3ra-1036/22 — privind contestarea actului administrativ si obligarea de a furniza informatie

3ra-1036/22 — privind contestarea actului administrativ si obligarea de a furniza informatie (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-1036/2022

2-20108068-01-3ra-06102022

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud: V. Sîrbu)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: G. Mîra, A. Bostan, Gr. Dașchevici)

Î N C H E I E R E

16 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca Doneva

judecătorii Aliona Miron

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului depus de Valeriu Butescu,

în cauza de contencios administrativ, inițiată la cererea de chemare în judecată

depusă de Valeriu Butescu împotriva Direcției Generale-Locativ Comunală și Amenajare

a Primăriei municipiului Chișinău cu privire la contestarea actului administrativ și

obligarea de a furniza informația,

împotriva deciziei din 12 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul depus de Valeriu Butescu și a fost menținută hotărârea din 25 noiembrie

2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă:

La 01 septembrie 2020, Valeriu Butescu a depus cerere de chemare în judecată, în

procedura contenciosului administrativ împotriva Direcției Generale Locativ-Comunale

și Amenajare a Primăriei mun. Chișinău cu privire la anularea răspunsului și obligarea de

a furniza informația.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, Primarul General mun. Chișinău la 28

septembrie 2018 a emis dispoziția nr. 727d elaborată de Direcția Generală Locativ

Comunală, prin care se prevede trecerea gunoiștii de la intersecția străzilor Malina - Mică

și Constantin Vîrnav în curtea blocurilor de locuit nr. XX, XX,XX din strada XXXX

XXXX a municipiului Chișinău.

A menționat reclamantul că, proiectul dispoziției nu a fost acordat cu locuitorii

blocurilor sus numite și nici cu locuitorii altor blocuri de locuit din regiunea Malina-Mică

a orașului, care se folosesc de gunoiștea de la intersecție.

A notat reclamantul că, potrivit declarațiilor responsabililor de la Direcția Generală

Locativ Comunală și Amenajare a Primăriei mun. Chișinău, gunoiștea din curte va fi doar

pentru locuitorii din curte.

A invocat reclamantul că, aceasta este o încercare vădită de a duce locuitorii din curte

în eroare, deoarece reiese că de îndată ce gunoiștea va fi trecută în curte, locuitorii din

1

regiune care se foloseau de gunoiștea de la intersecție, vor fi lipsiți de posibilitatea

evacuării gunoiului. Or, în dispoziția nr. 727d nu se prevăd careva măsuri pentru

organizarea platformelor de acumulare a gunoiului pentru restul locuitorilor din regiunea

dată a orașului, iar responsabilii Direcției refuză de a răspunde unde vor duce gunoiul

ceilalți locuitori din regiune.

A subliniat reclamantul că, proiectul dispoziției nu a fost coordonat cu Centrul de

Sănătate Publică, nici cu Centrul de Protecție a Mediului, cu alte servicii specializate

descentralizate de Stat din regiunea administrativă.

A comunicat reclamantul că în urma nemulțumirii locuitorilor, responsabilii

Direcției Generale Locativ Comunale și Amenajare a Primăriei mun. Chișinău au

organizat două adunări a locatarilor din curte, cu scopul de a-i convinge să dea acordul

trecerii gunoiștii în curte, însă responsabilii au refuzat ori s-au eschivat de a răspunde la

nenumăratele întrebări apărute la locuitori.

A explicat reclamantul că, în urma faptului că locuitorii n-au primit răspuns la

întrebările ridicate, la 02 septembrie 2019, cu nr. 1488/19, au depus o petiție la Direcția

Generală Locativ Comunală și Amenajare a Primăriei mun. Chișinău, la care au anexat

lista cerințelor care urmau să fie luate în vedere, ca apoi să fie posibilă demararea discuției

de trecere a gunoiștii în curte.

