2ra-434/22 — Anularea ordinului de concediere, restabilirea în functie, încasarea plătilor salariale

2ra-434/22 — Anularea ordinului de concediere, restabilirea în functie, încasarea plătilor salariale (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra–434/22

2-19007331-01-2ra-07042022

Prima instanță: Judecătoria Bălți (sediul central), (jud. V. Schibin)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. S. Procopciuc, N. Chircu, E. Grumeza)

Î N C H E I E R E

08 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Maria Ghervas

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de Valeriu Cojocaru,

reprezentat de avocatul Guțu Tatiana și de către ÎCS „DRA Draexlmaier

Automotive” SRL, reprezentată de avocatul Misfud Wismayer Inga,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Valeriu Cojocaru

împotriva ÎCS „DRA Draexlmaier Automotive” SRL, intervenient accesoriu

Vladimir Iacubovschi cu privire la contestarea ordinului, restabilirea în funcție,

încasarea despăgubirii pentru absența forțată de la muncă, încasarea despăgubirii

pentru prejudiciul moral, încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 16 noiembrie 2021 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost

admisă cererea de apel depusă de Valeriu Cojocaru, casată hotărârea din 22 aprilie

2021 a Judecătoriei Bălți (sediul central) și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea

a fost admisă parțial,

con st ată:

La 09 noiembrie 2018, Valeriu Cojocaru a înaintat o cerere de chemare în

judecată împotriva ÎCS „DRA Draexlmaier Automotive” SRL prin care a solicitat

anularea ordinului nr. 676c-18 din 14 august 2018 emis de ÎCS „DRA Draexlmaier

Automotive” SRL; restabilirea la locul de muncă în calitate de intendent în cadrul

ÎCS „DRA Draexlmaier Automotive” SRL; încasarea salariului lunar în mărime de

8233 lei pentru întreaga perioadă de absența forțată de la muncă; încasarea

prejudiciului moral în mărime de 24 700 lei; încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că, la 19 septembrie 2013 a fost

încheiat contractul individual de munca nr.649/13 între ÎCS „DRA Draexlmaier

Automotive” SRL si Cojocaru Valeriu prin care ultimul a fost angajat în calitate de

intendent, în acest sens a fost emis și ordinul nr.88-13 din 19 septembrie 2013.

Ulterior, la 14 august 2018, a fost emis ordinul nr.676c-18 de concediere a lui

Valeriu Cojocaru din funcția deținută, cu care reclamantul a făcut cunoștință în

aceiași zi.

Reclamantul nu este de acord cu ordinul de concediere din considerentul că, la

11 iulie 2018, reclamantul prin intermediul poștei electronice a expediat în adresa

1

lui Gherman Mihaela un mesaj prin care a solicitat o învoire pentru o oră si anume

de la 13:45 până la 14:45, din motivul ca urma sa plece la tabără de odihna

„Dumbrava Albă”, unde a fost plasat în acea zi copilul reclamantului.

În acest sens reclamantul a făcut referire la prevederile pct. 3.2.22 din

Regulamentul Intern al ÎCS „DRA Draexlmaier Automotive” SRL, menționând că

reclamantul a respectat conștiincios prevederile pct. 3.2.22 din Regulament. În acea

zi reclamantul a revenit la serviciu la orele 14:14, astfel a lipsit de la locul de muncă

29 de minute, de la 13:45 până la 14:14.

La 11 iulie 2018, ora 16:47 după finisarea programului de munca a

reclamantului, pe poșta sa electronică a parvenit mesajul lui Gherman Mihaela cu

conținutul: „d-l Meinelt a răspuns acum la mesajul Dvs și nu a aprobat învoirea

Dvs”, în acest sens se atestă reaua-credință a pârâtului. Prin decizia administratorului

ÎCS „DRA Draexlmaier Automotive” SRL nr.28/18 din 26 iulie 2018 a fost dispusă

crearea comisiei pentru petrecerea anchetei de serviciu privind fapta comisă de

angajatul Valeriu Cojocaru.

