2ra-851/22 — incasarea despagubirii de asigurare in ordine de regres

2ra-851/22 — incasarea despagubirii de asigurare in ordine de regres (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-851/2022

2-18149098-01-2ra-15062022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (V. Lastavețchi)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Malîi, V. Cotorobai, D. Dulghieru)

Î N C H E I E R E

07 septembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecători Mariana Pitic

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Compania de Asigurări

„Klassika Asigurări” Societate pe Acțiuni,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Compania de

Asigurări „Klassika Asigurări” Societate pe Acțiuni împotriva lui Gheorghiu

Serghei, intervenienți accesorii Biroul Național al Asiguratorilor de Autovehicule,

SRL „Covoare Service”, Compania de Asigurări „Asterra Grup” Societate pe

Acțiuni și Gorobeț Victor cu privire la încasarea despăgubirii în ordine de regres,

împotriva deciziei din 17 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 19 aprilie 2018, CA „Klassika Asigurări” SA a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Gheorghiu Serghei, intervenienți accesorii Biroul Național al

Asiguratorilor de Autovehicule, SRL „Covoare Service”, Compania de Asigurări

„Asterra Grup” Societate pe Acțiuni și Gorobeț Victor cu privire la încasarea

despăgubirii în ordine de regres în mărime de 83 322 de lei și a cheltuielilor de

judecată în mărime de 2 500 de lei.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la data de 28 august 2017 în mun.

Chișinău, Gheorghiu Serghei, conducând autovehiculul de model ,,Xxxx”, n/î

XXXX, nu a respectat regulile circulației rutiere și a săvârșit accidentul rutier în

rezultatul căruia a fost deteriorat autovehiculul de model „Xxxx”, n/î XXXX.

Conform procesului-verbal cu privire la contravenție seria MAI nr. 03785072

din 07 septembrie 2017, vinovat în producerea accidentului rutier a fost recunoscut

Gheorghiu Serghei, care la momentul producerii accidentului rutier deținea certificat

de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto Nr. RCAI-002553547, eliberat la

07.09.2016 de CA ,,Klassika Asigurări” SA.

Pe motiv că păgubitul la data producerii accidentului rutier avea încheiat cu CA

,,Asterra Grup” SA contract de asigurare facultativă CASCO nr. CS416/16AG2 din

21 decembrie 2016, pentru autovehiculul deteriorat de model ,,Xxxx”, n/î XXXX, a

1

achitat despăgubirea de asigurare păgubitului în cuantum de 83 322 de lei.

În temeiul prevederilor ar. 22 alin. (12) din Legea cu privire la asigurarea

obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, CA

,,Asterra Grup” SA la data de 06 decembrie 2017 a înaintat față de CA ,,Klassika

Asigurări” SA pretenția nr. 14/12 privind recuperarea în regres a despăgubirii de

asigurare în cuantumul suportat.

Astfel, în conformitate cu contractul de asigurare obligatorie de răspundere

civilă pentru pagube produse de autovehicule și a ordinului de plată Nr. 2256-d din

15 decembrie 2017, CA ,,Klassika Asigurări” SA a transferat la contul CA ,,Asterra

Grup” SA despăgubirea de asigurare în cuantum de 83 322 de lei.

În temeiul contractului de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto Nr.

RCAI-002553547 din 07 septembrie 2016, răspunderea civilă față de terțele

persoane în ce privește autovehiculul ,,Xxxx”, n/î XXXX, era asigurată doar pentru

Gorobeț Victor, contractul fiind încheiat pentru un număr limitat de persoane.

Prin hotărârea din 06 septembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

a fost respinsă ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată depusă de CA

„Klassika Asigurări” SA împotriva lui Gheorghiu Serghei, intervenienți accesorii

Biroul Național al Asiguratorilor de Autovehicule, SRL „Covoare Service”, CA

„Asterra Grup” SA și Gorobeț Victor, cu privire la încasarea despăgubirii în ordine

de regres în sumă de 83 322 de lei și a cheltuielilor de judecată în sumă de 2 500 de

lei.

