2ra-1569/22 — încasarea despăgubirii de asigurare

2ra-1569/22 — încasarea despăgubirii de asigurare (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-1569/22

2-19090895-01-2ra-31102022

Prima instanță - (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) jud. N. Arabadji

Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) jud. A. Panov, O. Cojocaru, M. Anton

ÎNCHEIERE

7 decembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de avocatul Constantin Cojocari

în numele și interesele lui Victor Maracuță,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Victor

Maracuță împotriva Companiei de Asigurări „Klassika Asigurări” Societate pe

Acțiuni, intervenient accesoriu Răileanu Victor, cu privire la încasarea despăgubirii

de asigurare și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 2 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 10 aprilie 2019, Victor Marcuță, fiind reprezentat de avocatul Constantin

Cojocari, a depus cerere de chemare în judecată împotriva CA „Klassika Asigurări”

SA, intervenient accesoriu Răileanu Victor, solicitând încasarea sumei de 6 887,89

lei cu titlu de prejudiciu material, 5 000 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică

și a taxei de stat.

În motivarea acțiunii, s-a indicat că în urma producerii accidentului rutier din

data de 21 noiembrie 2018, din vina lui Victor Raileanu, a fost tamponat

automobilul de model Hyundai Santa Fe, cu n/î xxxxx condus de Valeria Marcuță,

care aparține cu drept de proprietate reclamantului Victor Marcuță.

La 12 decembrie 2018 CA „Klassika Asigurări” SA a întocmit procesul-verbal

nr.991 de constatare a daunelor, potrivit căruia persoana păgubită Victor Marcuță a

solicitat ca evaluarea pagubei să fie efectuată de un expert independent.

La 10 ianuarie 2019 de către expertul independent Ciobanu A., a fost întocmit

actul de examinare a mijlocului de transport nr. 24/01A și raportul de evaluare a

pagubei nr. 24/01A, potrivit căruia valoarea prejudiciului material constituie suma

de 26 168,89 lei.

Examinarea mijlocului de transport a avut loc pe str. Sfatul Țării, 59, din mun.

Chișinău, în fața sediului CA „Klassika Asigurări” SA, în prezența unui

reprezentant al CA „Klassika Asigurări” SA. Faptul dat se observă chiar din

1

imaginele foto anexate la raportul expertului. CA „Klassika Asigurări” SA

recepționând de la Victor Marcuță actul de examinare a mijlocului de transport nr.

24/01A și raportul de evaluare a pagubei nr.24/01A din 10 ianuarie 2019, nu a avut

obiecții asupra listei deteriorărilor părților componente sau a pieselor avariate,

reclamantul insistând să fie despăgubit anume reieșind din valoarea determinată de

către expertul independent Ciobanu A., se confirmă prin cererile adresate în scris la

21 februarie 2019 și 28 februarie 2019.

De altfel, CA „Klassika Asigurări” SA prin răspunsurile cu nr. 589 din 12

martie 2019 și nr. 594 din 13 martie 2019 nu invocă dezacordul cu lista

deteriorărilor constatate la data de 4 ianuarie 2019 de către expertul independent

Ciobanu A.. De fapt, expertul independent Ciobanu A., la data de 4 ianuarie 2019 a

constatat aceleași 10 denumiri/unități a deteriorărilor părților componente sau a

pieselor avariate indicate în procesul-verbal de constatare a daunelor nr. 991 din 22

decembrie 2018, însă suplimentar a mai constatat o deteriorare (defect ascuns), care

nu era vizibilă la prima vedere și anume, deteriorarea podea față stânga.

Însuși CA „Klassika Asigurări” SA au prevăzut și stipulat în procesul-verbal

de constatare a daunelor nr. 991 din 22 decembrie 2018 că, „În cazul în care la

demontarea autovehiculului, în vederea reparației, se vor constata și alte deteriorări

(defecte ascunsă), persoana păgubită are obligația de a înștiința CA,,Klassika

Asigurări” SA ”.

Respectiv, Victor Marcuța transmițând în ianuarie 2019 actul de examinare a

mijlocului de transport nr. 24/01A și Raportul de evaluare a pagubei nr. 24/01A din

10 ianuarie 2019, a înștiințat CA „Klassika Asigurări” SA, care nu au avut pretenții

și nu au obiectat asupra acestor acte și/sau deteriorărilor, sau defectelor ascunse,

nici în momentul recepționării actelor menționate și nici ulterior.

CA „Klassika Asigurări” SA a fost de acord cu actul de examinare a

mijlocului de transport nr. 24/01A și deteriorările constatate de către expertul

independent Ciobanu A.. Ulterior, CA „Klassika Asigurări” SA urmărind scopul de

a se eschiva de la plata integrală a despăgubirilor pentru dauna materială cauzată în

legătură cu survenirea cazului asigurat, ignorând raportul de evaluare a pagubei nr.

