3ra-1062/22 — anularea actului administrativ, achitarea diferentei de salariu, încasarea cheltuielior de judecata

3ra-1062/22 — anularea actului administrativ, achitarea diferentei de salariu, încasarea cheltuielior de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra – 926/22

2-21086841-01-3ra-12102022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud. I. Barbacaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinăi (jud. A. Minciuna, E. Palanciuc, V. Negru)

Î N C H E I E R E

16 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de Viorel Damian, prin

intermediul avocatului Eugeniu Musteață,

în cauza de contencios administrativ la acțiunea înaintată de Viorel Damian

împotriva Ministerului Apărării, terț Vitalie Popov privind anularea actului

administrativ, achitarea diferenței de salariu, încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 13 iulie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La originea cauzei se află acțiunea inițiată la 9 iunie 2021 de către avocatul

Musteață Eugeniu în interesele lui Viorel Damian împotriva Ministerului Apărării

privind anularea ordinului nr. 064 din 15 aprilie 2021 al Ministerului Apărării,

prin care Viorel Damian a fost eliberat din funcția deținută și numit în funcția de

Șef Secție administrativ-militară (L.D.P. Călărași) Centru militar teritorial

Ungheni. A mai fost solicitată anularea ordinului nr.76 din 22 aprilie 2021 al

comandantului Centrului militar teritorial Edineț, prin care Viorel Damian a fost

exclus din tabelul nominal al centrului militar de la toate categoriile de drepturi și

s-a considerat ca fiind predată funcția și gestiunea; anularea răspunsului

Ministerului Apărării nr. 11/640 din 2 iunie 2021 la cererea prealabilă din 4 mai

2021; încasarea de la Ministerul Apărării în beneficiul reclamantului a diferenței

de salariu dintre funcția de Șef Secție administrativ-militară (L.D.P. Călărași)

Centru militar teritorial Ungheni și funcția de comandant al Centrului militar

teritorial Edineț; încasarea de la Ministerul Apărării, în beneficiul reclamantului,

a prejudiciului moral nu mai mic de un salariu; încasarea de la Ministerul Apărării

în beneficiul reclamantului a cheltuielilor de judecată suportate în legătură cu

judecarea cauzei (f. d. 3-5).

1

În motivarea acțiunii a invocat că, la data de 20 aprilie 2021, reclamantului

i-a fost adus la cunoștință conținutul ordinului nr. 064 din 15 aprilie 2021 al

Ministerului Apărării, prin care reclamantul a fost eliberat din funcția deținută și

numit în funcția de „Șef Secție administrativ-militară (L.D.P. Călărași) Centru

militar teritorial Ungheni”.

În consecință, prin ordinul nr. 76 din 22 aprilie 2021 al comandantului

Centrului militar teritorial Edineț, Viorel Damian a fost exclus din tabelul nominal

al centrului militar de la toate categoriile de drepturi.

Nefiind de acord cu respectivele ordine, la data de 4 mai 2021, s-a adresat cu

o cerere prealabilă, prin care a solicitat anularea ordinului nr. 064 din 15 aprilie

2021 al Ministerului Apărării, și anularea ordinului nr. 76 din 22 aprilie 2021 al

comandantului Centrului militar teritorial Edineț.

Prin răspunsul nr. 11/640 din 2 iunie 2021 al Ministerului Apărării, au fost

respinse pretențiile înaintate prin cererea prealabilă, pe motiv că nu s-ar fi

constatat temeiuri de nulitate a actelor administrative adoptate.

Având în vedere faptul că reclamantul nu a fost de acord cu ordinele

contestate și cu răspunsul primit la cererea prealabilă, în temeiul prevederilor art.

20, art. 189 alin. (l) și art. 206 alin. (l) lit. a) ale Codului administrativ, a înaintat

prezenta acțiune.

Reieșind din prevederile ordinului nr. 064 din 15 aprilie 2021 al Ministerului

Apărării, reclamantul a fost eliberat din funcția deținută și numit în funcție

inferioară „la necesitate de serviciu”, circumstanță care cade sub incidența

prevederilor pct. 53 al Regulamentului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.

941/2006, care statuează că „Numirea militarului într-o funcție inferioară se

efectuează, cu acordul acestuia: a) la necesitate de serviciu”.

În aceste circumstanțe, prin prisma prevederilor art. 31 și art. 118 din Codul

administrativ, angajatorul urma să motiveze în ce a constat necesitatea de serviciu

ca reclamantului să i se propună o funcție inferioară.

În pofida acestor circumstanțe, pe de o parte, angajatorul nu a motivat

necesitatea propunerii unei funcții inferioare, iar pe de altă parte, a viciat

consimțământul reclamantului la numirea în funcția propusă.