În continuare reclamantul a explicat că, prin raportul comisiei de anchetă se

atestă că, Valeriu Cojocaru a mers pe 11 iulie 2018 la tabără de odihnă „Dumbrava

Albă” pentru a rezolva problema apărută cu copilul, la raport fiind anexat și biletul

de odihnă. Cu raportul comisiei de anchetă, reclamantul a făcut cunoștința la data 10

august 2018 și a indicat că nu se consideră vinovat de săvârșirea unei abateri

disciplinare și că a acționat ca în cazul unei situații de urgență, care 1-a determinat

să lipsească după pauza de masă.

Reclamantul a menționat că, angajatorul nu a ținut cont de prevederile

Regulamentului intern al angajatorului, nu a concretizat datele caracteristice a lui

Cojocaru Valeriu, stagiul de activitate în cadrul ÎCS „DRA Draexlmaier

Automotive” SRL, circumstanța atenuantă indicată conform explicației date de

reclamant că la concedierea reclamantului nu s-a stabilit faptul că ultimul este

vinovat, consecințele negative în urma abaterii nu au fost indicate, dar și nu s-a luat

în calcul nici comportarea generală în serviciu a reclamantului. Cât privește

sancțiunile disciplinare stabilite anterior, acestea au fost contestate, fapt cunoscut de

către ÎCS „DRA Draexlmaier Automotive” SRL. Mai mult că, decizia de sancționare

disciplinară este ilegală, neîntemeiata și nejustificată din considerentele expuse.

În conformitate cu prevederile Codului muncii, pentru încălcarea disciplinei de

muncă, angajatorul are dreptul să aplice față de salariat una din sancțiunile

disciplinare prevăzute de art. 206 Codul muncii, însă la aplicarea sancțiunii

disciplinare angajatorul trebuie sa țină cont de gravitatea abaterii disciplinare comise

și de alte circumstanțe obiective, iar la stabilirea sancțiunii să țină cont de

consecințele abaterii, la cunoștința lui Cojocari Valeriu nu au fost aduse careva

consecințe negative care ar fi prejudiciat angajatorul material sau moral. Referindu-

se la sancțiunea aplicată, partea reclamantă specifică că sancțiunea disciplinară

aplicată de către angajator lui Cojocaru Valeriu urma în cel mai rău caz să fie sub

formă de mustrare aspră și nicidecum concediere,

Or, potrivit pct. 9.3.1 din Regulamentul intern mustrarea aspră se aplică în cazul

repetării abaterilor de la pct. 9.2 în interval de 6 luni, iar pct. 9.4.1 indică că

concedierea poate fi aplicată în cazul încălcării repetate, pe parcursul a unui an a

obligațiilor de muncă, din aceste motive reclamantului urma să i se aplice o sancțiune

2

mai blândă decât concedierea.

Prin hotărârea din 24 decembrie 2019 a Judecătoriei Bălți (sediul central), a

fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată depusă de Cojocaru

Valeriu împotriva ÎCS „DRA Draexlmaier Automotive” SRL cu privire la anularea

ordinului de concediere, restabilirea în funcție, încasarea salariului, încasarea

prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată.

Prin decizia din 16 iulie 2020 a Curții de Apel Bălți a fost admis apelul declarat

de Cojocaru Valeriu. A fost casată integral hotărârea din 24 decembrie 2019 a

Judecătoriei Bălți (sediul central), cu restituirea cauzei la rejudecare în instanța de

fond într-un alt complet de judecată.

Prin încheierea din 24 august 2020 a Judecătoriei Bălți (sediul central), a fost

atras în proces în calitate de intervenient accesoriu Iacubovschi Vladimir.

