2ra-608/22 — transmiterea silita a bunurilor ipotecate, incasarea in mod solidar a datoriei, dobinzii de intirziere, penalitatii, rezolutiunea contractului de imprumut

2ra-608/22 — transmiterea silita a bunurilor ipotecate, incasarea in mod solidar a datoriei, dobinzii de intirziere, penalitatii, rezolutiunea contractului de imprumut (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-608/2022

2-17124158-01-2ra-26042022

Prima instanță: Judecătoria Ungheni, sediul Central (A. Rusu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (M. Guzun, A. Malîi, I. Dutca)

D E C I Z I E

23 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

În componență:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecători Dumitru Mardari

Galina Stratulat

Mariana Pitic

Victor Burduh

examinând recursurile declarate de Vladimir Găină și de avocatul Sorin

Corceac în interesele lui Victor Pașa,

în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Victor

Pașa împotriva lui Vladimir Găină, Galinei Găină și Gospodăriei Țărănești

„Vladimir Găină” cu privire la transmiterea silită a bunurilor ipotecate, încasarea în

mod solidar a datoriei, dobânzii de întârziere și penalității și,

acțiunea reconvențională depusă de Vladimir Găină împotriva lui Victor

Pașa, intervenienți accesorii notarul public Mihail Vidrașcu, Galina Găină,

Gospodăria Țărănească „Vladimir Găină” cu privire la rezoluțiunea contractului de

împrumut și a contractului de ipotecă, cu repunerea părților în poziția inițială,

împotriva deciziei din 15 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 23 martie 2017, prin intermediul oficiului poștal, Victor Pașa a depus

cerere de chemare în judecată împotriva Galinei Găină, Vladimir Găină și GȚ

„Vladimir Găină”, solicitând încasarea datoriei în sumă de 83 000 dolari SUA,

transmiterea în mod silit în posesie a bunurilor ipotecate: terenul agricol cu număr

cadastral xxxx cu suprafața de 5,0 ha și construcția - plantație de plante perene cu

număr cadastral xxxx.01 cu suprafața de 50 000 m.p.; terenul agricol cu număr

cadastral xxxx cu suprafața de 43.1352 ha și construcția - plantație de plante

perene cu număr cadastral xxxx.01 cu suprafața de 431352.0 m.p. situate în raionul

Xxxx, ce aparțin debitorilor ipotecari în temeiul contractului de ipotecă nr. 403 din

26.01.2016 înregistrat la data de 26.01.2016 la Oficiul cadastral teritorial sub nr.

9201/16/2171 și nr. 9201/16/2172, cu dreptul comercializării ulterioare în scopul

executării obligațiilor și stingerii datoriilor, stabilite conform contractului de

1

împrumut nr. 402 din 26 ianuarie 2016, încasarea cheltuielilor de judecată și taxei

de stat în mărime de 25 000 lei.

În motivarea acțiunii reclamantul a menționat că, la 26 ianuarie 2016, între

Galina Găină, Vladimir Găină și Victor Pașa a fost încheiat contractul de împrumut

nr. 402 a sumei de 83 000 dolari SUA, cu termenul de rambursare a împrumutului

până la data de 01 octombrie 2019, fiind fixat graficul de rambursare a

împrumutului nominalizat după cum urmează: până la data de 01.09.2016 – 9 375

dolari SUA; până la data de 01.10.2016 – 9 375 dolari SUA; până la data de

01.11.2016 – 20 000 dolari SUA; până la data de 01.09.2017 – 9 375 dolari SUA;

până la data de 01.10.2017 – 5 625 dolari SUA; până la data de 01.11.2017 – 2 000

dolari SUA; până la data de 01.09.2018 – 9 375 dolari SUA; până la data de

01.10.2018 – 3 375 dolari SUA; până la data de 01.11.2018 – 2 000 dolari SUA;

până la data de 01.09.2019 – 9 375 dolari SUA; până la data de 01.10.2019 – 3 125

dolari SUA; până la data de 01.10.2019 – 3 125 dolari SUA.

Reclamantul a relatat că în scopul garantării executării obligațiilor conform

contractului de împrumut, a fost încheiat contractul de ipotecă nr. 403 din 26

ianuarie 2016, înregistrat la Oficiul cadastral teritorial sub nr. 9201/16/2171 și

9201/16/2172 la data de 26 ianuarie 2016, conform căruia în calitate de debitori

ipotecari, pârâții au grevat următoarele bunuri: teren agricol cu număr cadastral

xxxx cu suprafața de 5.0 ha și construcția - plantații perene cu număr cadastral

xxxx.01 cu suprafața de 50 000 m.p. și terenul cu număr cadastral xxxx cu

suprafața de 43.1352 ha și construcția - plantații perene cu număr cadastral

xxxx.01 cu suprafața de 431 352,0 m.p. situate în satul Xxxx care aparțin

debitorilor ipotecari.

Debitorii ipotecari, Galina Găină și Vladimir Găină, nu și-au onorat

obligațiunile stabilite conform pct. 1 și 2, capitolul II, din contractul de împrumut

nr. 402 din 26 ianuarie 2016 și nu au restituit datoria în termenii prevăzuți în

contractul de împrumut.

Reclamantul susține că până la momentul înaintării acțiunii în instanța de

judecată, pârâții nu au achitat nici о rată lunară stabilită conform graficului, iar așa

cum împrumutul a fost garantat prin instituirea ipotecii asupra bunurilor pârâților, a

rezervat dreptul de a exercita dreptul la ipotecă în conformitate cu prevederile

Legii cu privire la ipotecă nr. 42-XVI din 26 iunie 2008.

Reclamantul a menționat că, potrivit prevederilor capitolului 11 alin. (8), (9)

din contractul de ipotecă, creditorul ipotecar este în drept, în caz de neexecutare a

condițiilor contractului de către debitorul Vladimir Găină, în termenele prevăzute

de contract, să urmărească bunurile imobile ipotecate în modul stabilit de lege, să

purceadă la urmărirea bunurilor imobile ipotecate înainte de rambursarea datoriei,

în cazul în care debitorul Vladimir Găină nu îndeplinește condițiile contractului de

împrumut. Contractul de ipotecă acționează până la stingerea tuturor obligațiilor

garantate prin ipotecă.

Reclamantul a indicat că în vederea exercitării dreptului la ipotecă, ținând

cont de art. 30 din Legea cu privire la ipotecă nr. 42-XVI din 26 iunie 2008,

debitorii ipotecari au fost notificați în privința achitării datoriei în sumă de 83 000

dolari SUA, fiind respectate măsurile de inițiere a executării dreptului la ipotecă,

stabilite conform art. 31 din legea menționată, notificarea fiind expediată în adresa

pârâților prin intermediul corespondenței poștale și recepționată de către aceștia,

2

fapt confirmat prin avizele de recepție din data de 03.02.2017. În termenul de 20

zile calendaristice acordat în vederea stingerii datoriei, pârâții nu au întreprins nici

о măsură în acest sens.

