3ra-1032/22 — cu privire la contestarea actului administrativ și încasarea cheltuielilor de judecată

3ra-1032/22 — cu privire la contestarea actului administrativ și încasarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-1032/22

2-20111883-01-3ra-05102022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Rîșcani (jud. O. Melniciuc)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. Gh. Mîra, A. Bostan, G. Dașchevici)

ÎNCHEIERE

23 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de Agenția Națională pentru

Soluționarea Contestațiilor

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată a

Întreprinderii Municipale „Piața Centrală” împotriva Agenției Naționale pentru

Soluționarea Contestațiilor cu privire la contestarea actului administrativ și

încasarea cheltuielilor de judecată

împotriva deciziei din 5 iulie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul depus de Agenția Națională pentru Soluționarea Contestațiilor

și menținută hotărârea din 13 august 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani,

prin care a fost admisă acțiunea parțial

constată:

La 9 septembrie 2020, ÎM „Piața Centrală” a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Agenției Naționale pentru Soluționarea Contestațiilor,

persoană terță SRL „Rodital-Lux” cu privire la contestarea actului administrativ

și încasarea cheltuielilor de judecată.

În susținerea acțiunii a indicat că prin decizia Agenției Naționale pentru

Soluționarea Contestațiilor nr. 03D-557-20 din 10 august 2020, a fost admisă

contestația nr. 02/611/20 din 17 iulie 2020, formulată de SRL „Rodital-Lux”, pe

marginea rezultatelor desfășurării procedurii de achiziție publică nr. MD-

1593509235825 din 10 iulie 2020 privind achiziția de dezinfectanți și antiseptic,

inițiată de ÎM „Piața Centrală” și anulată decizia nr. 18 din 16 iulie 2020 de

anulare a procedurii de achiziție publică nr. MD-1593509235825 din 10 iulie

2020 și toate actele subsecvente acesteia, fiind obligată ÎM „Piața Centrală” să

continue procedura de achiziție publică nr. MD-1593509235825 din 10 iulie 2020

1

privind achiziția de dezinfectanți și antiseptic, cu aplicarea măsurilor de

remediere impuse prin decizia respectivă.

A opinat că decizia Agenției este ilegală și neîntemeiată, care urmează a fi

anulată, având în vedere circumstanțele de fapt și de drept.

În baza studiului și analizei procurărilor efectuate de ÎM „Piața Centrală”

pentru desfășurarea activității întreprinderii, în perioada în care au fost în vigoare

deciziile emise de către autoritățile publice centrale și locale cu referire la

măsurile ce trebuie întreprinse în scopul preîntâmpinării și combaterii infectării

cu virusul COVID-19, inclusiv asigurarea spațiului cu dezinfectant lichid pentru

mâini, s-a constatat necesitatea inițierii procedurii de achiziție, cu referire la

procurarea produsului dat.

A menționat că la 30 iunie 2020, a fost identificată și coordonată denumirea

produsului (dezinfectant lichid pentru mâini), inclusiv compoziția acestuia

(alcool etilic 72-75 %, peroxid de hidrogen și glicerină), fiind necesar a fi plăcut

pentru piele și fără adaos de miros după utilizare, precum și CPV-ul acestuia.

Totodată, la data de 30 iunie 2020, anunțul respectiv a fost publicat în

sistemul SIA RSAP MTender.

Procedura corespunzătoare a durat până la 10 iulie 2020, în momentul în

care a ajuns la etapa evaluării, iar în calitate de prim ofertant calificat a fost

compania SRL „Catol Lux”, urmând a fi deschisă și citită oferta înaintată de către

ultima.

La data de 10 iulie 2020, a fost convocată ședința grupului de lucru pentru

achiziții a ÎM „Piața Centrală”, fiind pusă pe ordinea de zi deschiderea și citirea

ofertelor prezentate în cadrul procedurii de achiziție prin COP nr. ocds-b3wdpl-

MD-1593509235825 din 10 iulie 2020, urmând să fie analizate în detaliu ofertele

depuse în conformitate cu prevederile documentelor de licitație și stabilită oferta

câștigătoare, fiind întocmit procesul-verbal nr. 11 din 10 iulie 2020.

A notat că la 16 iulie 2020, s-a constatat faptul că perioada instituirii stării

de urgență de sănătate publică pe teritoriul țării este incertă, motiv care poate duce

la lipsa necesității achiziției cantității totale a produsului solicitat prin licitație în

volum de 2 800 litri.

Cantitatea de lichid dezinfectant contractată anterior este suficientă pentru

asigurarea activității întreprinderii cu respectarea tuturor cerințelor pentru

prevenirea și combaterea răspândirii COVID-19, pe tot parcursul anului 2020.

