3ra-1051/22 — cu privire la anularea actelor administrative individuale defavorabile

3ra-1051/22 — cu privire la anularea actelor administrative individuale defavorabile (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-1051/2022

2-21087370-01-3ra-11102022

prima instanță: Judecătoria Criuleni, sediul central (jud: S. Caraman)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: G. Mîra, Gr. Dașchevici, A. Bostan)

Î N C H E I E R E

16 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Aliona Miron

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului depus de Eugeniu Chirița,

în cauza de contencios administrativ, inițiată la cererea de chemare în judecată

depusă de Eugeniu Chirița împotriva Primăriei orașului Criuleni privind anularea

actelor administrative individuale defavorabile,

împotriva deciziei din 12 iulie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul depus de Eugeniu Chirița și a fost menținută hotărârea din 22 decembrie

2021 a Judecătoriei Criuleni, sediul central,

c o n s t a t ă:

La 10 iunie 2021, Eugeniu Chirița a depus cerere de chemare în judecată, în

procedura contenciosului administrativ împotriva Primăriei orașului Criuleni privind

anularea actelor administrative individuale defavorabile.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că, în scopul executării titlului

executoriu din 28 ianuarie 2020 privind stabilirea hotarelor fixe ale terenului nr.

XXXXXXX, a fost întocmit actul de stabilire a hotarelor, actul de constatare pe teren,

planul geometric. Acest fapt a condus la modificarea hotarelor - modificare pe care o

consideră ilegală.

A menționat reclamantul că, având în vedere titlul de proprietate nr. XXXXXXX

și cererea lui din 13 aprilie 2021 prin care a solicitat ca în procesul stabilirii hotarelor

fixe să fie stabilit hotarul la momentul atribuirii terenului, pârâtul trebuia inițial să

stabilească hotarul stabilit la momentul atribuirii terenului, iar ulterior să stabilească

hotarele fixe. Fapt care nu a fost realizat, motiv pentru care reclamantul nu a semnat

actul de constatare pe teren și planul geometric.

A explicat reclamantul că hotarul stabilit contravine normelor urbanistice, fapt

confirmat prin planul schemă din 10 martie 2021 întocmit de S.R.L. „Geo-Mir

Company”, și anume că distanța de la casa până la hotar este de 1,99 m, contrară

normativelor care statuează că distanța urmează să fie nu mai mică de 3 m.

Prin urmare, a invocat că actul de stabilire a hotarelor conform posesiei de fapt

este ilegal și urmează a fi anulat, iar în acest sens la data de 19 mai 2021 a înaintat o

cerere prealabilă.

1

Ulterior, la 31 mai 2021 a depus o cererea prealabilă suplimentară prin care a

solicitat anularea actului de stabilire a hotarelor din 14 mai 2021, anularea actului de

constatare pe teren din 14 mai 2021, eliberarea actelor.

La 10 iunie 2021, reclamantul prin cerere a solicitat accesul la dosarul

administrativ, totodată a primit și răspunsul din data de 04 iunie 2021, emis la cererile

prealabile înaintate.

A menționat reclamantul că, prin răspunsul din 04 iunie 2021, cererile prealabile

au fost respinse pe motiv că acțiunile întreprinse sunt legale, actele nu au fost eliberate,

termenul de soluționare a cererii prealabile nu a fost respectat.

A solicitat instanței anularea actului de stabilire a hotarelor din 14 mai 2021,

anularea deciziei de soluționare a cererii prealabile din 04 iunie 2021, despăgubiri

morale în mărime de 50000 de lei și încasarea cheltuielilor de judecată.

Ulterior, la 15 decembrie 2021, reclamantul a înaintat o cerere de majorare a

cerințelor din acțiunea inițială, solicitând suplimentar și anularea actului de constatare

pe teren din 14 mai 2021.

Prin hotărârea din 22 decembrie 2021 a Judecătoriei Criuleni, sediul central,

acțiunea depusă de Eugeniu Chirița, a fost respinsă ca neîntemeiată. (f.d. 70)

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la data de 22 decembrie 2021, prin

intermediul poștei electronice, Eugeniu Chirița a depus apel nemotivat împotriva

hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea apelului, casarea integrală a hotărârii din

22 decembrie 2021 a Judecătoriei Criuleni, sediul central cu emiterea unei noi hotărâri

de admitere integrală a acțiunii.