Pe parcursul examinării cauzei, Victor Pașa a depus mai multe cereri de

completare și concretizare a pretențiilor (f.d.225-227, vol. I), în final solicitând

încasarea în mod solidar de la Vladimir Găină, Galina Găină, GȚ „Vladimir

Găină” a datoriei în sumă de 83 000 dolari SUA conform cursului BNM la data

executării hotărârii judecătorești, a penalității de întârziere în sumă de 14 940

dolari SUA, a dobânzii de întârziere în sumă de 42 707,79 dolari SUA calculată

pentru perioada 01.09.2016 - 22.10.2019 conform cursului BNM la data executării

hotărârii judecătorești, transmiterea în mod silit în posesie a bunurilor ipotecate:

terenul agricol cu număr cadastral xxxx cu suprafața de 5,0 ha și construcția -

plantație perene cu număr cadastral xxxx.01 cu suprafața de 50 000 m.p.; terenul

agricol cu număr cadastral xxxx cu suprafața de 43.1352 ha și construcție -

plantație perene cu număr cadastral xxxx.01 cu suprafața de 431352,0 m.p., situate

în raionul Xxxx, ce aparțin debitorilor ipotecari, în temeiul contractului de ipotecă

nr. 403 din 26.01.2016, înregistrat la data de 26.01.2016 la Oficiul cadastral

teritorial sub nr. 9201/16/2171 și nr. 9201/16/2172, cu dreptul comercializării

ulterioare în scopul executării obligațiilor și stingerii datoriilor, stabilite conform

contractului de împrumut nr. 402 din 26.01.2016 și compensarea cheltuielilor de

judecată formate din taxa de stat achitată în sumă de 25 000 de lei, cheltuielile de

transport și cheltuielile pentru asistență juridică.

La 13 aprilie 2018, Vladimir Găină a depus acțiune reconvențională împotriva

lui Victor Pașa, intervenienți accesorii notarul public Mihail Vidrașcu, Galina

Găină, GȚ „Vladimir Găină” solicitând rezoluțiunea contractului de împrumut nr.

402 din 26 ianuarie 2016 încheiat între Victor Pașa și Vladimir Găină, Galina

Găină, autentificat de notarul public Mihail Vidrașcu și a contractului de ipotecă

nr. 403 din 26 ianuarie 2016, încheiat între Victor Pașa și Vladimir Găină, Galina

Găină, GȚ „Vladimir Găină”, autentificat de notarul public Mihail Vidrașcu, cu

repunerea părților în poziția inițială.

În motivarea acțiunii reconvenționale a menționat că, la 26 ianuarie 2016,

între Victor Pașa și Vladimir Găină, Galina Găină a fost încheiat contractul de

împrumut nr. 402 pentru suma de 83 000 dolari SUA, suma urmând a fi investită în

afacere.

În scopul garantării executării obligațiilor, între părți a fost încheiat contractul

de ipotecă nr. 403 din 26 ianuarie 2016, înregistrat la Oficiul cadastral teritorial sub

nr. 9201/16/2171 și 9201/16/2172 la data de 26 ianuarie 2016, conform căruia, în

calitate de debitori ipotecari, au grevat cu ipotecă terenul agricol cu număr

cadastral xxxx cu suprafața de 5,0 ha și construcția - plantație perene cu număr

cadastral xxxx.01 cu suprafața de 50 000 m.p.; terenul agricol cu număr cadastral

xxxx cu suprafața de 43,1352 ha și construcția - plantație perene cu număr

cadastral xxxx.01 cu suprafața de 431352,0 m.p., situate în raionul Xxxx, care

aparțin debitorilor ipotecari.

Până la încheierea actelor sus menționate, pârâtul Victor Pașa nu a transmis

către Vladimir Găină și Galina Găină careva sume conform contractului de

împrumut, suma integrală a împrumutului nefiind transmisă nici la momentul

3

încheierii contractului de împrumut, respectiv actele juridice încheiate au rămas

fără executare propriu-zisă.

Reclamantul a invocat că, deși se constată existența înscrisului (contract), care

confirmă apariția unui cumul de obligații, executarea acestora a fost înregistrată

doar parțial, fapt care constituie о neexecutare esențială or, esența actului juridic

constituie obligația de a da. La momentul încheierii contractului de împrumut,

notarul a indicat că Victor Pașa a împrumutat banii, fără a fi indicat faptul

transmiterii de către acesta a mijloacelor bănești.

Reclamantul a afirmat că Victor Pașa nu i-a transmis careva mijloace bănești,

astfel neexecutându-și obligația de a da, lipsind careva acte confirmative a

executării obligației de către ultimul. La solicitările sale verbale, pârâtul Victor

Pașa s-a eschivat de la transmiterea sumei împrumutului.

Prin urmare, consideră că, contractul de împrumut urmează a fi rezoluționat

ca urmare a neexecutării acestuia de către Victor Pașa. Totodată, așa cum

contractul de ipotecă garantează executarea contractului de împrumut, acesta

urmând calea contractului principal necesită a fi rezoluționat.

Prin încheierea protocolară din 18 aprilie 2018 a Judecătoriei Ungheni a fost

respinsă cererea privind scutirea de la plata taxei de stat la depunerea acțiunii

reconvenționale, fiind acordat termen pentru înlăturarea neajunsurilor.

Prin încheierea din 16 mai 2018 a Judecătoriei Ungheni a fost restituită

acțiunea reconvențională depusă de Vladimir Găină împotriva lui Victor Pașa,

intervenienți accesorii notarul public Mihail Vidrașcu, Galina Găină, GȚ „Vladimir

Găină” privind rezoluțiunea contractului de împrumut nr. 402 din 26 ianuarie 2016

și a contractului de ipotecă nr. 403 din 26 ianuarie 2016, cu repunerea părților în

poziția inițială, în conformitate cu art. 171 alin. (2) din Codul de procedură civilă.

Prin decizia din 11 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis

recursul declarat de Vladimir Găină și casate încheierile din 19 aprilie 2018 și 16

mai 2018 a Judecătoriei Ungheni, cu restituirea cauzei spre rejudecare în aceiași

instanță, în același complet de judecată.

Prin decizia din 31 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis

recursul declarat de Vladimir Găină, casată încheierea din 18 octombrie 2018 a

Judecătoriei Ungheni, cu restituirea cauzei spre rejudecare în prima instanță, din

faza primirii acțiunii reconvenționale.

Prin încheierea protocolară din 22 octombrie 2019 a Judecătoriei Ungheni, a

fost primită în procedură acțiunea reconvențională.

Prin hotărârea din 20 decembrie 2019 a Judecătoriei Ungheni, a fost admisă

parțial acțiunea depusă de Victor Pașa.

S-a încasat în mod solidar din contul lui Vladimir Găină, Galinei Găină,

Gospodăriei Țărănești ,,Vladimir Găină”, în beneficiul lui Victor Pașa, datoria

principală nestinsă în baza contractului de împrumut nr. 402 din 26.01.2016 în

mărime de 83 000 dolari SUA, penalitatea contractuală în mărime de 14 940 dolari

SUA, în total suma de 97 940 dolari SUA conform cursului BNM la data

executării hotărârii judecătorești.