Prin decizia din 17 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de CA „Klassika Asigurări” SA și s-a menținut hotărârea din 06 septembrie

2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că instanța de fond corect a

stabilit și a dat apreciere faptului că la momentul producerii accidentului,

autovehiculul ,,Xxxx”, n/î XXXX, se afla în posesia SRL ,,Covoare-Service”, fiind

condus de pârâtul Gheorghiu Serghei.

Faptul transmiterii în posesie a automobilului se confirmă atât prin procesul-

verbal al contravenției întocmit la 07 septembrie 2017, precum și din contractul de

locațiune a automobilului din 01 ianuarie 2016, încheiat între Gorobeț Victor și

SRL ,,Covoare Service” (f.d. 70).

Prima instanță corect a constatat faptul că deși contractul de asigurare

obligatorie de răspundere civilă auto a fost încheiat între Gheorghiu Serghei și

CA ,,Klassika Asigurări” SA, posesor nemijlocit în sensul art. 304 alin. (2) din Codul

civil al automobilului respectiv era SRL ,,Covoare Service”.

Instanța de fond corect a concluzionat că mijlocul de transport de

model ,,Xxxx”, n/î XXXX , aflat în posesie SRL ,,Covoare Service”, nu dispunea de

contract de asigurare la data producerii accidentului rutier. Șoferul care se afla la

volanul automobilului ,,Xxxx”, n/î XXXX, se afla în relații de muncă cu

SRL ,,Covoare Service”, fapt confirmat prin procesul-verbal cu privire la

contravenție, unde la rubrica ,,locul de muncă al contravenientului” se indică

SRL ,,Covoare Service”, iar la rubrica ,,funcția” se indică - șofer (f.d. 20).

Prin urmare acestea sunt probe pertinente și nu se necesită a fi prezentată foaia

de parcurs, după cum invocă partea apelantă în cererea de apel.

Prin urmare, existența raporturilor de muncă între salariat și angajator

reprezintă un temei incontestabil de apariție a raporturilor între pârâtul Gheorghiu

Serghei și intervenientul accesoriu SRL ,,Covoare Service”, raporturi ce se

2

caracterizează prin faptul că SRL ,,Covoare Service” (comitent) în temeiul

raporturilor de muncă, este îndreptățită de a da instrucțiuni, de a direcționa, îndruma

și controla activitatea șoferului (prepus), acesta având obligația de a urma

îndrumările și directivele primite. Or, potrivit art. 1403 din Codul civil, comitentul

răspunde de prejudiciul cauzat cu vinovăție de prepusul său în funcțiile care i s-au

încredințat. Izvorul principal al apariției raportului de răspundere este contractul de

muncă. Angajatorul este obligat să repare prejudiciul cauzat din vina angajaților săi,

cu posibilitatea de a înainta cerere de regres angajatului pentru recuperarea sumelor

achitate.

Instanța de apel a considerat corectă concluzia instanței de fond, precum că

CA ,,Klassika Asigurări” SA are dreptul să înainteze acțiune în regres persoanei

răspunzătoare de producerea pagubelor achitate păgubitului pentru reparația

autoturismului de model ,,Xxxx”, n/î XXXX, în mărime de 83 322 de lei.

La 30 mai 2022, CA ,,Klassika Asigurări” SA a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, prin care a solicitat casarea deciziei instanței de apel și a

hotărîrii instanței de fond cu emiterea unei hotărîri noi prin care cererea de chemare

în judecată să fie admisă.

În motivarea recursului a manifestat dezacordul cu hotărîrile instanțelor de

judecată și a menționat că, calitatea de angajat se confirmă prin contractul individual

de muncă și/sau ordin de angajare, salariat conform art. l din Codul muncii este

persoană fizică (bărbat sau femeie) care prestează o muncă conform unei anumite

specialități, calificări sau într-o anumită funcție, în schimbul unui salariu, în baza

contractului individual de muncă. Deși, dovedirea calității de salariat al pârâtului a

fost esențială la adoptarea deciziei de plată a despăgubirii, respectiv, depunerea în

judecată a acțiunii de regres, precum și este esențială la soluționarea litigiului

conform legii, un astfel de document nu a fost prezentat de SRL „Covoare Service”

sau pârât. Procesul-verbal cu privire la contravenție nu dovedește raportul de muncă

între SRL „Covoare Service” și pârâtul Gheorghiu Serghei, astfel de abordare fiind

disproporționată și abuzivă.