Cu alte cuvinte, nu exista necesitatea de achiziționare a cantităților

suplimentare de dezinfectant lichid pentru mâini (dezinfectanți și antiseptic),

pentru desfășurarea activității economice de bază a ÎM ”Piața Centrală”.

Având în vedere circumstanțele descrise, precum și din motivul comiterii

unor erori în cadrul procedurii corespunzătoare (privind cantitatea), grupul de

lucru pentru achiziții a adoptat decizia nr. 18 din 16 iulie 2020 de anulare a

procedurii de atribuire, iar la 16 iulie 2020, cu referire la decizia enunțată, au fost

informați toți operatorii economici care au depus cereri de participare la

procedura de atribuire respectivă.

A invocat prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 131 din 3 iulie 2015

privind achizițiile publice, potrivit cărora, autoritatea contractantă își exercită

2

atribuțiile prin intermediul unui grup de lucru, creat în acest scop din funcționari

și specialiști cu experiență profesională în domeniul achizițiilor publice, din

cadrul autorității contractante.

Conform prevederilor art. 15 alin. (3) din Legea nr. 131 din 3 iulie 2015,

în exercitarea atribuțiilor, membrul grupului de lucru, precum și specialistul

certificat în domeniul achizițiilor publice sînt autonomi, imparțiali și se supun

numai legii.

În asemenea condiții, nu este clar din care considerente Agenția se implică

în activitatea economică a ÎM „Piața Centrală” și activitatea grupului de lucru din

cadrul întreprinderii, efectiv expunându-se asupra necesităților obiective de

producere a întreprinderii și impunând decizii privind procurarea bunurilor și

cantitatea acestora, ceea ce se referă la competența exclusivă a administrației

întreprinderii.

A remarcat că în ședința deschisă pentru examinarea contestației, a fost

invocată presupusa necesitate de aprovizionare cu dezinfectant a întreprinderilor

de alimentație publică din subordinea ÎM „Piața Centrală”, care vor deservi

instituțiile de educație, odată cu începerea anului școlar, însă aceasta nu s-a

confirmat, dat fiind faptul că aprovizionarea cu lichid dezinfectant a instituțiilor

de învățământ este pusă în sarcina acestor instituții.

Ameliorarea sau agravarea situației epidemiologice, în sine, nu poate servi

temei pentru deducerea necesităților obiective ale întreprinderii și impunerea

deciziilor, or, aceste decizii aparțin administrației întreprinderii, care în calitate

de autoritatea contractantă este obligată să asigure eficiența achizițiilor publice,

ținând cont și de utilizarea eficientă a banilor publici.

Decizia grupului de lucru pentru achiziții nr. 18 din 16 iulie 2020, a fost

adoptată bazându-se pe prevederile art. 71 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 131 din

3 iulie 2015 privind achizițiile publice, conform cărora, în cazul în care pe

parcursul evaluării se constată erori sau omisiuni, autoritatea contractantă

aflându-se în imposibilitatea de a adopta măsuri corective fără ca acestea să

conducă la încălcarea principiilor prevăzute la art. 7 (principiile de reglementare

a relațiilor privind achizițiile publice), anulează procedura de atribuire a

contractului de achiziție public.

Iar, în conformitate cu prevederile art. 7 lit. a) din legea enunțată,

reglementarea relațiilor privind achizițiile publice se efectuează în baza

principiului de utilizare eficientă a banilor publici și minimizarea riscurilor

autorităților contractante.

A conchis că în acțiunile ÎM „Piața Centrală” nu au fost constatate

încălcări, autoritatea contractantă și grupul de lucru au procedat regulamentar, în

strictă conformitate cu prevederile legislației în vigoare, iar Agenția Națională

pentru Soluționarea Contestațiilor a emis o decizie în temeiuri pur formale, care

contravine circumstanțelor de fapt și de drept ale cauzei, demonstrând o atitudine

excesiv de formalistă la examinarea și soluționarea contestației.

Și-a întemeiat pretențiile în baza art. 86 alin. (12) din Legea nr. 131 din

3 iulie 2015 privind achizițiile publice, art. 209, 211, 212, 214, 218, 224 alin. (1)

lit. a) Cod administrativ.

