2ra-1275/22 — incasarea datoriei

dosarul nr. 2ra-1275/22

2-21051112-01-2ra-12092022

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. N. Mămăligă)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. L. Pruteanu, I. Țurcan, Iu. Cotruță,)

Î N C H E I E R E

16 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Victor Burduh

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ivan

Gaibu și Tatiana Gaibu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Asociația de

Coproprietari în Condominiu nr. 55/133 împotriva lui Ivan Gaibu și Tatianei Gaibu

cu privire la încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 21 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de către Ivan Gaibu și Tatiana Gaibu și a fost menținută

hotărârea din 21 februarie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă:

La 06 aprilie 2021, Asociația de Coproprietari în Condominiu nr.55/133 a depus

cererea de chemare în judecată împotriva lui Ivan Gaibu și Tatianei Gaibu cu privire

la încasarea, în mod solidar, a datoriei la plata pentru întreținerea blocului locativ din

str. Frunze, 1K/3, com. Stăuceni, mun. Chișinău, în mărime de 13 579,23 lei și

cheltuielile de judecată în sumă de 410 lei suportate pentru achitarea taxei de stat la

depunerea acțiunii.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, în temeiul Legii condominiului în

fondului locativ și a extrasului de la organul cadastral, Ivan Gaibu și Tatiana Gaibu

sunt membri ai Asociația de Coproprietari în Condominiu nr.55/133, iar conform

procesului-verbal al Adunării Generale a membrilor Asociației de Coproprietari în

Condominiu nr.55/133 din 27 septembrie 2019 și 12 octombrie 2017, cu votul

majorității din numărul total al membrilor, s-a decis stabilirea cuantumului

obligatoriu lunar în mărime de 150 lei pentru fiecare membru a asociației.

Susține că ședințele din 27 septembrie 2019 și 12 octombrie 2017 au fost

deliberative, iar deciziile votate au devenit obligatorii pentru toți membrii asociației.

Astfel, toți membrii s-au obligat să contribuie financiar, lunar, cu 150 lei pentru

întreținerea, deservirea și buna funcționare a blocului locativ din str. Frunze, 1K/3,

com. Stăuceni, mun. Chișinău.

1

A indicat reclamanta că apartamentul nr.44 din blocul locativ amplasat pe str.

Frunze, 1K/3, com. Stăuceni, mun. Chișinău, aparține cu drept de

proprietate/folosință membrului ACC nr.55/133, din anul 2008, respectiv din cauza

neonorării obligațiunii de plată lunară pentru întreținerea blocului locativ, pârâtul a

acumulat o datoriei în mărime de 13 579,23 lei, despre care este informat prin

intermediul facturilor lunare.

Prin încheierea din 23 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

cererea Ivan Gaibu și Tatianei Gaibu privind ridicarea excepției de tardivitate, a fost

respinsă (f.d.107-111).

Prin hotărârea din 21 februarie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a

admis cererea de chemare în judecată depusă de către ACC nr. 55/133. S-a încasat în

mod solidar, de la Ivan Gaibu și Tatiana Gaibu în beneficiul ACC nr. 55/133, suma

de 13579,23 lei cu titlu de datorie la plata pentru serviciile comunale pentru perioada

de până în luna august 2020, la locul de consum apartamentul nr.44 din str. Mihail

Frunze, 1K (bl. 3), mun. Chișinău, com. Stăuceni și suma de 410 lei, cu titlu de

cheltuielile de judecată, suportate pentru achitarea taxei de stat la depunerea acțiunii,

iar în total s-a încasat suma de 13989,23 lei.

La 28 februarie 2022, Ivan Gaibu și Tatiana Gaibu, au depus cerere de apel

nemotivată și netimbrată împotriva hotărârii primei instanțe, iar la 29 aprilie 2022, au

depus cerere de apel motivată, solicitând casarea hotărârii din 21 februarie 2022 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a

acțiunii ca neîntemeiată.

Prin decizia din 21 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de către Ivan Gaibu și Tatiana Gaibu și a fost menținută hotărârea primei

instanțe.

În motivarea soluției instanța de apel a reținut că instanța de fond a dat o

apreciere corectă raportului juridic stabilit între părți, a constatat și elucidat pe deplin

circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei, concluziile instanței de fond

expuse în hotărâre fiind în corespundere cu probele administrate, iar normele de drept

material au fost aplicate corect.

