2ra-1123/22 — anularea dispozitiei de eliberare din functie, restabilirea in functie, incasarea salariului pentru absenta fortata de la munca, repararea prejudiciului moral

2ra-1123/22 — anularea dispozitiei de eliberare din functie, restabilirea in functie, incasarea salariului pentru absenta fortata de la munca, repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-1123/2022

2-20063338-01-2ra-16082022

Prima instanță: Judecătoria Edineț, sediul Dondușeni (T. Sobolschii)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (S. Procopciuc, E. Grumeza, N. Chircu)

D E C I Z I E

30 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecători Galina Stratulat

Dumitru Mardari

Mariana Pitic

Victor Burduh

examinând recursul declarat de către vicepreședintele raionului Ocnița, Eugeniu

Șipcalov, în interesele președintelui raionului Ocnița și a Consiliului raionului Ocnița,

în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Lazari Terzi

împotriva președintelui raionului Ocnița, Consiliului raionului Ocnița, intervenient

accesoriu Voinescu Vasile privind anularea dispoziției de eliberare din funcție,

restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru perioada absenței forțate de la

serviciu, repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 17 mai 2022 a Curții de Apel Bălți,

c o n s t a t ă :

La 12 iunie 2020, Lazari Terzi a depus cererea de chemare în judecată împotriva

președintelui raionului Ocnița, Consiliului raionului Ocnița prin care a solicitat anularea

dispoziției nr. 62 din 20 ianuarie 2020, prin care a fost eliberat din funcția de șef serviciu

alte domenii în baza art. 86 alin. (1) lit. y1) din Codul muncii, restabilirea în funcția de

șef serviciu alte domenii, serviciu deservirea clădirilor și subdiviziunilor Consiliului

raional Ocnița, încasarea salariului pentru perioada lipsei forțate de la muncă pentru

perioada 20 ianuarie 2020 până la data emiterii hotărârii judecătorești, încasarea

prejudiciului moral în mărime de 50 000 lei și cheltuielilor de judecată în sumă de 3000

lei.

În motivarea acțiunii a invocat că a activat în calitate de șef Serviciu alte domenii,

Serviciu deservirea clădirilor și subdiviziunilor Consiliului raional Ocnița.

Prin dispoziției președintelui raionului Ocnița nr. 62 din 20 ianuarie 2020 a fost

eliberat din funcție în baza art. 86 alin. (1) lit. y1) din Codul muncii.

1

Reclamantul susține că la solicitările sale de a-i aduce la cunoștință motivele care

au servit temei pentru eliberarea din funcție, persoanele împuternicite au refuzat să-i

prezinte aceste materiale. După mai multe solicitări i-a fost explicat că la baza deciziei

menționate supra a fost deținerea statutului de pensionar pentru limita de vârstă, fapt

infirmat prin explicațiile reclamantului, cererea adresată Consiliului, cât și certificatul

eliberat de Casa Națională de Asigurări Sociale din 13 februarie 2020.

Reclamantul a menționat că nu a fost prezentată nici o probă care ar confirma

faptul că la momentul adoptării dispoziției nr. 62, dânsul avea statut de pensionar pentru

limita de vârstă. În momentul când i s-a adus la cunoștință prevederile dispoziției nr.

62 din 20 ianuarie 2020, explicațiile sale au fost totalmente ignorate. Acestor argumente

le-a fost dată o interpretare greșită, tendențioasă, bazată pe presupuneri.

Reclamantul consideră că această dispoziție a fost adoptată în mod tendențios,

având ca scop eliberarea sa din funcție.

În rezultatul stresului suportat, starea sănătății s-a înrăutățit și a fost nevoit să se

adreseze de multiple ori la asistența de urgență prespitalicească pentru acordarea

asistenței medicale.

Consideră că președintele raionului Ocnița, Iurie Plopa, nu dispunea de dreptul de

a-l elibera din funcție în baza art. 86 alin. (1) lit. y1) din Codul muncii.

A depus în adresa pârâtului cererea prealabilă prin care a solicitat restabilirea în

funcție, însă cererea a fost ignorată.

Reclamantul a notat că concedierea salariaților membri de sindicat pe motivul

deținerii statutului de pensionar pentru limita de vârstă se admite doar cu consultarea

prealabilă a organului sindical din unitate. În același timp, pentru concedierea

salariatului pe motivul deținerii statutului de pensionar pentru limită de vârstă (art. 86

alin. (1) lit. y1) din Codul munci), angajatorul trebuie să asigure respectarea condițiilor

legale în acest sens. Or, angajatorul urmează să dispună de probele necesare sau să

poată dovedi faptul că salariatul are statut de pensionar pentru limită de vârstă, adică

având vârsta și vechimea asigurată necesară, beneficiază de pensie, iar pensia care i s-

a stabilit sau de care beneficiază salariatul supus concedierii este pentru limită de vârstă,

dar nu constituie un alt tip de pensie. În cazul în care angajatorul nu dispune de

asemenea probe, art. 86 alin.(1) lit. y1) din Codul muncii nu poate fi aplicat ca temei

pentru concedierea salariaților.