3

A solicitat admiterea acțiunii, anularea deciziei Agenției Naționale pentru

Soluționarea Contestațiilor nr. 03D-557-20 din 10 august 2020, prin care a fost

admisă contestația nr. 02/611/20 din 17 iulie 2020, formulată de către agentul

economic SRL „Rodital-Lux”, pe marginea rezultatelor desfășurării procedurii

de achiziție publică nr. MD-1593509235825 din 10 iulie 2020 privind achiziția

de dezinfectanți și antiseptic, inițiată de către ÎM „Piața Centrală”, precum și

încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 13 august 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, a

fost admisă acțiunea parțial.

A fost anulată decizia Agenției Naționale pentru Soluționarea

Contestațiilor nr. 03D-557-20 din 10 august 2020 privind soluționarea

contestației formulate de SRL „Rodital-Lux”, pe marginea procedurii de achiziție

publică nr. MD-1593509235825 din 10 iulie 2020, ca neîntemeiată.

A fost respinsă pretenția din cererea de chemare în judecată depusă de

ÎM „Piața Centrală” împotriva Agenției Naționale pentru Soluționarea

Contestațiilor cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

La 24 august 2021, cu respectarea termenului prevăzut la art. 232 alin. (1)

Cod administrativ, prin intermediul oficiului poștal, Agenția Națională pentru

Soluționarea Contestațiilor a depus apel nemotivat împotriva hotărârii din

13 august 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, iar la 15 noiembrie 2021,

cu respectarea termenului prevăzut la art. 232 alin. (2) Cod administrativ, prin

intermediul oficiului poștal, a fost prezentată motivarea apelului, solicitând

admiterea acestuia, casarea integrală a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei

noi decizii de respingere a acțiunii.

Prin decizia din 5 iulie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

depus de Agenția Națională pentru Soluționarea Contestațiilor și menținută

hotărârea din 13 august 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani.

Întru argumentarea soluției adoptate, instanțele de judecată ierarhic

inferioare au reținut că decizia nr. 03D-557-20 din 10 august 2020, prin care s-a

anulat decizia nr. 18 din 16 iulie 2020 și s-a obligat ÎM „Piața Centrală” să

continue procedura de achiziție publică, Agenția Națională pentru Soluționarea

Contestațiilor indirect a intervenit în activitatea reclamantei, insistând la

investirea mijloacelor bănești în procurarea unui produs în cantitate mai mare,

decât cea de care are nevoie autoritatea contractantă.

Prin urmare, au stabilit instanțele inferioare că din actul administrativ

contestat rezultă că Agenția Națională pentru Soluționarea Contestațiilor a

exercitat investigarea stării de fapt, fără a ține cont de toate împrejurările situației

create și a ignorat acel fapt că ÎM „Piața Centrală” a ajuns la concluzia de a anula

procedura de achiziție, anume cu scopul evitării cheltuielilor care nu erau

necesare.

Or, autoritatea contractantă nu a putut micșora oferta la etapa derulării

procedurii de achiziții publice existente, astfel eroarea admisă putea fi corectată

doar prin anularea procedurii existente și anunțarea unei noi proceduri cu

indicarea unei cantități corecte și necesare, pentru a nu prejudicia bugetul și

4

pentru a utiliza banii publici eficient, aceste circumstanțe fiind ignorate de către

Agenție.

Astfel, instanțele ierarhic inferioare au conchis asupra anulării deciziei

nr. 03D-557-20 din 10 august 2020, or, Agenția Națională pentru Soluționarea

Contestațiilor a aplicat greșit normele materiale și a admis încălcări ale procedurii

administrative prin investigarea ineficientă a stării de fapt.

La 8 iulie 2022, prin intermediul poștei electronice și, ulterior, la 15 iulie

2022, prin intermediul oficiului poștal, Agenția Națională pentru Soluționarea

Contestațiilor a depus recurs nemotivat împotriva deciziei din 5 iulie 2022 a

Curții de Apel Chișinău, iar la 6 octombrie 2022, prin intermediul oficiului poștal,

a fost prezentată motivarea recursului, prin care a solicitat admiterea acestuia,

casarea deciziei instanței de apel, cu emiterea unei noi decizii de respingere a

acțiunii.

În motivarea recursului a invocat că atât prima instanță, cât și instanța de

apel au preluat argumentele autorității contractante și, fără a da o argumentare

juridică, au anulat decizia ANSC.

Or, la emiterea deciziei de soluționare a contestației depuse de către agentul

economic SRL „Rodital-Lux”, Agenția a avut în vedere prevederile art. 71

alin. (1) lit. g) din Legea nr. 131 din 3 iulie 2015 privind achizițiile publice,

conform cărora autoritatea contractantă, din proprie inițiativă, anulează procedura

de atribuire a contractului de achiziții publice, dacă ia această decizie înainte de

data transmiterii comunicării privind rezultatul aplicării procedurii de achiziție

publică, dacă există abateri grave de la prevederile legale care afectează rezultatul

procedurii de atribuire sau face imposibilă încheierea contractului.