Mai mult ca atât, având în vedere faptul că reclamantul a fost numit în funcția

inferioară prin eliberare, circumstanțele cauzei cad sub incidența prevederilor art.

85 alin. (4) al Codului muncii, care statuează că timp de 7 zile calendaristice de la

data depunerii cererii de demisie, salariatul are dreptul să-și retragă cererea sau să

depună o nouă cerere, prin care să o anuleze pe prima. În acest caz, angajatorul

este în drept să-1 elibereze pe salariat numai dacă, până la retragerea (anularea)

cererii depuse, a fost încheiat un contract individual de muncă cu un alt salariat în

condițiile prezentului cod.

Comunică reprezentantul reclamantului că, de la data depunerii raportului

privind anularea raportului de a fi numit în altă funcție, procedeu care presupune

eliberarea de la locul de muncă prin eliberarea din funcție și excluderea din tabelul

nominal al militarilor, nici până la data de azi nu a fost numită o altă persoană.

Prin urmare, angajatorul nu avea nici un temei real de a refuza în satisfacerea

raportului înregistrat cu nr. 313 din 16 aprilie 2021 de anulare a raportului

înregistrat cu nr. 2923 din 13 aprilie 2021.

2

Subsidiar, afirmă că ordinul nr. 064 din 15 aprilie 2021 al Ministerului

Apărării a fost emis contrar competenței, iar odată ce ordinul nr. 76 din 22 aprilie

2021 al comandantului Centrului militar teritorial Edineț a fost emis drept

consecință a ordinului nr. 064 din 15 aprilie 2021 al Ministerului Apărării,

consideră că odată cu recunoașterea nulității ordinului nr. 064 din 15 aprilie 2021

al Ministerului Apărării, urmează a fi anulat și ordinul nr. 76 din 22 aprilie 2021

al comandantului Centrului militar teritorial Edineț, ca fiind unul subsecvent și

direct condiționat de existența ordinului nr. 064 din 15 aprilie 2021 al Ministerului

Apărării.

Pe cale de consecință, în temeiul art. 90 alin. (l) al Codului muncii, odată ce

funcția de Șef Secție administrativ-militară (L.D.P. Călărași) Centru militar

teritorial Ungheni este inferioară, inclusiv după grila de salarizare, în raport cu

funcția de comandant al Centrului militar teritorial Edineț, consideră că pe toată

absența forțată de la muncă urmează a fi încasată diferențe de salariu dintre aceste

două functii.

În final, în temeiul art. 20, art. 189, art. 208 alin. (l), art. 211, art. 212, art.

214, 216, art. 221, art. 224 alin. (l) lit. a) ale Codului administrativ, solicită partea

reclamantă admiterea acțiunii în totalitate.

Prin hotărârea din 8 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Râșcani,

a fost admisă partial acțiunea și s-a anulat ordinul nr. 064 din 15 aprilie 2021 al

Ministerului Apărării referitor la efectiv, prin care colonelul Viorel Damian

Mihail, comandant Centrul militar teritorial Edineț, a fost eliberat din funcția

deținută și numit în funcția de Șef Secție administrativ-militară (L.D.P. Călărași)

Centrul militar teritorial Ungheni.

S-a anulat, de asemenea, Ordinul nr. 076 din 22 aprilie 2021 al

comandantului Centrului militar teritorial Edineț, prin care Viorel Damian a fost

exclus din tabelul nominal al centrului militar de la toate categoriile de drepturi,

precum și Decizia exprimată prin răspunsul nr. 11/640 din 2 iunie 2021, emisă de

către Ministerului Apărării, adoptată în procedura prealabilă.

S-a obligat Ministerul Apărării să emită actul administrativ individual cu

privire la calcularea și respectiv achitarea, în beneficiul lui Viorel Damian, a

diferenței de salariu dintre funcția de Șef Secție administrativ-militară (L.D.P.

Călărași) Centrul militar teritorial Ungheni și funcția de comandant al Centrului

militar teritorial Edineț, începând cu 15 aprilie 2021 până la data pronunțării

hotărârii judecătorești, 8 noiembrie 2021. În rest, acțiunea s-a respins ca fiind

neîntemeiată (f. d. 34, 40-45).

La data de 12 noiembrie 2021, cu respectarea termenului prevăzut de art. 232

alin. (1) Cod administrativ, Ministerul Apărării a declarat apel nemotivat

împotriva hotărârii instanței de fond, iar la 3 ianuarie 2022, cu respectarea

termenului prevăzut de art. 232 alin. (2) Cod administrativ, a fost prezentată

motivarea apelului.