În cazul solicitării de către angajator a opiniei consultative, pentru concedierea

salariaților în temeiul art. 86 alin. (1) lit. y1) din Codul muncii, organul sindical urmează

să-și exprime opinia prin prisma respectării de către angajator a condițiilor necesare

pentru aplicarea acestui temei de concediere a salariatului respectiv.

În opinia reclamantului, prevederile din Codul muncii indicate în dispoziție sunt

în contradicție cu Constituția, întrucât încalcă dreptul fundamental la muncă și instituie

o discriminare directă a salariaților care dețin statut de pensionar pentru limita de vârstă.

Dreptul la muncă se consideră unul din drepturile fundamentale și inalienabile ale

omului, deoarece pentru majoritatea persoanelor este unica sau principala sursă de

venit.

Mai mult, Guvernul prin hotărârea nr. 406 din 02 iunie 2014 a evidențiat că drept

acțiune prioritară este întreprinderea măsurilor de combatere în rândul patronilor,

angajaților și a sindicatelor, a discriminării explicite a vârstnicilor. Prin urmare, este

2

cert că tratamentul diferențiat pe motive de vârstă pe care îl generează norma

susmenționată nu poate fi admis și justificat de un careva pretins obiectiv legitim, în

special de politica ocupării forței de muncă, a pieței muncii sau a formării profesionale.

Or, politica ocupării forței de muncă, a pieței muncii și/sau a formării profesionale

transpusă prin hotărârea Guvernului cu privire la aprobarea Programului pentru

integrarea problemelor îmbătrânirii în politici este în contradicție cu conținutul normei

legale citate.

Prin încheierea protocolară din 10 septembrie 2020 a Judecătoriei Edineț, sediul

Dondușeni, a fost atras în calitate de intervenient accesoriu Vasile Voinescu.

Prin încheierea din 23 martie 2021 a Curții de Apel Bălți a fost constatată

competența instanței de drept comun din cadrul Judecătoriei Edineț, sediul Dondușeni

la judecarea cauzei civile intentate la cererea de chemare în judecată depusă de Lazari

Terzi împotriva președintelui raionului Ocnița, Consiliului raionului Ocnița,

intervenient accesoriu Voinescu Vasile privind anularea dispoziției de eliberare din

funcție, restabilirea în funcție, încasarea salariului și a prejudiciului moral.

Pe parcursul judecării cauzei, președintele raionului Ocnița a depus cerere

reconvențională împotriva lui Terzi Lazari privind repararea prejudiciului material în

cuantum de 34 437 lei.

Prin încheierea protocolară din 17 mai 2021 a Judecătoriei Edineț, sediul

Dondușeni a fost restituită cererea reconvențională.

Prin hotărârea din 31 mai 2021 a Judecătoriei Edineț, sediul Dondușeni a fost

respinsă integral acțiunea.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 25 iunie 2021, Terzi Lazari,

reprezentat de avocatul Răducan Irina, a depus apel nemotivat, iar la 11 octombrie

2021, în interiorul termenului acordat de instanța de apel a depus apel motivat,

solicitând casarea hotărârii instanței de fond, cu emiterea unei hotărâri noi de admitere

integrală a pretențiilor.

Prin decizia din 17 mai 2022 a Curții de Apel Bălți a fost admis apelul declarat de

Terzi Lazari, reprezentat de avocatul Raducan Irina, casată integral hotărârea din 31

mai 2021 a Judecătoriei Edineț, sediul Dondușeni, fiind pronunțată o hotărâre nouă de

admitere parțială a acțiunii.

S-a anulat dispoziția președintelui raionului Ocnița nr. 62 din 20.01.2020 „Cu

privire la concedierea dlui Terzi L.”.

S-a restabilit Terzi Lazari în funcția de șef serviciu alte domenii, Serviciu

deservirea clădirilor și subdiviziunilor Consiliului raional Ocnița.

S-a obligat aparatul președintelui raionului Ocnița să calculeze și să achite lui

Terzi Lazari, salariul mediu pentru perioada lipsei forțate de la muncă, în perioada

dintre 23 ianuarie 2020 până la 17 mai 2022.

S-a încasat din contul președintele raionului Ocnița în beneficiul lui Terzi Lazari,

prejudiciul moral în mărime de 3000 lei.

S-a respins pretenția lui Terzi Lazari privind încasarea cheltuielilor de judecată.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că la 20 ianuarie 2020 Terzi Lazari

a făcut cunoștință cu dispoziția președintele raionului Ocnița, Iurie Plopa, fiindu-i adus

la cunoștință faptul că din data de 23 ianuarie 2020 este concediat în legătură cu

deținerea statutului de pensionar.

3

În concordanță cu prevederile art. 355 alin.(1) lit. a) din Codul muncii, care

reglementează că cererea privind soluționarea litigiului individual de muncă se depune

în instanța de judecată în termen de 3 luni, de când salariatul a aflat, despre încălcarea

dreptului său, la caz reclamantul urma să depună acțiunea până la data de 23 aprilie

2020, însă acțiunea a fost depusă la 12 iunie 2020.

Instanța de apel ținând cont de prevederile pct.1 din dispoziția nr.1 din 18 martie

2020 a Comisiei Situației Excepționale și art. 1 din Hotărârea Parlamentului R.

