2ra-1864/21 — recalcularea facturii

2ra-1864/21 — recalcularea facturii (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-1864/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. V. Holban)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Guzun, I. Dutca, A. Malîi)

ÎNCHEIERE

15 decembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de către recurenta Tatiana Zlobina,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Tatiana Zlobina

împotriva Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 23 în

procedura falimentului, intervenienți accesorii Societatea pe Acțiuni

„Termoelectrica” și Societatea cu Răspundere Limitată „Info Bon” cu privire la

recalcularea facturii,

împotriva deciziei din 23 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care au fost

admise cererile de apel declarate de către apelantul Întreprinderea Municipală de

Gestionare a Fondului Locativ nr. 23 și de către apelantul Societatea cu Răspundere

Limitată „Info Bon”, a fost casată parțial hotărârea din 09 noiembrie 2020 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în partea obligării Întreprinderii Municipale de

Gestionare a Fondului Locativ nr. 23 în procedura falimentului să efectueze recalculul

datoriei pentru serviciile de livrare a energiei termice prestată până în luna martie a

anului 2019 în apartamentul nr.XXX din mun. XXXXX, str. XXXXX, luând drept

bază de calcul 5 % din costul energiei termice calculate pentru un m2, cu emiterea în

această parte a unei noi hotărâri privind respingerea cerinței Tatianei Zlobina

împotriva Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 23 în

procedura falimentului, cu privire la obligarea Întreprinderii Municipale de

Gestionare a Fondului Locativ nr. 23 în procedura falimentului să efectueze recalculul

datoriei pentru serviciile de livrare a energiei termice prestată până în luna martie a

anului 2019 în apartamentul nr.XXX din mun. XXXXX, str. XXXXX, luând drept

bază de calcul 5% din costul energiei termice calculate pentru un m2, precum și

încasarea din contul Tatianei Zlobina a cheltuielilor de judecată, în mărime de 150 lei.

În rest, a fost menținută hotărârea primei instanțe,

c o n s t a t ă:

La data de 29 mai 2019, Tatiana Zlobina a depus cerere de chemare în judecată

împotriva ÎMGFL nr. 23 în procedura falimentului, intervenienți accesorii S.A.

„Termoelectrica” și S.R.L. „Info Bon” cu privire la recalcularea facturii.

1

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, este proprietara apartamentului

nr.XXX, situat în mun. XXXXX, str. XXXXX. ÎMGFL nr. 23 este gestionarul acestui

imobil. Nefiind mulțumită de calitatea serviciilor de livrare a energiei termice

reclamanta Tatiana Zlobina, în anul 2003 a fost nevoită să instaleze încălzire

autonomă.

Pe parcursul anilor 2007 și până în prezent, reclamanta, a fost de nenumărate

ori în procese de judecată cu Gestionarul fondului locativ ÎMGFL nr. 23.

A menționat reclamanta că, prin hotărârea din 14 martie 2007 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani, a fost respinsă acțiunea depusă de către ÎMGFL nr. 23

împotriva Tatianei Zlobina cu privire la încasarea datoriei la serviciile comunale.

Prin hotărârea din 18 decembrie 2009 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

a fost admisă parțial acțiunea Tatianei Zlobina. A fost obligat ÎMGFL nr. 23 să

efectueze recalcularea sumelor datorate de către Tatiana Zlobina cu excluderea din

calcul a sumei.

Prin hotărârea din 14 iunie 2010 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, a fost

admisă acțiunea Tatianei Zlobina. S-a încasat de la ÎMGFL nr. 23 în beneficiul

Tatianei Zlobina, suma în mărime de 3225 lei, cu titlu de prejudiciu material și

cheltuielile de judecată.

A comunicat reclamanta că, pe parcurs a apărut problema coloanei tranzitorii a

sistemului de încălzire și anume că, țevile sunt vechi, pline de rugină și reci în perioada

de încălzire. Cu toate că, nu are căldură de la coloanele tranzitorii, lunar primește

factura de plată pentru încălzire în mărime de 10 % din costul energiei termice

calculate pentru un m2 al apartamentului în perioada de încălzire.

La 20 ianuarie 2018, dorind să soluționeze problema pe cale amiabilă s-a

adresat cu o cerere către ÎMGFL nr. 23 prin care a expus situația creată și a solicitat

să fie creată o comisie pentru a verifica sistemul de încălzire de la coloanele de

termoficare tranzitorii din ap. nr.XXX, însă nu a primit nici un răspuns.