24/0IA din 10 ianuarie 2019, fiind de rea credință, au înlăturat din dosarul de

daune, actul de examinare a mijlocului de transport nr. 24/01A și raportul de

evaluare a pagubei nr. 24/01A din 10 ianuarie 2019.

CA „Klassika Asigurări” SA anexează la materialele dosarului de daune

raportul de evaluare a pagubei nr. 991, care de fapt nu corespunde imperativelor

art.11 din Legea nr. 989 din 18 aprilie 2002 cu privire la activitatea de evaluare, cu

toate că, autorul raportului face trimitere la această lege. De altfel, evaluatorul Stan

V. nici nu a indicat data la care a fost estimată valoarea prejudiciului cauzat. De

asemenea, prețul indicat de către evaluatorul Stan V. este calculat cu o reducere de

10% însă nu este indicat în ce cazuri, condiția este oferită reducerea și/sau dacă

reducerea este acordată tuturor persoanelor, iar dacă reducerea nu este acordată

tuturor persoanelor de ce din costul final a fost diminuată reducere.

Mai mult ca atât, evaluatorul Stan V. nu a indicat prețul total sau separat

pentru cele 3 piese care urmează a fi înlocuite (ușă față stânga, mecanism

manevrare geam și aplicație ușă fată stânga), dar a indicat prețul doar pentru o

bucată, pentru mecanismul de manevrare geam, fără de a indica prețul pentru ușă

fată stânga și aplicație ușă fată stânga.

2

Respectiv, s-a menționat că în suma constatată de evaluatorul Stan V. nu a fost

inclus prețul pentru ușă fată stânga și aplicație ușă fată stânga. Raportul de evaluare

întocmit de SRL „Evaluare Plus” a fost semnat doar de Stan V., cu toate că potrivit

imperativelor alin. (4) din art.11 a Legii nr. 989 din 18 aprilie 2002 raportul trebuia

să fie semnat de evaluator și de conducătorul întreprinderii de evaluare și legalizat

cu ștampila întreprinderii, menționează referirea la art.21 alin. (3) din Legea nr. 414

din 22 decembrie 2006. Conform informației de care dispune, conducătorul SRL

„Evaluare Plus” este Didur Irina având activitatea de evaluare a bunurilor imobile,

dar nu mijloacelor de transport. De altfel, la acest raport nu a fost anexată copia de

pe certificatul de competență al evaluatorului Stan V. care a efectuat evaluarea, iar

din conținutul raportului apar mari dubii că această persoană a fost atestată în

calitate de specialist calificat în evaluarea mijloacelor de transport.

Asigurătorul CA „Klassika Asigurări” SA cu toate că prin ordin a constatat că

pentru păgubitul Victor Marcuța urmează să achite suma de 19 581 lei, acesta

neîntemeiat și contrar legislației în vigoare au reținut din suma care urma să fie

achitată păgubitului, suma de 300 lei, care a fost transferată la contul SRL

„Evaluare Plus”.

De altfel, potrivit imperativelor stipulate la art. 22 alin. (8) din Legea nr. 414

din 22 decembrie 2006 în cuantumul despăgubirilor se includ cheltuielile aferente

acțiunilor de limitare a pagubelor, de transport al bunurilor la locul de reparație,

parcare sau depozitare, aferente cazului asigurat, suportate în proces civil de către

asigurat sau păgubit, aferente expertizei tehnice efectuate la cererea păgubitului

conform art. 21 alin. (2) sau în temeiul unei hotărâri judecătorești.

La caz, păgubitul Victor Marcuță nu a depus careva cereri prin care ar fi

solicitat, sau dat acordul de a reține din suma care urmează ai fi achitată careva

mijloace bănești pentru a fi transferate altor persoane.

Compania CA „Klassika Asigurări” SA a tergiversat procesul de achitare a

despăgubirii pentru al forța pe păgubitul Victor Marcuță să încheie un acord că

ultimul nu va mai pretinde în instanță la o altă sumă decât cea propusă, adică la

diferența dintre suma propusă de companie de 19 281 lei și suma de 26 168,89 lei

stabilită conform raportului de evaluare a pagubei nr. 24/0IA din 4 ianuarie 2019,

care a fost prezentat companiei și urma a fi anexat la materialele dosarului de

daune, însă intenționat acest raport nu a fost anexat la dosar.