Moldova nr.55 din 17.03.2020 privind declararea stării de urgență, a concluzionat că

termenul în interiorul căruia Terzi Lazari era în drept să depună prezenta acțiune s-a

suspendat la 18 martie 2020 și a continuat de la 16 mai 2020, respectiv 3 luni atribuite

prin Codul muncii pentru depunerea acțiunii civile de soluționare a litigiului de muncă,

dar și cele 6 luni atribuite prin art. 398 alin. (3) din Codul civil nu au expirat, din care

considerente cererea de chemare în judecată depusă la 12 iunie 2020, a fost înaintată în

interiorul termenului de prescripție extinctivă.

Instanța de apel a statuat că normele vizate acordă dreptul angajatorului de a

concedia persoana dacă angajatul deține statutul de pensionar, însă la caz se reține că

deși Terzi Lazari, la 23 ianuarie 2020 a împlinit vârsta de 63 ani, statutul de pensionar

la această dată nu era deținut de salariat. Or, după cum rezultă din informația prestată

de Casa Teritorială de Asigurări Sociale Ocnița nici la data de 13 februarie 2020 Terzi

Lazari nu beneficia de prestații sociale prin intermediul sistemului public de asigurări

sociale al R. Moldova. Iar potrivit deciziei de stabilire a pensiei pentru limita de vârstă,

Terzi Lazari a depus cerere în acest sens la 02 martie 2020, deci la data concedierii sale,

reclamantul nu avea statut de pensionar or, asemenea statut se alocă nu în mod automat,

odată cu atingerea vârstei, dar la cererea persoanei, ce beneficiază de acest drept.

Instanța de fond eronat a reținut că dispoziția președintelui raionului Ocnița nr. 62

din 20 ianuarie 2020 „Cu privire la concedierea dlui Terzi L.” prin care au fost încetate

raporturile de muncă cu Terzi Lazari în baza art. 86 alin. (1) lit.y1) din Codul muncii,

este una legală or, după cum rezultă din datele descrise anterior, deși Terzi Lazari a

atins vârsta de pensionare, statutul de pensionar nu a fost obținut la data concedierii

sale.

În circumstanțele expuse, instanța de apel a ajuns la concluzia privind anularea

dispoziției președintelui raionului Ocnița nr. 62 din 20 ianuarie 2020 „Cu privire la

concedierea dlui Terzi L.” și restabilirea lui Terzi Lazari în funcția de șef serviciu alte

domenii, Serviciu deservirea clădirilor și subdiviziunilor Consiliului raional Ocnița.

Instanța de apel a notat că deși prevederile art. 5 lit. k), art.9 lit. n), art. 10 alin.(2)

lit. p), art. 90 alin.(1), (2) lit. c), alin (3), art. 329 alin.(1) și (2) și art.330 alin.(1) lit. b)

din Codul muncii, impun soluția de reparare a prejudiciului cauzat în legătură cu

concedierea ilegală a salariatului, la caz, reclamantul nu a prezentat informație referitor

la mărimea salariului deținut în perioada activității sale, iar pârâtul s-a eschivat de la

prezentarea în instanță a unei asemenea informații, prin urmare instanța de apel a

obligat aparatul președintelui raionului Ocnița să calculeze și să achite lui Terzi Lazari,

salariul mediu pentru perioada lipsei forțate de la muncă, în perioada dintre 23 ianuarie

2020 până la 17 mai 2022.

Referitor la pretenția privind repararea prejudiciului moral, instanța de apel a

apreciat ca fiind întemeiată cerința reclamantului, însă nu în mărimea solicitată de Terzi

4

Lazari de 50 000 lei, dar de 3000 lei, care în opinia instanței este o despăgubire ce

rezultă din toate împrejurările și particularitățile cazului, sumă care în cazul dat poate

fi considerată drept o compensație echitabilă și suficientă pentru sentimentele de

frustrare suferite de reclamantul/apelant pentru întreruperea relațiilor de muncă înainte

de întrunirea condițiilor legale. Or, s-a constatat încălcarea de către angajator al

prevederilor art. 86 alin. (1) lit.y1) din Codul muncii, motiv din care salariatul

beneficiază de despăgubiri atât materiale cât și morale.

Corespunzător, instanța de apel a respins ca neîntemeiată pretenția privind

compensarea cheltuielilor de asistență juridică întrucât Terzi Lazari nu a prezentat

probe privind suportarea cheltuielilor de asistență juridică.

La 14 iulie 2022, prin intermediul oficiului poștal, vicepreședintele raionului

Ocnița, Eugeniu Șipcalov, în interesele președintelui raionului Ocnița și a Consiliului

raionului Ocnița, a declarat recurs nemotivat împotriva deciziei din 17 mai 2022 a Curții

de Apel Bălți, solicitând casarea integrală a deciziei contestate și menținerea hotărârii

din 31 mai 2021 a Judecătoriei Edineț, sediul Dondușeni. Ulterior la 27 iulie 2022, prin

intermediul oficiului poștal a fost prezentat recurs motivat.

