3ra-926/22 — anularea actului administrativ individual defavorabil

3ra-926/22 — anularea actului administrativ individual defavorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra – 926/22

2-21107937-01-3ra-13092022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud. I. Barbacaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinăi (jud. Gh. Mâra, A. Bostan, Gr. Dașchevici)

Î N C H E I E R E

9 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de Societatea cu Răspundere

Limitată „Eveser”, prin intermediul avocatului Grigore Postovanu,

în cauza de contencios administrativ la acțiunea înaintată de Societatea cu

Răspundere Limitată „Eveser” împotriva Serviciului Vamal și a Biroului Vamal

Nord privind anularea actului administrativ individual defavorabil,

împotriva deciziei din 21 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La originea cauzei se află acțiunea înaintată la 20 iulie 2021 de către

Societatea cu Răspundere Limitată „Eveser” împotriva Serviciului Vamal și

Biroului Vamal Nord privind anularea actului de inspecție din 31 mai 2021 al

Biroului Vamal Nord și a deciziei Serviciului Vamal nr. 28/11-9516 din 5 iulie

2021.

În motivarea acțiunii a invocat că, la data de 31 mai 2021, reclamanta, prin

intermediul brokerului DEN BROKER Societate cu Răspundere Limitată, a

înaintat spre vămuire mijlocul de transport FORD Transit, 2011 a.f, cod vin

XXXXXXXXXXXXXXX.

Conform prevederilor alin. (1) art. 7 din Legea nr. 1380 - (1), valoarea în

vamă a mărfii anunțată de declarant și datele suplimentare referitoare la ea trebuie

să fie veridice și confirmate prin acte.

Astfel, brokerul vamal a prezentat de la bun început toate actele care

dovedesc cert valoarea bunului vizat, fiind anexate la declarația nr. BRK3549299

din 31 mai 2021.

În opinia reclamantei, din actele prezente la procedura de vămuire este

vizibilă cert toată calea pe care a parcurs-o bunul vizat, fiind elucidabilă valoarea

1

acestuia, starea, datele tehnice, caracteristica, ceea ce nu a fost luat în calcul de

către inspectorul vamal.

Mijlocul de transport a fost achiziționat de către Societatea cu Răspundere

Limitată „Eveser” de pe platforma Adesa Europe NV, bun cumpărat la licitație,

iar din materialele anexate se vede cert prețul de cumpărare, și nu poate fi

nicidecum un caz de subestimare. Mai mult, valoarea bunului a fost cert stabilită

la suma de 2975 euro, formată din însăși valoarea mijlocului de transport de 2700

euro și taxe suplimentare pentru licitație de 150 euro și 125 euro, în total 2975

euro, mijloace bănești care au fost transferate de către Societatea cu Răspundere

Limitată „Eveser” conform facturii 5290825 din 6 mai 2021, fapt confirmat și prin

ordinul de plată nr. 26 din 11 mai 2021, prin care au fost transferate mijloace

bănești în sumă de 2975 euro, anume pentru acest mijloc de transport.

Drept urmare, conform declarației primare nr. YK12880257 din 31 mai

2021, obligațiunile vamale ale Societății cu Răspundere Limitată „Eveser” erau în

sumă de 20302,74 lei, valoare pe care o consideră absolut echitabilă și justă, ca

ulterior să fie mărită valoarea mijlocului de transport de la 76671,95 lei la

162994,92 lei, cu circa 86322,97 lei, ceea ce nu poate suporta nici o critică, având

în vedere faptul că toate actele/dovezile valorii au fost prezentate de la bun

început, cu stabilirea unei obligații vamale de 43161,86 lei, formându-se astfel o

supraplată de 22859,12 lei.

Respectiv, conform actelor anexate, se vede cert valoarea mijlocului de

transport și motivul acestui cost mai mic decât a altor bunuri similare, defectele

pe care le are mijlocul de transport nemijlocit fiind cu mențiune „nondrivable” cu

motor defect, astfel în asemenea circumstanțe nu există niciun raționament ca

Societatea cu Răspundere Limitată „Eveser” să cumpere acest bun la un preț mai

mare.

Din materialele existente pe cauză, se demonstrează că Societatea cu

Răspundere Limitată „Eveser” a calculat corect valoarea mărfii în vamă, evaluând

în baza valorii tranzacției cu marfa respectivă, în conformitate cu prevederile art.

