2ra-1257/22 — declararea nulitatii absoluta a casatoriei, repararea prejudiciului moral

2ra-1257/22 — declararea nulitatii absoluta a casatoriei, repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-1257/2022

2-20155397-01-2ra-07092022

Prima instanță: Judecătoria Bălți, sediul Central (Sv. Ghercavii)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (S. Procopciuc, N. Chircu, E. Grumeza)

Î N C H E I E R E

16 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecători Mariana Pitic

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Valentin Bragoi,

reprezentat de avocatul Liliana Munteanu,

în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Valentin

Bragoi împotriva Liusei Țurcanu, intervenienți accesorii Agenția Servicii Publice

Serviciul stare civilă Fălești, Serviciul cadastral Fălești, Instituția Medico-Sanitară

Publică ,,Centrul de Sănătate Fălești” și notarul public Tatiana Leonid privind

declararea nulității absolute a căsătoriei, repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 21 iunie 2022 a Curții de Apel Bălți,

c o n s t a t ă :

La 07 decembrie 2020, Valentin Bragoi a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Liusei Țurcanu (succesor legal al lui Sergiu Beliovschi, decedat la xxxx),

intervenienți accesorii Agenția Servicii Publice Serviciul stare civilă Fălești, Serviciul

cadastral Fălești, Instituția Medico-Sanitară Publică ,,Centrul de Sănătate Fălești” și

notarul public Tatiana Leonid privind declararea nulității absolute a căsătoriei încheiate

la 25 iulie 2020 între Liusea Țurcanu și Sergiu Beliovschi, cu anularea certificatului de

căsătorie nr. 34 din 25 iulie 2020 eliberat de Serviciul Stare Civilă Fălești, repararea

prejudiciului moral cauzat în mărime de 30 000 lei, compensarea cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că Valentin Bragoi și Sergiu Beliovschi sunt frați

biologici, având aceeași mamă - Valentina Beliovscaia, decedată la xxxx, însă tați

diferiți - tata reclamantului fiind Gheorghe Bragoi, iar tatăl lui Sergiu Beliovschi fiind

Constantin Beliovschi.

Reclamantul susține că defunctul Sergiu Beliovschi a locuit cu soția sa legală Nina

Beliovschi care a decedat în anul 2003. După decesul acesteia, Sergiu Beliovschi a

1

rămas singur mulți ani. Bunul imobil amplasat pe str. Xxxx, automobilul și magazinul

pe care îl dețineau în or. Fălești au fost bunuri dobândite împreună ce le aparțineau cu

drept de proprietate.

Reclamantul consideră că, Sergiu Beliovschi a avut intenția și a dorit să-i doneze

fratelui său Valentin Bragoi imobilul în litigiu deoarece dânsul era mai mic cu 8 ani de

zile și longevitatea vieții se prezumă a fi mai mare decât a lui Sergiu Beliovschi.

Din anul 2003 până la xxxx, Sergiu Beliovschi a fost unicul proprietar al bunului

imobil amplasat pe str. Xxxx, al automobilului și al magazinului ce îl dețineau în or.

xxxx.

Astfel, la 25 iulie 2020, după 17 ani de zile de la decesul soției sale legale Nina

Beliovschi, din motive necunoscute reclamantului, Sergiu Beliovschi s-a căsătorit cu

Liusea Țurcanu, despre acest fapt reclamantul a aflat după decesul lui Sergiu

Beliovschi, la data de 22 septembrie 2020 de la notarul Tatiana Leonid.

Reclamantul a mai menționat că la momentul încheierii căsătoriei Liusea Țurcanu

avea vârsta de 66 de ani, nu dispunea de bunuri imobile și presupune că avea o pensie

de circa 600 - 800 lei lunar, pe când Sergiu Beliovschi avea vârsta de 80 de ani, acesta

fiind unicul proprietar al bunului imobil amplasat pe str. Xxxx, al automobilului și

magazinului pe care îl dețineau în or. xxxx, la fel avea pensia și un venit mai mare decât

pârâta.

Reclamantul a invocat că din 25 iulie 2020 până la xxxx, timp de o lună de zile

Sergiu Beliovschi și Liusea Țurcanu au fost soți legali, fapt confirmat prin certificatul

de căsătorie din 25 iulie 2020 cu nr. 34 eliberat de Serviciul stare civilă Fălești.