Prin urmare, acțiunile CA „Klassika Asigurări” SA au avut drept scop de ai

îngrădi drepturile păgubitului de a obține despăgubire în conformitate cu legislația

ce reglementează rapoartele în domeniul respectiv.

La data de 19 martie 2019 și suplimentar la 20 martie 2019, Victor Marcuță și-

a expus dezacordul cu suma despăgubirii de 19 281 de lei propusă spre achitare de

CA „Klassika Asigurări” SA, prin confirmarea și acordul privind stabilirea

despăgubirii de asigurare care nu acoperă integral prejudiciul cauzat, or, valoarea

pagubei real suportate constituie suma de 26 168,89 de lei confirmată prin raportul

de evaluare a pagubei nr. 24/0IA din 10 ianuarie 2019, solicitând ca anume această

sumă să-i fie achitată drept despăgubire prin virament la cont bancar.

Astfel, s-a invocat că, CA „Klassika Asigurări” SA a achitat parțial

despăgubirea în mărime de 19 281 de lei pentru automobilul de model Hyundai

Santa Fe, deteriorat din vina lui Victor Raileanu, care conducea automobilul de

model Opel Zafira și care deținea polița de asigurare obligatorie seria RCAI nr.

3

003631513 din 11 noiembrie 2017, pentru o perioadă de la 17 martie 2018 până la

10 decembrie 2018.

Prin urmare, la data de la 21 noiembrie 2018, în rezultatul deteriorării

automobilul model Hyundai Santa Fe, proprietarului Victor Marcuță i-a fost cauzat

un prejudiciu material în mărime de 26 168,89 de lei, dintre care, CA „Klassika

Asigurări” SA l-a despăgubit doar parțial.

Prin hotărârea din 30 septembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Victor

Maracuță împotriva CA „Klassika Asigurări” SA, intervenient accesoriu Răileanu

Victor, cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare și compensarea

cheltuielilor de judecată.

La 1 octombrie 2021, Victor Marcuță, fiind reprezentant de avocatul

Constantin Cojocari, a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând

casarea ei, cu pronunțarea unei hotărâri noi de admiterea integrală a acțiunii.

Prin decizia din 2 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Victor Marcuță și s-a menținut hotărârea din 30 septembrie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

În motivarea deciziei, instanța de apel a conchis că prima instanță just a

concluzionat în vederea respingerii acțiunii reclamantului cu privire la încasarea

despăgubirii restante, or, cuantumul acesteia a fost stabilit în baza acordului privind

stabilirea despăgubirii de asigurare din 19 martie 2019, încheiat în temeiul art.22

alin.(1) al Legii 414 din 22 decembrie 2006, întocmit și semnat de părți în temeiul

prevederilor art.art.1331 alin.(1) din Codul civil care prevede că, tranzacția este

contractul prin care părțile previn un proces ce poate să înceapă, termină un proces

început sau rezolvă dificultățile ce apar în procesul executării unei hotărâri

judecătorești.

La 10 octombrie 2022, avocatul Constantin Cojocari în numele și interesele lui

Victor Marcuță, a declarat recurs împotriva deciziei din 2 iunie 2022 a Curții de

Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și

a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei hotărâri noi, prin care acțiunea să fie

admisă.

În motivarea recursului, a invocat că instanța de apel nu a aplicat legea care

trebuia să fie aplicată și a interpretat în mod eronat legea.

Recurentul consideră neîntemeiate argumentele instanței de apel că la data de

19 martir 2019 între persoana păgubită și compania de asigurări a fost încheiat un

acord prin care părțile au convenit de comun acord cu cuantumul despăgubirilor de

asigurare pentru prejudiciul cauzat autoturismului.

De asemenea, consideră neîntemeiate concluziile instanței de apel că Victor

Marcuță nu a contestat în instanțele de judecată decizia asigurătorului privind

cuantumul despăgubirilor de asigurare.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Materialele cauzei atestă că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost

comunicată reprezentantului recurentului, avocatului Constantin Cojocari la 23

4

septembrie 2022, prin intermediul poște electronice (f.d.195). Iar recursul împotriva

deciziei din 2 iunie 2022, a fost declarat la 10 octombrie 2022, în termen.

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Curtea Supremă de Justiție a expediat pentru cunoștință intimaților cererea de

recurs, informându-i despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței. Însă, până

la data examinării admisibilității recursului, referințe nu au fost depuse.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind

admisibilitatea recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate

în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură

civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se

invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de

acces la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza

5

Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.

230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât

prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în

această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea

Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141,

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de

avocatul Constantin Cojocari în numele și interesele lui Victor Maracuță nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de avocatul Constantin Cojocari în

numele și interesele lui Victor Maracuță.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Victor Burduh

6