3ra-729/22 — constatarea netemeiniciei respingerii cererii, constatarea încalcarii dreptului fiicei minore la libera circulatie, repararea prejudiciului moral

3ra-729/22 — constatarea netemeiniciei respingerii cererii, constatarea încalcarii dreptului fiicei minore la libera circulatie, repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr.3ra-729/22

2-18169685-01-3ra-22072022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud.: T. Avasiloaie)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.: A. Minciuna, V. Negru, E. Palanciuc)

D E C I Z I E

01 februarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Ala Cobăneanu

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Aliona Miron

examinând recursul depus de Victoria Balmuș, reprezentată de avocatul Victor

Balmuș,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Victoria Balmuș împotriva ÎS „Agenția Servicii Publice” cu privire la constatarea

netemeiniciei respingerii cererii, constatarea încălcării dreptului fiicei minore la libera

circulație, repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 25 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul depus de Victoria Balmuș și a fost menținută hotărârea din 12 octombrie

2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

c o n s t a t ă:

La 22 iunie 2018, Victoria Balmuș a formulat cerere de chemare în judecată în

procedura contenciosului administrativ, ulterior concretizată în sensul micșorării

cuantumului pretențiilor din acțiune, împotriva ÎS „Agenția Servicii Publice”,

Veaceslav Chirița cu privire la constatarea respingerii neîntemeiate de către ÎS

„Agenția Servicii Publice” a cererii pentru eliberarea pașaportului cetățeanului

Republicii Moldova fiicei minore a reclamantei – XXXXX; constatarea încălcării de

către ÎS „Agenția Servicii Publice” a dreptului fiicei minore a reclamantei - XXXXX

la libera circulație, garantat de Constituția Republicii Moldova și asigurat prin dreptul

de a-și stabili domiciliul sau reședința în orice localitate din țară, de a ieși, de a emigra

și de a reveni în țară; obligarea ÎS „Agenția Servicii Publice” la repararea prejudiciului

1

moral cauzat prin actul administrativ ilegal și prin neexaminarea în termenul legal a

cererii prealabile.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că este cetățeancă a Republicii

Moldova și are la întreținere un copil minor.

A indicat că la 13 martie 2018, ora 14:14, s-a adresat la Subdiviziunea Teritorială

Râșcani a ÎS „Agenția Servicii Publice” pentru depunerea cererii și eliberarea

pașaportului cetățeanului Republicii Moldova fiicei sale XXXXX, născută la XXXX în

Republica Moldova.

Reclamanta a menționat că la prezentarea documentelor necesare ale fiicei

(rezultatul analizei de laborator cu grupa de sânge și certificatul de naștere) și cele

eliberate pe numele ei (buletinul de identitate, certificatul de divorț) operatorul de la

ghișeul nr.10 a refuzat să le primească, motivând prin absența tatălui copilului sau a

consimțământului lui cu privire la eliberarea pașaportului cetățeanului Republicii

Moldova fiicei lor comune.

În acest sens, a notat că Veaceslav Chirița n-a comunicat cu ea timp de un an

jumătate, iar pe fiica, care a împlinit șapte luni, niciodată nu a dorit să o vadă sau

măcar să о audă. Mai mult, s-a eschivat de a participa la înregistrarea nașterii fiicei în

Oficiul Stării Civile în pofida solicitărilor sale și ale tatălui ei.

Consideră că funcționarul Subdiviziunii Teritoriale Râșcani a lezat neîntemeiat

dreptul fiicei sale și, implicit al ei, la libera circulație, garantat de Constituția

Republicii Moldova care le asigură, inclusiv dreptul de a ieși și de a reveni în țară.

În acest context a menționat că a încercat, inclusiv tatăl ei, să afle motivul

refuzului de la funcționarii aparatului ÎS „Agenția Servicii Publice”, dar fără succes. A

apelat de mai multe ori, prin intermediul telefonului, dar nu a răspuns nimeni, la

telefonul Direcției juridice a răspuns о doamnă care categoric nu a dorit să se prezinte,

deși tatăl ei a pronunțat clar numele și prenumele său, însă această doamnă le-a

comunicat despre pct.42 lit.e) și f) din Hotărârea Guvernului nr.125 din 18 februarie

2013.

În opinia reclamantei, respingerea cererii pentru eliberarea pașaportului

cetățeanului Republicii Moldova este neîntemeiată, încalcă drepturile și libertățile

fiicei sale minore, garantate de Constituție și legislația în vigoare.

De asemenea, la 23 martie 2018 a adresat о petiție în adresa ÎS „Agenția Servicii

Publice”, prin care a solicitat un răspuns oficial în care să fie confirmată sau infirmată

legalitatea acțiunilor funcționarilor din cadrul acesteia, dar și răspunsuri la alte

întrebări.

Prin răspunsul din 12 aprilie 2018 au fost confirmate argumentele expuse în

petiție potrivit cărora copiilor în vârstă de până la 18 ani li se eliberează pașaport în

temeiul cererii unuia dintre reprezentanții lor legali.

Reclamanta susține că în același timp, pârâtul aduce argumente care contravin

prevederilor legale invocate de ea și inclusiv de pârât, care le consideră irelevante în

cazul ei, deoarece a divorțat la Oficiul Stării civile Râșcani, mun. Chișinău, deci,

consideră că nu poate fi vorba despre „declarația din care să rezulte acordul pentru

eliberarea pașaportului copilului, se depune în scris de părintele, căruia i-a fost

2

încredințat minorul prin hotărârea instanței de judecată definitivă și irevocabilă, depusă

în fața persoanei responsabile din cadrul subdiviziunii ÎS „Agenția Servicii Publice”

sau autentificată notarial, în conformitate cu pct.42 litera g) din Regulamentul privind

eliberarea actelor de identitate și evidență a locuitorilor Republicii Moldova aprobat

prin Hotărârea Guvernului nr.125 din 18 februarie 2013”.

Astfel, apreciază propunerea Agenției Servicii Publice de a prezenta „acordul

ambilor părinți privind eliberarea pașaportului minorului autentificat de notar sau de

alte persoane abilitate prin lege ori declarat în scris în fața persoanei responsabile din

cadrul subdiviziunii ÎS „Agenția Servicii Publice” potrivit literei f) din norma citată, ca

fiind ilegală și, de asemenea, irelevantă în speța dată, aceasta deoarece în cazul

divorțului (desfacerii căsătoriei) în temeiul declarației comune a soților privind

divorțul, conform art.41 lit.a) din Legea privind actele de stare civilă nr.100 din 26

aprilie 2001 nu cade sub incidența prevederilor pct.42 alin.5 lit.e)-f) din Regulamentul

privind eliberarea actelor de identitate și evidență locuitorilor Republicii Moldova.

Mai consideră că este dreptul copârâtului de a accepta sau a nu accepta ieșirea

fiicei lor comune din țară, dar nu este obligația reclamantei de a-l căuta și a-i cere

consimțământul.

A comunicat reclamanta că pârâtul nu a găsit de cuviință să răspundă la cerințele

legale expuse în cererea prealabilă din 03 mai 2018, dar s-a concentrat doar pe

prevederile art.20 din Legea nr.190 din 19 iulie 94 cu privire la petiționare, deși,

potrivit dispozițiilor art.4 alin.(2)-(3) din Legea menționată: „Cererea prealabilă se

adresează organului emitent, în cazul în care organul emitent are un organ ierarhic

superior, cererea prealabilă poate fi adresată, la alegerea petiționarului, organului

emitent sau organului ierarhic superior”, iar petiționarul, care nu este satisfăcut de

răspunsul primit la cererea prealabilă sau nu a primit un răspuns în termenul stabilit de

lege, este în drept să sesizeze instanța de contencios administrativ competentă.

În temeiul celor expuse supra, Victoria Balmuș consideră că respingerea de către

pârât atât a petiției, cât și a cererii prealabile cu privire la anularea actului administrativ

sunt ilegale în fond și emise contrar prevederilor legii, iar încălcarea dreptului la libera

circulație a fiicei sale minore, XXXXX este neîntemeiată.

Prin cererea de completare a obiectului acțiunii, reclamanta a indicat că în petiții,

cererea prealabilă și cererea de chemare în judecată, adresate ÎS „Agenția Servicii

Publice”, nu a solicitat repararea prejudiciului moral din considerentele că va obține,

cel puțin, respectarea dreptului constituțional la libera circulație, realizarea căruia este

prevăzută de Legea cu privire la ieșirea și intrarea în Republica Moldova nr.269 din 09

noiembrie 1994 și Legea privind actele de identitate din sistemul național de

pașapoarte nr.273-X1I din 09 noiembrie 1994.