În motivarea recursului recurentul și-a manifestat dezacordul cu soluția instanței

de apel, invocând aplicarea eronată a normelor de drept material, interpretarea eronată

a legii, aplicarea legii care nu trebuia să fie aplicată, circumstanțele expuse în decizie

sunt în contradicție cu circumstanțele cauzei.

Recurentul a invocat că legitimația de pensionar al intimatului a fost prezentată

doar în instanța de apel. Respectiv, dânsul de jure și de facto este pensionar pentru

limită de vârstă astfel că angajatorul a fost în drept să-l concedieze, doar că instanța de

apel a considerat că intimatul a fost eliberat înainte de a primi pensia. Însă luând în

considerație explicațiile intimatului că a primit pensia pentru ianuarie, februarie, martie,

în aprilie, prin urmare este corectă concedierea dînsului.

Recurentul a menționat că, în situația în care salariatul nu informează angajatorul

că este pensionar, angajatorul este privat de dreptul de a primi informație de la Casa

Națională de Asigurări Sociale, fără acordul pensionarului, astfel că angajatorul se

conduce prevederile art. 55 din Codul muncii, art. 14, art. 32 din Legea nr. 156 din

14.10.1998 privind sistemul public de pensii, eliberează persoana și încheie un contract

cu persoana pensionară eliberată pe o perioadă determinată de 2 ani. Termenul cu

acordul părților poate fi prelungit. Din partea lui Terzi Lazari nu a fost înaintată cerere

privind încheierea unui contract individual de muncă.

Recurentul consideră că decizia contestată contravine prevederilor legale întrucât

pentru a fi pensionar este necesar persoană să atingă vârsta de 63 de ani (bărbați), să

dispună de stagiul necesar, dar nu contează legitimația, care la caz a fost eliberată mai

târziu. Pensia se calculează în baza buletinului de identitate, adeverinței de naștere, care

confirmă vârsta pensionarului, dar mărimea pensiei depinde cât s-a achitat în fondul

social și stagiul confirmat, iar dânsul întrunea aceste condiții la momentul concedierii.

Recurentul a criticat decizia instanței de apel și în partea admiterii pretenției

privind repararea prejudiciului moral, considerând nu au fost dovedite careva faptei

ilicite /careva acțiuni ilicite personale din partea președintelui raionului, or la caz

angajatorul nu poartă nici o vină că Terzi Lazari a atins vîrsa de persionare de 63 ani.

5

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs menționează

că, Curtea de Apel Bălți a pronunțat dispozitivul deciziei la 17 mai 2022. Decizia

motivată a fost expediată participanților la proces la data de 13 iulie 2022, prin

intermediul poștei electronice (f.d. 108,109, vol. II).

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Astfel, instanța de recurs constată că, recurentul s-a conformat prevederilor legale,

declarând recurs la 14 iulie 2022 împotriva deciziei 17 mai 2022 a Curții de Apel Bălți,

în conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate

în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate

cu alin. (2).

La 16 august 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimaților

copia cererii de recurs depusă vicepreședintele raionului Ocnița, Eugeniu Șipcalov, în

interesele președintelui raionului Ocnița și a Consiliului raionului Ocnița, cu

înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea

de însoțire anexată la materialele dosarului.

Prin referința depusă la 14 septembrie 2022, Terzi Lazari a solicitat declararea

inadmisibilă cererii de recurs depusă de către Consiliul raional Ocnița și președintele

raionului Ocnița, întrucât argumentele invocate nu se încadrează în limitele stabilite de

art. 432 din Codul de procedură civilă, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei

contestate.

Prin încheierea din 05 octombrie 2022 a Curții Supreme de Justiție recursul

declarat de către vicepreședintele raionului Ocnița, Eugeniu Șipcalov, în interesele

președintelui raionului Ocnița și a Consiliului raionului Ocnița, a fost considerat

admisibil.

În corespundere cu art. 444 din Codul de procedură civilă, recursul s-a examinat

fără înștiințarea participanților la proces. Astfel, Colegiul a decis inoportună invitarea

acestora, întrucât argumentele expuse în cererea de recurs au fost formulate cu

suficientă precizie pentru a permite instanței verificarea legalității hotărârii atacate.

Totodată, toate punctele de drept care puteau exista în această cauză pot fi cercetate și

soluționate în mod adecvat pe baza înscrisurilor prezente la dosar. În plus, recurentul și

intimatul a avut posibilitatea să își prezinte poziția în scris și să răspundă la argumentele

părții adverse (mutatis mutandis, cauza Auza Vilho Eskelinen și alții vs. Finlanda,

hotărârea din 19 aprilie 2007, § 72 – 75)

Subsidiar, în § 26 – 27 ale deciziei Curții Constituționale nr. 95 din 19 decembrie

2016 privind excepția de neconstituționalitate a articolului 444 al Codului de procedură

civilă, Curtea a statuat că în cazul procedurilor care au ca obiect autorizarea unui apel

sau care consacră verificarea unor aspecte de drept, și nu de fapt, sunt îndeplinite

condițiile articolului 6 din Convenție chiar dacă instanța de apel sau de recurs nu oferă

6

reclamantului posibilitate să se exprime în fața sa, în persoană. Iar, în esență nu este

afectat accesul liber la justiție.