La 24 februarie 2022, Judecătoria Criuleni, sediul central, a expediat pentru

notificare participanților la proces copia hotărârii motivate a primei instanțe (f.d.79),

care a fost recepționată de către apelantul Eugeniu Chirița la data de 01 martie 2022,

fapt confirmat prin avizul de recepție anexat la materialele cauzei (f.d.81), iar la 02

martie 2022, prin intermediul oficiului poștal (f.d.95) a depus motivarea apelului. (f.d.

87/88)

Astfel, instanța de apel întemeiat a considerat ca fiind în termen apelul depus de

Eugeniu Chirița împotriva hotărârii din 22 decembrie 2021 a Judecătoriei Criuleni,

sediul central.

Prin decizia din 12 iulie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

depus de Eugeniu Chirița și a fost menținută hotărârea din 22 decembrie 2021 a

Judecătoriei Criuleni, sediul central.

Pentru a decide astfel, instanța de apel analizând prevederile art.2, art.151, art. 19

ale Legii cadastrului bunurilor imobile nr. 1543-XIII din 25 februarie 1998, pct. pct.1,

2, 4, 5, 7, 28, 30, 31, 80, 83, 84, 94 ale Instrucțiunii cu privire la modul de executare a

lucrărilor cadastrale la nivel de teren, aprobată prin Ordinul directorului general al

Agenției Relații Funciare și Cadastru nr.70 din 4 august 2017, în coraport cu

circumstanțele faptice ale cauzei, a reținut că, potrivit titlului de autentificare a

dreptului deținătorului de teren, lui Chirița Eugeniu i-a fost repartizat în proprietate

comună, 1/3 din terenul cu nr. cadastral XXXXXXX, amplasat în intravilanul or.

XXXXXXX, str. XXXXXXX nr.XX. (f.d. 8)

În acest context, instanța de apel a menționat că prin hotărârea din 28 ianuarie

2020 Judecătoriei Criuleni, sediul central inter alia a fost obligată Primăria orașului

Criuleni să stabilească hotarele fixe a terenului nr.3101214078, amplasat în intravilanul

or. XXXXXX, str. XXXXXX nr.XX care aparține cu drept de proprietate comună lui

2

Eugeniu Chirița, Ludmila Chirița și Sergiu Chirița. (f.d. 32 din dosarul administrativ

anexat la cauză)

În consecință, instanța de apel a conchis că întru executarea hotărârii menționate,

Primăria or. Criuleni având acordul proprietarilor privind efectuarea lucrărilor (f.d.

10/11 din dosarul administrativ anexat la cauză), la data de 14 mai 2021 a întocmit

actul de stabilire a hotarelor și actul de constatare pe teren (f.d. 7/8 din dosarul

administrativ anexat la cauză).

La capitolul dat, instanța de apel a reținut că Primăria orașului Criuleni a avut

acordul și acceptul coproprietarilor, inclusiv a apelantului pentru a stabili hotarele

terenului la data de 14 mai 2021, deoarece prin acordul privind permisiunea efectuării

lucrărilor, Eugeniu Chirița și-a manifestat consimțământul ca comisia care efectuează

acțiuni de stabilire a hotarelor fixe în baza titlului executoriu să întreprindă toate

acțiunile necesare conform legii și a permis accesul pe proprietatea sa privată.(f.d.10

din dosarul administrativ anexat la cauză)

Prin urmare, instanța de apel a relevat că simplul argument al apelantului precum

că hotarul terenului urma a fi stabilit la momentul atribuirii acestuia, în anul 2001 nu

poate constitui temei de anulare a anularea actului de stabilire a hotarelor din 14 mai

2021 și a actului de constatare pe teren din aceeași dată. Or, controlul judecătoresc al

legalității actelor administrative, presupune apărarea drepturilor și intereselor legitime

ale cetățenilor, împotriva abuzurilor autorităților publice, în condițiile legii.

La caz, instanța de apel a conchis că concluzia primei instanței este una corectă

precum că, autoritatea pârâtă și-a exercitat dreptul în limitele legale prevăzute, conform

scopului acordat prin lege.