Susține reclamanta că a fost impusă să se conformeze cerințelor ilegale ale ÎS

„Agenția Servicii Publice”, iar pentru a le îndeplini, a fost necesar să se umilească о

perioadă îndelungată ca să convingă copârâtul Veaceslav Chirița, care după ce a

răspuns la apelurile sale insistente telefonice și i-a prezentat acordul său privind

eliberarea pașaportului minorului, autentificat notarial, la 28 iulie 2018, fiicei i-a fost

eliberat pașaportul.

3

Deși, în referință reprezentantul ÎS „Agenția Servicii Publice” insistă că

procedura de recepționare a cererii pentru eliberarea pașaportului pentru minora

XXXXX a fost executată în conformitate cu pct.42 literele g), f) din Regulamentul

privind eliberarea actelor de identitate și evidența locuitorilor Republicii Moldova

aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.125 din 18 februarie 2013, la data de 28 iulie

2018 pe numele minorei XXXXX a fost eliberat pașaportul.

Reclamanta consideră că procedura de recepționare a cererii pentru eliberarea

pașaportului a fost contrară normelor primare consacrate în Constituție, Legea cu

privire la ieșirea și intrarea în Republica Moldova și Legea privind actele de identitate

din sistemul național de pașapoarte, iar ÎS „Agenția Servicii Publice” a cauzat

prejudicii morale reclamantei prin tergiversarea ilegală a eliberării pașaportului timp

de 4 luni și 15 zile (13 martie-28 iulie 2018).

Mai remarcă și faptul că pe parcursul căsniciei comune cu copârâtul, Veaceslav

Chirița se pregătea pentru plecarea la trai permanent în Canada, unde locuiește de mai

mult timp fratele său cu familia. Din aceste considerente și deoarece termenul de

valabilitate al actelor de identitate este limitat de lege consideră necesară obligarea ÎS

„Agenția Servicii Publice” și a cetățeanului Veaceslav Chirița să nu admită oricare

obstacole în asigurarea și realizarea dreptului la libera circulație și intrarea/ieșirea din

țară a sa și a fiicei sale, inclusiv la eliberarea actelor de identitate.

Având în vedere ilegalitatea actului administrativ emis de ÎS „Agenția Servicii

Publice” și faptul că termenul de valabilitate al actelor de identitate naționale, inclusiv

celor românești este limitat, în temeiul art.56, 60 alin.(21), (3), 81, 118 alin.(1), art.119

alin.(1), art.1191 alin.(1), (2) din Codul de procedură civilă, art.4 alin.(18), art.25

alin.(3), (4) din Legea contenciosului administrativ, reclamanta solicită constatarea

încălcării dreptului la libera circulație, obligarea perfectării și eliberării pașaportului

copilului minor fără acordul tatălui, cu pretenții accesorii: obligarea pârâtului - ÎS

„Agenția Servicii Publice” la repararea prejudiciului moral cauzat prin actul

administrativ ilegal și prin neexaminarea în termenul legal a cererii prealabile;

obligarea ÎS „Agenția Servicii Publice” și a cetățeanului Veaceslav Chirița să nu

admită oricare obstacole în asigurarea și realizarea dreptului la libera circulație și

intrarea/ieșirea din țară a ei și a fiicei sale, inclusiv la eliberarea actelor de identitate.

La 27 septembrie 2021, Victoria Balmuș a formulat cerere cu privire la

micșorarea cuantumului pretențiilor din cererea de chemare în judecată, astfel

solicitând admiterea integrală a pretențiilor cu privire la constatarea respingerii

neîntemeiate de către ÎS „Agenția Servicii Publice” a cererii pentru eliberarea

pașaportului cetățeanului Republicii Moldova fiicei minore a reclamantei – XXXXX;

constatarea încălcării de către ÎS „Agenția Servicii Publice” a dreptului fiicei minore a

reclamantei XXXXX la libera circulație, garantat de Constituția Republicii Moldova și

asigurat prin dreptul de a-și stabili domiciliul sau reședința în orice localitate din țară,

de a ieși, de a emigra și de a reveni în țară; obligarea ÎS „Agenția Servicii Publice” la

repararea prejudiciului moral cauzat prin actul administrativ ilegal și prin

neexaminarea în termenul legal a cererii prealabile (f.d.10-12, vol.II).

4

Prin încheierea din 12 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani a

fost admis renunțul la acțiune și încetat procesul în partea pretențiilor cu privire la

obligarea ÎS „Agenția Servicii Publice” să perfecteze și să elibereze pașaportul

cetățeanului Republicii Moldova fiicei minore a reclamantei - XXXXX fără acordul

copârâtului Chirița Veaceslav și obligarea ÎS „Agenția Servicii Publice” și a lui

Veaceslav Chirița să nu admită oricare obstacole în asigurarea și realizarea dreptului la

libera circulație și intrarea/ieșirea din țară a reclamantei și a fiicei sale, inclusiv la

eliberarea actelor de identitate (f.d.27, vol.II).

Prin hotărârea din 12 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani s-a

respins acțiunea înaintată de Victoria Balmuș împotriva ÎS „Agenția Servicii Publice”

cu privire la constatarea netemeiniciei respingerii cererii pentru eliberarea pașaportului

cetățeanului Republicii Moldova fiicei minore – XXXXX, constatarea încălcării

dreptului fiicei minore la libera circulație, repararea prejudiciului moral cauzat prin

actul administrativ legal și prin neexaminarea în termen legal a cererii prealabile

(f.d.28, 56-60, vol.II).

Invocând ilegalitatea hotărârii instanței de fond, cu respectarea termenilor

prevăzuți de art.232 din Codul administrativ, la 01 noiembrie 2021, Victoria Balmuș,

reprezentată de avocatul Victor Balmuș, a depus apel împotriva hotărârii din 12

octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, iar la 02 martie 2022, a

prezentat motivarea apelului, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a

hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi decizii de admitere a acțiunii, cu

excepția pretențiilor la care a renunțat conform cererii din 27 septembrie 2021 cu

privire la micșorarea cuantumului pretențiilor din cererea de chemare în judecată

(f.d.31-32, 69-87, vol.II).

Prin decizia din 25 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

depus de Victoria Balmuș, reprezentată de avocatul Victor Balmuș, și a fost menținută

hotărârea din 12 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani (f.d.114, 115-

120 verso, vol.II).

La 02 iunie 2022, Victoria Balmuș, reprezentată de avocatul Victor Balmuș, a

depus recurs nemotivat împotriva deciziei din 25 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău,

iar la 28 iulie 2022, a prezentat recursul motivat împotriva deciziei instanței de apel

solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei recurate cu emiterea unei noi

decizii de admitere a pretențiilor formulate în cererea de apel împotriva hotărârii

instanței de fond (f.d.121-122, 124-139, vol.II).

În motivarea recursului a reiterat circumstanțele de fapt și de drept invocate în

cererea de chemare în judecată, precum și în cererea de apel.

Consideră că intimatul a indus în eroare instanța de judecată deoarece prin

răspunsurile anexate la materialele cauzei intimatul a motivat respingerea cererii din

13 martie 2018 prin absența tatălui biologic al copilului sau a consimțământului lui cu

privire la eliberarea pașaportului fiicei comune.

Consideră că instanța de apel a preluat în decizie, fără a verifica, expunerea

eronată de prima instanță a redacției anterioare modificărilor și completărilor introduse

încă prin Hotărârea Guvernului nr.872/31 octombrie 2017, în vigoare la 03 noiembrie

5

1994, instanțele ierarhic inferioare eronat au aplicat cerințele suplimentar vizate la

pct.42 din Regulamentul privind eliberarea actelor de identitate și evidența locuitorilor

Republicii Moldova.

Mai consideră că instanța de apel nu a verificat dacă ÎS „Agenția Servicii

Publice” a respectat limitele legale ale dreptului discreționar.

Totodată, consideră că instanțele ierarhic inferioare au ignorat jurisprudența

Curții Constituționale în această materie.

Concluziile care au dus la soluționarea neîntemeiată și eronată a cauzei –

respingerea acțiunii, inclusiv a pretenției de reparare a prejudiciului moral sunt o

consecință a faptului că instanța de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată:

art.4 alin.(1), alin.(13), alin.(15), (16) din Legea privind actele de identitate din sistemul

național de pașapoarte nr.273/09 noiembrie 1994, art.3 alin.(2) din Legea nr.269/09

noiembrie 1994 cu privire la ieșirea și intrarea în Republica Moldova, art.219 alin.(1)

din Codul administrativ, art.222-224, art.226 din Codul de procedură civilă.