Prin decizia din 13 iulie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis cererea

de apel înaintată de Ministerul Apărării. S-a casat integral hotărârea din 8

noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Râșcani și s-a emis o nouă decizie

prin care s-a respins ca neîntemeiată acțiunea înaintată de Viorel Damian

3

împotriva Ministerului Apărării, terț Vitalie Popov privind anularea actului

administrativ, achitarea diferenței de salariu, încasarea cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel, prin prisma normelor de

drept material ce reglementează raportul juridic litigios, în raport cu

circumstanțele cauzei, a reținut ca fiind neîntemeiată soluția primei instanțe

referitoare la temeinicia acțiunii, având în vedere că, la caz, sunt aplicabile

prevederile pct. 115 din Regulamentul cu privire la modul de îndeplinire a

serviciului militar în Forțele Armate, aprobat prin Hotărîrea de Guvern nr. 941 din

17 august 2006, care prevede că programarea concediilor anuale obligatorii pentru

anul următor se aprobă, respectiv, de către conducătorul structurii militare sau de

către comandantul (șeful) unității militare, ținîndu-se cont atât de dorința

militarilor, cât și de asigurarea menținerii stării permanente de pregătire pentru

luptă a unităților militare. Dreptul de a acorda concedii îl are conducătorul

structurii militare sau comandantul (șeful) unității militare, în funcție de

competență. În cazuri excepționale, dacă plecarea militarului în concediu în anul

curent ar putea periclita realizarea sarcinilor ce stau în fața unității militare

(subdiviziunii) sau dacă există alte cauze obiective, se admite trecerea pe anul

următor a concediilor neutilizate de militar pe parcursul anului, prin decizia

conducătorului structurii militare.

Astfel, instanța de apel a reținut că, la 14 aprilie 2021, a fost aprobată

Hotărârea Guvernului nr. 46 „cu privire la rezultatele încorporării în serviciul

militar în octombrie 2020 - ianuarie 2021 și încorporarea în serviciul militar în

aprilie - iulie 2021”. Astfel, în conformitate cu prevederile pct. 2 și ale Anexei nr.

2 (poziția 8) din Hotărârea Guvernului nr. 46/2021, Secției administrativ- militare

(L.D.P. Călărași) Centrul militar teritorial Ungheni i-a fost stabilită sarcina de

încorporare în Forțele Armate în lunile aprilie - iulie 2021 a 33 de recruți pentru

serviciul militar în termen.

Respectiv, reieșind din necesitatea asigurării executării sarcinilor ce au fost

puse în fața Secției administrativ-militare (L.D.P. Călărași) Centrul militar

teritorial Ungheni, Ministrul Apărării a decis numirea în funcția de șef Secției

administrativ-militare (L.D.P. Călărași) Centrul militar teritorial Ungheni a

colonelului Viorel Damian. Iar posibilitatea acordării concediului urma a fi

examinată odată cu încheierea perioadei de încorporare în serviciul militar în

termen.

Instanța de control judiciar a statuat că concluziile primei instanțe s-au

bazat pe o interpretare eronată a circumstanțelor cauzei și cadrului legal aferent

emiterii Ordinului Ministerului Apărării nr. 064 din 15 aprilie 2021.

Or, conform art. 31 din Codul administrativ, actele administrative

individuale și operațiunile administrative scrise trebuie să fie motivate.

Potrivit art. 118 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, motivarea este

operațiunea administrativă prin care se expun considerentele care justifică

emiterea unui act administrativ individual. În motivare se indică temeiurile

esențiale de drept și de fapt pe care le-a luat în considerare autoritatea publică

pentru decizia sa. Din motivarea deciziilor discreționare trebuie să poată fi

recunoscute și punctele de vedere din care autoritatea publică a reieșit la

exercitarea dreptului discreționar. Motivarea trebuie să se refere și la argumentele

4

expuse în cadrul audierii. Motivarea completă a unui act administrativ individual

cuprinde: a) motivarea în drept – temeiul legal pentru emiterea actului

administrativ, inclusiv formele procedurale obligatorii pe care se bazează actul;

b) motivarea în fapt – oportunitatea emiterii actului administrativ, inclusiv modul

de exercitare a dreptului discreționar, dacă este cazul; c) în cazul actelor

administrative defavorabile – o descriere succintă a procedurii administrative care

a stat la baza emiterii actului: investigații, probe, audieri, opinii ale participanților

contrare conținutului final al actului etc.

Iar alin. (4) lit. a) al articolului respectiv prevede că motivarea nu este

obligatorie în cazul în care: a) autoritatea publică admite o petiție în totalitate fără

ca prin decizia de soluționare a ei să fie afectate drepturile sau interesele legitime

ale altor persoane.

Raportând normele citate la circumstanțele cauzei, instanța de apel a

concluzionat că raportul personal al intimatului Viorel Damian Mihail de numire

într-o funcție inferioară adresată Ministerului Apărării a fost admis integral prin

emiterea Ordinului nr. 067 din 15 aprilie 2021 al Ministerului Apărării, iar

motivarea acestui act administrativ individual solicitat expres, catalogat incipient

ca favorabil, nu a fost obligatorie. În consecință, Ordinul nr. 064 din 15 aprilie

2021 a fost emis de către Ministerul Apărării în conformitate cu legislația în

vigoare, iar careva temeiuri ce ar duce la anularea acestuia nu au fost constatate.