Examinând recursul declarat, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție îl consideră întemeiat și care urmează

a fi admis, cu casarea integrală a deciziei din 17 mai 2022 a Curții de Apel Bălți și

menținerea hotărârii din 31 mai 2021 a Judecătoriei Edineț, sediul Dondușeni, din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanței de

apel și să mențină hotărârea primei instanțe.

Din materialele cauzei rezultă că prin dispoziția președintelui raionului Ocnița nr.

124 din 01 august 2016, Lazari Terzi a fost angajat în calitate de șef serviciu în Serviciul

deservirea clădirilor și subdiviziunilor al Consiliului raional Ocnița (f.d. 65, vol. I)

Prin Dispoziția președintelui raionului Ocnița nr. 27-c din 13 mai 2019 (f.d. 81,

vol. I) Lazari Terzi a fost sancționat disciplinar cu mustrare aspră, iar prin dispoziția nr.

148-c din 02 decembrie 2019 (f.d. 82, vol. I) salariatul din nou a fost supus sancțiunii

disciplinare sub formă de mustrare aspră pentru comportamentul nedemn față de

subalterni, cu neachitarea sporului de performanță. Ambele dispoziții i-au fost aduse la

cunoștință lui Lazari Terzi contra semnătură, pe care acesta nu le-a contestat.

Prin dispoziția președintelui raionului Ocnița nr. 157-c din 20 decembrie 2019 (f.d.

130, vol. I), s-a revocat sancțiunea disciplinară aplicată lui Lazari Terzi prin Dispozițiile

nr. 27-c din 13 mai 2019 și nr. 148-c din 02 decembrie 2019, începând cu data de 20

decembrie 2019. Totodată a fost acceptată cererea lui Lazari Terzi din 26 noiembrie

2019 privind acordarea concediului anual, din considerentul că să fie incluse

indemnizațiile de concediu la calcularea pensiei pe limita de vârstă.

Prin dispoziția președintelui raionului Ocnița nr. 62 din 20 ianuarie 2020 Lazari

Terzi a fost concediat în temeiul art. 86 alin. 1) lit. y1) din Codul muncii, începând cu

data de 23 ianuarie 2020, în legătură cu deținerea de către salariat a statului de

pensionar, dispunând efectuarea calculelor necesare. Dispoziția nominalizată a fost

adusă la cunoștința salariatulului contra semnătură, în aceiași zi (f.d.5, vol. I).

Manifestându-și dezacordul cu Dispoziția președintelui raionului Ocnița nr. 62 din

20 ianuarie 2020, la 16 martie 2020 Lazari Terzi a depus cerere prealabilă, prin care a

solicitat anularea acestei dispoziții.

Având în vedere că, Președintele raionului Ocnița a respins cererea prealabilă din

16 martie 2020, Lazari Terzi la 12 iunie 2020, a depus cererea de chemare în judecată

împotriva președintelui raionului Ocnița, Consiliului raionului Ocnița prin care a

solicitat anularea dispoziției nr. 62 din 20 ianuarie 2020, prin care a fost eliberat din

funcția de șef serviciu alte domenii în baza art. 86 alin. (1) lit. y1) din Codul muncii,

restabilirea în funcția de șef serviciu alte domenii, serviciu deservirea clădirilor și

subdiviziunilor Consiliului raional Ocnița, încasarea salariului pentru perioada lipsei

forțate de la muncă pentru perioada 20 ianuarie 2020 până la data emiterii hotărârii

judecătorești, încasarea prejudiciului moral în mărime de 50 000 lei și cheltuielilor de

judecată în sumă de 3000 lei.

Fiind învestită cu examinarea în fond a prezentei cauze, Judecătoria Edineț, sediul

Dondușeni, prin hotărârea din 31 mai 2021 a fost respins integral acțiunea.

7

Judecând cauza în ordine de apel, Curtea de Apel Bălți prin decizia din 17 mai

2022 a admis apelul declarat de Terzi Lazari, reprezentat de avocatul Raducan Irina și

a casat integral hotărârea din 31 mai 2021 a Judecătoriei Edineț, sediul Dondușeni, fiind

pronunțată o hotărâre nouă de admitere parțială a acțiunii.

S-a anulat dispoziția președintelui raionului Ocnița nr. 62 din 20.01.2020 „Cu

privire la concedierea dlui Terzi L.”.

S-a restabilit Terzi Lazari în funcția de șef serviciu alte domenii, Serviciu

deservirea clădirilor și subdiviziunilor Consiliului raional Ocnița.

S-a obligat aparatul președintelui raionului Ocnița să calculeze și să achite lui

Terzi Lazari, salariul mediu pentru perioada lipsei forțate de la muncă, în perioada

dintre 23 ianuarie 2020 până la 17 mai 2022.

S-a încasat din contul președintele raionului Ocnița în beneficiul lui Terzi Lazari,

prejudiciul moral în mărime de 3000 lei.

S-a respins pretenția lui Terzi Lazari privind încasarea cheltuielilor de judecată.