Mai indică că instanțele ierarhic inferioare nu au constatat și nu au apreciat că

intimatului i-au fost necesari doi ani și nouă luni pentru a recunoaște eroarea –

respingerea neîntemeiată și încălcarea procedurii de recepționare a cererii privind

eliberarea pașaportului fiicei minore, atât a normelor legale, cât și a prevederilor pct.42

alin.(3) din Regulamentul privind eliberarea actelor de identitate și evidență a

locuitorilor Republicii Moldova.

Consideră grav că instanțele de judecată nu au constatat și nu au apreciat acțiunile

intimatului care le-a îngrădit arbitrar dreptul la libera circulație.

Mai menționează că instanțele ierarhic inferioare nu au constatat și elucidat pe

deplin circumstanțele esențiale ale cauzei.

În conformitate cu art.244 alin.(1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

Conform art.245 alin.(1) și (2) din Codul administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă

legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme

de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se

depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de

apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 25 mai 2022, în ședință

publică (f.d.114, 115-121 verso, vol.II), însă la materialele cauzei nu se regăsesc probe

prin care s-ar confirma data notificării părților participante la proces copia

dispozitivului deciziei recurate.

La 02 iunie 2022, recurenta Victoria Balmuș, reprezentată de avocatul Victor

Balmuș, a depus recurs nemotivat împotriva deciziei din 25 mai 2022 a Curții de Apel

Chișinău (f.d.121-122, vol.II).

6

Materialele cauzei atestă că, la 07 iulie 2022, prin intermediul poștei electronice,

Victoria Balmuș a recepționat copia deciziei motivată din 25 mai 2022 a Curții de

Apel Chișinău (f.d.123, vol.II).

La 28 iulie 2022, Victoria Balmuș, reprezentată de avocatul Victor Balmuș, a

depus recursul motivat împotriva deciziei din 25 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei recurate cu emiterea unei noi

decizii de admitere a pretențiilor formulate în cererea de apel împotriva hotărârii

instanței de fond (f.d.124-139, vol.II).

În asemenea circumstanțe, instanța de recurs constată că, Victoria Balmuș,

reprezentată de avocatul Victor Balmuș, a depus recursul cu respectarea termenului

prevăzut de art.245 din Codul administrativ.

La 28 iulie 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa ÎS „Agenția

Servicii Publice” copia recursului depus de Victoria Balmuș, reprezentată de avocatul

Victor Balmuș, împotriva deciziei recurate, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

referinței (f.d.142, vol.II).

La 24 august 2022, ÎS „Agenția Servicii Publice” a depus referința la recursul

depus de Victoria Balmuș, reprezentată de avocatul Victor Balmuș, împotriva deciziei

din 25 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, solicitând declararea recursului inadmisibil

(f.d.143-147, vol.II).

În susținerea referinței a indicat că, instanțele ierarhic inferioare la judecarea

cauzei au stabilit corect circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei și a fost

dată o apreciere completă, obiectivă și sub toate aspectele. Astfel, consideră că

hotărârea instanței de fond și decizia instanței de apel sunt legale și întemeiate,

adoptate cu respectarea drepturilor și intereselor legale ale participanților la proces.

Totodată, consideră că dezacordul recurentei cu decizia instanței de apel nu

constituie temei de casare a deciziei instanței de apel.

Prin încheierea din 19 octombrie 2022 a Curții Supreme de Justiție recursul depus

de Victoria Balmuș, reprezentată de avocatul Victor Balmuș, împotriva deciziei din 25

mai 2022 a Curții de Apel Chișinău s-a numit spre examinare în complet din cinci

judecători.

În conformitate cu prevederile art.247 Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează și soluționează recursul fără ședință de judecată. Dacă consideră

necesar, Curtea Supremă de Justiție poate decide citarea participanților la proces.

La caz, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție a considerat inoportun de a cita participanții la proces pentru

a se pronunța cu privire la problemele invocate în recurs, deoarece criticele

recurentului, au fost expuse cu suficientă claritate, părților fiindu-le create condiții

egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, iar întru asigurarea

respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi, părțile au avut

posibilitatea de depunere a referinței.

Aici, se impune a învedera că, examinarea cauzei în ordine de recurs în lipsa

participanților la proces, nu poate fi calificată ca o limitare a dreptului de apărare și

7

dreptului de acces la justiție, în condițiile în care participanții la proces beneficiază de

un ansamblu de pârghii legale întru realizarea drepturilor sale.

Studiind materialele dosarului, în raport cu argumentele invocate în recurs,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție consideră că recursul depus de Victoria Balmuș, reprezentată de avocatul

Victor Balmuș, urmează a fi admis, casată integral decizia instanței de apel și hotărârea

primei instanțe, cu emiterea unei decizii noi de admitere parțială a acțiunii formulată

de Victoria Balmuș, din următoarele motive.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

reține că prin Legea nr.116 din data de 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ

al Republicii Moldova, care conform art.257 alin.(1) a intrat în vigoare la 01 aprilie

2019.

Potrivit art.258 alin.(3) din Codul administrativ, procedurile de contencios

administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor examina în

continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor

prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul

administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare a

prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru

procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale. Respectiv, procedura de

contencios administrativ în prezenta speță în partea procedurală urmează a fi

examinată prin prisma dispozițiilor Codului administrativ, aprobat prin Legea nr.116

din 19 iulie 2018, iar în partea materială urmează a fi aplicate prevederile legale în

vigoare la momentul emiterii actului administrativ contestat, și anume a Legii

contenciosului administrativ nr.793 din 10 februarie 2000 (abrogată la 01 aprilie

2019). Or, în speță procedura administrativă se referă la o activitate administrativă

inițiată până la 01 aprilie 2019, aspect care determină că la caz se vor aplica

dispozițiile legale vechi, care reglementau aceste instituții.

Conform art.248 alin.(1) lit.c) din Codul administrativ, examinând recursul,

Curtea Supremă de Justiție adoptă una dintre următoarele decizii: casează integral

decizia instanței de apel și emite o nouă decizie.

În conformitate cu art.194 alin.(2) din Codul administrativ, în procedura de

examinare a cererilor de recurs, hotărârile și deciziile contestate se examinează din

oficiu în privința existenței greșelilor procedurale și aplicării corecte a dreptului

material.

Aplicabile litigiului sunt și prevederile art.244 alin.(2) coroborat cu art.231

alin.(2) din Codul administrativ, care reglementează că, pentru procedura de recurs se

aplică corespunzător prevederile cap.III din cartea a treia, dacă din prevederile

prezentului capitol nu rezultă altceva. Pentru procedura în apel se aplică corespunzător

prevederile cap.II din cartea a treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă

altceva.

8

La acest capitol, se rețin și dispozițiile art.22 alin.(1) coroborat cu art.219 alin.(1)

și (2) din Codul administrativ, care stipulează că, instanța de judecată este obligată să

cerceteze starea de fapt din oficiu în baza tuturor probelor legal admisibile, nefiind

legată nici de declarațiile făcute, nici de cererile de solicitare a probelor înaintate de

participanți. Instanța de judecată depune eforturi pentru înlăturarea greșelilor de formă,

explicarea cererilor neclare, depunerea corectă a cererilor, completarea datelor

incomplete și pentru depunerea tuturor declarațiilor necesare constatării și aprecierii

stării de fapt. Instanța de judecată indică asupra aspectelor de fapt și de drept ale

litigiului care nu au fost discutate de participanții la proces.

Recapitulând esența litigiului, în scopul verificării aplicării corecte a dreptului

material și procedural, instanța de recurs reține starea de fapt constatată de instanțe și

confirmată de părți.

Din materialele cauzei rezultă că la 13 martie 2018, Victoria Balmuș s-a adresat

la Subdiviziunea Teritorială Râșcani a ÎS „Agenția Servicii Publice” pentru depunerea

cererii și eliberarea pașaportului cetățeanului Republicii Moldova fiicei sale XXXXX.

Primind refuz în eliberarea pașaportului fiicei sale, în formă verbală, pe motivul

lipsei tatălui copilului minor sau a consimțământului lui cu privire la eliberarea

pașaportului fiicei sale, Victoria Balmuș, la 23 martie 2018, a depus cerere în adresa ÎS

„Agenția Servicii Publice” prin care a solicitat să fie confirmată sau infirmată

legalitatea acțiunilor funcționarilor din cadrul instituției, pe marginea refuzului.

