2ra-1498/22 — obligarea efectuării recalculului sumelor pentru serviciile comunale

Dosarul nr. 2ra-1498/22

2-19183217-01-2ra-13102022

Prima instanță: (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) A. Brăgaru

Instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) A. Panov, O. Cojocaru, M. Anton

Î N C H E I E R E

23 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Întreprinderea

Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 23 (în procedura falimentului),

reprezentată de avocatul Dicusar Tatiana,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Garștea-Bria

Svetlana împotriva Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ

nr. 23 (în procedura falimentului) și SA ”Termoelectrica” cu privire la obligarea

efectuării recalculului sumelor pentru serviciile comunale, încasarea prejudiciului

moral și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 12 mai 2022,

c o n s t a t ă :

La 15 noiembrie 2019, Garștea-Bria Svetlana a depus cerere de chemare în

judecată împotriva ÎMGFL nr. 23 (în procedura falimentului) și

SA ”Termoelectrica” cu privire la obligarea efectuării recalculului sumelor pentru

serviciile comunale, încasarea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii, Garștea-Bria Svetlana a menționat că la 12 februarie

2018 s-a adresat SA ”Termoelectrica” cu o cerere, prin care a solicitat explicarea

includerii în factura de plată pentru luna iulie 2017 a datoriei de 217,88 de lei

pentru serviciul „Prepararea apei calde”.

De asemenea, a invocat că în factura parvenită în luna mai 2018, a constatat

existența datoriei în sumă de 1 944,97 de lei și anume: 217,88 de lei pentru

serviciul „Prepararea apei calde” și 1 727,09 lei pentru ”Încălzire”, inclusiv 218,57

de lei fără a fi indicată perioada concretă pentru care s-a calculat suma indicată.

Însă, cererea sa a rămas fără răspuns.

La fel, a relatat că în rezultatul verificării contoarelor instalate în apartament,

s-a constatat defectarea apometrului pentru apă caldă, care în rezultat a fost

înlocuit.

1

Totodată, în factura pentru luna aprilie 2018 a fost indicată datoria pentru

încălzire în mărime de 1 508,52 de lei fără a fi descifrată perioada datoriei pretinse,

precum și suma de 218,57 de lei fără a fi indicată perioada concretă pentru care s-a

calculat suma indicată.

Iar, în factura pentru luna august 2018 a fost indicată cu titlu de datorie pentru

”Încălzire” suma de 1 727,09 lei, fără indicarea perioadei în care a fost acumulată.

Reclamanta Garștea-Bria Svetlana a solicitat obligarea ÎMGFL nr. 23 (în

procedura falimentului) și SA ”Termoelectrica” de a efectua recalcularea sumelor

bănești pentru serviciile ”Încălzire” și ”Prepararea apei calde”, reieșind din datele

contorului și volumului real al serviciilor prestate, cu excluderea datoriei

inexistente.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 21 iulie 2021, s-a

respins cererea de chemare în judecată depusă de Garștea-Bria Svetlana.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 12 mai 2022, s-a admis apelul

declarat de Garștea-Bria Svetlana, s-a casat hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru din 21 iulie 2021 și s-a emis o nouă hotărâre, prin care:

S-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Garștea-Bria

Svetlana.

S-a obligat ÎMGFL nr. 23 (în procedura falimentului) și SA ”Termoelectrica”

de a efectua recalcularea sumelor bănești pentru serviciile ”Încălzire” și

”Prepararea apei calde”, reieșind din datele contorului și volumului real al

serviciilor prestate conform datelor prezentate, cu excluderea sumelor achitate de

către Garștea-Bria Svetlana.

În rest, cererea de chemare în judecată a fost respinsă.

S-a încasat de la SA ”Termoelectrica” și ÎMGFL nr. 23 (în procedura

falimentului) în beneficiul Svetlanei Garștea-Bria suma de 150 de lei cu titlu de

taxă de stat pentru instanța de fond și suma de 150 de lei cu titlu de taxă de stat

pentru instanța de apel.

Pentru a se decide astfel, instanța de apel cu referire la circumstanțele cauzei a

reținut că Garștea-Bria Svetlana a probat că în urma identificării unor

neconformități la plata pentru serviciile prestate de SA „Termoelectrica”, s-a

adresat cu cerere, prin care a solicitat explicații pe marginea apariției datoriei în

mărime de 217, 88 de lei pentru luna iulie 2017.

Potrivit facturii din luna mai 2018 pentru achitarea serviciilor „încălzire” și

„Prepararea apei calde” a identificat o datorie în mărime de 1 944,97 de lei, și

anume: 217, 88 de lei pentru serviciul ”Prepararea apei calde” și 1 727,09 de lei

pentru „încălzire”, inclusive suma de 218,57 de lei, fără a fi indicată perioada de

calcul.

