2ra-1332/22 — restabilirea la lucru, încasarea salariului pentru lipsa forțată de la lucru și încasarea prejudiciului moral și cheltuielilor de judecată

Dosarul nr. 2ra-1332/2022 2-21052972-01-2ra-20092022 prima instanță: Judecătoria Bălți, sediul Central (jud: A. Donos) instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud: Iu. Grosu, A. Garbuz, A. Ciobanu) Î N C H E I E R E 30 noiembrie 2022 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, în componența: Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova judecătorii Victor Burduh Galina Stratulat examinând admisibilitatea recursului declarat de Slobodeniuc Dmitrii, în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Slobodeniuc Dmitrii împotriva ÎCS „Draexlmaier” SRL cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea la lucru, încasarea salariului pentru lipsa forțată de la lucru, și încasarea prejudiciului moral și cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei din 07 iulie 2022 a Curții de Apel Bălți, c o n s t a t ă : La 09 aprilie 2021, Slobodeniuc Dmitrii a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎCS „Draexlmaier” SRL cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea la lucru, încasarea salariului pentru lipsa forțată de la lucru, și încasarea prejudiciului moral și cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că la 20 mai 2013 a fost angajat în calitate de montator subansamble la ÎCS „DRA Draexlmaier Automotive” SRL, fiind încheiat contractul individual de muncă nr.201/13 pe o durată nedeterminată din aceeași dată. A mai indicat că, obligațiile de serviciu le-a îndeplinit conștiincios, făcând chiar câte două norme pe schimb. Încălcări a disciplinei muncii niciodată nu a avut, fiind menționat ca specialist perfect, cu toate calitățile necesare postului de lucru pe care îl ocupa. Reclamantul a menționat că, după sărbătorile de iarnă în anul 2021 se simțea rău și s-a adresat la Instituția Medico-Sanitară Publică din Sângerei. Prin concluzia medicală nr.8 din 05 ianuarie 2021 a primit o recomandare de a reduce puțin regimul forțat de lucru și să treacă preponderent la un lucru în poziția șezut.

Ținând cont de concluzia medicală, considerând că într-adevăr are mari probleme de sănătate, s-a adresat cu această concluzie la conducătorul instituției la care activa, solicitând o ieșire din situație pe cale amiabilă. Acesta i-a spus că întreprinderea are locuri de lucru unde este necesar un efort fizic mai ușor și că este necesar să depună o cerere oficială. 1 Totodată a notat că, a prezentat concluzia medicală administrației și a depus o cerere să fie transferat la un loc de lucru mai ușor. Drept rezultat la cererea depusă, la 05 februarie 2021, a fost supus unui control medical la întreprindere. Preventiv până a-i fi măsurată tensiunea a fost pus de către medic într-o situație de conflict și puțin s-a iritat, probabil din acest motiv rezultatul HTA a fost de XXXXX bătăi.

Tot atunci, a fost întocmită fișa de aptitudine nr.00705719 despre faptul că nu este apt de muncă. Ulterior, după acțiunile provocatoare ale medicilor instituției, la 08 februarie 2021 s-a adresat la medicul de familie, care după un control medical a constatat o tensiune arterială de XXXXX și o stare normală a sănătății, pentru a fi admis la lucru. Preventiv, fiind îngrijorat de starea de sănătate indicată în certificatul din 05.01.2021, sa adresat la Consiliul Național pentru Determinarea Dizabilității și Capacității de Muncă, care la 19.01.2021 a eliberat certificatul nr.180 de neîncadrare a sa în grad de dizabilitate. Convingându-se că este o persoană sănătoasă, a prezentat actele respective, certificatul de la medicul de familie și certificatul nr.180 eliberat de administrația întreprinderii, dându-și acordul să muncească la locul său de muncă în continuare.

De altfel, a mai menționat că, administrația l-a chemat în secția resurse umane la 10 februarie 2021, făcându-i cunoștință cu notificarea din aceeași dată despre faptul că este concediat conform art.86 alin. (1) lit. d) Codul muncii RM, adică necorespunderea funcției deținute sau muncii prestate din cauza stării de sănătate, în conformitate cu certificatul medical. Reclamantul a învederat că, reproșurile sale au fost inutile, deoarece se vedea clar că se dorește concedierea lui din alte motive. Consideră că acțiunile întreprinderii sunt ilegale. Administrația s-a axat pe concluzia medicală nr.8 din 05.01.2021, fără să mai atragă atenția la certificatul nr.180 din 19 ianuarie 2021, de neîncadrare în grad de dizabilitate emis de Consiliul Național pentru Determinarea Dizabilității și Capacității de Muncă, care este o instituție națională și examinează cazurile în comisie și doar în temeiul concluziilor medicilor și documentelor medicale obiective.

Astfel, consideră că, chiar dacă, ar fi avut necesitatea temporară de un lucru mai ușor, administrația era în drept și obligată să îl ofere, deoarece astfel de locuri erau și sunt mereu la o întreprindere atât de mare. Reclamantul a notat că, până la 10 februarie 2021 el și-a dat acordul să rămână la locul vechi de lucru, dar intenționat nu a fost auzit, nici în temeiul concluziilor medicale prezentate, că este apt de lucru. Comportamentul angajatorului l-a afectat enorm, cauzându-i suferințe.