La fel, instanța de apel a reținut ca fiind întemeiată soluția instanței de fond cu

privire la încasarea în mod solidar din contul lui Ivan Gaibu și Tatianei Gaibu în

beneficiul ACC nr. 55/133 a datoriei pentru serviciile locativ-comunale pentru

perioada de până în luna august 2020 în sumă de 13 579,23 lei, or, proprietarii

bunului imobil situat în mun. Chișinău, apartamentul nr.44 din str. Mihail Frunze, 1K

(bl.3), care se află în gestiunea ACC nr. 33/133, care au beneficiat de toate serviciile

prestate pentru întreținerea și reparația bunurilor imobile din condominiu, primind

lunar facturi spre plată, nu și-au onorat obligația de plată, încălcând prevederile legale

ale art.572, 602 Cod civil, care prevăd că obligația trebuie executată în modul

corespunzător, cu bună-credință, la locul și în momentul stabilit, obligând debitorul

să-l despăgubească pe creditor pentru obligația neexecutată, neadmițând refuzul

unilateral de la executarea obligației

Totodată, art. 25 alin. (1) din Legea serviciilor publice de gospodărie comunală

nr. 1402-XV din 24 octombrie 2002, statuează expres că persoanele fizice și juridice

care beneficiază de servicii publice de gospodărie comunală sânt obligate să achite

contravaloarea serviciilor prestate, conform facturilor primite, în termenul prevăzut

de contractul încheiat între operator și consumator.

2

La 05 septembrie 2022, Ivan Gaibu și Tatianei Gaibu, au declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de

respingere a acțiunii ca neîntemeiate.

În motivarea recursului au indicat că instanța de ape și prima instanță la

adoptarea soluțiilor au aplicat eronat normele de drept material, nu au aplicat legea

care urma a fi aplicată. La fel, au ignorat argumentul recurenților precum că acțiunea

este prescrisă, deoarece se solicită încasarea datoriei pentru perioada 2010-2019.

Au susținut că instanțele ierarhic inferioare au administrat probele în mod

arbitrar, iar erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților recurenților.

Au afirmat că instanțele ierarhic inferioare nu au argumentat calculul elementar

al datoriei pretinse a fi încasată din contul recurenților, deoarece calculul anexat nu

reflectă situația reală, având în vedere că plăți pentru serviciul respectiv au fost

efectuate de către recurenți, însă nu sunt reflectate corect în evidența contabilă a

intimatei, au fost prezentate copia bonurilor de plată care confirmă achitarea

serviciilor, însă nu au fost examinate de către instanță.

Consideră că hotărârea primei instanțe și decizia instanței de apel nu sunt

motivate, deoarece s-au limitat doare la argumentele intimatei, transcrierea

prevederilor legale cu trimiteri excesive la jurisprudența CEDO, mai puțin relevante

speței deduse judecății.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 21 iunie 2022

La 03 august 2022, decizia motivată a instanței de apel a fost expediată la

adresa poștală a recurenților Ivan Gaibu și Tatiana Gaibu, însă la materialele cauzei

lipsesc date care ar confirma recepționarea acesteia.

Astfel, recursul, declarat la data de 05 septembrie 2022, este în termen.

La 12 septembrie 2022, copia recursului a fost expediată în adresa intimatei

ACC nr. 55/133 cu înștiințarea despre depunerea referinței (f.d. 32, Vol. II).

Intimata nu și-a valorificat dreptul procedura respectiv și nu a depus referință

în termenul stabilit.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

3

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ivan Gaibu și Tatiana Gaibu, nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în cererea de recurs nu denotă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei

recurate.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că recursul exercitat asupra deciziilor instanțelor de apel

are caracter nedevolutiv și controlul judiciar se circumscrie doar asupra problemelor

de drept material și procedural, verificându-se în exclusivitate doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă.

Totodată, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursul

declarat de Ivan Gaibu și Tatiana Gaibu, asemenea aspecte nu se regăsesc.

4

Astfel, din considerentele menționate, Completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Ivan Gaibu și Tatiana Gaibu, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de Ivan Gaibu și Tatiana Gaibu, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Victor Burduh

Mariana Pitic

5