Efectuând controlul judiciar al deciziei din 17 mai 2022 a Curții de Apel Bălți și

al hotărârii din 31 mai 2021 a Judecătoriei Edineț, sediul Dondușeni, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție a constatat

că, instanța de apel a interpretat în mod eronat legea materială ce guvernează raportul

material litigios, iar drept consecință a adoptat o soluție greșită, neîntemeiată.

Referitor la termenul de înaintare a prezentei acțiuni, Colegiul lărgit menționează

că art. 355 alin.(1) lit. a) din Codul muncii prevede că cererea privind soluționarea

litigiului individual de muncă se depune în instanța de judecată în termen de 3 luni, de

când salariatul a aflat, despre încălcarea dreptului său, la caz reclamantul a luat

cunoștință cu dipoziția contestată la 23 ianuarie 2020, respectiv urma să depună

acțiunea până la data de 23 aprilie 2020, însă acțiunea a fost depusă la 12 iunie 2020.

Ținând cont de prevederile pct.1 din dispoziția nr.1 din 18 martie 2020 a Comisiei

Situației Excepționale și art. 1 din Hotărârea Parlamentului R. Moldova nr.55 din

17.03.2020 privind declararea stării de urgență, termenul în interiorul căruia Terzi

Lazari era în drept să depună prezenta acțiune s-a suspendat la 18 martie 2020 și a

continuat de la 16 mai 2020, respectiv 3 luni atribuite prin Codul muncii pentru

depunerea acțiunii civile de soluționare a litigiului de muncă nu au expirat, din care

considerente cererea de chemare în judecată depusă la 12 iunie 2020, a fost înaintată în

interiorul termenului de prescripție extinctivă.

Raporturile de muncă dintre Aparatul președintelui raionului Ocnița și Lazari Teri

au rezultat din Dispoziția președintelui raionului Ocnița nr. 124 din 01 august 2016.

La articolul 86 din Codul muncii legiuitorul a definit concedierea ca desfacerea

din inițiativa angajatorului a contractului individual de muncă pe durată nedeterminată

și a celui pe durată determinată. Cu toate acestea, concedierea nu poate fi efectuată la

propria dorință a angajatorului, ci doar în situațiile limitativ stabilite de lege. Astfel,

articolul 86 din Codul muncii instituite temeiurile exhaustive pentru care poate fi

concediat un angajat.

Din conținutul articolului 86 din Codul muncii se deduce că, din inițiativa

angajatorului poate fi desfăcut contractul individual de muncă încheiat atât pe o durată

nedeterminată, cât și pe o perioadă determinată.

Conform articolului 86 alin. (1) lit. y1) din Codul muncii, concedierea – desfacerea

8

din inițiativa angajatorului a contractului individual de muncă pe durată nedeterminată,

precum și a celui pe durată determinată – se admite pentru deținerea de către salariat a

statutului de pensionar pentru limită de vîrstă.

Temeiul de concediere prevăzut de articolul 86 alin. (1) lit. y1) din Codul muncii

face parte din categoria concedierii nedisciplinare a salariatului, care survine doar din

inițiativa angajatorului fără a avea tangențe cu compartimentul ca atare a salariatului.

În aceste cazuri concedierea intervine în lipsa vinovăției salariatului.

În baza acestui temei angajatorul este în drept oricând să concedieze salariatul care

deține statutul de pensionar pentru limită de vârstă. Or, deținerea de către salariat a

statutului de pensionar pentru limita de vârstă constituie temei de sine stătător pentru

concedierea acestuia.

Articolul 4 din Convenția cu privire la încetarea raporturilor de muncă din

inițiativa patronului, adoptată de Adunarea Generală a Organizației Internaționale a

Muncii la 22 iunie 1982, în vigoare pentru Republica Moldova din 14 februarie 1998,

statuează că raporturile de muncă ale unui lucrător nu vor înceta decât dacă există un

motiv valabil pentru o asemenea încetare legat de capacitatea sau conduita lucrătorului

sau bazat pe cerințele operaționale ale întreprinderii, instituției sau serviciului.

Astfel, Convenția nr. 111 din 25 iunie 1958 a Organizației Internaționale a Muncii

privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitarea profesiei

prevede la articolul 1 pct. 2 că, diferențierile, excluderile sau preferințele bazate pe

calificările cerute pentru o anumită ocupație nu sunt considerate discriminări.

Aderent, Organizația Internațională a Muncii a notat în pct. 5 lit. b) din

Recomandarea nr. 62 cu privire la lucrătorii în vârstă că, în cazuri excepționale, limitele

de vârstă pot fi stabilite în baza unor cerințe, condiții și norme speciale pentru anumite

tipuri de profesii.

În același context, punctul 22 al Recomandării prevede posibilitatea fixării prin

acte normative a unei vârste la atingerea căreia raporturile de muncă pot înceta.

Dealtfel, articolul 6 din Directiva Consiliului Europei nr. 2000/78/CE din 27

noiembrie 2000 „cu referire la crearea unui cadru general în favoarea egalității de

tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă”

stipulează că statele membre pot prevedea că un tratament diferențiat pe motive de

vârstă nu constituie o discriminare atunci când este justificat în mod obiectiv și

rezonabil, în cadrul dreptului național, de un scop legitim, care ține în special de politica

ocupării forței de muncă, a pieței muncii și a formării profesionale, iar mijloacele de

realizare a acestui scop sunt unele corespunzătoare și necesare.