În afară de incomodități și privarea ilegală de dreptul de a munci a fost afectat psiho-emoțional, deoarece știind că este apt de lucru nu era auzit, era provocat printr-un comportament neadecvat al administrației să facă crize de nervi, să aibă o stare de tensiune ridicată, care se răsfrângea în mod direct și asupra stării de sănătate, inclusiv și acțiunile medicului întreprinderii, care intenționat îl provoca ca să aibă o tensiune ridicată pentru a-l putea considera inapt de muncă.

A solicitat, Slobodeniuc Dmitri, anularea ordinului de concediere nr. 54c-21 din 10 februarie 2021 emis de ÎCS „DRA Draexlmaier Automotive” SRL, restabilirea la locul de lucru la ÎCS „DRA Draexlmaier Automotive” SRL, în corespundere cu contractul nr. 201/13 din 20 mai 2013, încasarea salariului din 10 februarie 2021 pînă la finisarea cazului, pentru lipsa de la serviciu din motive ce nu 2 depindeau de voința lui, cu indexările prevăzute de lege, încasarea pagubei morale în sumă de 10 000 de lei și cheltuielile de judecată. Prin hotărârea din 22 octombrie 2021 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de Slobodeniuc Dmitri împotriva ÎCS „DRA Draexlmaier Automotive” SRL cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea la lucru, încasarea salariului pentru lipsa forțată de la lucru, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Invocând ilegalitatea și netemeinicia hotărârii primei instanțe, Slobodeniuc Dmitri, la data de 17 noiembrie 2021 și ulterior la 17 ianuarie 2022 a depus apel, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii instanței de fond cu emiterea unei noi decizii de admitere integrală a acțiunii. Prin decizia din 07 iulie 2022 a Curții de Apel Bălți s-a respins apelul declarat de Slobodeniuc Dmitri și s-a menținut hotărârea din 22 octombrie 2021 Judecătoriei Bălți, sediul Central, în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Slobodeniuc Dmitrii împotriva ÎCS „Draexlmaier” SRL cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea la lucru, încasarea salariului pentru lipsa forțată de la lucru, și încasarea prejudiciului moral și cheltuielilor de judecată.

Pentru a decide astfel, prin prisma art. 45, 48 alin. (2), 86 alin. (1), 89 alin. (2), Codul muncii, Colegiul, la caz, a concluzionat că instanța de judecată corect a conchis că reclamantului i s-a recomandat o activitate de muncă cu efort fizic redus, preponderent poziție șezut. În acest sens, Colegiul a reținut că, angajatorul a prezentat probe, că starea sănătății salariatului în conformitate cu certificatul medical prezentat, cît și concluzilor specialiștilor medicali din domeniu, împiedică salariatul să-și îndeplinească corespunzător obligațiunea de serviciu, care este periculoasă pentru el și starea sănătății lui. Mai mult, în raport cu cele invocate în cererea de apel, instanța a reținut și faptul că, angajatorul a fost obligat să asigure transferarea salariatului, cu consimțământul scris al acestuia, la o altă muncă, care nu-i este contraindicată.

Verificând locurile de muncă vacante, angajatorul a stabilit, că locuri de muncă, care nu ar include efort fizic, lucru în poziție stând în picioare și tururi de noapte la întreprindere nu există, ca urmare, contractul individual de muncă încheiat cu reclamantul a fost desfăcut. Din considerentele enunțate, Colegiul a concluzionat că prima instanța a examinat cauza sub toate aspectele, stabilind cu certitudine raportul juridic litigios, circumstanțele de fapt, caracteristice raportului juridic litigios, legea materială ce guvernează raportul juridic, creând participanților la proces, condiții obiective și echitabile, pentru exercitarea drepturilor și obligațiunilor procedurale, fapt ce se încadrează în asigurarea părților dreptul la un proces echitabil, garantat și asigurat prin art. 6 al Convenției Europene pentru apărarea a Drepturilor Omului.

La 05 septembrie 2022, Slobodeniuc Dmitri, a declarat recurs, prin care a solicitat casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii. În motivarea recursului s-a indicat că instanțele de judecată la examinarea cauzei au încălcat esențial și au aplicat eronat normele de drept procedural și material, ceea ce a dus la adoptarea unei soluții neîntemeiate. Totodată, s-au invocat aceleași argumente și circumstanțe factologice care au fost invocate pe parcursul examinării cauzei în instanțele ierarhic inferioare, cărora 3 le-a fost dată apreciere, redând conținutul prevederilor normelor legale, dar fără a demonstra prin careva probe, încălcarea sau aplicarea eronată de către instanțele de judecată a normelor legale aplicabile speței.

În contextul prevederilor art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. Curtea de Apel Bălți a pronunțat decizia contestată la 07 iulie 2022 și a expediat-o participanților la proces la 22 iulie 2022, fapt confirmat prin scrisoarea de expediere (f.d. 169), astfel, recursul declarat la data de 05 septembrie 2022, este în termen. În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). Prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 20 septembrie 2022 instanța de recurs a comunicat intimaților recursul, informând despre necesitatea depunerii referinței, or, până la examinarea recursului în adresa instanței careva referințe nu au parvenit. Examinând temeiurile recursului declarat de Slobodeniuc Dmitri, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul ca inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Slobodeniuc Dmitri, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă. Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de instanța de apel, însă nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei contestate. 4 Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă. În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a recunoaște recursul declarat de Slobodeniuc Dmitri, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e : Se consideră inadmisibil recursul declarat de Slobodeniuc Dmitri împotriva deciziei din 07 iulie 2022 a Curții de Apel Bălți. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova judecătorii Victor Burduh Galina Stratulat 5