2ra-1533//22 — Obligarea eliberării acordului

Dosarul nr. 2ra–1533/22

2-19124322-01-2ra-25102022

Prima instanță: Judecătoria Soroca (sediul Florești), (jud. Sv. Bucur)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. S. Procopciuc, E. Grumeza, N. Chircu)

Î N C H E I E R E

23 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Celac Ecaterina, reprezentată

de avocatul Ropot Veaceslav,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Celac Ecaterina

împotriva lui Celac Veaceslav, intervenient accesoriu Organul de Tutelă și Curatelă

Florești cu privire la permiterea perfectării pașaportului și plecarea temporară peste

hotarele țării a copiilor minori, fără acordul tatălui,

împotriva deciziei din 24 mai 2022 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost

respinsă cererea de apel depusă de Celac Ecaterina și menținută hotărârea din 24

iunie 2021 a Judecătoriei Soroca (sediul Florești),

con st ată:

La 29 iulie 2019, Celac Ecaterina a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Celac Veaceslav, intervenient accesoriu Organul de Tutelă și Curatelă

Florești cu privire la dispunerea permisiunii perfectării pașaportului cetățeanului

Republicii Moldova și a pașaportului românesc pe numele copiilor minori comuni,

precum și plecarea lor peste hotarele Republicii Moldova, cu mama Celac Ecaterina,

fără acordul tatălui.

În susținerea acțiunii reclamanta a invocat că în temeiul hotărârii Judecătoriei

Soroca (sediul Florești) din 10 iunie 2019 a fost desfăcută căsătoria între Celac

Ecaterina și Celac Veaceslav, fiind stabilit domiciliul copiilor minori cu mama,

Celac Ecaterina. Totodată s-a dispus și încasarea din contul pârâtului în beneficiul

reclamantei, pensia alimentară pentru întreținerea copiilor minori în cuantum de

973,45 lei, lunar, pentru fiecare dintre copii până la atingerea majoratului.

La moment ambii copii locuiesc din anul 2017 cu mama lor în Republica

Italiană, în or. Veneția, unde frecventează școala. Faptul dat este confirmat prin

certificatele nr. 758 și nr.759 din 13 decembrie 2018 eliberat de dirigintele școlar.

În toată perioada respectivă de timp, copii minori se identificau pe teritoriul

Italiei prin pașapoarte românești eliberate pe 09 martie 2015, fiind expirate la

momentul depunerii acțiunii.

1

În scopul perfectării pașapoartelor noi copiilor, cu câteva luni înainte de

expirarea acestora, reclamanta a contactat pârâtul și i-a solicitat eliberarea unei

declarații pe numele său ce i-ar permite perfectarea pașapoartelor românești sau

celor moldovenești copiilor minori, precum și acordul scris de plecare a reclamantei

cu copii peste hotarele țării. Însă, pârâtul a refuzat eliberarea acordului în cauză,

invocând diferite pretexte neîntemeiate, care în final lezează în mod direct drepturile

copiilor la educație și instruire.

Necesitatea perfectării pașapoartelor copiilor minori, este motivată și de faptul

că locul de muncă a reclamantei Celac Ecaterina este în Republica Italiană, or.

Veneția, aspect probat prin Contractul de muncă domestică din 30 ianuarie 2015, din

aceste considerente reclamanta nu-l poate abandona, ori va fi afectată obligația

părintelui de întreținere a copiilor săi.

În lipsa pașapoartelor străine al cetățeanului Republicii Moldova sau a celui

românesc, copiii nu doar că vor fi nevoiți de a se întoarce în Republica Moldova și

să abandoneze instituția educațională pe care o frecventează de câțiva ani, dar o va

lipsi în mod abuziv și de serviciu pe mama acestora, reclamanta Celac Ecaterina,

care asigură întreținerea lor.

Reclamanta a încercat pe cale amiabilă să soluționeze litigiul, înaintând pe 01

iulie 2019, o somație în adresa pârâtului, care a fost lăsată fără răspuns.

În drept, și-a întemeiat pretențiile în baza art. 58, 60 din Codul familiei, art.3

alin.(5) din Legea nr. 269 din 01 noiembrie 1994 cu privire la ieșirea și intrarea în

Republica Moldova și art. 3 din Convenția internațională cu privire la drepturile

copilului.

Prin hotărârea din 24 iunie 2021 a Judecătoriei Soroca (sediul Florești), cererea

de chemare în judecată înaintată de Celac Ecaterina împotriva lui Celac Veaceslav,

intervenient accesoriu Organul de tutelă și curatelă Florești cu privire la permiterea

perfectării pașaportului și plecarea temporară peste hotarele țării a copiilor minori,

fără acordul tatălui, a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 24 mai 2022 a Curții de Apel Bălți, a fost respinsă cererea de

apel depusă de Celac Ecaterina și menținută hotărârea din 24 iunie 2021 a

Judecătoriei Soroca (sediul Florești.

Pentru a respinge acțiunea reclamantei, instanțele ierarhic inferioare au reținut

că, reclamanta nu a prezentat probe care să ateste existența impedimentelor în libera

circulație peste hotarele țării, cât și la dobândirea actelor de identitate. Or, legea

prevede expres că minorii, a cărui domiciliu este stabilit printr-o hotărâre

judecătorească definitivă și irevocabilă, au dreptul de a ieși și de a intra în Republica

Moldova însoțiți numai de unul dintre reprezentanții lor legali, fără a fi necesar și

acordul celuilalt părinte. De asemenea, normele enunțate supra prevăd că minorilor

li se eliberează pașapoarte în temeiul cererii unuia dintre reprezentanții lor legali.

La 28 septembrie 2022 (prin oficiul poștal), Celac Ecaterina, reprezentată de

avocatul Ropot Veaceslav, a contestat cu recurs decizia din 24 mai 2022 a Curții de

Apel Bălți, solicitând casarea acesteia și a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei

noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă.

În motivarea recursului a invocat faptul că la emiterea deciziei instanța de apel

nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a interpretat în mod eronat legea și a

apreciat în mod arbitrar probele.

2

La 21 noiembrie 2022 (prin poștă electronică), Celac Veaceslav a depus o

referință la recursul declarat de către Celac Ecaterina, solicitând considerarea

acestuia ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) al Codului de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că decizia recurată a fost pronunțată la 24 mai

2022, expediată în adresa părților la 28 iulie 2022. Astfel, se constată că recurenta s-

a conformat prevederilor legale și a declarat recursul împotriva deciziei instanței de

apel în termenul stabilit de lege.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs, referință, în raport cu

materialele cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de

către Celac Ecaterina, reprezentată de avocatul Ropot Veaceslav, inadmisibil, din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Codului

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

considerării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de Celac Ecaterina, reprezentată de avocatul

Ropot Veaceslav, nu pot duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi

reținute prin prisma art. 432 al Codului de procedură civilă, în condițiile în care se

insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul

evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare al recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

3

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind

necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de nelegalitate pe

care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului înseamnă nu

doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci

expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a

pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă

indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs

implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă

argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se

bazează.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acesteia

cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea

omisiunilor sau erorilor care ar impune considerarea acestuia ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de către Celac Ecaterina, reprezentată de avocatul

Ropot Veaceslav.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

considerării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Celac Ecaterina,

reprezentată de avocatul Ropot Veaceslav.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

4