În rest, acțiunea în partea încasării în mod solidar a dobânzii legale de

întârziere în mărime de 42 707,79 dolari SUA a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

S-a transmis în mod silit în posesia lui Victor Pașa, bunurile ipotecate: terenul

agricol cu număr cadastral xxxx cu suprafața de 5.0 ha și construcția-plantație

4

perene cu număr cadastral xxxx.01 cu suprafața de 50 000 m.p.; terenul agricol cu

număr cadastral xxxx cu suprafața de 43.1352 ha și construcția-plantație perene cu

număr cadastral xxxx.01 cu suprafața de 431352.0 m.p., situate în raionul Xxxx ce

aparțin debitorilor ipotecari Vladimir Găină, Galinei Găină, Gospodăriei Țărănești

,,Vladimir Găină”, în temeiul contractului de ipotecă nr. 403 din 26.01.2016

înregistrat la data de 26.01.2016 la Oficiul cadastral teritorial sub nr. 9201/16/2171

și nr. 9201/16/2172, cu dreptul comercializării ulterioare în scopul executării

obligațiilor și stingerii datoriilor, stabilite conform contractului de împrumut

nr.402 din 26.01.2016.

S-a încasat în mod solidar din contul lui Vladimir Găină, Galinei Găină și

Gospodăriei Țărănești ,,Vladimir Găină”, în beneficiul lui Pașa Victor cheltuielile

de judecată formate din taxa de stat achitată în mărime de 25 000 lei.

S-a respins ca neîntemeiată acțiunea reconvențională depusă de Găină

Vladimir împotriva lui Victor Pașa, intervenienți accesorii notarul public Mihail

Vidrașcu, Galina Găină, Gospodăria Țărănească „Vladimir Găină” cu privire la

declararea nulității actului juridic.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 13 ianuarie 2020, Victor

Pașa a depus apel nemotivat, iar la 03 aprilie 2020, în interiorul termenului acordat

de instanța de apel, a depus apel motivat, solicitând casarea integrală a hotărârii

instanței de fond cu emiterea unei hotărâri noi de admitere a acțiunii inițiale în

partea respinsă, cu încasarea în mod solidar din contul pârâților a dobânzii de

întârziere în mărime de 35 313,65 dolari SUA, calculată pentru perioadele

01.09.2016 - 06.01.2017 și 07.07.2017 - 22.10.2019, compensarea cheltuielilor de

judecată.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 20 ianuarie 2020, Vladimir

Găină și GȚ „Vladimir Găină” au depus apel nemotivat, iar la 27 iulie 2020, în

interiorul termenului acordat de instanța de apel, au depus apel motivat, solicitând

casarea integrală a hotărârii instanței de fond cu emiterea unei hotărâri noi de

admitere a acțiunii reconvenționale și de respingere a acțiunii inițiale, încasarea

cheltuielilor de judecată sub forma taxei de stat achitată în instanța de fond și apel.

La 28 iulie 2020, Vladimir Găină a depus cerere privind emiterea unei

hotărâri suplimentare în temeiul art. 250 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură

civilă, în partea pretențiilor din acțiunea reconvențională cu privire la rezoluțiunea

contractului de împrumut nr. 402 din 26 ianuarie 2016 și a contractului de ipotecă

nr. 403 din 26 ianuarie 2016, cu repunerea părților în poziția inițială.

Prin încheierea din 07 septembrie 2020 a Judecătoriei Ungheni a fost respinsă

ca neîntemeiată cererea depusă de Vladimir Găină privind emiterea unei hotărâri

suplimentare.

Prin încheierea din 24 februarie 2021 a Curții Supreme de Justiție a fost

respinsă cererea depusă de către Vladimir Găină privind strămutarea cauzei la o

altă instanță de același grad.

Prin încheierea din 20 octombrie 2021 a Curții Supreme de Justiție a fost

respinsă cererea depusă de către Galina Găină privind strămutarea cauzei la o altă

instanță de același grad.

La 21 septembrie 2021, Victor Pașa, reprezentat de avocatul Sorin Corcea a

depus în temeiul art. 372 alin. (3) din Codul de procedură civilă, cerere privind

încasarea dobânzii de întârziere după pronunțarea hotărârii, solicitând încasarea în

5

mod solidar din contul intimaților a dobânzii de întârziere în mărime 18 547,09

dolari SUA, calculată aferent restanței în cuantum d 83 000 dolari SUA după

pronunțarea hotărârii judecătorești, pentru perioada 21 decembrie 2019 - 22

septembrie 2021.

Prin decizia din 15 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, au fost respinse

apelurile declarate de Victor Pașa, Vladimir Găină și GȚ „Găină Vladimir” și a

fost menținută hotărârea din 20 decembrie 2019 a Judecătoriei Ungheni.

Pentru a decide astfel, instanța de apel verificând legalitatea și temeinicia

hotărârii instanței ierarhic inferioare în raport cu criticile formulate în cererea de

apel și materialul probator, a conchis că soluția instanței de fond este întemeiată,

rezultată din aprecierea corectă a materialului probator și interpretarea justă a

normelor de drept material, hotărârea instanței de fond urmând a fi menținută fără

modificări.

Instanța de apel a concluzionat că instanța de fond corect a dispus încasarea

sumei de 83 000 dolari SUA din contul pârâților în beneficiul lui Victor Pașa or,

potrivit clauzelor contractuale suma a fost transmisă la momentul încheierii

contractului de împrumut, acesta fiind semnat în fața notarului Mihail Vidrașcu,

fiind indicat că, la biroul notarului s-au prezentat părțile semnatare ale contractului,

conținutul și efectele căruia s-a adus la cunoștință, ultimii semnând contractul de

împrumut, în prezența notarului, confirmând astfel încheierea contractului.

Instanța de apel a subliniat că, careva probe care ar demonstra contrariul nu au

fost prezentate, iar alegațiile apelantului Vladimir Găină, precum că intimatul

Victor Pașa nu le-a transmis de fapt suma de 83 000 dolari SUA cu titlu de

împrumut, poartă un caracter pur declarativ, instanța de apel apreciindu-le critic.

În partea ce ține de cerința lui Pașa Victor privind încasarea penalității

contractuale în sumă de 14 940 dolari SUA și a dobânzii de întârziere în sumă de

42 707,79 dolari SUA, instanța de apel a menționat că, potrivit art. 942 alin. (1) și

(4) din Codul civil (în vigoare din 01.03.2019), în cazul în care o sumă de bani nu

este plătită la scadență, creditorul are dreptul la dobândă de întârziere pentru suma

respectivă din data imediat următoare scadenței plății până la data în care s-a

efectuat plata, la rata prevăzută la alin. (2) ori la o altă rată prevăzută de dispozițiile

legale speciale.

În cazul în care s-a stipulat o clauză penală, creditorul poate să ceară, la

alegere, fie dobânda de întârziere calculată conform dispozițiilor prezentului

articol, fie penalitatea pentru întârziere.

La acest capitol, instanța de apel a subliniat că, potrivit dispoziției pentru

punerea în aplicare a modificărilor operate prin Legea nr.133/2018 privind

modernizarea codului civil și modificarea unor acte legislative, la Secțiunea a 4-a,

art. 39 explică că, prevederile articolelor 942 - 945 din Codul civil introduse prin

Legea nr.133/2018, se aplică începând cu 01.03.2019 și obligațiunilor încheiate

înainte de 01.03.2019 sau din alte temeiuri survenite înainte de 01.03.2019. În

acest sens, Colegiul a reținut că, prin acțiunea înaintată, Pașa Victor a solicitat

încasarea de la Găină Vladimir, Găină Galina și Gospodăria Țărănească „Vladimir

Găină”, cu titlu de dobândă de întârziere suma de 42 707,79 dolari SUA, și cu titlu

de penalitate suma de 14 940 dolari SUA. Colegiul a menționat că, apelantul Pașa

Victor nu și-a concretizat cerințele, cu privire la sumele solicitate, prin prisma art.

