2ra-987/22 — constatarea faptului incalcarii dreptului la judecarea in termen rezonabil a plingerii si repararea prejudiciului moral

Dosarul nr. 2ra-987/22

2-21067747-01-2ra-20072022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. C. Valah)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Malîi, V. Cotorobai, V. Sîrbu)

ÎNCHEIERE

23 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Victor Burduh

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

reprezentantul recurentei Izabela Timofeeva, avocatul Alexei Croitor,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Izabela

Timofeeva împotriva Ministerului Justiției cu privire la constatarea încălcării

dreptului la judecarea în termen rezonabil a plângerii condamnatului adresată

judecătorului de instrucție și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 02 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de către reprezentantul Izabelei Timofeeva, avocatul Alexei

Croitor și a fost menținută hotărârea din 23 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru,

constată:

La 05 mai 2021, Izabela Timofeeva a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției cu privire la constatarea încălcării dreptului la

judecarea în termen rezonabil a plângerii condamnatului adresată judecătorului de

instrucție și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la data de 13 septembrie 2018 a

depus la Judecătoria Chișinău, sediul Centru plângerea la acțiunile angajaților

Penitenciarului nr. 13 Chișinău cu privire la dezacordul cu transferul în alt

penitenciar pentru executarea pedepsei.

A menționat că, prin încheierea din 14 septembrie 2018 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, dosar nr. 21-881/2018 a fost respinsă plângerea ca

inadmisibilă, iar Curtea de Apel Chișinău a anulat încheierea și a remis cauza la

1

rejudecare.

Reclamanta a afirmat că, prin încheierea din 18 martie 2019 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Ciocana, dosar nr. 21ji-1225/2018 plângerea a fost respinsă ca

inadmisibilă, iar prin decizia din 27 februarie 2020 Curtea de Apel Chișinău a anulat

încheierea și a remis cauza la rejudecare.

A precizat că, prin încheierea din 11 mai 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Ciocana, dosar nr. 21ji-1044/2020 cererea a fost primită spre examinare de către

judecătorul Veaceslav Martînenco.

Reclamanta a invocat că, cauza se examinează în instanța de fond și recurs din

13 septembrie 2018 și până în prezent, ceea ce nu poate fi recunoscut ca un termen

rezonabil de examinare a cauzei.

A solicitat reclamanta constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen

rezonabil a cauzei penale nr. 21ji-1044/20 de examinare a plângerii Izabelei

Timofeeva la acțiunile angajaților Penitenciarului nr. 13 Chișinău și repararea

prejudiciului moral în cuantum de 200 000 lei.

Prin hotărârea din 23 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru acțiunea

s-a respins ca neîntemeiată.

La 26 iulie 2021, reprezentantul Izabelei Timofeeva, avocatul Alexei Croitor a

depus cerere de apel nemotivată, iar la 26 octombrie 2021 a depus cerere de apel

motivată împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea apelului, casarea

hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie

admisă integral.

Prin decizia din 02 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de către reprezentantul Izabelei Timofeeva, avocatul Alexei Croitor și s-a

menținut hotărârea din 23 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel instanțele de judecată ierarhic inferioare au reținut că, art.

6§1 din Convenție sub aspectul său penal, poate fi invocat numai de persoana căreia

i s-a înaintat o acuzație. O excepție constituie situația când victima unei infracțiuni

pretinde durata nerezonabilă a procedurilor penale în legătură cu imposibilitatea

soluționării aspectului civil, și anume examinarea excesiv de lungă a acțiunii sale

civile în cadrul procedurilor penale. În această situație poate fi apreciată și durata

procedurilor penale începând cu momentul înaintării acțiunii civile, fiind luate în

considerație doar criteriile aplicabile procedurilor civile.

S-a menționat că, la caz nu rezultă că Izabela Timofeeva ar avea calitatea de

bănuit, învinuit sau inculpat într-o cauză penală sau că în calitate de victimă ar fi

depus o acțiune civilă în cadrul examinării unei cauze penale, ce i-ar permite să

înainteze prezenta acțiune în judecată în baza Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011.