11 al Legii cu privire la tariful vamal, referitoare la determinarea valorii în vamă

a mijlocului de transport introdus în conformitate cu tranzacțiile de comerț

exterior. Având baza valorică și în baza prețului efectiv plătit exportatorului, a

inclus în valoarea în vamă a bunului introdus și cheltuielile privind transportarea

bunului până la locul de intrare în teritoriul vamal al Republicii Moldova,

confirmând documentar valoarea în vamă.

În opinia reclamantei, Biroul vamal nu a avut careva temei juridic să

determine valoarea mărfii în vamă utilizând metoda de calcul nr. 6 prevăzută de

art. 11 din Legea cu privire la tariful vamal, or, Biroul vamal ar fi fost în drept să

determine valoarea în vamă a mărfii prin metoda de rezervă doar în cazul în care

valoarea în vamă a mărfii nu putea fi determinată de către declarant prin aplicarea

consecutivă a metodelor specificate la articolele 11,12, 13, 15 și 16 sau autoritatea

vamală consideră cu temei că aceste metode nu pot fi utilizate.

Reieșind din prevederile art. 288-289 Cod vamal, la data de 2 iunie 2021, a

înaintat o contestație asupra actului de inspecție a BV Nord din 31 mai 2021,

contestația cu toate anexele fiind expediate în 2 exemplare, unul spre BV Nord cu

titlu de informare și unul spre organul ierarhic superior Serviciul Vamal pentru

2

examinare, fiind recepționate actele conform înscrisului de pe avizul de recepție

DS5202089975AR la data de 4 iunie 2021.

La 9 iulie 2021, Cabinetul Avocatului „Grigore Postovanu” a recepționat

decizia Serviciul Vamal privind legalitatea actului vamal din 31 mai 2021 a BV

Nord, pe care a atacat-o pe cale judecătorească, în conformitate cu prevederile

art. 2941 alin. (10) și (11) Cod Vamal.

Solicită reclamanta anularea deciziei nr. 28/11-9516 din 5 iulie 2021 a

Serviciului Vamal și a actului de inspecție din 31 mai 2021 al Biroului Vamal

Nord.

Prin hotărârea din 30 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Râșcani,

a fost respinsă acțiunea de contencios administrativ depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „Eveser” împotriva Serviciului Vamal și Biroului Vamal

Nord (vol. I, f. d. 181).

La data de 2 decembrie 2021, cu respectarea termenului prevăzut la art. 232

alin. (1) Cod administrativ, Societatea cu Răspundere Limitată „Eveser”, a declarat

apel nemotivat, iar la 12 ianuarie 2021, cu respectarea termenului prevăzut la art.

232 alin. (2) Cod administrativ, apel motivat împotriva hotărârii din 30 noiembrie

2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Râșcani, solicitând casarea integrală a

hotărârii, cu emiterea unei noi decizii privind admiterea acțiunii.

Prin decizia din 21 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de avocatul Postovanu Grigore, în interesele apelantei Societatea cu

Răspundere Limitată „Eveser”.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel, prin prisma normelor de

drept material ce reglementează raportul juridic litigios, în raport cu

circumstanțele cauzei, a reținut ca fiind întemeiată soluția primei instanțe

referitoare la netemeinicia acțiunii, având în vedere că, la caz, sunt aplicabile

prevederile pct. 9 al Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă

a mărfurilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 974 din 15 august 2016, care

indică că, în cazul în care organul vamal are suspiciuni întemeiate că valoarea de

tranzacție declarată reprezintă cuantumul total plătit sau de plătit astfel cum se

menționează în art. 11 alin. (1) din Legea cu privire la tariful vamal, se solicită

declarantului să furnizeze informații suplimentare, în conformitate cu pct. 27

alineatul (5) și pct. 29 alineatul (2). În cazul în care, după primirea informațiilor

suplimentare sau în absența unui răspuns, suspiciunile nu sunt eliminate, organul

vamal poate decide că valoarea în vamă nu poate fi determinată, în conformitate

cu art. 11 alin. (1) din Legea cu privire la tariful vamal. Decizia luată de către

organul vamal se comunică în scris, sub rezerva dispozițiilor art. 7 alin. (4) din

Legea cu privire la tariful vamal. Dezacordul cu privire la decizia organului vamal

nu scutește declarantul de obligativitatea conformării la cerințele stabilite. În

sensul prezentului punct, “suspiciuni întemeiate” pot fi considerate: 1)

neconcordanțe sau nereguli constatate în documentele și/sau informațiile

prezentate pentru vămuirea mărfurilor; 2) identificarea riscurilor gestionate de

către Serviciul Vamal.

