2ra-1219/22 — constatarea nulității contractului individual de muncă și anularea ordinului

Dosarul nr. 2ra-1219/22

2-20021339-01-2ra-02092022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. A. Sandu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Budăi, D. Băbălău, I. Dutca)

ÎNCHEIERE

16 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Victor Burduh

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Iurie

Rașculiov, reprezentat de avocatul Iuliana Pascal,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Ministerul Educației

și Cercetării împotriva lui Iurie Rașculiov, intervenient accesoriu Dorin Brînza cu

privire la constatarea nulității contractului individual de muncă și anularea ordinului,

împotriva deciziei din 23 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

admis apelul declarat de Iurie Rașculiov și a fost casată hotărârea din 23 noiembrie

2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, fiind emisă o nouă hotărâre,

constată:

La data de 13 februarie 2020, Ministerul Educației, Culturii și Cercetării (în

prezent Ministerul Educației și Cercetării) a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Iurie Rașculiov, intervenient accesoriu Dorin Brînza cu privire la

constatarea nulității contractului individual de muncă și anularea ordinului.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că prin hotărârea din 16 august 2018

a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, menținută prin decizia din 26 martie 2019 a

Curții de Apel Chișinău și încheierea din 30 octombrie 2019 a Curții Supreme de

Justiție, a fost admisă acțiunea depusă de Brînza Dorin, fiind anulată hotărârea din 30

mai 2017 a Comisiei de contestație cu privire la anularea etapelor III și IV-a ale

concursului pentru ocuparea funcției vacante de director al Școlii profesionale nr. 3

din mun. Chișinău și dispunerea desfășurării repetate a etapelor III și IV ale concursului

pentru ocuparea funcției vacante de director al școlii profesionale nr. 3 din mun.

Chișinău. La fel, au fost anulate hotărârea Comisiei de concurs din 13 noiembrie 2017

privind desemnarea candidatului Rașculiov Iurie ca învingător al concursului pentru

1

ocuparea funcției de director al școlii profesionale nr. 3 din mun. Chișinău și hotărârea

Comisiei de contestații din 04 decembrie 2017 cu privire la respingerea contestației lui

Brînza Dorin din 14 noiembrie 2017.

Reclamantul a menționat că la 03 ianuarie 2020 a fost recepționată somația din

26 decembrie 2019 a executorului judecătoresc Liliana Parfentiev, în legătură cu cererea

lui dorin Brînza privind punerea în executare a hotărârii din 16 august 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani. Astfel, în scopul executării somației

executorului judecătoresc, la 23 ianuarie 2020 a fost emis ordinul nr. 40 „Cu privire la

executarea documentului executoriu”.

Ministerul Educației și Cercetării a susținut că este în imposibilitate de a executa

decizia Comisiei de concurs expusă în procesul-verbal nr. 3 din 12 aprilie 2017, prin

care învingător al concursului pentru funcția vacantă de director al Școlii profesionale

nr. 3 mun. Chișinău a fost declarat Brînza Dorin și de a-l numi în această funcție,

deoarece raporturile de muncă cu Iurie Rașculiov nu au încetat, iar, contractul

individual de muncă nr. 01 din 02 ianuarie 2018, precum și ordinul nr. 04-p din 02

ianuarie 2018 „Cu privire la personal”, prin care ultimul a fost numit în funcție, nu au

fost declarate nule.

Reclamantul a afirmat că este în imposibilitate de a aplica prevederile art. 82 lit.

j1)din Codul muncii, deoarece Dorin Brînza anterior nu a deținut această funcție.

A solicitat constatarea nulității contractului individual de muncă nr. 01 din 02

ianuarie 2018, încheiat între Ministerul Educației, Culturii și Cercetării și Iurie

Rașculiov și anularea ordinului Ministerului Educației, Culturii și Cercetării nr. 04-p

din 02 ianuarie 2018 „Cu privire la personal”.

Prin hotărârea din 23 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a

fost admisă parțial acțiunea și au fost anulate contractul individual de muncă nr. 01 din

02 ianuarie 2018, încheiat între Ministerul Educației, Culturii și Cercetării (angajtor) și

Iurie Rașculiov (salariat) și ordinul nr. 04-p din 02 ianuarie 2018 „Cu privire la

personal”.