La fel, pârâta după căsătorie nu și-a schimbat numele de familie după soț ceea ce

confirmă că aceasta nu a avut scop de a întemeia o familie cu Sergiu Beliovschi, ci a

comis o faptă amorală înregistrând căsătoria pentru a obține foloase din bunurile ce

aparțineau lui Sergiu Beliovschi, bunul imobil amplasat pe str. Xxxx, automobilul și

magazinul pe care îl dețineau în or. xxxx

Reclamantul a relatat că fratele său, Sergiu Beliovschi, a decedat într-o perioadă

scurtă, deoarece suferea de o boală incurabilă.

Reclamantul a declarat că imediat după deces, Liusea Țurcanu a sustras mijloacele

bănești de pe conturile bancare deținute de defunctul Sergiu Beliovschi. Iar de aici

rezultă că Sergiu Beliovschi a fost înmormântat din banii săi proprii, ce îi deținea în

conturile bancare, în acest sens reclamantul era informat de către fratele său decedat că

deținea mijloace bănești, adică erau în relații bune.

Reclamantul susține că, fratele său nu a avut intenția de a se căsători legal cu

Liusea Țurcanu sau să îi lase dânsei toate bunurile sale dobândite în căsătoria legală și

în perioada când a fost de unul singur.

Reclamantul a mai notat că la 23 septembrie 2020 după o lună și 5 zile de la

decesul lui Sergiu Beliovschi, Liusea Țurcanu a depus la notar declarație de acceptare

și de acaparare în mod meschin, fraudulos, dubios imobilul amplasat pe str. Xxxx,

automobilul și magazinul pe care îl deținea în or. xxxx din averea rămasă în urma

decesului lui Sergiu Beliovschi.

Astfel, în opinia reclamantului căsătoria a fost încheiată fără cauză întrucât Liusea

Țurcanu nu a avut scopul de a întemeia o familie cu Sergiu Beliovschi.

2

Reclamantul consideră că, odată cu încheierea căsătoriei Liusea Țurcanu a avut

intenția de a obține ulterior după decesul soțului său, Sergiu Beliovschi, în proprietatea

sa bunurile menționate mai sus, mai mult ca atât Sergiu Beliovschi nu a avut copii.

Reclamantul a invocat că Liusea Țurcanu s-a căsătorit cu Sergiu Beliovschi fără a

avea intenția de a crea familie și fără a avea relații dintre soți de bază pe ajutor reciproc,

pe obligații comune de întreținere, starea materială precară și grea a pârâtei și vârsta de

66 ani la momentul căsătoriei, denotă intenția de a-și îmbunătăți situația materială

precară și de a asigura la bătrânețe cu loc de trai sau cu careva beneficii bănești în urma

înstrăinării bunurilor care le deținea defunctul.

Astfel, Liusea Țurcanu a rămas să locuiască în bunul imobil menționat, la fel

aceasta i-a comunicat reclamantului că după ce vor primi certificatele de moștenitori ai

defunctului, reclamantul va ceda cota sa în favoarea pârâtei, deoarece pârâta a

concubinat și timp de o lună de zile a fost soția lui Sergiu Beliovschi.

Reclamantul susține că în urma acțiunilor pârâtei manifestate prin încheierea

căsătoriei cu Sergiu Beliovschi, dânsul fiind unicul frate al defunctului Sergiu

Beliovschi, i-au fost provocate suferințe psihologice pe care le apreciază în cuantumul

unui prejudiciu moral în sumă de 30 000 lei, care urmează a fi compensate din contul

pârâtei.

Prin hotărârea din 23 decembrie 2021 a Judecătoriei Bălți, sediul Central acțiunea

a fost respinsă integral.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 11 ianuarie 2022, prin intermediul

poștei electronice, Valentin Bragoi, reprezentat de avocatul Liliana Munteanu, a depus

apel nemotivat, iar la 11 martie 2022, în interiorul termenului acordat de instanța de

apel, a depus apel motivat, solicitând casarea integrală a hotărârii instanței de fond cu

emiterea unei hotărâri noi de admitere a acțiunii, încasarea cheltuielilor de judecată în

mărime de 10 000 lei.