942 din Codul civil (în vigoare din 01.03.2019).

6

Astfel, reieșind din conținutul reglementărilor legale, instanța de apel a

considerat justă concluzia primei instanțe potrivit căreia, pretenția privind

încasarea penalității în sumă de 14 940 dolari SUA este una întemeiată or, potrivit

pct. IV din contractul de împrumut, în caz de neachitare a sumei sau încălcare a

graficului de rambursare, împrumutații s-au obligat să achite penalitatea de

întârziere în mărime de 0,1 % pentru fiecare zi de întârziere din suma neachitată. În

acest context, instanța de apel a menționat că, cerința apelantului Pașa Victor

privind încasarea dobânzii de întârziere în sumă de 42 707,79 dolari SUA, este

neîntemeiată or, încasarea concomitentă a dobânzii de întârziere și a clauzei

penale, va prezenta o răspundere dublă pentru neexecutarea contractului de

împrumut.

Totodată, instanța de apel a reținut că, prin cererea depusă la data de 21

septembrie 2021, apelantul Pașa Victor, în temeiul art. 372 alin. (3) din Codul de

procedură civilă, a solicitat încasarea dobânzii de întârziere în sumă de 18 547

dolari SUA, calculată pentru perioada ulterioară emiterii hotărârii contestate

21.12.2019 – 22.09.2021. Având în vedere că, instanța de apel a ajuns la concluzia

că, cerința cu privire la încasarea dobânzii de întârziere întemeiat a fost respinsă de

instanța de fond, respectiv urmează a fi respinsă și cererea cu privire la încasarea

dobânzii de întârziere, calculată pentru perioada de după emiterea hotărârii

instanței de fond.

Cât privește capătul de cerere privind transmiterea în mod silit, în posesia sa a

bunurilor ipotecate, instanța de apel a enunțat că, reieșind din faptul că, debitorii nu

și-au executat obligațiile asumate prin contractul de împrumut, iar în vederea

garantării executării obligațiunilor asumate prin contractul de împrumut, debitorii -

ipotecari au încheiat contractul de ipotecă nr. 403 din 26.01.2016, prin care au

ipotecat bunurile menționate, instanța de apel a considerat că prima instanță just a

conchis asupra temeiniciei pretenției lui Pașa Victor privind transmiterea bunurilor

ipotecate în posesia sa, în vederea comercializării ulterioare, pentru stingerea

datoriei acumulate de către debitorii-ipotecari în temeiul contractului de împrumut.

Instanța de apel a conchis că, apelantul Pașa Victor s-a conformat obligațiilor

stabilite de prevederile art. 31 din Legea cu privire la ipotecă, precum și la art. 488

alin. (1) din Codul civil, notificarea și preavizele anexate la materialele cauzei fiind

conforme prevederilor legale enunțate și conțin informațiile obligatorii stabilite de

lege. De asemenea, instanța de apel a subliniat că, motivele expuse combat integral

argumentele menționate în acțiunea reconvențională, respingerea acesteia de către

prima instanța la fel fiind întemeiată și legală.

La 17 februarie 2022, prin intermediul oficiului poștal, Vladimir Găină a

declarat recurs împotriva deciziei din 15 decembrie 2021 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând casarea deciziei contestate cu adoptarea unei hotărâri noi de

respingere a acțiunii inițiale și de admitere a cererii reconvenționale.

În esență, recurentul a reiterat argumentele indicate în cererea reconvențională

și cererea de apel.

Suplimentar a invocat că, Victor Pașa nu a executat obligația de acordare a

împrumutului în sumă de 83 000 dolari SUA, respectiv obligația corelativă a lui

Vladimir Găină și Galina Găină de restituire a împrumutului nu există. În

consecință, acțiunea lui Victor Pașa împotriva lui Vladimir Găină, Galina Găină și

GȚ „Vladimir Găină” privind încasarea datoriei și penalității conform contractului

7

de împrumut nr. 402 din 26.01.2016 și exercitarea dreptului la ipotecă conform

contractului de ipotecă nr. 403 din 26.01.2016 este neîntemeiată și urma a fi

respinsă.

În același timp instanța de fond în dispozitivul hotărârii adoptate nu s-a expus

asupra pretențiilor din acțiunea reconvențională - rezoluțiunea contractului de

împrumut nr. 402 din 26.01.2016 și a contractului de ipotecă nr. 403 din

26.01.2016, cu repunerea părților în poziția inițială, dar s-a expus asupra unei alte

pretenții, care nu a fost formulată în cererea reconvențională și anume declararea

nulității actului juridic. Or, rezoluțiunea contractului și nulitatea actului juridic sunt

instituții diferite al dreptului civil, care se deosebesc esențial după natura și efectele

lor.

La 01 aprilie 2022, avocatul Sorin Corceac, acționând în interesele lui Victor

Pașa, a declarat recurs împotriva deciziei din 15 decembrie 2021 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând casarea parțială a deciziei 15 decembrie 2021 a Curții de Apel

Chișinău și a hotărârii din 20 decembrie 2019 a Judecătoriei Ungheni, în partea

prin care a fost respinsă pretenția recurentului de încasare a dobânzii de întârziere,

inclusiv în ordine de apel, după pronunțarea hotărârii primei instanțe, cu

pronunțarea în această parte a unei hotărâri noi, prin care să fie admise pretențiile

respective și încasată în mod solidar din contul intimaților dobânda de întârziere în

sumă de 35 313,65 dolari SUA, calculată pentru perioadele 01.09.2016 –

06.01.2017 și 07.07.2017 – 22.10.2019 și în sumă de 18 547,09 dolari SUA,

calculată pentru perioada 21.12.2019 – 22.09.2021, cu menținerea în rest a

hotărârii instanței de fond.

În motivarea recursului a invocat că, atât penalitatea contractuală, cât și

dobânda de întârziere legală, raportate la prezenta cauză, constituie compensații

stabilite de părți/legiuitor a încălcării de către debitor a termenului de plată, ambele

fiind calculate zilnic, deoarece debitorul în fiecare zi admite încălcarea termenului

de executare a obligației pecuniare.

Potrivit materialelor cauzei și pretențiilor înaintate, la data pronunțării

hotărârii primei instanțe din 20 decembrie 2019, debitorul a admis o întârziere de

840 zile, la data emiterii deciziei instanței de apel acest termen constituia deja 1566

zile, iar în prezent acest termen constituie 1669 zile. Însă, instanțele inferioare au

adjudecat penalitatea doar pentru perioada 07.01.2017 – 06.07.2017, respectiv

pentru 180 zile, astfel încât debitorul a fost scutit de răspundere legală pentru

întârzierea admisă în 660 zile (până la pronunțarea hotărârii primei instanțe) si

1386 zile (până la data pronunțării deciziei instanței de apel), scutire contrară

exigențelor legale pertinente.