A menționat reclamantul că, la 02 octombrie 2019, cu nr. 1488/19, conducerea

Direcției Generale Locativ Comunale și Amenajare a Primăriei mun. Chișinău a dat un

răspuns neadecvat, birocrat, fără vreo explicare la cerințele din listă și a întrebărilor

ridicate. Astfel, conducerea Direcției Generale Locativ Comunale și Amenajare a

Primăriei mun. Chișinău a încălcat dreptul locuitorilor din curte, dreptul său personal (sub

fereastra apartamentului căruia se prevede amplasarea gunoiștii), de a fi informat conform

prevederilor art.34 al Constituției.

A menționat reclamantul că nefiind de acord cu răspunsul nr. 1488/19 din 02

octombrie 2019, emis de Direcția Generală Locativ Comunală și Amenajare a Primăriei

mun. Chișinău, la 21 februarie 2020, cu nr. 471/20, a fost depusă cererea prealabilă în care

s-a indicat la întrebările de bază la care așa și nu s-a dat răspuns. Însă, cererea prealabilă

a rămas fără răspuns.

A mai notat reclamantul că, având în vedere faptul că, organele publice locale

insistau de a fi îndeplinite prevederile dispoziției nr. 727d, la data de 17 iulie 2020, cu nr.

471/1/20, a fost depusă cerere prealabilă repetată. Însă, iarăși la cererea prealabilă repetată

nu s-a dat.

Astfel, a considerat reclamantul că, prin refuzul de a furniza informația solicitată,

conducerea Direcției Generale Locativ Comunale și Amenajare a Primăriei mun. Chișinău

a încălcat brutal dreptul constituțional al locuitorilor curții, prevăzut de art. 34 din

Constituție, precum și prevederile Legii nr. 982 din 11 mai 2000 privind accesul la

informație, și anume art. art. 3 alin.(1), 4 alin. (1), 10 alin.(1) și (3), 11 alin.(1) lit.i), pct.

2) 4), 5), 9), lit. b), lit. c).

A mai invocat reclamantul că ținând cont de ilegalitățile comise de conducerea

Direcției Generale Locativ Comunale și Amenajare a Primăriei mun. Chișinău la

examinarea petițiilor, îi dau dreptul conform prevederilor art. 23 alin. (1) al Legii nr. 982

din 11 mai 2000 privind accesul la informație, de a se adresa în instanță de judecată, și de

2

a cere aplicarea sancțiunii asupra responsabilului vinovat, precum și repararea

prejudiciului.

A solicitat reclamantul Valeriu Butescu anularea răspunsului nr. 1488/19 din 02

octombrie 2019 eliberat de Direcția Generală Locativ Comunale și Amenajare a Primăriei

mun. Chișinău la petiția nr. 1488/19 din 02 septembrie 2019, obligarea conducerii

Direcției Generale Locativ Comunale și Amenajare a Primăriei mun. Chișinău asupra

necesității respectării prevederilor art. 10 alin .(1)-(3), art. 11 alin. (1) al Legii nr.982 din

11 mai 2000, să furnizeze informația solicitată de petiționar conform întrebărilor ridicate

în petiția nr. 1488/19 din 02 septembrie 2019 și în cererea prealabilă din 21 februarie 2020

cu nr. 471/20, conform prevederilor art. 24 al Legii nr. 982 din 11 mai.2000 și art. 35 al

Codului administrativ, să fie sancționată Direcției Generale Locativ Comunale și

Amenajare a Primăriei mun. Chișinău pentru constrângerea de informație și refuzul de a

da răspuns la petiții, precum și repararea prejudiciului moral în mărime de 50000 de lei.

Prin încheierea din 25 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, a fost

declarată inadmisibilă acțiunea reclamantului Valeriu Butescu cu privire la încasarea din

contul Direcției Generale Locativ Comunale și Amenajare a Primăriei mun. Chișinău în

beneficiul lui Valeriu Bunescu a sumei de 50000 de lei cu titlu de prejudiciu moral.