Prin decizia din 21 iunie 2022 a Curții de Apel Bălți a fost respins apelul declarat

de Valentin Bragoi și a fost menținută hotărârea din 23 decembrie 2021 a Judecătoriei

Bălți, sediul Central.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că Valentin Bragoi solicită

declararea nulității absolute a căsătoriei încheiate între Sergiu Beliovschi și Liusea

Țurcanu, invocând faptul că căsătoria este una fictivă, deoarece manifestarea de voință

a intimatei a fost simulată, fiind exprimată nu din dorința de a întemeia o familie, ci în

scopul obținerii beneficiilor patrimoniale succesorale pe care aceasta le-a obținut în

calitate de soție supraviețuitoare.

Astfel, pentru a reține simulația căsătoriei instanța de apel a notat că urmează de

constatat faptul că, voința declarată de Liusea Țurcanu de a înregistra căsătoria era

străină de finalitatea de a întemeia o familie cu defunctul Sergiu Beliovschi. În ceea ce

privește proba caracterului simulat al căsătoriei, trebuie de avut în vedere atât perioada

anterioară căsătoriei cât și perioada care a urmat acestui moment.

În contextul dat, instanța de apel a stabilit că în cadrul judecării cauzei în instanța

de fond au fost audiați martorii Moșac Eugeniu, Iliașova-Mandalac Irina, Guțcal

Tatiana, Bordian Elena, Miriev Ivan, Sîrbu Lilia, Guțcal Tatiana și Sîrbu Sergiu care au

confirmat faptul că, defunctul Sergiu Beliovschi și intimata Liusea Țurcanu au

conviețuit de aproximativ 17- 18 de ani până la momentul încheierii căsătoriei, perioadă

3

în care aceștia se afișau erau recunoscuți în societate ca fiind un cuplu, soț și soție. Deși

Liusea Țurcanu și defunctul Sergiu Beliovschi nu erau căsătoriți, concubinau, duceau

o gospodărie comună, au mers împreună la diferite evenimente, erau recunoscuți în

societate ca fiind un cuplu/familie, fapt care confirmă intenția și dorința reală a intimatei

de a încheia căsătoria cu Sergiu Beliovschi, în acest sens fiind combătute afirmațiile

apelantului reținute referitor la simulația căsătoriei încheiate între Liusea Țurcanu și

Sergiu Beliovschi.

Totodată, instanța de apel a reținut că, deși se cunoștea despre starea precară de

sănătate a defunctului la acel moment, atât Liusea Țurcanu cât și defunctul Sergiu

Beliovschi au considerat că este momentul oficierii relației sale care durase o perioadă

ce justifica încheierea unui astfel de act, iar faptul că Sergiu Beliovschi a decedat la

câteva săptămâni după oficierea căsătoriei, nu înlătură valabilitatea căsătoriei încheiate

de acesta.

Instanța de apel a respins ca fiind neîntemeiat și lipsit de suport juridic argumentul

apelantului că examenul medical a persoanelor care doresc să se căsătorească, la

încheierea căsătoriei era obligatoriu, or art. 13 alin. (1) din Codul familiei prevede

faptul că examenul medical se face la solicitare și nu are un caracter obligatoriu.

Mai mult ca atât, faptul că Sergiu Beliovschi era în etate și bolnav nu confirmă

faptul că la momentul încheierii căsătoriei nu-și dădea seama de acțiunile sale, nu le

dirija, fiind lipsit de discernământ. Or, instanțelor de judecată nu s-au prezentat probe

ce ar confirma vicierea consimțământului sau lipsa acestuia a defunctului Sergiu

Beliovschi la încheierea căsătoriei cu Liusea Țurcanu.

Astfel, instanța de apel a constatat că, apelantul nu a prezentat instanței de judecată

probe pertinente și admisibile, contrar obligației pozitive de probațiune instituită de art.

art. 118 alin. (1), 121 și 122 alin. (1) din Codul de procedură civilă, ce ar dovedi

existența în cazul dedus judecării a caracterului simulat al actului juridic - căsătoria,

motiv pentru care corect instanța de fond a constatat neîntrunirea la caz a temeiurilor

legale, pentru declararea nulității absolute a căsătoriei, conform aserțiunilor apelantului

expuse în acțiune. Or, caracterul simulat al căsătoriei încheiate între Liusea Țurcanu și

Sergiu Beliovschi nu poate fi prezumat sau presupus, ci urmează a fi probat

corespunzător în conformitate cu exigențele legale, sarcina probațiunii aparținând în

cazul dat apelantului Sergiu Beliovschi.