Prin abateri grave la prevederile legale se înțelege faptul că pe parcursul

analizei, evaluării și/sau finalizării procedurii de atribuire se constată erori sau

omisiuni, autoritatea contractantă aflându-se în imposibilitatea de a adopta măsuri

corective fără ca acestea să conducă la încălcarea principiilor prevăzute la art. 7.

A precizat că potrivit prevederilor normative enunțate, autoritatea

contractantă poate face uz de acestea pentru cazuri când există erori sau omisiuni

ce nu pot fi corectate de către grupul de lucru, care se prezumă că acționează cu

diligență, fără ca prin aceste corectări să se aducă atingere principiilor de

reglementare a relațiilor privind achizițiile publice.

Tot aici, a subliniat că autoritatea contractantă trebuie să fie în stare să

justifice situația de fapt în care măsurile corective duc la încălcarea principiilor

enumerate la art. 7 din Legea nr. 131/2015, însă, la caz, autoritatea contractantă

nu a indicat în actul administrativ și nici în punctul său de vedere pe marginea

contestației omisiunile și/sau erorile efectiv admise, precum și nu a argumentat

asupra imposibilității aplicării măsurilor corective fără ca acestea să ducă la

încălcarea principiilor, inclusiv impactul asupra rezultatelor procedurii de

achiziție sau care ar împiedica atribuirea contractului de achiziție publică.

Și asta deoarece, pentru anularea unei proceduri de achiziție publică nu este

suficientă invocarea art. 71 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 131/2015, ci autoritatea

contractantă trebuie să fie în stare să argumenteze care sunt acele omisiuni și în

5

ce măsură remedierea acestor omisiuni ar afecta principiile de reglementare a

achizițiilor publice.

A mai punctat că, astfel precum autoritatea contractantă are cheltuieli

administrative la inițierea și desfășurarea unei proceduri de achiziții publice,

operatorii economici au cheltuieli pentru întocmirea ofertelor (verificarea

stocurilor, contactarea și/sau contractarea producătorilor, emiterea documentelor

de calificare ce, de obicei, presupun taxe etc.).

Prin urmare, o decizie de anulare are impact asupra ofertanților, respectiv,

anularea trebuie să fie bazată pe temeiuri legale și să poată fi argumentată obiectiv

de către autoritatea contractantă, pe când, în cazul de față, argumentul autorității

că nu mai are nevoie de dezinfectanți în plină pandemie, nu poate fi obiectiv.

Autoritatea contractantă nu a fost în măsură să justifice acțiunile acesteia

prin argumente pertinente și concludente, precum și nu a fost justificată

imposibilitatea atribuirii contractului de achiziții publice, or, potrivit art. 7 lit. k)

din Legea nr. 131/2015, inițierea unei proceduri de achiziție publică are loc

exclusiv prin aplicarea principiului asumării răspunderii în cadrul procedurilor de

achiziție publică, fiind esențială pentru asigurarea profesionalismului, legalității,

tratamentului egal și independenței deciziilor adoptate pe parcursul derulării

acestui proces.

La examinarea contestației, Agenția a constatat că ÎM „Piața Centrală” a

indicat doar formal temeiul de anulare a procedurii de achiziție publică nr. MD-

1593509235825 din 10 iulie 2020 privind achiziția de „Dezinfectanți și

antiseptic”, fără a justifica decizia de anulare, așa cum este prevăzut de Legea

nr. 131/2015.

Într-o altă ordine de idei, dat fiind faptul că instanțele de judecată au

concluzionat că ÎM „Piața Centrală” a acționat în interesul public când a anulat

ilegal procedura de achiziție a dezinfectanților nr. MD-1593509235825 din

10 iulie 2020, rezultă că instanțele au aplicat speței prevederile art. 225 alin. (3)

lit. c) Cod administrativ, însă nu a reținut că actul de anulare a procedurii de

achiziție nu este un act referitor la securitatea națională a Republicii Moldova, la

exercitarea regimului stării excepționale, la măsurile de urgență luate de

autoritățile publice în vederea combaterii calamităților naturale, a incendiilor, a

epidemiilor, a epizootiilor și a altor fenomene similare.

În acest sens, pentru analogie, ar fi hotărârea Comisiei naționale

extraordinare de sănătate publică, însă nicidecum o hotărâre a grupului de lucru

din cadrul ÎM „Piața Centrală” de anulare a procedurii, ceea ce impune a

concluziona că prima instanță a aplicat eronat prevederile Codului administrativ.