Or, deși dispozițiile Codului civil în redacția de până la 01 martie 2019 nu

instituiau vreo limitare în vederea adjudecării concomitente a penalității și dobânzii

de întârziere aferente datoriilor pecuniare (fapt susținut și de multiple hotărâri

judecătorești irevocabile), în contextul în care noua redacție a Codului civil

instituie o astfel de limitare, aceste prevederi urmează a fi interpretate prin prisma

caracterului prescriptibil al penalității în redacția anterioară.

Totodată, instanțele ierarhice inferioare au omis să se expună asupra faptului

că prevederile art. 39 din Legea nr. 1125 din 13 iunie 2002 și art. 942 alin. (4) din

Codul civil, citate supra, nu instituie o alternativă absolută între penalitate și

8

dobânda de întârziere la alegerea creditorului, ci instituie o interdicție în

adjudecarea concomitentă a acestora pentru aceeași perioadă de întârziere.

La caz, penalitatea adjudecată de prima instanță a fost calculată pentru o

perioadă de 180 de zile (reieșind din prevederile art. 268 lit. a) din Codul civil),

respectiv pentru perioada 07.01.2017 – 06.07.2017, pe când dobânda de întârziere

a fost calculată în ordine de apel doar pentru perioada neacoperită de penalitate,

respectiv pentru perioada 01.09.2016 – 06.01.2017 și pentru perioada 07.07.2017 –

22.10.2019, astfel încât dispozițiile art. 39 din Legea nr. 1125 din 13 iunie 2002 și

ale art. 942 alin. (4) din Codul civil nu erau aplicabile pentru perioadele indicate,

pentru care recurentul nu a pretins încasarea penalității, ci doar a dobânzii de

întârziere. Astfel, pentru perioada 01.09.2016 – 06.01.2017 dobânda de întârziere

însumează 5 291,53 dolari SUA, iar pentru perioada 07.07.2017 – 22.10.2019

dobânda de întârziere însumează 30 022,12 dolari SUA.

În opinia recurentului, prin interpretarea oferită de instanțele ierarhic

inferioare, a fost pus într-o situație dezavantajoasă în contextul noilor modificări

ale legislației, în condițiile în care legea precedentă instituia un termen de

prescripție pentru penalitate de 6 luni, iar în aceste circumstanță recurentul este

privat de posibilitatea compensării prejudiciilor în forma dobânzii de întârziere

pentru perioada întârzierii admise de debitori, ce nu este acoperită de penalitate.

Mai mult, nici instanța de fond, nici instanța de apel nu au oferit o motivare în

sensul pentru ce au adjudecat compensația de întârziere a debitorului pentru doar

180 zile din cele 660/1386 zile de întârziere (penalitate) și au refuzat să

compenseze întârzierea admisă de debitor pentru restul perioadei, respectiv pentru

perioadele 01.09.2016 – 06.01.2017 și 07.07.2017 – 22.10.2019, nici unul din

argumentele expuse nefiind combătut de nici una din instanțe.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia la 15 decembrie 2021,

iar la 11 martie 2022, prin intermediul poștei electronice, a expediat decizia

motivată (f.d. 67, vol. III).

Astfel recursurile depuse la 17 februarie 2022 prin intermediul oficiului

poștal, de Vladimir Găină și la 01 aprilie 2022 de către avocatul Sorin Corceac,

acționând în interesele lui Victor Pașa, sunt în termen.

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

La 26 aprilie 2022, Curtea Supremă de Justiție a comunicat intimaților

recursurile depuse, informând despre necesitatea depunerii referinței în termen de o

lună de la data primirii scrisorii (103, vol. III).

9

Prin încheierea din 13 iulie 2022 a Curții Supreme de Justiție au fost

considerate admisibile recursurile declarate de către Vladimir Găină și de avocatul

Sorin Corceac în interesele lui Victor Pașa, împotriva deciziei din 15 decembrie

2021 a Curții de Apel Chișinău, și transmise Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție pentru a fi examinate

în fond.

În conformitate art. 441 din Codul de procedură civilă, în cazul în care

recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul

recursului.

Conform art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, judecînd recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără

a administra noi dovezi.

Art. 444 din Codul de procedură civilă, prevede că recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători decide asupra

oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților acestora pentru a

se pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în cererea de recurs.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recursuri,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție a ajuns la concluzia că recursurile urmează a fi admise și casată decizia din

15 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, cu trimiterea cauzei spre rejudecare

la Curtea de Apel Chișinău, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze

integral decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de

apel o singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs.

Conform art. 867 alin. (1) din Codul civil (în redacția până la 01 martie 2019),

prin contractul de împrumut o parte (împrumutător) se obligă să dea în proprietate

celeilalte părți (împrumutatul) bani sau alte bunuri fungibile, iar aceasta se obligă

să restituie banii în aceeași sumă sau bunuri de același gen, calitate și cantitate la

expirarea termenului pentru care i-au fost date.

Potrivit art. 871 alin. (1) din Codul civil (în redacția până la 01 martie 2019),

împrumutatul trebuie să restituie împrumutul în termenul și în modul stabilit în

contract. Dacă nu au fost stabilite dobînzi, el are dreptul să restituie împrumutul și

pînă la expirarea termenului.

Din materialele cauzei rezultă că la 26 ianuarie 2016, Victor Pașa, în calitate

de împrumutător și Vladimir Găină, Galina Găină, în calitate de împrumutați au

încheiat contractul de împrumut nr. 402 în temeiul căruia, împrumutătorul a

acordat împrumutaților suma de 83 000 dolari SUA, echivalentul a 1 707 791,40

lei conform cursului oficial al BNM la momentul semnării contractului, cu

termenul de rambursare până la data de 01 octombrie 2019 (f.d.25-27, vol. I).

Conform pct. II din contractul de împrumut nr. 402 din 26 ianuarie 2016,

părțile contractante au stabilit un grafic de rambursare a împrumutului, după cum

urmează: până la data de 01.09.2016 – 9 375 dolari SUA; până la data de

01.10.2016 – 9 375 dolari SUA; până la data de 01.11.2016 – 20 000 dolari SUA;

până la data de 01.09.2017 – 9 375 dolari SUA; până la data de 01.10.2017 – 5 625

10

dolari SUA; până la data de 01.11.2017 – 2 000 dolari SUA; până la data de

01.09.2018 – 9 375 dolari SUA; până la data de 01.10.2018 – 3 375 dolari SUA;

până la data de 01.11.2018 – 2 000 dolari SUA; până la data de 01.09.2019 – 9 375

dolari SUA; până la data de 01.10.2019 – 3 125 dolari SUA; până la data de

01.10.2019 – 3 125 dolari SUA.

În aceeași zi, în vederea garantării executării obligațiunilor asumate de către

debitori, între Victor Pașa, în calitate de creditor ipotecat, și Vladimir Găină,

Galina Găină și Gospodăria Țărănească „Vladimir Găină”, în calitate de debitori

ipotecari, a fost încheiat contractul de ipotecă nr. 403, prin care debitorii ipotecari

au ipotecat următoarele bunuri imobile: terenul agricol cu număr cadastral xxxx cu

suprafața de 5,0 ha și terenul agricol cu număr cadastral xxxx cu suprafața de

43,1352 ha, ce aparțin lui Găină Vladimir și Găină Galina, situate în raionul Xxxx;

construcția-plantație perene cu număr cadastral xxxx.01 cu suprafața de 50 000

m.p. și construcția plantație perene cu număr cadastral xxxx.01 cu suprafața de

431352.0 m.p., situate în raionul Xxxx, ce aparțin Gospodăriei Țărănești „Vladimir

Găină”.