Prin răspunsul nr.01/B-263/18 din 10 aprilie 2018, cu referire la prevederile art.3

alin.(2) din Legea nr.269-XIII din 09 noiembrie 1994 cu privire la ieșirea și intrarea în

Republica Moldova, pct.42 lit.g) din Regulamentul privind eliberarea actelor de

identitate și evidența locuitorilor Republicii Moldova aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr.125 din 18 februarie 2013, ÎS „Agenția Servicii Publice” i-a comunicat

că angajații Serviciului eliberare a actelor de identitate Râșcani, mun. Chișinău au

respectat procedura de recepționare a cererii pentru eliberarea pașaportului pentru fiica

sa minoră și au executat-o în conformitate cu cadrul legal, ce reglementează domeniul

de referință.

Nefiind de acord cu răspunsul nr.01/B-263/18 din 10 aprilie 2018, la 10 mai

2018, a formulat cerere prealabilă în adresa ÎS „Agenția Servicii Publice” , prin care a

solicitat constatarea respingerii neîntemeiate de către ÎS „Agenția Servicii Publice” a

cererii pentru eliberarea pașaportului cetățeanului Republicii Moldova fiicei minore a

reclamantei – XXXXX; constatarea încălcării a dreptului fiicei minore XXXXX la

libera circulație, garantat de Constituția Republicii Moldova și asigurat prin dreptul de

a-și stabili domiciliul sau reședința în orice localitate din țară, de a ieși, de a emigra și

de a reveni în țară; perfectarea și eliberarea pașaportului cetățeanului Republicii

Moldova fiicei minore XXXXX fără acordul tatălui ei (f.d.12-13, 16, vol.I).

Conform răspunsului nr.01/B-390/18 din 23 mai 2018, în temeiul art.20 al Legii

cu privire la petiționare nr.190 din 19 iulie 1994, cererea nu a fost examinată, fiind

apreciată ca depusă repetat, fără noi informații și argumente (f.d.14, vol.I).

Nefiind de acord cu răspunsurile primite, la 22 iunie 2018, Victoria Balmuș a

depus prezenta acțiune în procedura contenciosului administrativ, ulterior concretizată,

9

micșorând cuantumul pretențiilor din prezenta acțiune, împotriva ÎS „Agenția Servicii

Publice”, Veaceslav Chirița cu privire la constatarea respingerii neîntemeiate de către

ÎS „Agenția Servicii Publice” a cererii pentru eliberarea pașaportului cetățeanului

Republicii Moldova fiicei minore – XXXXX; constatarea încălcării de către ÎS

„Agenția Servicii Publice” a dreptului fiicei minore - XXXXX la libera circulație,

garantat de Constituția Republicii Moldova și asigurat prin dreptul de a-și stabili

domiciliul sau reședința în orice localitate din țară, de a ieși, de a emigra și de a reveni

în țară; obligarea ÎS „Agenția Servicii Publice” la repararea prejudiciului moral cauzat

prin actul administrativ ilegal și prin neexaminarea în termenul legal a cererii

prealabile.

Judecând cauza în prima instanță, prin hotărârea din 12 octombrie 2021,

Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani a respins acțiunea înaintată de Victoria Balmuș

împotriva ÎS „Agenția Servicii Publice” cu privire la constatarea netemeiniciei

respingerii cererii pentru eliberarea pașaportului cetățeanului Republicii Moldova fiicei

minore – XXXXX, constatarea încălcării dreptului fiicei minore la libera circulație,

repararea prejudiciului moral cauzat prin actul administrativ legal și prin neexaminarea

în termen legal a cererii prealabile (f.d.28, 56-60, vol.II).

Fiind învestită cu judecarea cauzei în ordine de apel, Curtea de Apel Chișinău,

prin decizia din 25 mai 2022, a respins apelul depus de Victoria Balmuș, reprezentată

de avocatul Victor Balmuș, și a menținut hotărârea din 12 octombrie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani (f.d.114, 115-120 verso, vol.II).

Instanța de apel a apreciat ca fiind justă soluția instanței de fond, iar argumentele

expuse în cererea de apel au un caracter declarativ.

Instanța de apel precum și instanța de fond au constatat că autoritatea pârâtă a

acționat în conformitate cu legislația în vigoare la acel moment, iar refuzul verbal din

13 martie 2018 și refuzul nr.01/B-263/18 din 10 aprilie 2018 ale Agenției Servicii

Publice sunt întemeiate și legale.

Instanța de apel a apreciat ca fiind justă și concluzia instanței de fond care a

constatat că, la caz, nu se atestă încălcarea de către ÎS „Agenția Servicii Publice” a

dreptului fiicei minore a reclamantei - XXXXX la libera circulație, garantat de

Constituția Republicii Moldova și asigurat prin dreptul de a-și stabili domiciliul sau

reședința în orice localitate din țară, de a ieși, de a emigra și de a reveni în țară,

considerente din care această pretenție a fost respinsă ca neîntemeiată.

În consolidarea concluziei instanțele ierarhic inferioare au apreciat că acțiunile

autorității publice au fost în limitele legale, notând în acest sens că, Legea condiționa

eliberarea pașaportului copilului minor, de acordul ambilor părinți, condiție ce nu a

fost inițial îndeplinită de către Victoria Balmuș.

Instanța ierarhic inferioară a apreciat ca fiind corectă și soluția privind

respingerea pretenției cu privire la repararea prejudiciului moral, aceasta fiind

subsecventă pretenției principale, punctând în acest context că, acțiunile statului

privind asigurarea respectării drepturilor și intereselor tatălui copilului minor, nu pot fi

apreciate ca prejudiciu moral al celuilalt părinte.

10

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție reține că prezentul litigiu este guvernat de prevederile Legii contenciosului

administrativ nr.793 din 10 februarie 2000 (în vigoare până la 01 aprilie 2019).

Astfel, potrivit art.1 alin.(2) din Legea contenciosului administrativ nr.793 din 10

februarie 2000, (abrogată la 01 aprilie 2019, dar aplicabilă speței la data adresării în

judecată cu prezenta acțiune), orice persoană care se consideră vătămată într-un drept

al său, recunoscut de lege, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau

prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de

contencios administrativ competente pentru a obține anularea actului, recunoașterea

dreptului pretins și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Potrivit art.3 alin.(1) și (2) din aceeași Lege, obiect al acțiunii în contenciosul

administrativ îl constituie actele administrative, cu caracter normativ și individual, prin

care este vătămat un drept recunoscut de lege al unei persoane, inclusiv al unui terț,

emise de: a) autoritățile publice și autoritățile asimilate acestora în sensul prezentei

legi; b) subdiviziunile autorităților publice; c) funcționarii din structurile specificate la

lit.a) și b). Obiect al acțiunii în contenciosul administrativ poate fi și nesoluționarea în

termenul legal a unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege.

Reieșind din prevederile art.14 alin.(1)-(2) din Legea contenciosului

administrativ, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de

lege, printr-un act administrativ va solicita, printr-o cerere prealabilă, autorității

publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în

tot sau în parte, a acestuia, în cazul în care legea nu dispune altfel. În cazul în care

organul emitent are un organ ierarhic superior, cererea prealabilă poate fi adresată, la

alegerea petiționarului, fie organului emitent, fie organului ierarhic superior dacă

legislația nu prevede altfel.

Din dispozițiile art.16 alin.(1) din aceeași Lege, rezultă că, persoana care se

consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ

și nu este mulțumită de răspunsul primit la cererea prealabilă sau nu a primit nici un

răspuns în termenul prevăzut de lege, este în drept să sesizeze instanța de contencios

administrativ competentă pentru anularea, în tot sau în parte, a actului respectiv și

repararea pagubei cauzate.

Potrivit prevederilor art.17 al.(1) din Legea contenciosului administrativ nr.793

din 10 februarie 2000, statuează că, cererea prin care se solicită anularea unui act

administrativ sau recunoașterea dreptului pretins poate fi înaintată în termen de 30 de

zile, în cazul în care legea nu dispune altfel. Acest termen curge de la: a) data primirii

răspunsului la cererea prealabilă sau data expirării termenului prevăzut de lege pentru

soluționarea acesteia; b) data comunicării refuzului de soluționare a unei cereri prin

care se solicită recunoașterea dreptului pretins sau data expirării termenului prevăzut

de lege pentru soluționarea unei astfel de cereri; c) data comunicării actului

administrativ, în cazul în care legea nu prevede procedura prealabilă. (4) Termenul de

30 de zile specificat la alin.(1) este termen de prescripție.