Punctul 25 al Directivei stabilește că, interzicerea discriminărilor pe criterii de

vârstă constituie un element esențial pentru atingerea obiectivelor stabilite în liniile

directoare privind ocuparea forței de muncă și încurajarea diversității la încadrarea în

muncă; cu toate acestea, diferențele de tratament legate de vârstă pot fi justificate în

anumite împrejurări și necesită dispoziții specifice care pot varia în funcție de situația

statelor membre; este așadar esențial să se facă distincție între diferențele de tratament

care sunt justificate, îndeosebi prin obiective legitime de politică a ocupării forței de

muncă, a pieței muncii și a formării profesionale, și discriminările care trebuie să fie

interzise.

Conform articolului 54 alin. (2) din Constituția Republicii Moldova, exercițiul

9

drepturilor și libertăților nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de

lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internațional și sunt

necesare în interesele securității naționale, integrității teritoriale, bunăstării economice

a tarii, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă și infracțiunilor,

protejării drepturilor, libertăților și demnității altor persoane, împiedicării divulgării

informațiilor confidențiale sau garantării autorității și imparțialității justiției.

Prin urmare, libertatea muncii, care este garantată de Constituția Republicii

Moldova, stabilește totodată că nimeni nu poate fi obligat să muncească pe toată durata

vieții sale sau să nu muncească într-un anumit loc de muncă sau într-o anumită profesie,

oricare ar fi acestea.

Din altă perspectivă libertatea muncii, în coroborarea dispozițiilor articolului 54

alin. (2) din Constituția Republicii Moldova cu articolul 6 din Codul muncii, nu poate

fi una absolută și nelimitată, deoarece legislația muncii condiționează încadrarea în

câmpul muncii de întrunirea anumitor condiții, precum și stabilește situațiile de încetare

a raporturilor de muncă.

Astfel, Codul muncii prevede temeiurile de încetare a contractului individual de

muncă în circumstanțe ce nu depind de voința părților, precum și la inițiativa uneia

dintre părți (demisia sau concedierea).

Stabilirea unor criterii pentru exercitarea anumitor activități are un caracter

necesar atunci când este determinată de specificul unei profesii, care, datorită

exigențelor sporite față de calitățile fizice și psihice ale persoanei, nu pot fi exercitate

de persoane în etate, sau atunci când servesc ca măsură de optimizare a utilizării forței

de muncă în anumite sectoare de activitate.

Curtea Constituțională a statuat în Hotărârea nr. 30 din 23 decembrie 2010 și

decizia de inadmisibilitate a sesizării nr. 74g/2018 privind excepția de

neconstituționalitate a articolului 86 alin. (1) lit. y1) din Codul muncii al Republicii

Moldova, că în vederea asigurării funcționării eficiente a unor sfere de activitate,

fixarea unui prag de vârstă este necesară pentru menținerea persoanelor cu capacități

profesionale adecvate pentru desfășurarea unor activități de interes major pentru

întreaga societate. Impunerea unei limite de vârstă nu exclude posibilitatea persoanelor

de a-și continua munca în alte segmente care au tangență cu profesia lor.

Conjunctura ipotezelor relevate denotă concluzia potrivit căreia dispoziția legală

a articolului 86 alin. (1) lit. y1) din Codul muncii a învestit angajatorul cu dreptul de a

concedia oricând salariatul care deține statutul de pensionar pentru limită de vârstă.

Această limitare fiind justificată doar de natura specifică a domeniului de activitate în

care se aplică, fiind o opțiune de sine stătătoare a angajatorului.

Totodată, tratamentul diferențiat bazat pe vârstă, în condițiile articolului 86 alin.

(1) lit. y1) din Codul muncii urmăresc un obiectiv justificat și în mod rezonabil un scop

legitim, în special preocuparea de a asigura ocuparea forței de muncă.

Ținând cont de dezideratele relevate supra, încetarea raporturilor de serviciu ale

intimatului Lazari Terzi, prin dispoziția președintelui raionului Ocnița nr. 62 din 20

ianuarie 2020 în baza articolului 53, 54 din Legea nr. 436 din 28 decembrie 2006

privind administrația publică locală și articolului 86 alin. (1) lit. y1) din Codul muncii

nu constituie o încălcare a dreptului la muncă. Or, exercitarea acestui drept a

angajatorului este edictată prin lege și nu comportă un caracter imperativ.

10

Desfacerea contractului individual de muncă pe acest temei este opțiunea

angajatorul, care apreciază deliberativ oportunitatea încetării raporturilor de muncă cu

salariații ce dețin statutul de pensionar pentru limită de vârstă, având în vedere atât

cerințele profesionale și condițiile speciale impuse de anumite tipuri de locuri de

muncă, cât și reieșind din faptul atingerii vârstei generale de pensionare.

În atare circumstanțe, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție, nu a stabilit vreo problemă a legalității desfacerii

raporturilor de muncă între Aparatul președintelui raionului Ocnița și Lazari Terzi.