Totodată, reținând argumentele Agenției privind caracterul ilegal al

deciziei de anulare a procedurii de achiziție de către ÎM „Piața Centrală”, rezultă

că prima instanță, indirect, s-a expus asupra oportunității actului administrativ,

contrar art. 225 alin. (1) Cod administrativ, care prevede că instanța de judecată

nu este competentă să se pronunțe asupra oportunității unui act administrativ.

A obiectat că argumentele respective au fost invocate în fața instanței de

apel, însă aceasta au rămas fără apreciere de către aceasta, parafrazând doar faptul

că prima instanță corect a apreciat circumstanțele descrise ca temei de anulare a

6

actului administrativ contestat, întrucât la anularea deciziei nr. 03D-557-20 din

10 august 2020, apelantul a aplicat greșit normele materiale și a admis încălcări

a procedurii administrative prin investigarea ineficientă a stării de fapt.

Astfel, această argumentare urmează a fi apreciată critică, în circumstanțele

în care Agenția Națională pentru Soluționarea Contestațiilor a acționat în strictă

conformitate cu prevederile Legii nr. 131 din 3 iulie 2015 privind achizițiile

publice.

Finalmente, a specificat că instanțele inferioare nu au constatat caracterul

ilegal al deciziei Agenției Naționale pentru Soluționarea Contestațiilor nr. 03D-

557-20 din 10 august 2020, deși au recunoscut afectarea drepturilor

contestatorului SRL „Rodital-Lux” de către ÎM „Piața Centrală”, or, unica soluție

ce putea fi luată în atare circumstanțe era respingerea acțiunii ca fiind

neîntemeiată, în conformitate cu art. 224 alin. (1) lit. f) Cod administrativ.

La 10 octombrie 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

ÎM „Piața Centrală”, reprezentantului acesteia, avocatul Bogdan Bantaș și a

SRL „Rodital-Lux”, copia cererii de recurs depuse de Agenția Națională pentru

Soluționarea Contestațiilor, fiindu-le explicat dreptul de a depune referință la

recursul declarat, corespondență ce a fost recepționată de ÎM „Piața Centrală” la

17 octombrie 2022, potrivit avizului poștal de recepție (f. d. 239).

Până la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului, în adresa

Curții Supreme de Justiție referințe nu au parvenit.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

Potrivit art. 245 alin. (1) Cod administrativ, recursul se depune la instanța

de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă

legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții

Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că motivarea recursului se prezintă

Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea

recursului se depune la instanța de apel.

În speță, se constată că dispozitivul deciziei Curții de Apel Chișinău a fost

pronunțat în ședință publică la 5 iulie 2022 (f. d. 208).

Este cert și faptul că la 8 iulie 2022, prin intermediul poștei electronice și,

ulterior, la 15 iulie 2022, prin intermediul oficiului poștal, Agenția Națională

pentru Soluționarea Contestațiilor a depus recurs nemotivat împotriva deciziei

din 5 iulie 2022 a Curții de Apel Chișinău (f. d. 223, 224-225).

Decizia motivată din 5 iulie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost notificată

la adresa electronică a Agenției Naționale pentru Soluționarea Contestațiilor, la

19 septembrie 2022, fapt confirmat prin extrasul de pe poșta electronică (f. d. 222

verso).

Tot actele cauzei relevă că la 6 octombrie 2022, prin intermediul oficiului

poștal, Agenția Naționale pentru Soluționarea Contestațiilor a prezentat

7

motivarea recursului împotriva deciziei din 5 iulie 2022 a Curții de Apel Chișinău

(f. d. 229-233).

Astfel, recursul depus de Agenția Naționale pentru Soluționarea

Contestațiilor împotriva deciziei din 5 iulie 2022 a Curții de Apel Chișinău este

în termen.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Agenția Națională

pentru Soluționarea Contestațiilor, în raport cu materialele cauzei, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl

consideră inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

din art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în

cazurile enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului

administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe

temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că

sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de

inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de

a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care

pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea

cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu

doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,

hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și

invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245 alin. (2) Cod administrativ. În consecutivitate, motivarea

cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie

să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea

8

recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței

judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea

uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel,

motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de

admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este

în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși

natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că

modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective,

urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de

rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre

din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform

jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

declara inadmisibil recursul depus de Agenția Națională pentru Soluționarea

Contestațiilor.

În conformitate cu art. 230 și 246 Cod administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Agenția Națională pentru Soluționarea Contestațiilor se

declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

9