelor și finanțării speciale ”

Instanța de apel a indicat că prin Legea nr. 233 din 03 octombrie

2016 privind modificarea și completarea unor acte legislative art. 35 din Legea

nr. 548 din 21 iulie 1995 cu privire la Banca Națională a Moldovei a fost

completat cu alin. (4), care a stabilit că: „Dispozițiile alineatelor (1) și (2) din

prezentul articol se aplică și după încetarea mandatului sau a raporturilor de

muncă ale persoanelor prevăzute la alineatul (1), pentru actele sau faptele

îndeplinite ori omisiunea îndeplinirii unor acte sau fapte în exercitarea atribuțiilor

în perioada în care au deținut statutul de angajat, lichidator, membru al organului

de conducere”.

În acest context, instanța de apel a specificat că această normă a intrat în

vigoare la data de 04 octombrie 2016, la data publicării Legii nr. 233 din

03 octombrie 2016 în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Reieșind din cele menționate instanța de apel a constatat că Legea

nr. 233 din 03 octombrie 2016 nu conține dispoziții tranzitorii și nu face vreo

distincție privind momentul încetării mandatului/raportului de muncă, la fel cum

nu exclude din sfera sa de aplicare anumite raporturi juridice.

Instanța de apel a notat că prevederile art. 73 alin. (3) și (4) din Legea cu

privire la actele normative nr. 100 din 22 decembrie 2017, expres prevăd că actul

normativ produce efecte doar cât este în vigoare și, de regulă, nu poate fi

retroactiv sau ultraactiv. Au efect retroactiv doar actele normative prin care se

stabilesc sancțiuni mai blânde.

Mai mult, instanța de apel a reținut că se confirmă a fi iluzorie abordarea

lui Dorin Drăguțanu privind aplicabilitatea prevederilor art. 35 alin. (4) din Legea

7

nr. 548 din 21 iulie 1995 cu privire la Banca Națională a Moldovei, prevederi care

au intrat în vigoare după încetarea mandatului de Guvernator al Băncii Naționale

a Moldovei.

Prin urmare, în privința listei persoanelor, cărora li s-au compensat

cheltuielile de asistență juridică, invocată de către Dorin Drăguțanu în cererea sa

privind anexarea înscrisurilor din 20 decembrie 2021, instanța de apel a

concluzionat că persoanele incluse în această listă aveau calitatea de angajați ai

Băncii Naționale a Moldovei la data respectivă, fiind sub incidența art. 35

alin. (1) din Legea nr. 548 din 21 iulie 1995 cu privire la Banca Națională a

Moldovei, fapt care nu a fost combătut de către Dorin Drăguțanu.

La data de 31 martie 2022 Dorin Drăguțanu, reprezentat de avocatul

Mihail Silivestru a depus recurs împotriva deciziei din 01 martie 2022 a Curții de

Apel Chișinău, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea integrală a

deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi decizii

privind admiterea integrală a cererii de chemare în judecată depuse de Dorin

Drăguțanu (f.d. 222, Vol. I). Iar, la data de 06 iulie 2022 Dorin Drăguțanu,

reprezentat de avocatul Mihail Silivestru a prezentat motivarea recursului

împotriva deciziei din 01 martie 2022 a Curții de Apel Chișinău (f.d. 3-22,

Vol. II).

În cererea de recurs, recurentul Dorin Drăguțanu, reprezentat de avocatul

Mihail Silivestru a menționat că examinând cauza prima instanță și instanța de

apel nu au indicat circumstanțele cauzei constatate și probele pe care și-au

întemeiat concluziile, totodată nefiind indicate argumentele în baza cărora au fost

respinse probele prezentate și formulate de către recurent.

Recurentul a relevat că constatările instanței de apel contravin soluției

expuse în decizia sa din 01 martie 2022, motiv din care consideră că actele

judecătorești contestate sunt pasibile de a fi anulate, cu pronunțarea unei noi

hotărâri prin care să fie admise integral cerințele recurentului Dorin Drăguțanu.

Recurentul a susținut că instanța de a apel nu a dat apreciere

argumentelor/constatărilor primei instanțe ce ține de respingerea acțiunii pe motiv

că, deși reclamantul Dorin Drăguțanu solicită achitarea cheltuielilor de asistență

juridică, de care a beneficiat în perioada decembrie 2019 – mai 2020, reclamantul

în realitate, nu a suportat respectivele cheltuieli din care motiv nu pot fi

recuperate.

Recurentul a indicat că motivând soluția de respingere a acțiunii, prima

instanță și instanța de apel au reținut argumentul Băncii Naționale a Moldovei,

prin care se afirmă că Dorin Drăguțanu a dobândit calitatea de fost membru al

organelor de conducere al intimatei până la intrarea în vigoare a Legii nr. 233 din

03 octombrie 2016, prin care a fost modificat art. 35 din Legea nr. 548 din

21 iulie 1995 cu privire la Banca Națională a Moldovei, care prevede posibilitatea

achitării cheltuielilor ocazionate de procedurile penale, etc.