La data de 06 martie 2018 s-a adresat cu o cerere prealabilă anexând

răspunsul de la S.A. “Termoelectrica”, la care la fel nu a primit nici un răspuns.

Ulterior, s-a adresat cu o cerere în instanța de judecată prin care a solicitat

impunerea ÎMGFL nr. 23 de a forma o comisie în scopul verificării sistemului de

încălzire de la coloanele de termoficare tranzitorii din ap. nr.XXX, situat în mun.

XXXXX, str. XXXXX, verificarea valorii termice emanate de la acestea și emiterea

unei concluzii pe marginea chestiunilor abordate.

Prin hotărârea din 10 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

a fost obligat pârâtul ÎMGFL nr. 23 de a verifica sistemul de încălzire și valoarea

termică de la coloanele de termoficare tranzitorii din apartamentul nr.XXX, situat în

mun. XXXXX, str. XXXXX.

La 05 martie 2019, Gestionarul Fondului locativ a remis în adresa reclamantei,

un răspuns prin care a fost informată despre faptul că, în apartamentul nr.XXX, situat

în mun. XXXXX, str. XXXXX, trec coloane de încălzire tranzitorii, proprietarul

imobilului este obligat să achite 10% pentru suprafața încălzită cu anexarea actului de

examinare a calității serviciului comunal de încălzire din 16 ianuarie 2019.

A mai menționat reclamanta că, conform actului din 16 ianuarie 2019, se

constată că, apartamentul nu este conectat la rețeaua termică, iar temperatura la

coloanele tranzitorii din apartament este sub indicele minim, fapt ce rezultă că,

2

reclamantei nu îi este prestat serviciul de energie termică calitativ, deoarece coloanele

nu dau căldură și lipsește temeiul de a calcula și încasa suma de bani de 10%.

Astfel, reclamanta, s-a adresat cu o nouă cerere în adresa ÎMGFL nr. 23 și S.A.

“Termoelectrica” prin care a solicitat să fie exclusă datoria pentru energia termică și

să fie efectuată recalcularea sumei. Totodată a solicitat să se înlocuiască coloanele

tranzitorii a sistemului de încălzire care trec prin apartamentul reclamantei - situat în

mun. XXXXX, str. XXXXX.

Prin răspunsul din 25 aprilie 2019, ÎMGFL nr. 23 i-a comunicat că, lipsește

descifrarea INFOCOM pentru perioada 2007-2019.

Prin răspunsul S.A. “Termoelectrica” din 25 aprilie 2019, reclamanta, a fost

informată că, întru elucidarea situației pentru modificarea procentului de calcul,

urmează să se adreseze către ÎMGFL nr. 23, deoarece acesta este responsabil de

efectuarea calculelor, recalculelor și repartizarea consumului de energie termică.

A solicitat reclamanta Tatiana Zlobina obligarea ÎMGFL nr. 23 de a exclude

din documentul de plată din luna martie a anului 2019, cod ID XXXXX, plătitor

Tatiana Zlobina, suma în mărime de 5747 lei și 86 bani, ca datorie pentru energia

termică, inclusiv pentru prepararea apei calde, în lipsa temeiului de încasare a 10 %

din costul energiei termice calculate pentru un m2 cu recalcularea sumei dispuse spre

încasare în mărime de 5% din costul energiei termice calculate pentru un m2. A obliga

ÎMGFL nr. 23 să înlocuiască coloanele tranzitorii a sistemului de încălzire care trec

prin apartamentul nr.XXX, situat în mun. XXXXX, str. XXXXX.

Prin hotărârea din 09 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

acțiunea a fost admisă parțial. S-a obligat ÎMGFL nr. 23, în procedura falimentului,

să efectueze recalculul datoriei pentru serviciile de livrare a energiei termice prestată

până în luna martie a anului 2019 în apartamentul nr.XXX, situat în mun. XXXXX,

str. XXXXX, luând drept bază de calcul 5% din costul energiei termice calculate

pentru un m2. În rest, acțiunea a fost respinsă, ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 23 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, au fost admise cererile

de apel declarate de către apelantul ÎMGFL nr. 23 și de către apelantul S.R.L. „Info

Bon”, a fost casată parțial hotărârea din 09 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru, în partea obligării ÎMGFL nr. 23 în procedura falimentului să efectueze

recalculul datoriei pentru serviciile de livrare a energiei termice prestată până în luna

martie a anului 2019 în apartamentul nr.XXX din mun. XXXXX, str. XXXXX, luând

drept bază de calcul 5 % din costul energiei termice calculate pentru un m2, cu

emiterea în această parte a unei noi hotărâri privind respingerea cerinței Tatianei