Ulterior, la 11 februarie 2020, a fost depusă cerere de concretizare a cererii de

chemare în judecată prin care s-a solicitat încasarea prejudiciului material din contul

ÎCS „DRA Draexlmaier Automotive” SRL în beneficiul lui Cojocaru Valeriu a

compensației salariale pentru întreaga perioadă de absență forțată de neîndeplinire a

funcției sale, din momentul eliberării 14 august 2018 până la momentul restabilirii

reieșind din suma unui salariu mediu care constituie 9 856,77 lei, care la 11 februarie

2021 constituie suma de 295 703,10 lei, încasarea prejudiciului moral din contul ÎCS

„DRA Draexlmaier Automotive” SRL în beneficiul lui Cojocaru Valeriu în mărime

de două salarii medii și anume a sumei de 19 713,54 lei, încasarea cheltuielilor de

asistență juridică în mărime de 5 500 de lei.

În motivarea cererii de concretizare suplimentar a invocat că, reclamantul a fost

sancționat de 3 ori în acest mod fiind discriminat în coraport cu alți salariați, fapt

dovedit prin dispunerea angajatorului de a iniția o anchetă de serviciu în privința

reclamantului.

La emiterea ordinului de concediere angajatorul nu a ținut cont de faptul că

reclamantul și-a început activitatea în cadrul ÎCS „DRA Draexlmaier Automotive”

SRL din 19 martie 2013 având un stagiu de aproximativ cinci ani.

La fel, la data când a fost angajat la lucru, reclamantul a informat angajatorul

despre necesitatea de a veni la serviciu puțin mai târziu, pentru a duce/lua copii de

la școală, fapt ce la etapa angajării și pe parcursul perioade de muncă până în

ianuarie-februarie 2018 din partea angajatorului nu au parvenit careva plângeri. În

acest context se atestă că salariatul avea regim de muncă flexibil, întotdeauna

respectând graficul de muncă stabilit, de multe chiar a rămas la serviciu și peste

programul stabilit.

Prin hotărârea din 22 aprilie 2021 a Judecătoriei Bălți (sediul central) acțiunea

înaintată de Valeriu Cojocaru a fost respinsă ca neîntemeiată.

Pentru a respinge acțiunea prima instanță a reținut că potrivit pct. 5.6. al

Contractului colectiv de muncă pentru anii 2014-2019 încheiat între ÎCS ”DRA

Draexlmaier Automotive”SRL și reprezentanții salariaților ÎCS ”DRA Draexlmaier

Automotive”SRL, a fost prevăzut că lucrul începe la ora 08:00 și se termină la ora

16:45 pentru personalul de conducere și execuție cu durata pauzei de masă de 45

minute de la 13:00 până la 13:45 (dispoziția în vigoare din 01 ianuarie 2015). Anume

acest program de muncă era aplicat raportului de muncă între reclamant și pârât, fapt

recunoscut de ambele părți.

3

Conform materialelor dosarului, anterior situației deduse judecării, reclamantul

a fost sancționat pentru încălcarea disciplinei muncii, și anume: prin Ordinul nr.

171/18 din 17 aprilie 2018 – sancționat cu avertisment – pentru refuzul de a îndeplini

sarcina de muncă privind organizarea și petrecerea instruirii SSM pentru grupul nou

de angajați; prin Ordinul nr. 199/18 din 30 aprilie 2018 – sancționat cu avertisment

– pentru prezentarea la serviciu cu întârziere; prin Ordinul nr. 279/18 din 04 iunie

2018 – sancționat cu mustrare – pentru absența de la locul de muncă fără aprobarea

superiorului.

Prin decizia Curții de Apel Bălți nr. 2a-281/19 din 20 august 2019, irevocabilă

ca efect al încheierii Curții Supreme de Justiție nr. 2ra-142/20 din 05 februarie 2020,

a fost anulat Ordinul de sancționare disciplinară nr. 199/18 din 30 aprilie 2018.

Potrivit extrasului din fișa de evidență a aflării la locul de muncă, la 11 iulie

2018 ora 13:01 Cojocaru Valeriu a părăsit incinta companiei și a revenit la locul de

muncă la ora 14:14, cu o întârziere de 29 de minute față de ora finalizării pauzei de

masă, faptul dat este confirmat prin înregistrările sistemului de evidență a timpului,

fiind recunoscut de ambele părți.