Prin hotărârea din 25 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

acțiunea depusă de Valeriu Butescu a fost respinsă ca neîntemeiată. (f.d. 66)

Dispozitivul hotărârii din 25 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani

a fost notificat lui Valeriu Bunescu la data de 08 decembrie 2021, fapt confirmat prin

avizul de recepție anexat la materialele cauzei. (f.d. 68)

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la data de 22 decembrie 2021, Valeriu

Butescu a depus apel nemotivat împotriva hotărârii și încheierii primei instanțe, solicitând

casarea integrală a hotărârii din 25 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani

cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

La 25 februarie 2022, Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani a expediat pentru

notificare participanților la proces copia hotărârii motivate a primei instanțe (f.d.83), care

a fost recepționată de către apelant la data de 16 martie 2022, fapt confirmat prin avizul

de recepție anexat la materialele cauzei (f.d.84), iar la 22 martie 2022 a depus motivarea

apelului. (f.d. 86//88)

Astfel, instanța de apel întemeiat a considerat ca fiind în termen apelul depus de

Valeriu Butescu împotriva hotărârii din 25 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani.

Prin decizia din 12 iulie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul depus

de Valeriu Butescu și a fost menținută hotărârea din 25 noiembrie 2021 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani.

Pentru a decide astfel, instanța de apel verificând legalitatea hotărârii contestate în

raport cu prevederile legale aplicabile la caz și criticile aduse în apel, a constatat justă

concluzia primei instanțe despre netemeinicia acțiunii reclamantului, soluția fondului

având la bază cumulul dovezilor administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, cărora le-a

fost dată aprecierea juridică cuvenită. Or, prima instanța a stabilit corect situația de fapt și

de drept în prezenta speță, a dat o apreciere obiectivă probelor administrate și a emis o

hotărâre întemeiată și legală care corespunde legislației în vigoare.

3

În contextul pretențiilor deduse judecării, instanța de apel a reținut obiectul

controlului judecătoresc constituie neexaminarea de către autoritatea publică a petiției

nr.1488/19 din 02 septembrie 2019 și cererii nr.471/20 din 21 februarie 2020.

La caz, instanța de apel a specificat faptul că, Valeriu Butescu este subiect de sesizare

în baza Legii cu privire la accesul la informație, având un drept constituțional de acces la

informație, iar autoritățile statului posesoare a informației vizate, în baza legii dețin

calitatea de furnizor al informației și au obligația de a asigura accesul solicitantului la

informația solicitată.

În acest sens, instanța de apel a reținut că, autorității publice, îi revine obligația de a

asigura accesul liber la informația posedată, însă exercitarea acestui drept urmând a fi

exercitată în limitele informației deținute și în limitele stabilite de lege pentru informația

cu caracter limitat.

Cu referire la prevederile art. 21 alin. (1), alin. (3) lit. lit. c), d), e), i) din Legea nr.

982 din 11 mai 2000 privind accesul la informație, instanța de apel a constatat indubitabil

că, pârâtul a răspuns în interiorul termenului prevăzut la art. 16 citat supra, or, potrivit

materialelor cauzei, prin răspunsul nr.Loc-1488/19 din 02 octombrie 2019 și răspunsul

din 24 august 2020, pârâtul s-a expus asupra petiției reclamantului din 02 septembrie 2019

și cererii din 21 februarie 2020.

În atare circumstanțe, instanța de apel a constatat că solicitarea formulată de către

Valeriu Butescu a fost examinată de către furnizorul de informații în termen legal, iar

răspunsul oferit de către autoritatea publică este unul deplin, concret și se referă nemijlocit

la obiectul cererii, prin urmare nu există o încălcare a dreptului acestuia la acces la

informație în condițiile în care a fost expediat răspuns, fiind respectate întru totul

prevederile Legii cu privire la accesul la informații.

În acest sens, instanța de apel relevă că dezacordul apelantului/reclamantului Valeriu

Butescu cu răspunsul primit la cererea privind accesul la informație, este unul declarativ,

or, Valeriu Butescu nu poate pretinde ca răspunsul la cerere sa să fie dat conform propriei

sale formulări sau într-un anumit sens, după dorința personală, iar stabilirea răspunsului

fiind atributul exclusiv al autorității publice competente.

În continuare, instanța de apel a ținut să menționeze că instanța de judecată, în

temeiul Legii, nu poate discuta conținutul răspunsului oferit la cererea privind accesul la

informație, deoarece solicitantul informației, nu poate să pretindă ca răspunsul la cerere

să fie dat conform propriei sale formulări sau într-un anumit sens, după dorința personală,

stabilirea răspunsului fiind atributul exclusiv al autorității publice competente și nu a

instanței de judecată.