Pe cale de consecință, ținând cont de constatărilor detaliate supra vis-a-vis de

circumstanțele faptice ale cazului dedus judecării în ordine de apel, Completul

specializat al instanței de apel a concluzionat că, argumentele expuse de către Eugeniu

Chirița în cererea de apel sunt lipsite de substanță obiectivă, iar prima instanța - reieșind

din cumulul probelor administrate, a soluționat cauza sub toate aspectele de fapt și de

drept, în consecință hotărârea emisă fiind legală și întemeiată, în corespundere cu art.

130 din Codul de procedură civilă.

La 13 iulie 2022, prin intermediul poștei electronice, Eugeniu Chirița a depus

cerere de recurs nemotivat împotriva deciziei din 12 iulie 2022 a Curții de Apel

Chișinău, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel

cu emiterea unei noi decizii de admitere a acțiunii.

Ulterior, la 21 septembrie 2022, prin intermediul Direcției de evidență și

documentare procesuală a Curții Supreme de Justiție, iar la 08 noiembrie 2022, prin

intermediul poștei electronice, Eugeniu Chirița a depus motivarea recursului împotriva

deciziei din 12 iulie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel cu restituirea cauzei pentru examinare în

ordine de apel.

În susținerea recursului recurentul a indicat motivele în fapt și de drept invocate

pe parcursul examinării cauzei în prima instanță cât și în instanța de apel, suplimentar

invocându-se că decizia Curții de Apel Chișinău este neîntemeiată și ilegală, prin faptul

că au fost interpretate eronat normele legale și nu s-a aplicat legea ce urma a fi aplicată,

iar aceste erori procesuale constituie o încălcare gravă a dreptului recurentului la un

proces echitabil.

3

În conformitate cu art.244 alin.(1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Conform art. 245 alin.(1) și (2) din Codul administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă

legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme

de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se

depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de

apel.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 12 iulie

2022, în ședință publică. (f.d.113)

Totodată, din actele dosarului se atestă că, dispozitivul deciziei din 12 iulie 2022

a Curții de Apel Chișinău a fost notificat lui Eugeniu Chirița prin intermediul oficiului

poștal la data de 16 august 2022, fapt confirmat prin avizul de recepție anexat la

materialele cauzei. (f.d.126)

Decizia motivată a Curții de Apel Chișinău din 12 iulie 2022, a fost expediată

pentru notificare în adresa participanților la proces la 07 septembrie 2022, fapt

confirmat prin scrisoarea de însoțire a actului de dispoziție anexată la materialele

cauzei (f.d.124), însă la materialele cauzei lipsesc date care ar confirma notificarea

deciziei motivate a instanței de apel.

Prin urmare, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ menționează că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a depus

recursul nemotivat, cât și motivarea recursului în termenul prevăzut de art. 245 din

Codul administrativ.

La 06 octombrie 2022, Curtea Supremă de Justiție, în scopul asigurării unui

proces echitabil în ordine de recurs, a expediat pentru notificare în adresa Primăriei

orașului Criuleni, copia cererii de recurs depusă de Eugeniu Chirița, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

anexată la materialele dosarului. (f.d.136)

Deși, la 21 octombrie 2022, Primăria orașului Criuleni a recepționat copia

recursului, fapt confirmat prin avizul de recepție anexat la materialele cauzei (f.d.140

), aceasta nu și-a valorificat dreptul procedural respectiv și nu a depus referință, prin

care să-și expună opinia referitor la recursul depus de Eugeniu Chirița.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră cererea de recurs depusă de Eugeniu Chirița inadmisibilă, din următoarele

motive.

În conformitate cu art.246 alin.(1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin.(2) din art.246 din

Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la

literele a)- f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

4

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de

inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a

filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale

de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în

completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării

unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să

răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de apel

ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de

drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o

motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest

argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul

administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art.245 alin.(2) din

Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele

expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea

rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul

de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct.85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct.45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141,§39).

La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt,

5

pot fi conforme cu cerințele articolului 6§1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie

1991, §31, Seria A, nr.212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus

de Eugeniu Chirița.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Eugeniu Chirița, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca -Doneva

judecătorii Aliona Miron

Iurie Bejenaru

6