Utilizarea foii de parcurs de către agenții economici care exploatează

autoturismele este obligatorie. La exploatarea autoturismelor particulare de către

proprietari în scopuri de serviciu utilizarea foii de parcurs nu este obligatorie.

Foaia de parcurs este obligatorie pentru agenții economici, dar nu este

obligatorie pentru particulari. Concluzia instanței de apel că nu necesită a fi

prezentată foaia de parcurs este greșită.

A susținut că art. 20 alin. (5) din Legea nr. 414 din 22 decembrie2006 se referă

la posesorul autovehiculului, iar art. 29 lit. d) din Legea nr. 414 din 22

decembrie2006, temeiul de drept al acțiunii, se referă la persoana răspunzătoare de

producerea accidentului, adică nemijlocit contravenientul. Or, posesorul

autovehiculului nu întotdeauna este și persoana răspunzătoare de producerea

pagubelor.

A reținut că, temeiurile de încetare a contractului de asigurare obligatorie de

răspundere civilă auto sunt stabilite la art. 10 din Legea nr. 414-XVI din 22

decembrie 2006, iar potrivit art. 17 alin. (2) din Legea nr. 407-XVI din 21 decembrie

2006 cu privire la asigurări, asigurătorul nu este în drept să nu plătească

despăgubirea de asigurare în cadrul asigurării de răspundere civilă.

Prin urmare indiferent de posesorul mijlocului de transport implicat în accident,

art. 29 lit. d) din Legea nr. 414 din 22 decembrie2006 se referă la persoana

3

răspunzătoare de producerea accidentului/contravenientul - utilizatorul/persoana

care conduce autovehiculul, respectiv, în cazul dat instanța de judecată nu a fost în

drept și nu a avut temei de respingere a acțiunii.

Instanța de judecată a avut obligația să expună concluziile bazate pe lege în

ceea ce privește valabilitatea/nevalabilitatea sau încetarea Contractului de asigurare

obligatorie de răspundere civilă auto nr. RCAI-002553547 din 07 septembrie 2016,

devreme ce efectul transmiterii de către Gorobeț Victor a autovehiculului în posesia

intervenientului accesoriu este acela că riscul celor admiși de persoana juridică

respectivă să utilizeze autovehiculul, nu se consideră asigurat prin contractul

încheiat în condițiile alin. (2) din același articol.

Atât la dosarul contravențional gestionat de inspectoratul de poliție, cât și la

dosarul de daune în perioada regularizării dosarului de către reclamant, pretinsul

contract de locațiune nu a fost prezentat.

A menționat că, contractul de locațiune din 01 ianuarie 2016, care în realitate

este un contract de comodat a fost prezentat în instanța de judecată după plata de

către reclamant a despăgubirii, încheierea de facto a căruia este puțin probabilă,

îndeosebi din perspectiva gratuității acestuia or, este puțin probabil că proprietarul

să fi transmis gratis autocamionul în scop de exploatare economică pierzându-și

astfel mijloacele financiare investite.

La 15 iunie 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimaților

copia cererii de recurs depusă de CA ,,Klassika Asigurări” SA cu înștiințarea despre

posibilitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

anexată la materialele dosarului (f.d. 211).

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs menționează

că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 17 februarie 2022.

La data de 22 martie 2022 a fost expediată în adresa participanților la proces

decizia motivată (f.d. 194), însă date privind recepționarea acesteia la materialele

cauzei lipsesc.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Recursul a fost declarat la 30 mai 2022, respectiv fiind în termenul stabilit de

lege.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

4

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei contestate or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei contestate or, recursul exercitat conform

Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva Bulgariei

(MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei,

p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar

chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 §

1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

5

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de CA ,,Klassika

Asigurări” SA, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) din Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Compania de Asigurări „Klassika

Asigurări” Societate pe Acțiuni.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecători Mariana Pitic

Victor Burduh

6