Instanța de apel a mai stabilit că declarantul a modificat metoda de

determinare a valorii în vamă a mărfii din metoda I „Metoda de evaluare în baza

3

valorii tranzacției cu marfa respectivă ori în baza prețului efectiv plătit sau care

urmează să fie plătit”, în metoda VI „Metoda de rezervă”.

Or, conform Ordinului Serviciului Vamal nr. 346-O din 24 decembrie 2009

(Monitorul Oficial nr. 197-200/876 din 31 decembrie 2009), referitor la aprobarea

Normelor tehnice privind imprimarea, utilizarea și completarea declarației vamale

în detaliu, se indică expres care rubrici din declarația vamală sunt rezervate

completării declarantului sau reprezentantului acestuia, fiind astfel indicată

inclusiv rubrica 43 care conform Ordinului menționat Rubrica 43 – „METODA

DE EVALUARE” - se înscrie un cod aferent numărului metodei de evaluare a

mărfurilor utilizate pentru determinarea valorii în vamă - din Legea nr.1380-XIII

din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal.

Totodată, la caz se atestă că, la rubrica 43 din declarația vamală, este

indicată metoda de evaluare cu cifra „6”, care potrivit prevederilor art. 10 din

Lege, (1), reprezintă f) metoda de rezervă.

Curtea de Apel a stabilit că Societatea cu Răspundere Limitată „Eveser” în

calitate de declarant, în sensul prevederilor Regulamentului aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 974 din 15 august 2016, a operat desinestătător

modificările necesare în declarația vamală nr. 117018278, prin aplicarea metodei

a 6-a de rezervă, care a fost acceptată de organul vamal și a achitat drepturile de

import (f. d. 24).

Raportând normele citate la circumstanțele cauzei, instanța de apel a

constatat că Biroul vamal Nord a respectat toate cerințele legale și a emis actul

administrativ în conformitate cu legislația vamală în vigoare, a exercitat dreptul

discreționar și respectiv nu a adus atingere activității Societății cu Răspundere

Limitată „Eveser” stabilite de Codul administrativ.

La 22 iunie 2022, Societatea cu Răspundere Limitată „Eveser”, prin

intermediul avocatului Grigore Postovanu, a depus recurs nemotivat împotriva

deciziei din 21 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat casarea

integrală a deciziei instanței de apel, cu emiterea deciziei prin care să fie admisă

acțiunea astfel cum a fost formulată sau restituirea cauzei instanței de apel.

La 2 octombrie 2022, recurentul a depus, prin intermediul poștei electronice,

motivarea recursului, indicând asupra aplicării eronate a normelor de drept

material de către instanța de apel.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanță de fond, precum și deciziile instanței de apel, pot fi contestate cu

recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se

depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului

se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea

deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs,

motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 21 iunie 2022,

dispozitivul fiind notificat recurentei la 24 iunie 2022, fapt ce se confirmă prin

extrasul electronic anexat la materialele dosarului (f.d. 54, vol. II). Decizia

motivată a instanței de apel a fost comunicată recurentei la 7 septembrie 2022,

4

fapt ce se confirmă la fel prin extrasul din poșta electronică anexat la dosar (f. d.

55, vol. II).

Astfel, cererea de recurs depusă la 22 iunie 2022 și motivarea recursului

depusă la 3 octombrie 2022 sunt în termen.

La 3 octombrie 2022, în adresa intimaților a fost expediată copia recursului,

cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței.

Astfel, prin referința depusă la 20 octombrie 2022, Serviciul Vamal și Biroul

Vamal Nord au solicitat instanței dispunerea inadmisibilității recursului și

menținerea deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond.

Examinând temeiurile invocate de recurentă, în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul ca fiind inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar, în acord cu alin.

(2) din art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în

cazurile enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate, ci urmează să însușească, în condițiile Codului

administrativ, exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe

temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv

al temeiurilor de inadmisibilitate și, în același timp, oferă un drept exclusiv al

instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare

suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes

rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ reține că Codul administrativ dezvoltă nu doar

caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,

hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și

invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ notează că, pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ, și anume din sintagma

„motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ. În

consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului

și filtrului de admisibilitate.

5

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea

recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței

judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea

uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel,

motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont, pentru a trece filtrul de

admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO, în jurisprudența sa constantă, statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este

în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși

natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că

modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând

de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul

instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19

februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței

CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care

implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele

articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A,

nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

declara inadmisibil recursul depus de Societatea cu Răspundere Limitată „Eveser”,

prin intermediul avocatului Grigore Postovanu.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Societatea cu Răspundere Limitată „Eveser”, prin

intermediul avocatului Grigore Postovanu, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

6