11

Astfel, reieșind din circumstanțele cauzei, Colegiul lărgit al instanței de recurs

apreciază ca fiind justă concluzia instanțelor ierarhic inferioare care au constatat că,

cererea de chemare în judecată în procedura contenciosului administrativ formulată de

Victoria Balmuș și ulterior concretizată în sensul micșorării cuantumului pretențiilor

din prezenta acțiune, a fost depusă cu respectarea competenței materiale și

jurisdicționale, în termenul prevăzut de lege, cu respectarea procedurii extrajudiciare.

Efectuând controlul judiciar, completul specializat pentru examinarea cauzelor de

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră soluția instanței de apel și a primei

instanțe, contestată de Victoria Balmuș, reprezentată de avocatul Victor Balmuș,

referitoare la netemeinicia acțiunii, ca fiind rezultată din aplicarea și interpretarea

eronată a normelor de drept material, motiv din care actele judecătorești de dispoziție

nu pot fi menținute, ca fiind legale și întemeiate.

Din cumulul probatoriu administrat speței colegiul lărgit al instanței de recurs

reține că la XXXX, de către Oficiul Stării Civile Râșcani mun. Chișinău a fost

desfăcută căsătoria încheiată între Veaceslav Chirița și Victoria Balmuș, fapt ce se

confirmă prin certificatul de divorț anexat la materialele cauzei (f.d.7, vol.I).

Ulterior, la XXXX, s-a născut fiica acestora – XXXXX, fapt ce se confirmă prin

certificatul de naștere eliberat la XXXX de XXXXX (f.d.5, vol.I).

Colegiul lărgit al instanței de recurs reține ca fiind relevante speței prevederile

art.47 alin.(3) –(4) din Codul Familiei, potrivit căruia, copilul născut din părinți

căsătoriți ori în timp de 300 de zile din momentul desfacerii căsătoriei, declarării

căsătoriei nule sau decesului soțului mamei copilului are ca tată pe soțul (fostul soț) al

mamei, dacă nu a fost stabilit contrariul. Prezumția de paternitate a soțului (fostului

soț) poate fi înlăturată printr-o declarație a soților (foștilor soți) depusă personal. În

cazul în care soții (unul din ei) nu se pot prezenta personal, declarația se autentifică

notarial și se expediază la organul de stare civilă.

Potrivit art.58 din Codul familiei, părinții au drepturi și obligații egale față de

copii, indiferent de faptul dacă copiii sunt născuți în căsătorie sau în afara ei, dacă

locuiesc împreună cu părinții sau separat. Drepturile și obligațiile părinților, cu

excepțiile prevăzute de prezentul cod, încetează din momentul atingerii majoratului

sau obținerii capacității depline de exercițiu de către copil.

Dat fiind faptul că copilul XXXXX s-a născut în timp de 300 de zile din

momentul desfacerii căsătoriei, de către organul de stare civilă în conformitate cu

art.47 alin.(3) – (4) din Codul Familiei, la rubrica „tata” din certificatul de naștere al

copilului XXXXX a fost înscris Veaceslav Chirița - fostul soț al mamei copilului.

Astfel, circumstanțele cauzei atestă că căsătoria încheiată între Veaceslav Chirița

și Victoria Balmuș (Chirița) a fost desfăcută la Organul Stării Civile sectorul Râșcani

mun. Chișinău, iar copilul XXXXX s-a născut după desfacerea căsătoriei a acestora, la

rubrica „tata” fiind înscris Veaceslav Chirița, ținând cont de prevederile legale

aplicabile procedurii de întocmire și eliberare a certificatelor de naștere a copiilor

născuți în cazul părinților divorțați.

12

Din conținutul cererii de chemare în judecată, precum și din cumulul pretențiilor

formulate de Victoria Balmuș prin cererea concretizată, instanța de recurs reține că

ultima își manifestă dezacordul față de răspunsul ÎS „Agenția Servicii Publice” cu

privire la refuzul eliberării pașaportului cetățeanului Republicii Moldova fiicei

XXXXX în lipsa acordului tatălui Veaceslav Chirița, pe care-l apreciază ca fiind

neîntemeiat.

Astfel, reieșind din natura pretenției formulate colegiul lărgit al instanței de recurs

reține ca fiind aplicabile speței prevederile Legii nr.273 din 09 noiembrie 1994 privind

actele de identitate din sistemul național de pașapoarte (în vigoare la data emiterii

refuzului).

Astfel, potrivit art.4 alin.(1) din Legea pre citată, modul de perfectare și de

eliberare a actelor de identitate se stabilește de Guvern.

Iar potrivit alin.(13) lit.a), (15) din Legea nr.273 din 09 noiembrie 1994, actele de

identitate se eliberează în temeiul unei cereri depuse de către solicitant la autoritatea

competentă în modul stabilit. În situații speciale se admite depunerea cererii de către

alte persoane, și anume: în cazul minorilor, al persoanelor lipsite de capacitatea de

exercițiu sau cu capacitatea de exercițiu limitată, în calitate de solicitant acționează

reprezentantul legal al acestora, cu condiția prezenței obligatorii a persoanei

reprezentate. În noțiunea de minor nu se încadrează persoanele care au dobândit

capacitatea de exercițiu deplină până la împlinirea vârstei de 18 ani în condițiile art.20

alin.(2) și (3) din Codul civil al Republicii Moldova.

Cererea pentru eliberarea actului de identitate se respinge în cazul în care

solicitantul a prezentat informații frauduloase sau documentele prezentate sunt

insuficiente, conțin divergențe, sunt nevalabile ori se constată că nu sunt autentice.

Totodată, potrivit prevederilor art.3 alin.(1) din Legea nr.269 din 09 noiembrie

1994 cu privire la ieșirea și intrarea în Republica Moldova, cererea privind eliberarea

pașaportului sau a documentului de călătorie se depune la organele competente în

modul stabilit de Guvern.

Colegiul lărgit al instanței de recurs notează că în scopul executării prevederilor

art.4 alin.(1) din Legea nr.273 din 09 noiembrie 1994 privind actele de identitate din

sistemul național de pașapoarte, art.3 alin.(1) din Legea nr.269 din 09 noiembrie 1994

cu privire la ieșirea și intrarea în Republica Moldova a fost adoptată Hotărârea

Guvernului Republicii Moldova nr.125 din 18 februarie 2013 pentru aprobarea

Regulamentului privind eliberarea actelor de identitate și evidența locuitorilor

Republicii Moldova.

Astfel, potrivit pct.42 din Regulamentul privind eliberarea actelor de identitate și

evidența locuitorilor Republicii Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului

Republicii Moldova nr.125 din 18 februarie 2013 (redacția 2018, în vigoare la

momentul depunerii cererii), în cazul minorului, inclusiv al celui asupra căruia este

instituită tutela sau curatela, precum și în cazul persoanei supuse măsurii de ocrotire

judiciară sub forma tutelei, se prezintă suplimentar, după caz: e) declarația unuia dintre

reprezentanții legali, depusă în scris în fața persoanei responsabile din cadrul

subdiviziunii Agenției Servicii Publice, MDOC sau autentificată de notar sau de alte

13

persoane abilitate prin lege, din care să rezulte acordul pentru eliberarea pașaportului

persoanei reprezentate, în cazul părinților aflați în căsătorie, în afara căsătoriei sau

divorțați dacă în hotărârea instanței de judecată nu este stabilit părintele căruia i-a fost

încredințată întreținerea minorului; f) hotărârea instanței de judecată cu privire la

divorț definitivă și irevocabilă. Prezentarea acestui document nu este obligatorie în

cazul în care este acordul ambilor părinți privind eliberarea pașaportului minorului,

autentificat de notar sau de alte persoane abilitate prin lege ori declarat în scris în fața

persoanei responsabile din cadrul subdiviziunii Agenției Servicii publice sau MDOC;

g) declarația în scris a părintelui, căruia i-a fost încredințat minorul prin hotărârea

instanței de judecată definitivă și irevocabilă, depusă în fața persoanei responsabile din

cadrul subdiviziunii Agenției Servicii Publice, MDOC sau autentificată de notar sau de

alte persoane abilitate prin lege, din care să rezulte acordul acestui părinte privind

eliberarea pașaportului persoanei reprezentate.

Fiind învestite cu examinarea cauzei în fond atât instanța de fond cât și instanța

de apel au concluzionat că refuzul verbal din 13 martie 2018 și refuzul nr.01/B-263/18

din 10 aprilie 2018 al ÎS „Agenția Servicii Publice”, sunt întemeiate și legale, reținând

sub acest aspect că la data adresării reclamantei/apelantei/recurentei Victoria Balmuș

cu cerere pentru eliberarea pașaportului copilului minor, era necesar acordul ambilor

părinți, în speță, inclusiv al lui Veaceslav Chirița.