Celelalte cerințe au fost respinse dept subsecvente.

La 16 iulie 2022, Viorel Damian, prin intermediul avocatului Eugeniu

Musteață, a depus recurs nemotivat împotriva deciziei din 13 iulie 2022 a Curții

de Apel Chișinău, solicitând casarea integrală a deciziei instanței de apel, cu

emiterea deciziei prin care să fie menținută hotărârea instanței de fond.

La 10 octombrie 2022, recurentul a depus, prin intermediul poștei

electronice, motivarea recursului, indicând asupra aplicării eronate a normelor de

drept material de către instanța de apel.

Recurentul consideră că instanța de apel a interpretat eronat prevederile pct.

53 din Regulamentul cu privire la modul de îndeplinire aserviciului militar în

Forțele Armate, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 941 din 17 august 2006 și

nu a aplicat prevederile art. 31 și art. 118 din Codul administrativ. De asemenea,

instanța de control judiciar nu ar fi aplicat prevederile art. 119 ale Codului

administrativ și, contrar art. 6 CEDO, a emis o hotărâre nemotivată.

În opinia recurentului, instanța de apel eronat a reținut prevederile pct. 115

și eronat a interpretat prevederile pct. 53 din Regulament, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 941 din 17 august 2006. Mai mult ca atât, în contextul în care

numirea într-o funcție inferioară este condiționată de acordul militarului, iar

militarul și-a exprimat acordul să fie numit de la data finalizării concediului,

indiferent de faptul dacă conducătorul a decis să nu acorde concediul anual, acesta

nu putea schimba data de la care militarul și-a exprimat acordul. Prin urmare,

consimțământul militarului a fost viciat sub aspect temporal dar și sub aspect

material, deoarece acesta a dorit să beneficieze de un concediu din funcția

superioară, reieșind dintr-un salariu mai mare.

În drept, a invocat dispozițiile art. 244-247, 248 alin. (1) lit.c) al Codului

administrativ, art. 432 alin. (1), (2) lit. a), b) și c) și alin. (4) Cod procedură civilă.

5

A solicitat recurentul casarea deciziei din 13 iulie 2022 a Curții de Apel

Chișinău și pronunțarea unei noi decizii, prin care hotărârea din 8 noiembrie 2021

a Judecătoriei Chișinău sediul Râșcani, să fie lăsată în vigoare.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanță de fond, precum și deciziile instanței de apel, pot fi contestate cu

recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se

depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului

se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea

deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs,

motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 13 iulie 2022,

dispozitivul fiind notificat reprezentantului recurentului la 14 iulie 2022, fapt ce

se confirmă prin extrasul electronic anexat la materialele dosarului (f.d. 105).

Decizia motivată a instanței de apel a fost comunicată reprezentantului

recurentului la 6 octombrie 2022, fapt ce se confirmă la fel prin extrasul din poșta

electronică anexat la dosar (f. d. 109).

Astfel, cererea de recurs depusă la 16 iulie 2022 și motivarea recursului

depusă la 10 octombrie 2022 sunt în termen.

La 14 octombrie 2022, în adresa intimatului a fost expediată copia recursului,

cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței.

Astfel, prin referința depusă la 3 noiembrie 2022, Ministerul Apărării a

solicitat instanței dispunerea inadmisibilității recursului și menținerea deciziei

instanței de apel și a hotărârii instanței de fond.

Examinând temeiurile invocate de recurent, în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul ca fiind inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar, în acord cu alin.

(2) din art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în

cazurile enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate, ci urmează să însușească, în condițiile Codului

administrativ, exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe

temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv

al temeiurilor de inadmisibilitate și, în același timp, oferă un drept exclusiv al

instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare

suficient de serioasă și care, pe cale de consecință, nu pot însuși un eventual succes

rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

6

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ reține că Codul administrativ dezvoltă nu doar

caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,

hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și

invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ notează că, pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ, și anume din sintagma

„motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ. În

consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului

și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea

recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței

judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea

uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel,

motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont, pentru a trece filtrul de

admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO, în jurisprudența sa constantă, statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este

în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși

natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că

modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând

de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul

instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19

februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței

CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care

implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele

articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A,

nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

declara inadmisibil recursul depus de Viorel Damian, prin intermediul avocatului

Eugeniu Musteață.

7

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Viorel Damian, prin intermediul avocatului Eugeniu

Musteață, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

8