La data de 07 decembrie 2021 Iurie Rașculiov, reprezentat de avocatul Iuliana

Pascal, a declarat apel împotriva hotărârii din 23 noiembrie 2021 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii instanței de

fond și emiterea unei hotărâri noi, prin care acțiunea să fie respinsă.

Prin decizia din 23 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

declarat de Iurie Rașculiov și a fost casată hotărârea din 23 noiembrie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, fiind emisă o nouă hotărâre, prin care s-au declarat

nule contractul individual de muncă nr. 01 din 02 ianuarie 2018, încheiat între

Ministerul Educației, Culturii și Cercetării și Iurie Rașculiov și ordinul nr. 04-p din 02

ianuarie 2018.

Pentru a decide astfel, instanța de apel, aplicând prevederile art. 84 din Codul

muncii, a reținut că pretențiile Ministerului Educației și Cercetării sunt întemeiate,

întrucât prin hotărârea irevocabilă din 16 august 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani, au fost anulate hotărârea Comisiei de contestații din 04 decembrie 2017 prin

care s-a respins contestația depusă de Brînza Dorin din 14 noiembrie 2017, precum și

decizia Comisiei de concurs din 13 noiembrie 2017, care a stat la baza emiterii ordinului

2

nr. 04-p din 02 ianuarie 2018 privind numirea în funcția de director a lui Rașculiov Iurie

și semnării contractului individual de muncă nr. 01.

Curtea de Apel Chișinău a menționat că instanța de fond eronat a dispus anularea

contractului nr. 01 din 02 ianuarie 2018 și a ordinului nr. 04-p din 02 ianuarie 2018,

deoarece reclamantul a solicitat declararea nulă a acestora, invocând anularea actelor,

în temeiul cărora s-a încheiat contractul individual de muncă cu Iurie Rașculiov și s-a

emis ordinul privind numirea acestuia în funcție de director, prin hotărâre

judecătorească, iar, pe cale de consecință acestea urmează a fi declarate nule.

La data de 23 august 2022 Iurie Rașculiov, reprezentat de avocatul Iuliana Pascal,

a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului,

casarea integrală a deciziei din 23 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău și restituirea

cauzei spre rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului s-a indicat că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

argumentelor invocate în cererea de apel, decizia emisă fiind nemotivată.

Reprezentantul recurentului a menționat că instanța de apel a depășit limitele

judecării cererii de apel, or, Iurie Rașculiov a solicitat casarea hotărârii instanței de fond

și emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii și nu nulitatea actelor. Curtea de

Apel Chișinău, deși a admis apelul, totuși a pronunțat o hotărâre identică cu cea a primei

instanțe.

A indicat că nulitatea contractului individual de muncă presupune repunerea

părților în poziție inițială, fapt ce este imposibil în speță, deoarece pe parcursul

valabilității acestuia Iurie Rașculiov a prestat muncă în calitate de director, pentru care

a primit salariu.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 23 iunie 2022.

Materialele cauzei atestă că 01 august 2022 decizia motivată a instanței de apel a

fost expediată la adresa poștală a avocatului Iuliana Pascal (f.d. 245, volumul I).

Astfel, recursul, declarat la 23 august 2022, este în termen.

La data de 02 septembrie 2022, copia recursului a fost expediată în adresa

Ministerului Educației și Cercetării și a intervenientului accesoriu Dorin Brînza, cu

înștiințarea despre depunerea referinței (f.d. 13, 15-16, volumul II).

Prin referința depusă la 03 octombrie 2022, Dorin Brînza a solicitat respingerea

recursului și menținerea deciziei instanței de apel, pe care o consideră legală și

întemeiată.

La 21 octombrie 2022 Ministerul Educației și Cercetării a depus referință,

solicitând declararea recursului ca fiind inadmisibil.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

3

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Iurie Rașculiov, reprezentat de

avocatul Iuliana Pascal, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)

și (4) din Codul de procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că recursul exercitat asupra deciziilor instanțelor de apel are

caracter nedevolutiv și controlul judiciar se circumscrie doar asupra problemelor de

drept material și procedural, verificându-se în exclusivitate doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

4

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie

să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la

fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza

Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursul declarat de Iurie

Rașculiov, reprezentat de avocatul Iuliana Pascal, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de Iurie Rașculiov, reprezentat de avocatul Iuliana Pascal, ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de Iurie Rașculiov, reprezentat de avocatul Iuliana Pascal, se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Victor Burduh

Mariana Pitic

5