Totodată, instanța de apel a stabilit că în urma verificării de către inspectorul

din cadrul SA „Termoelectrica” a contoarelor instalate în apartamentul Svetlanei

Garștea-Bria, s-a constatat defectarea apometrului (contorului) pentru apă caldă,

astfel, contorul a fost schimbat, testat, după care din nou a fost verificat de către

același inspector.

La fel, instanța de apel a reținut că în factura pentru luna aprilie 2018, era

indicată datoria pentru încălzire în mărime de 1 508, 52 de lei, fără a fi descifrată

perioada datoriei pretinse, precum și suma calculată în mărime de 218, 57 de lei,

2

care rezultând din cele enunțate, urma a fi achitată în avans, fără careva referire la

actele normative.

În acest sens, s-a adresat cu cereri către SA ”Termoelectrica” și ÎMGFL

nr. 23, prin care a solicitat verificarea contului de plată și informarea despre

perioada de calcul a sumelor, însă nu a primit un careva răspuns.

Astfel, instanța de apel a concluzionat că prima instanță la emiterea hotărârii

de respingere a acțiunii, nu a ținut cont de argumentele invocate de aceasta, drept

consecință fiind emisă o hotărâre care încalcă drepturile apelantei.

Mai mult ca atât, în hotărârea contestată nu s-a făcut referire la faptul că deși

apometrul (contorul) a fost schimbat, în facturile expediate ulterior în adresa

Svetlanei Garștea-Bria, numărul contorului și data valabilității nu au fost

modificate, motivele acestei omisiuni nefiind cunoscute.

Drept consecință, din motivul indicării datelor apometrului (contorului) vechi,

acest fapt a dus la calcularea intenționată a volumului de apă caldă mai mare.

Concomitent, nu s-a ținut cont și de faptul că deși reclamanta s-a adresat cu

cereri, prin care a solicitat explicarea apariției în facturile expediate în adresa sa

începând cu luna iulie 2017 a datoriei în mărime de 217,88 lei pentru serviciul

’’Prepararea apei calde” la care i s-a explicat că suma de 217,57 lei, indicată în

factura pentru încălzire, trebuie să fie achitată ca avans, precum și alte motive care

nu sunt pertinente, fără însă a invoca concret pentru care perioadă de facturare a

apărut această datorie, precum și fără a face referire la careva acte normative.

Prin urmare, instanța de apel a ajuns la concluzia privind temeinicia cerinței

reclamantei cu privire la obligarea efectuării recalculării sumelor bănești pentru

serviciile comunale, temei pentru care consideră necesar de a admite acest capăt de

cerere.

La 05 iulie 2022, ÎMGFL nr. 23 (în procedura falimentului), reprezentată de

avocatul Dicusar Tatiana a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, prin

care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel cu

menținerea hotărârii primei instanțe.

Recurentul ÎMGFL nr. 23 (în procedura falimentului), în motivarea recursului

a invocat că la examinarea cauzei, instanța de apel a încălcat și aplicat eronat

normele de drept material.

La fel, a reiterat că decizia instanței de apel se bazează pe neelucidarea tuturor

circumstanțelor importante pentru justa soluționare a litigiului, circumstanțe ce au

generat adoptarea unei soluții greșite.

La 13 octombrie 2022, instanța de recurs a expediat în adresa intimaților

copia recursului, fiind recepționat de către SA ”Termoelectrica” la data de

19 octombrie 2022 și de către Garștea-Bria Svetlana la 26 octombrie 2022 conform

avizelor de recepție (f. d. 202-203).

La 31 octombrie 2022, avocatul Pascal Iuliana a depus în interesele Svetlanei

Garștea-Bria referință la recursul declarat de ÎMGFL nr. 23 (în procedura

falimentului), prin care a solicitat să fie respins cu menținerea deciziei instanței de

apel.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 12 mai

3

2022, însă date referitor la recepționarea de către părți a deciziei motivate, la

materialele cauzei lipsesc.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Recursul a fost declarat la 05 iulie 2022, respectiv se consideră depus în

termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a

temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de

judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din

Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

4

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten

v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de ÎMGFL nr. 23 (în

procedura falimentului), reprezentată de avocatul Dicusar Tatiana, nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă

și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Întreprinderea Municipală de

Gestionare a Fondului Locativ nr. 23 (în procedura falimentului), reprezentată de

avocatul Dicusar Tatiana.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Victor Burduh

5