Așadar, Judecătoria Edineț, sediul Dondușeni, prin hotărârea din 31 mai 2021

corect a respins acțiunea depusă de Lazari Terzi, soluție care la caz urmează a fi

menținută.

Conform art. 14 din Legea nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998 privind sistemul

public de pensii, dreptul la pensie pentru limită de vîrstă se acordă dacă sînt îndeplinite

cumulativ condițiile privind vîrstele de pensionare și stagiile de cotizare prevăzute de

prezenta lege.

Articolul 41 alin. (1) din Legea nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998, prevede că

începînd cu 01 iulie 2019, se stabilește vîrsta standard de pensionare de 63 de ani pentru

bărbați și, începînd cu 01 iulie 2028, vîrsta standard de pensionare de 63 de ani pentru

femei. Atingerea acestor vîrste se realizează prin creșterea anuală a vîrstelor standard

de pensionare, conform eșalonării prevăzute în tabelul nr.2.

Drept urmare, Colegiul lărgit apreciază ca fiind întemeiată concluzia instanței de

fond potrivit căreia la 23 ianuarie 2020 Lazari Terzi a împlinit vîrsta de 63 ani, respectiv

în temeiul Legii nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii,

a atins vîrsta de pensionare de 63 de ani, dânsul fiind născut în anul xxxx, iar cu scopul

stabilirii pensiei de vîrstă a depus la Casa Națională de Asigurări Sociale cerere sub nr.

483, în baza căreia i s-a calculat pensia pe luna ianuarie 2020, din data cînd a fost

eliberat. Totodată, Lazari Terzi a confirmat la judecarea cauzei în fond că a primit

pensia pe luna ianuarie 2020 în luna aprilie 2020.

Aderent, Colegiul lărgit apreciază ca fiind greșită concluzia instanței de apel

precum că instanța de fond eronat a reținut că dispoziția președintelui raionului Ocnița

nr. 62 din 20 ianuarie 2020 „Cu privire la concedierea dlui Terzi L.” prin care au fost

încetate raporturile de muncă cu Terzi Lazari în baza art. 86 alin. (1) lit.y1) din Codul

muncii, este una legală or, după cum rezultă din datele descrise anterior, deși Terzi

Lazari a atins vârsta de pensionare, statutul de pensionar nu a fost obținut la data

concedierii sale.

În această ordine de idei, Colegiul lărgit apreciază ca fiind justă concluzia instanței

de fond precum că certificatul eliberat la 13 februarie 2020 de Casa Națională de

Asigurări Sociale Ocnița, potrivit căruia la 13 februarie 2020 Lazari Terzi nu

beneficiază de prestații sociale prin intermediul sistemului public de asigurări sociale

al Republicii Moldova, nu confirmă faptul că, nebenficierea la 13 februarie 2020 a

prestației sociale, nu-i acordă ultimului statut de pensionar pe limita de vîrstă. Or,

reținerea achitării pensiei intimatului s-a predus în rezultatul depunerii întârziate la

Casa Națională de Asigurări Sociale Ocnița a dosarului de pensionare pentru stabilirea

și achitarea pensiei.

Totodată, Colegiul lărgit conchide că instanța de fond just a respins și cerințele

11

restabilire în funcție, încasarea salariului pentru absența forțată de la muncă, repararea

prejudiciului moral or, reținând prevederile art. 90 și art.327 alin. (1) Codul muncii,

repararea prejudiciului este imputabilă angajatorului în cazul transferării sau eliberării

ilegale a salariatului. Pe când la caz, corect s-a stabilit că eliberarea lui Lazari Terzi din

funcție este legală, fapt ce generează netemeinicia pretenților nominalizate.

Coroborând circumstanțele ce preced, instanța de recurs conchide temeinicia

recursului declarat de către vicepreședintele raionului Ocnița, Eugeniu Șipcalov, în

interesele președintelui raionului Ocnița și a Consiliului raionului Ocnița, împotriva

deciziei din 17 mai 2022 a Curții de Apel Bălți, deoarece soluția instanței de apel este

bazată pe neelucidarea circumstanțelor cauzei și este adoptată cu încălcarea normelor

de drept material pertinente.

Din considerentele menționate supra, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia necesității casării

integrale a deciziei din 17 mai 2022 a Curții de Apel Bălți, cu menținerea hotărârii din

31 mai 2021 a Judecătoriei Edineț, sediul Dondușeni.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

Se admite recursul de către vicepreședintele raionului Ocnița, Eugeniu Șipcalov,

în interesele președintelui raionului Ocnița și a Consiliului raionului Ocnița.

Se casează integral decizia din 17 mai 2022 a Curții de Apel Bălți și se menține

hotărârea din 31 mai 2021 a Judecătoriei Edineț, sediul Dondușeni, adoptate în cauza

civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Lazari Terzi împotriva

președintelui raionului Ocnița, Consiliului raionului Ocnița, intervenient accesoriu

Voinescu Vasile privind anularea dispoziției de eliberare din funcție, restabilirea în

funcție, încasarea salariului pentru perioada absenței forțate de la serviciu, repararea

prejudiciului moral.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

judecători Galina Stratulat

Dumitru Mardari

Mariana Pitic

Victor Burduh

12