Prin urmare, instanța de apel, a concluzionat că din moment ce furnizorul de

informații a acționat prompt în interiorul termenului prevăzut de Legea privind accesul la

informație în coroborare cu Codul administrativ și a satisfăcut cererea de acces la

informație, Direcției Generale-Locativ Comunale și Amenajare a Primăriei mun. Chișinău

nu poate fi imputată încălcarea dreptului de acces la informație, precum și obligarea de a

examina repetat aceiași cerere sau să dea răspuns solicitărilor lui Valeriu Butescu, în

conformitate cu dorința sa și propriilor solicitări.

De asemenea, instanța de apel a respins argumentele apelantului invocate în cererea

de apel precum și în cererea de chemare în judecată cu referire la faptul că Legea obligă

4

punerea informației necesare la dispoziția celor cointeresați, or, din coroborarea normelor

legale prevăzute la art. 6 alin. (1) și art. 11 al Legii privind accesul la informație nr. 982

din 11 mai 2000, se deduce că furnizorul de informații oficiale este obligat la cererea

solicitantului să pună la dispoziția acestuia toate informațiile aflate în posesia și la

dispoziția sa, cu excepție cele prevăzute la art. 7 și 8 din Legea citată.

La fel, instanța de apel a reținut a fi neîntemeiată pretenția lui Valeriu Butescu privind

sancționarea pârâtului/intimatului potrivit prevederilor art. 24 din Legea privind accesul

la informație. Or, potrivit art. 24 din Legea privind accesul la informație nr. 982 din 11

mai 2000, în funcție de gravitatea efectelor pe care le-a avut refuzul nelegitim al

funcționarului public, responsabil pentru furnizarea informațiilor oficiale, de a asigura

accesul la informația solicitată, instanța de judecată decide aplicarea unor sancțiuni în

conformitate cu legislația, repararea prejudiciului cauzat prin refuzul nelegitim de a

furniza informații sau prin alte acțiuni ce prejudiciază dreptul de acces la informații,

precum și satisfacerea neîntârziată a cererii solicitantului.

În acest context, instanța de apel a menționat că apelantul Valeriu Butescu a formulat

o pretenție cu caracter general, fără a specifica care din sancțiunile alternative prevăzute

la art. 24 din Legea menționată, urmează a fi aplicată în privința intimatului/pârâtului, iar

instanța din oficiu nu poate decide în privința aplicării unor sancțiuni.

Mai mult ca atât, instanța de apel a notat că art. 24 din Legea privind accesul la

informație nr. 982 din 11 mai 2000, prevede inter alia repararea prejudiciului cauzat prin

refuzul nelegitim de a furniza informații sau prin alte acțiuni ce prejudiciază dreptul de

acces la informații, iar în prezentul proces, Valeriu Butescu a formulat o pretenție separată

privind repararea prejudiciului moral.

În consecință, instanța de apel a conchis ca fiind neîntemeiată și pretenția lui Valeriu

Butescu privind repararea prejudiciului moral în sumă de 50000 de lei, fiind o pretenție

accesorie acțiunii prin care se solicită constatarea încălcării dreptului de acces la

informație.

Astfel, instanța de apel aplicând „teoria accessorium sequitur principale”, a

constatat că acțiunea, prin care s-a solicitat repararea prejudiciului se supune aceluiași

regim juridic ca și acțiunea de constatare a nulității răspunsului și constatării încălcării

dreptului de acces la informație, fiind o pretenție indisolubil legată de cea principală.

În acest sens, instanța de apel cu trimitere la prevederile art. 24 din Legea nr. 982 din

11 mai 2000 privind accesul la informație, art. art.1998 alin. (1), 2006 alin. (1) și (2), 2036

alin. (1), (2) și (4), 2037 din Codul civil, a menționat că rolul compensației prejudiciului

moral nu este unul punitiv sau vindicativ, urmând ca compensația atribuită să acorde

suficientă compensare suferințelor suportate de reclamant, fără a depăși această limită în

vederea preîntâmpinării unei îmbogățiri fără justă cauză a reclamantului, determinant fiind

și faptul că însăși constatarea încălcării dreptului ar putea fi apreciată ca fiind o

compensație a suferințelor suportate (cauza Amihalachioaie contra Moldovei).