În temeiul Deciziei nr. 28/18 din 26 iulie 2018 a administratorului ÎCS

”Draexlmaier Automotive”SRL s-a decis inițierea anchetei de serviciu pentru

analiza abaterii disciplinare repetată, cu instituirea comisiei de anchetă, iar ca urmare

a petrecerii anchetei de serviciu la 06 august 2018, în unanimitate a fost semnat

raportul și s-a stabilit că a avut loc o încălcare din partea angajatului Cojocaru

Valeriu prin părăsirea locului de muncă fără permisiunea superiorului, astfel

încălcând Regulamentul intern al companiei. În urma acestor fapt, a fost emis ordinul

de concediere.

Prima instanță a ajuns la concluzia lipsei unei cauze de forță majoră, care să fi

determinat imposibilitatea prezenței reclamantului la locul său de muncă în perioada

absenței de la ora 13:45 până la ora 14:14 la 11 iulie 2018, fiind mai cu seamă o

absență nejustificată. În condițiile în care anterior, în privința reclamantului,

angajatorul a emis 3 ordine de sancționare disciplinară (care la 11 iulie 2018 toate

erau în vigoare), reclamantul urma să manifeste prudența necesară în vederea

respectării disciplinei muncii, altfel asumându-și riscurile aferente încălcării ordinii

interne a muncii. Or, trebuie luat în considerație și interesul angajatorului de a avea

la locul de muncă la ora necesară angajatul pe care la contractat și pe care îl

remunerează.

Prin decizia din 16 noiembrie 2021 a Curții de Apel Bălți, a fost admisă cererea

de apel depusă de Valeriu Cojocaru, casată hotărârea din 22 aprilie 2021 a

Judecătoriei Bălți (sediul central) și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost

admisă parțial.

A fost anulat ordinul nr. 676c-18 din 14 august 2018 al ÎCS „DRA Draexlmaier

Automotive” SRL și a fost restabilit Valeriu Cojocaru în funcția de intendent la ÎCS

„DRA Draexlmaier Automotive” SRL.

A fost încasat în beneficiul lui Valeriu Cojocaru de la ÎCS „DRA Draexlmaier

Automotive” SRL prejudiciul moral în cuantum de două salarii medii și anume suma

de 17 878,64 de lei și cheltuielile de judecată în cuantum de 5500 de lei;

În rest, acțiunea lui Valeriu Cojocaru a fost respinsă.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, din textul legal prevăzut la

4

art. 209 alin. (1) din Codul muncă, rezultă că termenul că termenul de o lună pentru

aplicarea sancțiunii disciplinare începe să curgă din ziua constatării abaterii

disciplinare, adică din momentul în care conducătorul nemijlocit al salariatului

vinovat a aflat despre acea încălcare. Astfel, despre abaterea disciplinară imputată

lui Cojocaru Valeriu, superiorul direct al salariatului a aflat la 12 iulie 2018, fapt ce

se deduce din solicitarea explicației de la salariat, cât și din extrasul din fișa de

evidență a aflării la locul de muncă, pe când sancțiunea disciplinară a fost aplicată

prin ordinul administratorul ÎCS „DRA Draexlmaier Automotive” SRL, nr. 676c-18

din 14 august 2018. În consecință, concedierea lui Cojocaru Valeriu a avut loc cu

încălcarea prevederilor legale prevăzute la art. 209 alin. (1) din Codul muncă, fiind

constatată omiterea termenului de atragere la răspundere disciplinare a lui Cojocaru

Valeriu.

Cu privire la pretenția de încasarea salariului pentru întreaga perioadă de

absență forțată de la muncă, instanța de apel a indicat că din materialele cauzei s-a

constatat că în perioada 14 august 2018 până la 31 martie 2021 Cojocaru Valeriu a

fost angajat în câmpul muncii, la alte societăți, beneficiind astfel de venituri regulate

care sunt mai mari decât suma solicitată în acțiune, prin urmare ultimul nu a fost

prejudiciat material.