Înaintând prezenta acțiune, concretizată pe parcurs, împotriva lui Vladimir

Găină, Galinei Găină și Gospodăriei Țărănești „Vladimir Găină”, reclamantul

Victor Pașa a solicitat încasarea în mod solidar de la Vladimir Găină, Galina

Găină, GȚ „Vladimir Găină” a datoriei în sumă de 83 000 dolari SUA conform

cursului BNM la data executării hotărârii judecătorești, a penalității de întârziere în

sumă de 14 940 dolari SUA, a dobânzii de întârziere în sumă de 42 707,79 dolari

SUA calculată pentru perioada 01.09.2016 - 22.10.2019 conform cursului BNM la

data executării hotărârii judecătorești, transmiterea în mod silit în posesie a

bunurilor ipotecate: terenul agricol cu număr cadastral xxxx cu suprafața de 5,0 ha

și construcția - plantație perene cu număr cadastral xxxx.01 cu suprafața de 50 000

m.p.; terenul agricol cu număr cadastral xxxx cu suprafața de 43.1352 ha și

construcție - plantație perene cu număr cadastral xxxx.01 cu suprafața de 431352,0

m.p., situate în raionul Xxxx, ce aparțin debitorilor ipotecari, în temeiul

contractului de ipotecă nr. 403 din 26.01.2016, înregistrat la data de 26.01.2016 la

Oficiul cadastral teritorial sub nr. 9201/16/2171 și nr. 9201/16/2172, cu dreptul

comercializării ulterioare în scopul executării obligațiilor și stingerii datoriilor,

stabilite conform contractului de împrumut nr. 402 din 26.01.2016 și compensarea

cheltuielilor de judecată, formate din taxa de stat achitată în sumă de 25 000 de lei,

cheltuielile de transport și cheltuielile pentru asistență juridică.

La rândul său, Vladimir Găină a depus acțiune reconvențională împotriva lui

Victor Pașa, intervenienți accesorii notarul public Mihail Vidrașcu, Galina Găină,

GȚ „Vladimir Găină” solicitând rezoluțiunea contractului de împrumut nr. 402 din

26 ianuarie 2016 și a contractului de ipotecă nr. 403 din 26 ianuarie 2016, cu

repunerea părților în poziția inițială.

Fiind învestită cu judecarea acțiunii în prima instanță, Judecătoria Ungheni

prin hotărârea din 20 decembrie 2019 a admis parțial acțiunea depusă de Victor

Pașa.

S-a încasat în mod solidar din contul lui Vladimir Găină, a Galinei Găină, a

Gospodăriei Țărănești ,,Vladimir Găină”, în beneficiul lui Victor Pașa, datoria

principală nestinsă în baza contractului de împrumut nr. 402 din 26.01.2016 în

mărime de 83 000 dolari SUA, penalitatea contractuală în mărime de 14 940 dolari

11

SUA, iar în total suma de 97 940 dolari SUA conform cursului BNM la data

executării hotărârii judecătorești.

În rest, acțiunea în partea încasării în mod solidar a dobânzii legale de

întârziere în mărime de 42 707,79 dolari SUA a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

S-a transmis în mod silit în posesia lui Victor Pașa, bunurile ipotecate: terenul

agricol cu număr cadastral xxxx cu suprafața de 5.0 ha și construcția-plantație

perene cu număr cadastral xxxx.01 cu suprafața de 50 000 m.p.; terenul agricol cu

număr cadastral xxxx cu suprafața de 43.1352 ha și construcția-plantație perene cu

număr cadastral xxxx.01 cu suprafața de 431352.0 m.p., situate în raionul Xxxx ce

aparțin debitorilor ipotecari lui Vladimir Găină, Galinei Găină, Gospodăriei

Țărănești ,,Vladimir Găină”, în temeiul contractului de ipotecă nr. 403 din

26.01.2016 înregistrat la data de 26.01.2016 la Oficiul cadastral teritorial sub nr.

9201/16/2171 și nr. 9201/16/2172 cu dreptul comercializării ulterioare în scopul

executării obligațiilor și stingerii datoriilor, stabilite conform contractului de

împrumut nr. 402 din 26.01.2016.

S-a încasat în mod solidar din contul lui Vladimir Găină, Galinei Găină și

Gospodăriei Țărănești ,,Vladimir Găină”, în beneficiul lui Pașa Victor cheltuielile

de judecată formate din taxa de stat achitată în mărime de 25 000 lei.

S-a respins ca neîntemeiată acțiunea reconvențională depusă de Găină

Vladimir împotriva lui Victor Pașa, intervenienți accesorii notarul public Mihail

Vidrașcu, Galina Găină, Gospodăria Țărănească „Vladimir Găină” cu privire la

declararea nulității actului juridic.

Prin încheierea din 07 septembrie 2020 a Judecătoriei Ungheni a fost respinsă

ca neîntemeiată cererea depusă de Vladimir Găină privind emiterea unei hotărâri

suplimentare.

Judecând cauza în ordine de apel, Curtea de Apel Chișinău, prin decizia din

15 decembrie 2021 a respins apelurile declarate de Victor Pașa, Vladimir Găină și

GȚ „Găină Vladimir”, menținând hotărârea din 20 decembrie 2019 a Judecătoriei

Ungheni.

Efectuând controlul judiciar al deciziei din 15 decembrie 2021 a Curții de

Apel Chișinău, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție constată că instanța de apel nu a elucidat toate

circumstanțele importante pentru soluționarea justă a cauzei, iar drept consecință a

interpretat și aplicat greșit normele de drept material aplicabile litigiului,

pronunțând în consecință o soluție nemotivată, în care nu s-a expus asupra tuturor

argumentelor invocate de părțile litigante și asupra tuturor pretențiilor din acțiune.

Colegiul menționează că, art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului garantează dreptul justițiabilului la o hotărâre motivată sub aspectul

instituirii obligației instanțelor de judecată de a-și argumenta hotărârile adoptate

din perspectiva unei analize ample a circumstanțelor pricinii. Îndatorirea de a

motiva coerent și unitar hotărârea sub aspectul tuturor cererilor, fără a exista

contradicții între motivare și dispozitiv, constituie o garanție pentru justițiabili, în

fața eventualului arbitrariu judecătoresc, fiind singurul mijloc prin care se dă

posibilitatea de a putea exercita un eficient control judiciar.

Instanța de recurs consemnează că legea procedural civilă consacră principiul

general după care orice hotărâre judecătorească trebuie să fie motivată și să

reprezinte premisa pentru soluția din dispozitiv. Aceasta dispoziție este edictată

12

atât în interesul unei bune administrări a justiției și încrederii ce trebuie să inspire

justițiabililor, cât și pentru a se da instanțelor superioare posibilitatea de a controla

judecata primelor instanțe.