Zlobina împotriva ÎMGFL nr. 23 în procedura falimentului, cu privire la obligarea

ÎMGFL nr. 23 în procedura falimentului să efectueze recalculul datoriei pentru

serviciile de livrare a energiei termice prestată până în luna martie a anului 2019 în

apartamentul nr.XXX din mun. XXXXX, str. XXXXX, luând drept bază de calcul 5%

din costul energiei termice calculate pentru un m2, precum și încasarea din contul

Tatianei Zlobina a cheltuielilor de judecată, în mărime de 150 lei. În rest, a fost

menținută hotărârea primei instanțe.

În motivarea deciziei emise, instanța de apel a conchis că, soluția dată de prima

instanță este în contradicție cu circumstanțele cauzei, instanța nu a constatat corect

toate circumstanțele, concluziile fiind neîntemeiate și contradictorii cu materialele

cauzei.

3

Din materialele cauzei rezultă că, la data de 29 mai 2019, Tatiana Zlobina a

depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎMGFL nr. 23 în procedura

falimentului, intervenienți accesorii S.A. „Termoelectrica” și S.R.L. „Info Bon” cu

privire la recalcularea facturii.

Astfel, instanța de apel a constatat că, Tatiana Zlobina este proprietara

apartamentului nr.XXX, situat în mun. XXXXX, str. XXXXX. ÎMGFL nr. 23 este

gestionarul acestui imobil.

Conform actului de examinare a calități serviciului comunal de încălzire a

apartamentului nr.XXX, din mun. XXXXX, str. XXXXX, din 16 ianuarie 2019 s-a

verificat temperatura aerului în apartament și temperatura în coloanele tranzitorii din

apartament.

Potrivit scrisorii nr. 34 din 05 martie 2019, ÎMGFL nr. 23 a informat-o pe

Tatiana Zlobina despre faptul că în apartamentul nr. XXX, din mun. XXXXX, str.

XXXXX, trec coloane de încălzire tranzitorii și despre obligația achitării a 10% pentru

suprafața încălzită.

Conform actului de constatare din 06 aprilie 2021 s-a constatat că, blocul

locativ din mun. XXXXX, str. XXXXX, dispune de subsol pe tot perimetrul blocului

locativ în care sunt amplasate rețelele inginerești de apă caldă și rece, canalizare și

sistemul de căldură.

Reieșind din limitele judecării apelului, instanța de apel a conchis că, obiectul

supus aprecierii și examinării îl constituie legalitatea încasării a 10% din costul

energiei termice calculate pentru m2 impusă spre plată Tatianei Zlobina și implicit a

oportunității recalculării sumelor dispuse spre încasare în mărime de 5% din costul

energiei termice calculate pentru un m2.

Astfel, pct. 8 din anexa nr. 7 a Regulamentului cu privire la modul de prestare

și achitare a serviciilor locative, comunale și necomunale pentru fondul locativ,

contorizarea apartamentelor și condițiile deconectării acestora de la/reconectării la

sistemele de încălzire și alimentare cu apă stabilește că în cazul deconectării integrale

a apartamentului (încăperii locuibile în cămine) de la sistemul centralizat de încălzire,

consumatorul va achita plata pentru încălzire în mărime de 10 % din costul energiei

termice calculate pentru un metru pătrat al apartamentului (încăperii locuibile în

cămine), luînd în considerație existența pierderilor normative de energie termică în

încăperile tehnice (etaje tehnice și subsoluri) care mențin în stare funcțională sistemele

inginerești de alimentare cu apă și de canalizare în perioada rece, necesitatea încălzirii

locurilor de uz comun și imposibilitatea deconectării coloanelor de încălzire

tranzitorii.

Pct. 86 din anexa nr. 7 a Regulamentului cu privire la modul de prestare și

achitare a serviciilor locative, comunale și necomunale pentru fondul locativ,

contorizarea apartamentelor și condițiile deconectării acestora de la/reconectării la

sistemele de încălzire și alimentare cu apă stabilește că, în cazul în care în blocul

locativ nu există încăperi tehnice (etaje tehnice și subsoluri), iar în apartamentul

(încăperile locuibile în cămine) deconectat de la sistemul centralizat de încălzire nu

există coloane de încălzire tranzitorii, începând cu 01 iunie 2016, consumatorul va

achita plata pentru încălzirea încăperilor deconectate, stabilită în punctele 8, 81, 82, 83,

în mărime de 5% din costul energiei termice, calculate pentru un m2 al apartamentului

(încăperii locuibile în cămine).