Referitor la pretenția privind încasarea prejudiciului moral, în prezența

temeiurilor de constatarea încălcării dreptului la muncă prin emiterea și punerea în

aplicare a ordinul administratorul ÎCS „DRA Draexlmaier Automotive” SRL nr.

676c-18 din 14 august 2018 privind concedierea lui Cojocaru Valeriu, ultimul fiind

privat de dreptul de a munci, adică i-a fost cauzat un prejudiciu moral, care se

exprimă prin suferințe psihice suportate (rușine, incomoditate, umilință, înrăutățirea

stării de sănătate), cauzate prin concedierea lui, ceea ce denotă existența temeiurilor

pentru repararea prejudiciului moral și obligația legală a intimatului ÎCS „DRA

Draexlmaier Automotive” SRL de a compensa acest prejudiciu.

La 14 februarie 2022 (prin oficiul poștal), Valeriu Cojocaru, reprezentat de

avocatul Guțu Tatiana, a contestat cu recurs decizia din 16 noiembrie 2021 a Curții

de Apel Bălți, solicitând casarea acesteia în partea pretențiilor respinse cu emiterea

unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă integral.

În motivarea recursului a invocat faptul că la emiterea deciziei instanța de apel

a interpretat în mod eronat legea.

La 24 februarie 2022 (prin oficiul poștal), ÎCS „DRA Draexlmaier

Automotive” SRL, reprezentată de avocatul Misfud Wismayer Inga, a contestat cu

recurs decizia din 16 noiembrie 2021 a Curții de Apel Bălți, solicitând casarea

acesteia și menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a invocat faptul că la emiterea deciziei instanța de apel

a aplicat legea care nu trebuia să fie aplicată și a interpretat în mod eronat legea.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) al Codului de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că decizia recurată a fost pronunțată la 16

noiembrie 2021, expediată părților la 04 ianuarie 2022. Astfel, se constată că

recurenții s-au conformat prevederilor legale și au declarat recursurile împotriva

deciziei instanței de apel în termenul stabilit de lege.

Analizând temeiurile invocate în cererile de recurs în raport cu materialele

5

cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursurile declarate de către

Valeriu Cojocaru, reprezentat de avocatul Guțu Tatiana și de către ÎCS „DRA

Draexlmaier Automotive” SRL, reprezentată de avocatul Misfud Wismayer Inga,

inadmisibile, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Codului

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

considerării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de Valeriu Cojocaru, reprezentat de avocatul

Guțu Tatiana și de către ÎCS „DRA Draexlmaier Automotive” SRL, reprezentată de

avocatul Misfud Wismayer Inga, nu pot duce la admisibilitatea recursurilor, ori

acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 al Codului de procedură civilă, în

condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor

cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursurilor, fiind lipsite de esență,

care evidențiază simplul fapt al dezacordului recurenților cu soluția dată de instanța

de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare al recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind

necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de nelegalitate pe

care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului înseamnă nu

doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci

expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a

pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă

indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs

implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă

6

argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se

bazează.

Abordarea recurenților, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestora cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursurilor nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune considerarea acestuia ca fiind

admisibile.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererile de recurs declarate de către Valeriu Cojocaru, reprezentat de avocatul

Guțu Tatiana și de către ÎCS „DRA Draexlmaier Automotive” SRL, reprezentată de

avocatul Misfud Wismayer Inga.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

considerării recursurilor ca fiind admisibile.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibile recursurile declarate de către Valeriu Cojocaru,

reprezentat de avocatul Guțu Tatiana și de către ÎCS „DRA Draexlmaier

Automotive” SRL, reprezentată de avocatul Misfud Wismayer Inga.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Maria Ghervas

Victor Burduh

7