Pentru satisfacerea acestui principiu, judecătorii fondului sunt datori să arate

motivele de fapt și de drept care au format convingerea lor, să enunțe cele

constatate și dovezile care au determinat-o. În acest sens, legiuitorul a învestit

apelul cu efect devolutiv, care presupune două limite raționale: instanța de apel

rejudecă în fapt și în drept ceea ce apelantul a înțeles să atace din hotărârea primei

instanțe, precum și efectuează o nouă examinare în fond, în fapt și în drept.

Astfel, reieșind din efectul devolutiv cu care este învestită, instanței de apel îi

revine o deosebită atenție de a determina raportul material-litigios dintre părți întru

constatarea corectă a specificului obiectului acțiunii civile și temeiului acesteia,

obiectul probațiunii pe pricina dedusă judecății, circumstanță care presupune în

sine conturarea faptelor juridice prin care se justifică pretențiile și obiecțiile

părților și fără de care este imposibilă soluționarea justă a litigiului.

În partea ce ține de criticile recurentului Victor Pașa reprezentat de avocatul

Sorin Corceac referitor la pretențiile din acțiunea inițială privind încasarea

penalității contractuale în sumă de 14 940 dolari SUA și a dobânzii de întârziere în

sumă de 42 707,79 dolari SUA, Colegiul menționează următoarele.

Art. 872 alin. (1) din Codul civil (în redacția de până la 01 martie 2019)

stipulează că, în cazul în care împrumutatul nu restituie în termen împrumutul,

împrumutătorul poate cere pentru întreaga sumă datorată o dobîndă în mărimea

prevăzută la art.619 dacă legea sau contractul nu prevede altfel.

La caz, potrivit clauzelor contractuale părțile au stabilit că, debitorul va

rambursa împrumutul, iar în cazul încălcării graficului de plăți debitorul va achita o

penalitate.

În condițiile art. 624 alin. (1) și (3) din Codul civil (în redacția de până la 01

martie 2019), clauza penală (penalitatea) este o prevedere contractuală prin care

părțile evaluează anticipat prejudiciul, stipulând că debitorul, în cazul neexecutării

obligației, urmează să remită creditorului o sumă de bani sau un alt bun.

Clauza penală poate fi stipulată în mărime fixă sau sub forma unei cote din

valoarea obligației garantate prin clauza penală sau a părții neexecutate.

Deci, clauza penală este aceea prevedere prin care o persoană, dă asigurării

pentru executarea unei obligații în termen.

Potrivit pct. IV din contractul de împrumut, părțile au stabilit o penalitate de

întârziere în mărime de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere din suma neachitată.

Așadar, din cauza neonorării obligațiunilor contractuale de achitare a ratelor

în termen, la depunerea acțiunii inițiale în instanța de judecată reclamantul Victor

Pașa a calculat debitorilor o penalitate contractuală în sumă de 14 940 dolari SUA

și dobândă de întârziere în sumă de 42 707,79 dolari SUA.

Totodată, la judecarea cauzei în ordine de apel, apelantul Victor Pașa a depus

cerere privind încasarea dobânzii de întârziere după pronunțarea hotărârii,

solicitând încasarea în mod solidar din contul intimaților a dobânzii de întârziere în

mărime 18 547,09 dolari SUA, calculată aferentă restanței în cuantum de 83 000

dolari SUA după pronunțarea hotărârii judecătorești, pentru perioada 21 decembrie

2019 - 22 septembrie 2021.

13

Instanțele ierarhic inferioare au concluzionat ca fiind întemeiată pretenția

privind încasarea în mod solidar a penalității contractuale în mărime de 14 940

dolari SUA, conform cursului BNM la data executării hotărârii judecătorești, iar

pretenția privind încasarea în mod solidar a dobânzii legale de întârziere în mărime

de 42 707,79 dolari SUA a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Colegiul lărgit consideră pripită concluzia instanței de apel precum că cerința

privind încasarea dobânzii de întârziere concomitent și a clauzei penale, va

prezenta o răspundere dublă pentru neexecutarea contractului de împrumut.

În corespundere cu art. 7 alin. (1) din Codul civil, legea civilă nu are caracter

retroactiv. Ea nu modifică și nici nu suprimă condițiile de constituire a unei situații

juridice constituite anterior, nici condițiile de stingere a unei situații juridice stinse

anterior. De asemenea, legea nouă nu modifică și nu desființează efectele deja

produse ale unei situații juridice stinse sau în curs de realizare.

Art. 942 alin. (1) din Codul civil (în vigoare din 01 martie 2019)

reglementează că, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență,

creditorul are dreptul la dobîndă de întîrziere pentru suma respectivă din data

imediat următoare scadenței plății pînă la data în care s-a efectuat plata, la rata

prevăzută la alin. (2) ori la o altă rată prevăzută de dispozițiile legale speciale.

Iar alineatul 4 al aceluiași articol prevede că, în cazul în care s-a stipulat o

clauză penală, creditorul poate să ceară, la alegere, fie dobânda de întârziere

calculată conform dispozițiilor prezentului articol, fie penalitatea pentru întârziere.

De asemenea, creditorul poate cere despăgubiri pentru prejudiciul cauzat în partea

neacoperită de dobânda de întârziere.

Astfel, art. 942 alin. (4) din Codul civil (în vigoare din 01 martie 2019) nu se

aplică retroactiv în privința penalității calculată conform Codul civil (în redacția de

până la 01 martie 2019).

Posibilitatea de alegere stipulată de art. 942 alin. (4) din Codul civil (în

vigoare din 01 martie 2019) se aplică numai situațiilor juridice începând cu

momentul intrării în vigoare - 01 martie 2019.

Conform art. 38 din Legea privind modernizarea Codului civil și modificarea

unor acte legislative nr. 133 din 15 noiembrie 2018 dispozițiile art. 62320– 62323

din Codul civil, introduse prin Legea nr.133/2018, se aplică, începând cu 01 martie

2019, și obligațiilor izvorâte din contracte încheiate înainte de 01 martie 2019 sau

din alte temeiuri survenite înainte de 01 martie 2019.

La rândul său, art. 39 din Legea pentru punerea în aplicare a Codului civil al

Republicii Moldova nr. 1125-XV din 13.06.2002 reglementează că dispozițiile art.

942-945 din Codul civil, introduse prin Legea nr.133/2018, se aplică, începînd cu

01 martie 2019, și obligațiilor izvorâte din contracte încheiate înainte de 01 martie

2019 sau din alte temeiuri survenite înainte de 01 martie 2019.

Reieșind din prevederile normei menționate, dispozițiile art. 942 din Codul

civil, sunt aplicabile situațiilor juridice începând cu data de 01 martie 2019, dar și

obligațiilor izvorâte din contracte încheiate înainte de 01 martie 2019 sau din alte

temeiuri survenite înainte de 01 martie 2019.

Astfel, se deduce că instanța de apel a examinat superficial pretenția lui

Victor Pașa din acțiunea inițială privind încasarea dobânzii de întârziere, precum și

nu a dat apreciere argumentelor invocate de reclamant în acest sens și nici criticilor

formulate în ordine de apel.

14

La caz, se reține că penalitatea adjudecată de prima instanță a fost calculată

pentru o perioadă de 180 de zile, respectiv pentru perioada 07.01.2017 –

06.07.2017, pe când dobânda de întârziere a fost calculată în ordine de apel doar

pentru perioada neacoperită de penalitate, respectiv pentru perioada 01.09.2016 –

06.01.2017 și pentru perioada 07.07.2017 – 22.10.2019, astfel încât dispozițiile art.