Or, potrivit art. 2 alin. (1) și (6) din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011, legiuitorul

operează cu noțiunea de examinare în termen rezonabil a unei cauze judiciare, dar nu

cu examinarea în termen rezonabil a unei plângeri, în speță plângerea Izabelei

Timofeeva adresată judecătorului de instrucție.

La 14 iulie 2022, reprezentantul recurentei Izabela Timofeeva, avocatul Alexei

Croitor a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea

acestuia, casarea integrală a deciziei instanței de apel rejudecarea cauzei, cu emiterea

unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie admisă integral.

2

În motivarea recursului reprezentantul recurentei a indicat că, la caz instanța de

judecată urmează să constate încălcarea unui termen legal de 3 luni, expres prevăzut

la art. 4733 alin. (4) din Codul de procedură penală, și nu unul rezonabil, care este

lăsat la discreția instanței.

A menționat că, examinarea cauzei este doar una din componentele dreptului la

un proces echitabil și prin urmare, nu poate prevala asupra acestuia din urmă.

Respectiv, cerința Convenției ca examinarea cauzei să se facă într-un termen

rezonabil trebuie raportată la fiecare caz în parte, luând în considerare durata

procedurii, natura pretențiilor, complexitatea procesului, comportamentului

autorităților competente și al părților, dificultatea dezbaterilor, aglomerarea rolului

instanței, precum și exercitarea căilor de atac.

Reprezentantul recurentei a susținut că, la examinarea cauzei conduita

recurentei nu a ridicat probleme deosebite, în pofida criticilor nefondate, nesusținute

prin niciun argument plauzibil, necoroborate cu niciun mijloc de probă administrat,

ci doar cu declarații subiective, neconforme cu realitatea privitoare la

comportamentul intolerabil al participanților la proces, ce nu fac proba nerespectării

termenului rezonabil de examinare al cauzei, or, probe ce ar demonstra contrariul la

materialele cauzei nu se regăsesc.

A afirmat că, singura probă examinată de instanțele de judecată ierarhic

inferioare este raportul prezentat de Ministerul Justiției cu privire la examinarea

cauzei în instanța de fond și de recurs, iar acest act nu poate fi considerat ca probă, ci

doar o relatare și descriere a tuturor ședințelor de judecată, prezența părților și a

participanților la proces, acțiunile acestora, cât și conduita instanțelor de judecată.

Reprezentantul recurentei a invocat că, instanțele de judecată urmau să constate

motivele amânărilor sau numirii de lungă durată a ședințelor de judecată sau

termenul de transmitere a dosarului de la o instanță la alta, și dacă în cazul din speță

poate fi privit ca o încălcare a dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei,

or, dacă ședințele de judecată au fost amânate exclusiv din motive întemeiate,

impuse de normele de drept procedural, fiind lipsit arbitrariul, iar termenele

ședințelor au fost stabilite rezonabil, în intervale rezonabile de timp, cu respectarea

echilibrului între drepturile participanților la proces și procedurile ce se impun.

Prin notificarea din 20 iulie 2022 Curtea Supremă de Justiție a expediat în

adresa Ministerului Justiției copia recursului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii referinței (f.d. 101).

Referință nu a fost depusă.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că, Curtea de Apel Chișinău a expediat în

adresa intimatului și a reprezentantului recurentei, prin poșta electronică, copia

deciziei motivate la data de 13 iulie 2022, fapt confirmat prin extrasul poștei

electronice a instanței de apel. (f.d. 89)

Astfel, recursul declarat la 14 iulie 2022 este în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

3

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către reprezentantul recurentei

Izabela Timofeeva, avocatul Alexei Croitor nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recursuri nu denotă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Or, recursul exercitat asupra deciziilor instanței de apel are caracter nedevolutiv

și controlul judiciar se circumscrie doar asupra problemelor de drept material și

4

procedural, verificându-se în exclusivitate doar legalitatea deciziei, dar nu și

temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursul

declarat de către reprezentantul recurentei Izabela Timofeeva, avocatul Alexei

Croitor, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către reprezentantul recurentei Izabela Timofeeva,

avocatul Alexei Croitor ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de către reprezentantul recurentei Izabela Timofeeva,

avocatul Alexei Croitor se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Victor Burduh

Mariana Pitic

5