Recurentul a relatat că instanțele de judecată și Banca Națională a

Moldovei au abordat diferențiat și inechitabil principiul acțiunii legii în timp și au

8

refuzat compensarea cheltuielilor juridice pentru Dorin Drăguțanu, deoarece

mandatul său a încetat înainte de intrarea a modificărilor operate prin Legea nr.

233 din 03 octombrie 2016, dar a acordat compensarea cheltuielilor juridice

pentru membrii organelor de conducere a Băncii Naționale a Moldovei și

angajații săi, care, de asemenea, au fost numiți/angajați înaintea de intrarea în

vigoare a Legii nr. 233 din 03 octombrie 2016. Or, calitatea de fost membru al

organelor de conducere ale Băncii Naționale a Moldovei a lui Dorin Drăguțanu

era întrunită atât înainte, cât și după intrarea în vigoare a modificărilor operate

prin Legea nr. 233 din 03 octombrie 2016, din momentul în care calitatea de fost

membru al organelor de conducere ale Băncii Naționale a Moldovei, în sensul art.

35 alin. (4) din Legea nr. 548 din 21 iulie 1995 cu privire la Banca Națională a

Moldovei este atemporală, ce apare în momentul acceptării demisiei lui Dorin

Drăguțanu din funcția de Guvernator al Băncii Naționale a Moldovei de către

Parlamentul Republicii Moldova și este valabilă până în prezent, deoarece nu a

fost anulată prin niciun act juridic.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile

curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi

contestate cu recurs.

Iar, conform art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă

Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea

recursului se depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de

01 martie 2022.

Dispozitivul deciziei nominalizate a fost comunicat avocatului Mihail

Silivestru, care reprezintă interesele lui Dorin Drăguțanu la data de 18 martie

2022, prin intermediul poștei electronice, fapt ce se confirmă prin extrasul din

poștă electronică, anexat la actele cauzei (f.d. 218,Vol. I).

La data de 31 martie 2022 Dorin Drăguțanu, reprezentat de avocatul

Mihail Silivestru a depus recurs împotriva deciziei din 01 martie 2022 a Curții de

Apel Chișinău, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea integrală a

deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi decizii

privind admiterea integrală a cererii de chemare în judecată depuse de Dorin

Drăguțanu(f.d. 222, Vol. I).

Decizia motivată din 01 martie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost

notificată avocatului Mihail Silivestru, care reprezintă interesele lui Dorin

Drăguțanu la data de 15 iunie 2022, prin intermediul oficiului poștal, fapt ce se

confirmă prin avizul de recepție nr. DS8006899158AS, anexat la actele cauzei

(f.d. 220, Vol. I).

9

La data de 06 iulie 2022 Dorin Drăguțanu, reprezentat de avocatul Mihail

Silivestru a prezentat motivarea recursului împotriva deciziei din 01 martie

2022 a Curții de Apel Chișinău (f.d. 3-22, Vol. II).

Astfel, recursul depus de Dorin Drăguțanu, reprezentat de avocatul Mihail

Silivestru împotriva deciziei din 01 martie 2022 a Curții de Apel Chișinău, este în

termen.

La data de 24 octombrie2022, prin intermediul poștei electronice, Curtea

Supremă de Justiție a expediat în adresa Băncii Naționale a Moldovei copia

recursului depus de Dorin Drăguțanu, reprezentat de avocatul Mihail Silivestru cu

înștiințarea despre posibilitatea depunerii referințe i(f.d. 23, Vol. II).

Prin referința depusă la data de 17 noiembrie 2022, prin intermediul poștei

electronice, Banca Națională a Moldovei a solicitat respingerea recursului depus

de Dorin Drăguțanu, reprezentat de avocatul Mihail Silivestru împotriva deciziei

din 01 martie 2022 a Curții de Apel Chișinău (f.d. 39-41, Vol. II).

Examinând admisibilitatea recursului depus de Dorin Drăguțanu,

reprezentat de avocatul Mihail Silivestru în raport cu actele cauzei, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că, recursul urmează a fi declarat inadmisibil, din următoarele motive.

Conform art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu

art. 246 alin. (2) din Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în

special în cazurile enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi,

rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează

doar la temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului

administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe

temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că

sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de

inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de

a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care

pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea

cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține, că Codul

administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința

de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale

încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței

10

de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o

eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate,

cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în

condițiile nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de

formă ale reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma

„motivarea recursului” de la art. 245alin. (2) din Codul administrativ. În

consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului

și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea

recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței

judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea

uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel,

motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de

admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Goldervs

Regatul Unit, §38; Stanevvs Bulgaria (MC), §230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită

marjă de apreciere [Luordovs Italia, §85]. Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel [LevagesPrestations Services vs

Franța, §45]. Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6

procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile

speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea

procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem [BottenvsNorway, 19 februarie 1996, Reports 1996-1,

p. 141, § 39]. La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la

admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și

nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 [a se vedea

Helmersvs Suedia, 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A].

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

declara inadmisibil recursul depus de Dorin Drăguțanu, reprezentat de avocatul

Mihail Silivestru.

11

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Dorin Drăguțanu, reprezentat de avocatul Mihail

Silivestru se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Nicolae Craiu

Nina Vascan

12