La acest capitol, colegiul lărgit al instanței de recurs apreciază, ca fiind eronată,

soluția instanțelor ierarhic inferioare de respingere a pretenției cu privire la constatarea

respingerii neîntemeiate de către ÎS „Agenția Servicii Publice” a cererii pentru

eliberarea pașaportului cetățeanului Republicii Moldova fiicei minore – XXXXX.

În susținerea concluziei menționate colegiul lărgit al instanței de recurs reține cu

titlu primordial că pe parcursul examinării cauzei prin încheierea din 07 mai 2019

Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani a fost admisă cererea formulată de avocatul

Victor Balmuș, în interesele Victoriei Balmuș, cu privire la sesizarea Curții

Constituționale referitor la verificarea constituționalității prevederilor pct.42 alin.(3)

lit.e), f), g) din Regulamentul privind eliberarea actelor de identitate și evidența

locuitorilor Republicii Moldova aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.125 din 17

februarie 2013 (f.d.153, vol.I).

Prin decizia nr.23 din 02 martie 2020 a Curții Constituționale a fost declarată

inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a punctului 42 alin.(3) lit.e), f), g) din

Regulamentul privind eliberarea actelor de identitate și evidența locuitorilor Republicii

Moldova aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.125 din 17 februarie 2013 (f.d.160-

168, vol.I).

Curtea Constituțională a constatat că la aprobarea Regulamentului privind

eliberarea actelor de identitate și evidența locuitorilor Republicii Moldova prin

Hotărârea nr.125 din 18 februarie 2013, Guvernul nu a depășit competența sa de

reglementare, consacrată în art.102 alin.(2) din Constituția Republicii Moldova.

Regulamentul respectiv, inclusiv prevederile contestate, de principiu, întrunesc

condiția constituțională de a fi „prevăzută de lege”.

14

Curtea a mai reținut că prevederile contestate operează cu noțiunea de divorțați,

însă nu specifică modalitățile de desfacere a căsătoriei. În acest context, Curtea a

relevat că o dispoziție legală nu poate fi ruptă din sistemul normativ din care face parte

și nu poate acționa în mod izolat. Dimpotrivă, ea trebuie citită în coroborare cu

celelalte dispoziții legale incidente. Astfel, art.135 din Codul familiei prevede în mod

clar modalitățile de desfacere a căsătoriei: de către organul de stare civilă sau pe cale

judecătorească, iar în condițiile prevăzute la art.41 și 42 din Legea nr.246/2018 privind

procedura notarială – de către notar.

Curtea a mai observat că în anumite situații este necesar de prezentat doar

declarația unui reprezentant legal. Prin urmare, dispozițiile contestate stabilesc cu

suficientă claritate modalitatea de depunere a declarației de către reprezentatul legal,

însă modul în care sunt aplicate aceste prevederi de către autoritățile competente nu

reprezintă o problemă de constituționalitate.

Mai mult, Curtea Constituțională a notat că în opinia prezentată, ÎS „Agenția

Servicii Publice” a menționat că dispozițiile contestate nu prevăd expres prezentarea

acordului ambilor soți la perfectarea pașaportului copilului minor. Consimțământul

ambilor soți este obligatoriu, potrivit art.(1) alin.(4) din Legea nr.269 din 09 noiembrie

1994 cu privire la ieșirea și intrarea în Republica Moldova, doar în cazul în care

minorul pleacă să domicilieze în străinătate.

În asemenea circumstanțe, având în vedere cele constatate, prin prisma normelor

legale pre citate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ conchide că pretenția formulată de Victoria Balmuș, reprezentată de

avocatul Victor Balmuș, cu privire la constatarea respingerii neîntemeiate de către ÎS

„Agenția Servicii Publice” a cererii pentru eliberarea pașaportului cetățeanului

Republicii Moldova fiicei minore – XXXXX, urmează a fi admisă. Or, în cazul din

speță, căsătoria încheiată între Victoria Balmuș și Veaceslav Chirița a fost desfăcută la

Oficiul Stării Civile, totodată, la depunerea cererii cu privire la eliberarea pașaportului

cetățeanului Republicii Moldova copilului minor XXXXX, precum și pe parcursul

examinării cauzei nu a fost stabilită intenția Victoriei Balmuș de a pleca să domicilieze

în străinătate împreună cu copilul.

Prin urmare, în cazul din speță nu pot fi reținute ca fiind aplicabile prevederile

pct.42 alin.(3) lit.f) și g) din Regulamentul privind eliberarea actelor de identitate și

evidența locuitorilor Republicii Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului

Republicii Moldova nr.125 din 18 februarie 2013 (redacția 2018, în vigoare la

momentul depunerii cererii).

Reieșind din circumstanțele cauzei, speței fiindu-i aplicabile prevederile pct.42

alin.(3) lit.e) din Regulamentul privind eliberarea actelor de identitate și evidența

locuitorilor Republicii Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii

Moldova nr.125 din 18 februarie 2013 (redacția 2018, în vigoare la momentul

depunerii cererii), cererea fiind depusă de persoane divorțate la Oficiul Stării Civile,

or, în cazul dat nu este stabilit părintele căruia i-a fost încredințată întreținerea

minorului.

15

De altfel, interpretarea, concluzia dată a fost ulterior confirmată prin Hotărârea

Guvernului Republicii Moldova nr.25 din 22 ianuarie 2020 cu privire la modificarea

unor hotărâri ale Guvernului, prin care au fost operate modificări la Regulamentul

privind eliberarea actelor de identitate și evidența locuitorilor Republicii Moldova,

aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.125/2013, cu modificările ulterioare, după cum

urmează la lit.e) fiind completat cu textul „sau în cazul părinților a căror căsătorie a

fost desfăcută de organul de stare civilă ori de notar”.

Mai mult, pe parcursul examinării cauzei de către instanța de fond, prin referința

la cererea de chemare în judecată ÎS „Agenția Servicii Publice” a recunoscut că în

cazul desfacerii căsătoriei la Oficiul Stării Civile nu era necesară prezentarea acordului

ambilor părinți privind eliberarea pașaportului minorului, menționând în acest context

că în cazul din speță s-a admis o eroare, din care considerent la adresarea repetată, s-a

eliberat pașaport pe numele copilului minor XXXXX. Astfel, ÎS „Agenția Servicii

Publice” a recunoscut eroarea la emiterea refuzului, dar poziția cu privire la

respingerea pretenției date a susținut-o prin prisma faptului că într-un final copilului

minor XXXXX i-a fost eliberat pașaportul cetățeanului Republicii Moldova solicitat

inițial, la 13 martie 2018 și ulterior, la 17 iulie 2018, în mod repetat, cu anexarea

acordului tatălui copilului minor, exprimat prin Declarația nr.29366 din 05 iulie 2018

întocmită de notarul Oleg Gladîș (f.d.219-221, vol.I).

Sub acest aspect, instanța de recurs ține să menționeze că instanțele ierarhic

inferioare au reținut ca fiind aplicabile speței doar prevederile Legii cu privire la

ieșirea și intrarea în Republica Moldova nr.269 din 09 noiembrie 1994, însă urmau a fi

reținute și prevederile Legii nr.273 din 09 noiembrie 1994 privind actele de identitate

din sistemul național de pașapoarte (în vigoare la data emiterii refuzului).

Colegiul lărgit al instanței de recurs nu poate reține argumentul invocat de

autoritatea pârâtă ca temei de respingerea a pretenției menționate mai sus, faptul că

într-un final reclamantei Victoria Balmuș i-a fost acceptată cererea și a eliberat

pașaportul cetățeanului Republicii Moldova copilului minor XXXXX, or, temeiul

refuzului la prima solicitare a servit lipsa acordului tatălui copilului, care ulterior a fost

prezentat, exprimat prin Declarația nr.29366 din 05 iulie 2018 întocmită de notarul

Oleg Gladîș. Deși, pe parcursul examinării cauzei s-a constatat că, în cazul Victoriei

Balmuș, care a desfăcut căsătoria la Oficiul Stării Civile, nu era absolut necesară

declarația - acord al lui Veaceslav Chirița.

Prin urmare, în cazul din speță, se atestă că pentru eliberarea pașaportului

cetățeanului Republicii Moldova copilului minor XXXXX, nu era necesar acordul lui

Veaceslav Chirița nici la prima solicitare din 13 martie 2018, nici la solicitarea repetată

din 17 iulie 2018 de perfectare a actului solicitat în interesul copilului minor.