Instanța de apel a apreciat ca fiind legală și întemeiată hotărârea primei instanțe,

emisă cu respectarea normelor de drept material și procedural, or, înscrisurile

prezentate de către Valentin Bragoi nicidecum nu atestă faptul că căsătoria încheiată

între defunctul Sergiu Beliovschi și Liusea Țurcanu a fost încheiată fără scopul

producerii efectelor juridice, iar alte probe la materialele cauzei din care să rezulte că

scopul intimatei la momentul încheierii căsătoriei era unul patrimonial pentru a se putea

reține caracterul fictiv al acesteia la materialele cauzei nu au fost prezentate.

La fel, ținând cont de faptul că, pretenția privind declararea nulității absolute a

căsătoriei încheiate la data de 25 iulie 2020 între Sergiu Beliovschi și Liusea Țurcanu

a fost respinsă, instanța de apel a concluzionat că instanța de fond just a respins și

cerința privind încasarea prejudiciului moral, or, aceasta este o pretenție subsecventă și

respectiv ultima poartă soarta celei principale.

4

La 16 august 2022, prin intermediul oficiului poștal, Valentin Bragoi, reprezentat

de avocatul Liliana Munteanu, a declarat recurs împotriva deciziei din 21 iunie 2022 a

Curții de Apel Bălți, solicitând casarea integrală a deciziei contestate și a hotărârii

instanței de fond cu emiterea unei hotărâri noi de admitere a acțiunii, încasarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului Valentin Bragoi, reprezentat de avocatul Liliana

Munteanu, și-a manifestat dezacordul cu soluția instanței de judecată, reiterând în acest

sens circumstanțele de fapt și de drept din acțiune și cererea de apel.

Suplimentar, recurentul a invocat că căsătoria încheiată de către Sergiu Beliovschi

și Liusea Țurcanu este lovită de nulitate, aceasta fiind încheiată cu încălcarea normelor

imperative a legislației, atestându-se festivitatea acesteia. Intimata nu a avut intenția de

a crea o familie, ci din contra a urmărit un alt scop de a acapara averea defunctului. Din

probatoriul anexat rezultă că, căsătoria este fictivă deoarece a fost încheiată în condițiile

când defunctul Sergiu Beliovschi era grav bolnav, iar intimata nu a avut scopul de a

crea o familie, cunoscând despre starea gravă a sănătății defunctului. Căsătoria a fost

încheiată fără intenția de a produce efecte juridice în sensul întemeierii unei familii între

Sergiu Beliovschi și Liusea Țurcanu, intenția intimatei fiind de a obține în proprietate

bunurile imobile după decesul soțului, motiv pentru care instanța de judecată urmează

să anuleze această căsătorie.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs menționează

că, Curtea de Apel Bălți a pronunțat dispozitivul deciziei la 21 iunie 2022. Decizia

motivată a fost expediată participanților la proces la data de 20 iulie 2022, prin

intermediul poștei electronice (f.d. 235 verso, vol. I).

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Astfel, instanța de recurs constată că Valentin Bragoi, reprezentat de avocatul

Liliana Munteanu, s-a conformat prevederilor legale, declarând recurs la 16 august

2022 împotriva deciziei 21 iunie 2022 a Curții de Apel Bălți, în conformitate cu art.

434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate

în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate

cu alin. (2).

La 07 septembrie 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimaților

copia cererii de recurs depusă de către Valentin Bragoi, reprezentat de avocatul Liliana

Munteanu cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă

prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului.

Prin referința depusă la 30 septembrie 2022, Agenția Servicii Publice a comunicat

că își menține poziția expusă în referința depusă în instanța de fond fapt pentru care a

lăsat la discreția instanței emiterea unei soluții în baza materialelor dosarului.

5

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare

a deciziei contestate or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul

judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate or, recursul exercitat conform Secțiunii

a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau

alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile

de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă

statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise

(Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), p. 230).

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin

însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations

Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și

de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten v. Norway,

hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, procedurile

cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

6

drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea

Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de către Valentin Bragoi,

reprezentat de avocatul Liliana Munteanu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este

inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) din Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Valentin Bragoi, reprezentat de

avocatul Liliana Munteanu.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecători Mariana Pitic

Victor Burduh

7