39 din Legea nr. 1125 din 13 iunie 2002 și ale art. 942 alin. (4) din Codul civil nu

erau aplicabile pentru perioadele indicate, pentru care recurentul nu a pretins

încasarea penalității, ci doar a dobânzii de întârziere. Astfel, pentru perioada

01.09.2016 – 06.01.2017 dobânda de întârziere însumează 5 291,53 dolari SUA,

iar pentru perioada 07.07.2017 – 22.10.2019 dobânda de întârziere însumează 30

022,12 dolari SUA.

Mai mult, instanțele de judecată nu au oferit o motivare în sensul pentru ce au

adjudecat penalitatea de întârziere a debitorului pentru doar 180 zile din cele

660/1386 zile de întârziere (penalitate) și au refuzat să compenseze întârzierea

admisă de debitor pentru restul perioadei de întârziere, respectiv pentru perioadele

01.09.2016 – 06.01.2017 și 07.07.2017 – 22.10.2019.

Or, în cazul în care instanța de judecată se abține de a da un răspuns special și

explicit la cele mai importante întrebări, fără a acorda părții care a formulat

acțiunea posibilitatea de a ști dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau

respins, acest fapt se va considera o încălcare a dreptului la un proces echitabil în

sensul art. 6§1 din CțEDO (speța Hiro Balani c. Spaniei, hotărârea din 09

decembrie 1994).

Din conținutul pretențiilor formulate de către reclamantul Vladimir Găină în

acțiunea reconvențională se desprinde că acesta solicită rezoluțiunea contractului

de împrumut nr. 402 din 26 ianuarie 2016 încheiat între Victor Pașa și Vladimir

Găină, Galina Găină, autentificat de notarul public Mihail Vidrașcu și a

contractului de ipotecă nr. 403 din 26 ianuarie 2016, încheiat între Victor Pașa și

Vladimir Găină, Galina Găină, GȚ „Vladimir Găină”, autentificat de notarul public

Mihail Vidrașcu, cu repunerea părților în poziția inițială.

Din textul deciziei contestate anumite considerente care ar reflecta o apreciere

a acestor pretenții pe deplin nu se identifică or, instanța de apel și-a expus

motivarea deciziei printr-o concluzie generalizată, pe cînd urma a se expune asupra

tuturor pretențiilor din cererea de chemare în judecată/acțiunea reconvențională în

condițiile în care acestea au fost indicate în cererea de apel.

De altfel, Colegiul lărgit atestă că instanța inferioară a judecat fondul cauzei

determinând incorect obiectul litigiului declararea nulității actului juridic, nu a dat

apreciere pretențiilor din acțiunea reconvențională privind rezoluțiunea

contractului de împrumut nr. 402 din 26 ianuarie 2016 și a contractului de ipotecă

nr. 403 din 26 ianuarie 2016, cu repunerea părților în poziția inițială, și nu a supus

unei analize fiecare pretenție în parte, cu trimitere la norma legală.

Instanța de recurs reține că instanța de apel urma să determine cert pretențiile

ce au fost examinate prin hotărârea din 20 decembrie 2019 a Judecătoriei Ungheni,

apoi să se expună în raport cu acestea și asupra argumentelor, obiecțiilor invocate

în confirmarea unei ipoteze și excluderea alteia.

Din acest considerent, Colegiul apreciază ca fiind prematură poziția instanței

de apel, precum că, soluția instanței de fond de respingere a acțiunii

reconvenționale este întemeiată, rezultată din aprecierea corectă a materialului

15

probator și interpretarea justă a normelor de drept material, în condițiile în care

aceste pretenții nici nu au fost reflectate în decizia instanței de apel.

Astfel, conjunctura descrisă anterior denotă obligația instanței de apel de a

analiza toate circumstanțele de fapt expuse în pretențiile înaintate în cererea de

chemare în judecată și acțiunea reconvențională. Cu toate acestea, instanța de apel

nu a făcut nicio referire concretă la elementele ce ar fi putut justifica concluzia

referitoare la temeinicia sau netemeinicia acțiunii reconvenționale.

În atare situație se deduce că, argumentele formulate de apelanți în fața

instanței în scopul apărării drepturilor sale nu au fost clarificate de instanța de apel,

deși ultima avea obligația de a se pronunța asupra fiecărui argument, astfel ca

acestea să fie răsturnate de instanță, pentru a da posibilitate instanței de recurs să

exercite controlul judiciar a soluției pronunțate. Cu atât mai mult că acest aspect

cerea o motivare specifică și explicită.

Prin urmare, Colegiul lărgit ajunge la concluzia că recurenții nu au fost auziți

de instanța inferioară într-un mod echitabil, cu respectarea garanțiilor prevăzute la

articolul 6 din Convenție. Or, instanța de apel nu și-a exercitat obligația instituită

prin efectul devolutiv al apelului.

Astfel, Colegiul lărgit deduce că actul judecătoresc trebuie să corespundă

tuturor normelor de drept, să fie clar, înțeles de părțile implicate în litigiu și să

răspundă în mod sigur și expres la toate cererile și obiecțiile formulate de către

părți, însă în condițiile prezentului litigiu decizia din 15 decembrie 2021 a Curții de

Apel Chișinău nu corespunde acestor calități.

Coroborând circumstanțele ce preced, instanța de recurs conchide temeinicia

recursurilor declarate de Vladimir Găină și de avocatul Sorin Corceac în interesele

lui Victor Pașa împotriva deciziei din 15 decembrie 2021 a Curții de Apel

Chișinău, deoarece soluția instanței de apel este superficială, bazată pe

neelucidarea incompletă a circumstanțelor cauzei.

Dat fiind faptul că instanța de apel a emis o decizie neîntemeiată, dictată de

concluzii nemotivate și nu a elucidat toate circumstanțele relevante ale cauzei, iar

lichidarea acestor lacune în cadrul procedurii de examinare în recurs nu este

posibilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursurilor declarate de

Vladimir Găină și de avocatul Sorin Corceac în interesele lui Victor Pașa, casării

deciziei din 15 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, cu restituirea cauzei

spre rejudecare în Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

În conformitate cu art. art. 444, 445 alin. (1) lit. c), alin. (3) din Codul de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se admit recursurile declarate de către Vladimir Găină și de avocatul Sorin

Corceac în interesele lui Victor Pașa.

Se casează decizia din 15 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

adoptată în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Victor Pașa împotriva Galinei Găină, a lui Vladimir Găină și Gospodăriei Țărănești

„Vladimir Găină” cu privire la transmiterea silită a bunurilor ipotecate, încasarea în

mod solidar a datoriei, dobânzii de întârziere și penalității și acțiunea

16

reconvențională depusă de Vladimir Găină împotriva lui Victor Pașa, intervenienți

accesorii notarul public Mihail Vidrașcu, Galina Găină, Gospodăria Țărănească

„Vladimir Găină” cu privire la rezoluțiunea contractului de împrumut și a

contractului de ipotecă, cu repunerea părților în poziția inițială, și se trimite cauza

spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

judecători Dumitru Mardari

Galina Stratulat

Mariana Pitic

Victor Burduh

17