În lumina celor relatate și ținând cont de normele legale pre citate colegiul lărgit

al instanței de recurs apreciază ca fiind întemeiată pretenția formulată de Victoria

Balmuș, reprezentată de avocatul Victor Balmuș, cu privire la constatarea respingerii

neîntemeiată de către ÎS „Agenția Servicii Publice” a cererii depuse de Victoria

Balmuș cu privire la eliberarea pașaportului cetățeanului Republicii Moldova fiicei

minore – XXXXX.

16

Referitor la pretenția formulată de Victoria Balmuș cu privire la constatarea

încălcării de către ÎS „Agenția Servicii Publice” a dreptului fiicei minore - XXXXX la

libera circulație, garantat de Constituția Republicii Moldova și asigurat prin dreptul de

a-și stabili domiciliul sau reședința în orice localitate din țară, de a ieși, de a emigra și

de a reveni în țară, colegiul lărgit al instanței de recurs reține următoarele.

În conformitate cu prevederile art.27 din Constituția Republicii Moldova, dreptul

la libera circulație în țară este garantat.

Oricărui cetățean al Republicii Moldova îi este asigurat dreptul de a-și stabili

domiciliul sau reședința în orice localitate din țară, de a ieși, de a emigra și de a reveni

în țară.

Totodată, prin prisma Legii nr.269-XIII din 09 noiembrie 1994 cu privire la

ieșirea și intrarea în Republica Moldova legiuitorul garantează cetățenilor Republicii

Moldova, cetățenilor străini și apatrizilor dreptul de ieșire și intrare în Republica

Moldova, reglementează modul de eliberare a actelor de ieșire și intrare și de

soluționare a litigiilor privind eliberarea acestor acte. Restricțiile temporare la

eliberarea actelor de ieșire și de intrare sunt reglementate prin Legea nr.273-XIII din

09 noiembrie 1994 privind actele de identitate din sistemul național de pașapoarte.

Potrivit art.1 alin.(1) din Legea nr.269-XIII din 09 noiembrie 1994 cu privire la

ieșirea și intrarea în Republica Moldova, cetățenii Republicii Moldova au dreptul de a

ieși și intra în Republica Moldova în baza pașaportului, iar apatrizii, refugiații și

beneficiarii de protecție umanitară – în baza documentului de călătorie, eliberate de

organele competente.

Iar în conformitate cu prevederile art.3 alin.(2) din Legea nr.269-XIII din 09

noiembrie 1994 cu privire la ieșirea și intrarea în Republica Moldova, copiilor în

vârstă de până la 18 ani și persoanelor supuse măsurii de ocrotire judiciare sub forma

tutelei li se eliberează pașapoarte în temeiul cererii unuia dintre reprezentanții lor

legali.

În asemenea circumstanțe, având în vedere că a fost constatată respingerea

neîntemeiată de către ÎS „Agenția Servicii Publice” a cererii formulată de Victoria

Balmuș cu privire la eliberarea pașaportului cetățeanului Republicii Moldova fiicei

minore – XXXXX, colegiul lărgit al instanței de recurs conchide că ultimei i-a fost

îngrădit dreptul la libera circulație garantat de Constituția Republicii Moldova, din

cauza lipsei pașaportului ce urma a fi perfectat și eliberat copilului minor de către ÎS

„Agenția Servicii Publice”. Or, reieșind din conținutul art.1 alin.(1) din Legea nr.269-

XIII din 09 noiembrie 1994 cu privire la ieșirea și intrarea în Republica Moldova,

cetățenii Republicii Moldova au dreptul de a ieși și intra în Republica Moldova în baza

pașaportului.

Sub acest aspect, din cumulul probatoriu administrat speței colegiul lărgit al

instanței de recurs reține recomandarea medicilor de specialitate potrivit cărora copilul

minor XXXXX urma să beneficieze de tratament balneo-sanatorial, iar în lipsa

pașaportului cetățeanului Republicii Moldova reclamanta a fost în imposibilitate de a

efectua o eventuală programare într-o anumită destinație cu scop curativ în interesele

fiicei minore.

17

Prin urmare, pretenția formulată de Victoria Balmuș cu privire la constatarea

încălcării de către ÎS „Agenția Servicii Publice” a dreptului fiicei minore - XXXXX la

libera circulație, garantat de Constituția Republicii Moldova este pasibilă de a fi

admisă, or, aceasta este subsecventă pretenției formulată de Victoria Balmuș cu

privire la constatarea respingerii neîntemeiată de către ÎS „Agenția Servicii Publice” a

cererii cu privire la eliberarea pașaportului cetățeanului Republicii Moldova fiicei

minore – XXXXX.

Referitor la pretenția formulată de Victoria Balmuș cu privire la repararea

prejudiciului moral cauzat prin actul administrativ ilegal și prin neexaminarea în

termen legal a cererii prealabile, evaluat de Victoria Balmuș, reprezentată de avocatul

Victor Balmuș, în mărime de 20 000 lei, colegiul lărgit al instanței de recurs reține

următoarele.

Conform art.53 alin.(1) din Constituția Republicii Moldova, persoana vătămată

într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin

nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptățită să obțină recunoașterea

dreptului pretins, anularea actului și repararea pagubei.

Sub acest aspect se reține faptul că Victoria Balmuș a primit răspunsul la cererea

prealabilă în termenul de 30 de zile, conform art.15 alin.(1) al Legii contenciosului

administrativ nr.793 din 10 februarie 2000, or, cererea prealabilă datată de reclamantă

cu 04 mai 2018, a fost recepționată de ÎS „Agenția Servicii Publice” la 10 mai 2018,

iar, răspunsul la cererea prealabilă nr.01/B-390/18 din 23 mai 2018 a fost expediat tot

la 23 mai 2018.

Referitor la pretenția cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat colegiul

lărgit al instanței de recurs reține dispozițiile art.1404 alin.(1) și (2) din Codul civil,

(până la modificările operate prin Legea nr.133/2018 în vigoare din 01 martie 2019),

prejudiciul cauzat printr-un act administrativ ilegal sau nesoluționarea în termen legal

a unei cereri de către o autoritate publică sau de către o persoană cu funcție de

răspundere din cadrul ei se repară integral de autoritatea publică. Persoana cu funcție

de răspundere va răspunde solidar în cazul intenției sau culpei grave. Persoanele fizice

au dreptul să ceară repararea prejudiciului moral cauzat prin acțiunile indicate la

alin.(1).

Prin prisma art.1422 alin.(1) și art.1423 din Codul civil (până la modificările

operate prin Legea nr.133/2018 în vigoare la 01 martie 2019), în cazul în care

persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferințe psihice sau fizice) prin fapte ce

atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum și în alte cazuri prevăzute

de legislație, instanța de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la

reparația prejudiciului prin echivalent bănesc.

Se remarcă că, mărimea compensației pentru prejudiciul moral se determină de

către instanța de judecată în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau

fizice cauzate persoanei vătămate, durata suferințelor, de gradul de vinovăție al

autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și de măsura în

care această compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate.

18

Caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice le apreciază instanța de

judecată, luând în considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, precum

și statutul acesteia.

În temeiul CEDO, acest criteriu se realizează prin necesitatea ca partea vătămată

să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit. Respectiv, fiecare

persoană care pretinde că a suferit, este în drept să-și estimeze prejudiciul adus, dar

numai instanța de judecată este împuternicită de lege să aprecieze cuantumul

prejudiciului moral, conducându-se de noțiunea reparării rezonabile, de circumstanțele

cazului concret, de personalitatea părților. Cuantumul despăgubirilor trebuie astfel

stabilit, încât acestea să aibă efect compensatoriu și nu trebuie să constituie nici sume

excesive pentru autorii daunelor și nici venituri nejustificative pentru victime.

Astfel, ținând cont de circumstanțele cauzei, comportamentul părților, faptul că

Agenția Servicii Publice și-a recunoscut eroarea admisă în cazul din speță, că copilului

minor XXXXX i-a fost perfectat și eliberat pașaportul cetățeanului Republicii

Moldova, Colegiul lărgit al instanței de recurs consideră că suma de 2 000 lei cu titlu

de prejudiciu moral, este echitabilă ca mărime și suferințelor suportate de către ultima,

nefiind excesivă pentru intimata ÎS „Agenția Servicii Publice” și care concomitent nu

poate constitui un venit nejustificat pentru recurentă/reclamantă.