4

Prin urmare, raportând normele legale incidente la circumstanțele de fapt

constatate, instanța de apel a conchis fără echivoc că, în speță nu sunt întrunite

condițiile exhaustive care să determine concluzia privind necesitatea recalculării

sumelor dispuse spre încasare în mărime de 5% din costul energiei termice calculate

pentru un m2, dat fiind faptul că blocul locativ din mun. XXXXX, str. XXXXX,

dispune de subsol pe tot perimetrul blocului în care sunt amplasate rețele inginerești

de apă caldă și rece, canalizare și sistemul de căldură.

Totodată, instanța de apel a atestat netemeinicia concluziilor primei instanțe

potrivit cărora, Tatiana Zlobina nu beneficiază de serviciile de energie termică, și

anume faptul că temperatura aerului atmosferic la momentul controlului constituia +

3oC, ceea ce confirmă faptul că livrarea agentului termic nu este efectuată ori

coloanele de tranzit sunt înfundate deoarece reclamanta dispune de încălzire

autonomă, fiind deconectată de la sistemul de distribuție centralizată a energiei

termice.

Din considerentele menționate, Colegiul conchide că, instanța de apel corect a

ajuns la concluzia de a admite cererile de apel declarate de către apelantul ÎMGFL nr.

23 și de către apelantul S.R.L. „Info Bon”, de a casa parțial hotărârea din 09 noiembrie

2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în partea obligării ÎMGFL nr. 23 în

procedura falimentului să efectueze recalculul datoriei pentru serviciile de livrare a

energiei termice prestată până în luna martie a anului 2019 în apartamentul nr.XXX

din mun. XXXXX, str. XXXXX, luând drept bază de calcul 5 % din costul energiei

termice calculate pentru un m2, cu emiterea în această parte a unei noi hotărâri privind

respingerea cerinței Tatianei Zlobina împotriva ÎMGFL nr. 23 în procedura

falimentului, cu privire la obligarea ÎMGFL nr. 23 în procedura falimentului să

efectueze recalculul datoriei pentru serviciile de livrare a energiei termice prestată

până în luna martie a anului 2019 în apartamentul nr.XXX din mun. XXXXX, str.

XXXXX, luând drept bază de calcul 5% din costul energiei termice calculate pentru

un m2. În rest, de a menține hotărârea primei instanțe.

La 24 august 2021, recurenta Tatiana Zlobina, a depus cerere de recurs împotriva

deciziei instanței de apel din 23 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând

admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea hotărârii din 09

noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

În motivarea recursului, recurenta a exprimat dezacordul cu decizia recurată,

calificând-o ca fiind neîntemeiată și pasibilă de casare în temeiul prevederilor art. 432

alin. (1), (2) lit. a) și (4) din Codul de procedură civilă.

Totodată, recurenta Tatiana Zlobina, a opinat că, instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea cauzei, a apreciat arbitrar probele prezentate de către

participanții la proces, iar concluziile instanței vizate sunt în contradicție cu

circumstanțele cauzei.

Prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 18 noiembrie

2021, instanța de recurs a comunicat participanților la proces recursul, informând

despre necesitatea depunerii referinței (f.d. 175).

Prin referința depusă la 21 septembrie 2021, reprezentantul intimatului ÎMGFL

nr. 23, avocatul Tatiana Dicusar, a solicitat de a considera recursul declarat de către

recurenta Tatiana Zlobina, ca inadmisibil.

5

În conformitate cu prevederile art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul

se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 23 iunie 2021, iar cererea de recurs a

fost depusă la 24 august 2021.

Materialele cauzei atestă expedierea prin intermediul poștei electronice a copiei

deciziei integrale participanților la proces la 20 august 2021, conform scrisorii de

însoțire (f.d. 140), însă careva date ce ar confirma recepționarea acesteia de către

recurentă la actele cauzei lipsesc. Astfel, recursul este declarat în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de către recurenta Tatiana Zlobina,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stipulează că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către recurenta Tatiana Zlobina,

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul părții

recurente cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că, recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că, procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII, Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

6

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă din

recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de

apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de

o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera ca fiind inadmisibil recursul declarat de către recurenta Tatiana Zlobina.

În conformitate cu art. 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către recurenta Tatiana Zlobina,

împotriva deciziei din 23 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

7