Tot aici, instanța de apel a accentuat că pentru apariția răspunderii delictuale este

necesar un fapt juridic. Componența delictului civil include următoarele elemente

(condiții): prejudiciul, fapta ilicită, raportul cauzal dintre faptă și prejudiciu și vinovăția.

Acestea sunt condițiile generale necesare pentru antrenarea răspunderii delictuale. Lipsa

unei condiții, potrivit regulii generale, exclude răspunderea delictuală, cu excepția

5

cazurilor expres prevăzute de lege când răspunderea delictuală se poate angaja și în lipsa

unor condiții.

Astfel, dat fiind că argumentele apelantului sunt nefondate și combătute integral prin

concluziile relatate supra, în speță lipsind temeiuri legale pentru casarea hotărârii

contestate, instanța de apel a conchis că apelul depus de Valeriu Butescu este integral

nefondat și pasibil de a fi respins.

La 20 septembrie 2022, Valeriu Butescu a depus cerere de recurs împotriva deciziei

din 12 iulie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat admiterea recursului,

casarea deciziei instanței de apel cu emiterea unei noi decizii de admitere a acțiunii.

În susținerea recursului recurentul a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând-o ilegală și neîntemeiată, prin faptul că au fost încălcate și aplicate eronat

normele de drept material, nu au dat apreciere corespunzătoare probelor și argumentelor

expuse de către Valeriu Bunescu, iar aceste erori procesuale constituie o încălcare gravă

a dreptului recurentului la un proces echitabil.

În conformitate cu art.244 alin.(1) din Codul administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Conform art. 245 alin.(1) și (2) din Codul administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă

legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme

de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se

depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 12 iulie 2022, în ședință

publică (f.d.116), însă la materialele cauzei lipsesc date care ar confirma notificarea

dispozitivului deciziei instanței de apel.

Totodată, din actele dosarului se atestă că, decizia motivată din 12 iulie 2022 a Curții

de Apel Chișinău a fost notificată recurentului prin intermediul poștei electronice în data

de 06 septembrie 2022, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică anexat la

materialele cauzei (f.d. 23/24, Vol.II).

Prin urmare, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ menționează că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a depus

recursul la data de 20 septembrie 2022, în termenul prevăzut de art. 245 din Codul

administrativ.

La 07 octombrie 2022, Curtea Supremă de Justiție, în scopul asigurării unui proces

echitabil în ordine de recurs, prin intermediul poștei electronice, a expediat pentru

notificare în adresa Direcției Generale-Locativ Comunale și Amenajare a Primăriei mun.

Chișinău, copia cererii de recurs depusă de Valeriu Butescu, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică

anexat la materialele dosarului. (f.d.14/1/142)

Însă, până la data examinării admisibilități recursului, Direcția Generală-Locativ

Comunală și Amenajare a Primăriei mun. Chișinău nu a făcut uz de dreptul procedural de

a depune referință referitor la argumentele recursului.

6

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră cererea

de recurs depusă de Valeriu Butescu inadmisibilă, din următoarele motive.

În conformitate cu art.246 alin.(1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin.(2) din art.246 din Codul

administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele

a)- f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului,

în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să însușească în

condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil

bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de

inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra

cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de

consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul

de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării

unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne

deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de apel ca primă

instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o

motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument

rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul administrativ

și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art.245 alin.(2) din Codul

administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se

referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului

și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul

rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special în

asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios

administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de

admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit,

7

pct.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.230]. Acesta este în special cazul condițiilor

de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din

partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, pct.85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte

decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct.45). Curtea a

mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut

cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports

1996-1, p.141,§39).

La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6§1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991,

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de

Valeriu Butescu.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Valeriu Butescu, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca -Doneva

judecătorii Aliona Miron

Iurie Bejenaru

8