Totodată, prin admiterea pretenției cu privire la constatarea respingerii

neîntemeiate de către ÎS „Agenția Servicii Publice” a cererii pentru eliberarea

pașaportului cetățeanului Republicii Moldova fiicei minore – XXXXX precum și

constatarea încălcării dreptului la libera circulație deja constituie în sine o satisfacție

echitabilă suficientă pentru prejudiciul moral eventual suferit de reclamantă, în urma

refuzului neîntemeiat al autorității publice de a-i admite cererea adresată din 13 martie

2018 cu privire la perfectarea și eliberarea copilului minor pașaportul cetățeanului

Republicii Moldova.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

remarcă că suma de 20 000 lei solicitată de Victoria Balmuș, reprezentată de avocatul

Victor Balmuș, cu titlu de prejudiciu moral, raportată la circumstanțele cauzei, este

exagerată și nejustificată, or, la stabilirea cuantumului despăgubirilor se impune prin

necesitatea ca partea vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul

moral suferit, iar acesta trebuie astfel stabilit încât să aibă efect compensatoriu și nu

trebuie să constituie nici sume excesive și nici venituri nejustificative.

Din acest punct de vedere, instanța de recurs consideră că mărimea prejudiciului

moral în sumă de 2 000 lei, este echitabilă în raport cu suferințele psihice suportate de

Victoria Balmuș în urma refuzului neîntemeiat al ÎS „Agenția Servicii Publice” de a

perfecta și elibera pașaportul fiicei minore XXXXX, considerente din care pretenția

formulată de Victoria Balmuș cu privire la repararea prejudiciului moral urmează a fi

admisă parțial.

Circumstanțele descrise permit instanței de recurs să conchidă că, instanța de apel

și prima instanță, au interpretat și au aplicat eronat prevederile legii, motiv din care

actele judecătorești de dispoziție pronunțate, nu pot fi menținute ca legale și

întemeiate.

19

Dezideratele relevate supra reliefează incertitudinea concluziei date de instanțele

ierarhic inferioare, motiv din care se deduce că, acestea au judecat formal cauza, fapt

ce constituie o violare a articolului 6 § 1 CEDO și a dreptului litiganților la un proces

echitabil, care prin prisma articolului 238 din Codul administrativ, aveau o speranță că

instanța de apel se va pronunța asupra tuturor motivelor invocate.

Drept rezultat al aprecierii probelor, instanța judecătorească este obligată să

reflecte în hotărâre motivele concluziilor sale privind admiterea unor probe și

respingerea altor probe, precum și argumentarea preferinței unor probe față de altele.

Instanța nu se expune asupra fiecărui argument invocat de participanții la proces,

ținând cont de Avizul nr.11 din 2008 al Consiliului Consultativ al Judecătorilor

Europeni, în atenția Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei, din care rezultă că,

motivarea hotărârii nu trebuie înțeleasă ca necesitând un răspuns la fiecare argument

invocat.

Or, potrivit jurisprudenței Curții Europene, pentru a răspunde cerințelor

procesului echitabil, motivarea trebuie să evidențieze că, judecătorul a examinat

chestiunile esențiale prezentate și nu trebuie interpretată ca impunând un răspuns

detaliat la fiecare argument (Van de Hurk vs Țările de Jos, 19 aprilie 1994 , pct.61,

seria A, nr.288).

În această ordine de idei, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție, concluzionează că cererea de chemare în judecată

depusă de Victoria Balmuș împotriva ÎS „Agenția Servicii Publice” cu privire la

constatarea netemeiniciei respingerii cererii, constatarea încălcării dreptului fiicei

minore la libera circulație, repararea prejudiciului moral este întemeiată și pasibilă de a

fi admisă parțial.

Referitor la solicitarea formulată de Victoria Balmuș, reprezentată de avocatul

Victor Balmuș, în conținutul cererii de recurs cu privire la încasarea cheltuielilor de

judecată, colegiul lărgit al instanței de recurs conchide că aceasta urmează a fi

respinsă, din următoarele considerente.

În conformitate cu art.195 Cod administrativ, procedura acțiunii în contenciosul

administrativ se desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se

aplică corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu exceptia art.169-171.

În conformitate cu art.82 Cod de procedură civilă, cheltuielile de judecată se

compun din taxa de stat și din cheltuielile de judecare a cauzei.

Potrivit art.90 lit.i) Cod de procedură civilă, din cheltuielile de judecare a cauzei

fac parte cheltuielile de asistență juridică.

Conform art.96 alin.(1) și (11) Cod de procedură civilă, instanța judecătorească

obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părții care a avut câștig de cauză

cheltuielile ei de asistență juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare și

rezonabile. Cheltuielile menționate la alin.(1) se compensează părții care a avut câștig

de cauză dacă aceasta a fost reprezentată în judecată de un avocat.

Totodată, instanța de recurs notează că, pentru dovada cheltuielilor suportate, prin

prisma practicii CEDO, se evidențiază necesitatea prezentării, de către partea care

20

pretinde compensarea cheltuielilor, a următoarelor documente: dovada achitării

onorariilor avocaților; copia de pe facturile de strictă evidență, emisă pentru clienți-

persoane juridice și în alte cazuri stabilite de legislație; listă detaliată a

actelor/acțiunilor efectuate de avocat și a timpului aferent acestora (cu tariful și orarul).

De asemenea, pentru determinarea cuantumului compensației acordate, instanța de

judecată, pentru a face o apreciere corectă, va mai ține cont de: complexitatea cauzei,

noutatea și dificultatea întrebărilor juridice ridicate de speță, aportul avocatului la

soluționarea cauzei, timpul și munca depusă de avocat, faptul în ce măsură munca

avocatului în cauza respectivă îi limitează capacitatea de a lucra în alte dosare,

justificarea și ponderea mijloacelor de apărare utilizate în cauză, și alți factori la

discreția instanței.

Din cumulul probatoriu administrat speței, colegiul lărgit al instanței de recurs

reține că pe parcursul examinării cauzei Victoria Balmuș a fost reprezentată de

avocatul Victor Balmuș, în temeiul mandatului seria MA nr.1220901 din 08

septembrie 2018 (f.d.26, vol.I). Totodată, din conținutul mandatului menționat instanța

de recurs reține că, Victoria Balmuș a beneficiat de asistență juridică garantată de stat,

în temeiul art.5 alin.(5) ș art.11 alin.(2) din Legea 1260/2002, iar alte probe în acest

sens nu se regăsesc la materialele cauzei.

Prin urmare, colegiul lărgit al instanței de recurs conchide că pretenția formulată

de Victoria Balmuș, reprezentată de avocatul Victor Balmuș, cu privire la încasarea

cheltuielilor de judecată este pasibilă de a fi respinsă, or, aceasta este lipsită de suport

probatoriu.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că normele de drept

material au fost aplicate și interpretate eronat de către instanțele ierarhic inferioare și

nu este necesară în această latură verificarea suplimentară a cărorva dovezi, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a admite recursul depus de Victoria Balmuș, reprezentată de avocatul

Victor Balmuș, de a casa integral decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe,

cu emiterea unei decizii noi de admitere parțială a acțiunii formulată de Victoria

Balmuș.

În conformitate cu art.248 alin.(1) lit.c) și alin.(2) din Codul administrativ,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul depus de Victoria Balmuș, reprezentată de avocatul Victor

Balmuș.

Se casează integral decizia din 25 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea

din 12 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, în cauza de contencios

administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de Victoria Balmuș împotriva

ÎS „Agenția Servicii Publice” cu privire la constatarea netemeiniciei respingerii cererii,

21

constatarea încălcării dreptului fiicei minore la libera circulație, repararea prejudiciului

moral, și se emite o decizie nouă, prin care:

Se admite parțial cererea de chemare în judecată formulată de Victoria Balmuș

împotriva ÎS „Agenția Servicii Publice” cu privire la constatarea netemeiniciei

respingerii cererii, constatarea încălcării dreptului fiicei minore la libera circulație,

repararea prejudiciului moral.

Se constată respingerea neîntemeiată de către ÎS „Agenția Servicii Publice” a

cererii depuse de Victoria Balmuș cu privire la eliberarea pașaportului cetățeanului

Republicii Moldova fiicei minore – XXXXX și încălcarea la libera circulație.

Se încasează din contul ÎS „Agenția Servicii Publice” în beneficiul Victoriei

Balmuș suma de 2 000 (două mii) lei cu titlu de prejudiciu moral.

În rest, cererea de chemare în judecată formulată de Victoria Balmuș se respinge,

ca neîntemeiată.

Se respinge cererea formulată de Victoria Balmuș, reprezentată de avocatul

Victor Balmuș, cu privire la încasarea din contul ÎS „Agenția Servicii Publice” a

cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Ala Cobăneanu

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Aliona Miron

22