2ra-450/22 — incasarea platilor salariale pentru orele suplimentare de munca

2ra-450/22 — incasarea platilor salariale pentru orele suplimentare de munca (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-450/2022

2-21017651-01-2ra-07042022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (I. Țonov)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (N. Budăi, V. Mihaila, Iu. Cotruță)

D E C I Z I E

02 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Civil Comercial și de Contencios Administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

În componență:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecători Galina Stratulat

Dumitru Mardari

Nicolae Craiu

Victor Burduh

examinând recursul declarat de Biroul Migrație și Azil al Ministerului

Afacerilor Interne al Republicii Moldova,

în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Oleg

Fedoruța împotriva Biroului Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor Interne al

Republicii Moldova cu privire la încasarea plăților salariale și a penalității de

întîrziere,

împotriva deciziei din 11 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 03 februarie 2021, Oleg Fedoruța a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Biroului Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii

Moldova cu privire la achitarea plății pentru orele suplimentare de muncă în sumă

de 42 167,66 de lei, a penalității în mărime de 3% pentru fiecare zi de întârziere

calculată pînă la data de 29 decembrie 2020 în sumă de 103 682,66 de lei.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 16 martie 2012 a fost angajat

în cadrul Biroului de Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii

Moldova, în calitate de specialist principal al secției invitații și vize a Direcției

imigrare și repatriere, unde a activat pînă la data de 16 aprilie 2019, cu un program

de lucru de la ora 08:00 pînă la 17:00.

Potrivit certificatului Seria DM-EM-4 nr. 025303, este recunoscut invalid de

gradul I, fapt pentru care beneficia de dreptul de a munci 6 ore pe zi, deoarece

regimul de activitate al instituției constituia 5 zile pe săptămână.

Reclamantul a susținut că urma să activeze de la ora 08:00 pînă la ora 15:00 cu

o oră pentru pauza de masă, însă angajatorul nu i-a stabilit un program de lucru în

conformitate cu legislația în realitate a activat de la ora 08:00 pînă la ora 17:00 cu o

ora pentru masă de la 12:00 pînă la 13:00, astfel a prestat muncă suplimentară de 2

1

ore zilnic.

Reclamantul a menționat că nu a fost remunerat potrivit normelor legale,

salariul pe care l-a primit corespunde unui salariu minim de funcție, însă angajatorul

urma să-l salarizeze potrivit normelor salariului pentru persoane cu dezabilității.

Pentru ultimii trei ani de activitate, a primit un salariu pentru munca prestată de

8 ore zilnic, însă în realitate aceasta corespunde pentru 6 ore conform legislației

stabilite pentru persoanele cu dezabilității. De aici rezultă neplata salariului pentru

orele extra de activitate conform actelor normative, în sumă de 42 167,66 de lei, care

solicită a fi încasată de la angajator.

De asemenea, a relatat că, pentru neachitarea în termen a diferenței la salariu

se impune o penalitate ce constituie suma de 103 682,66 de lei, care de asemenea

urmează a fi încasată de la pârât.

La 16 decembrie 2020 a expediat în adresa pârâtului cerere prealabilă, însă

angajatorul a respins cerințele înaintate.

Prin hotărârea din 02 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a

respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Oleg

Fedoruța împotriva Biroului Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor Interne al

Republicii Moldova cu privire la încasarea plăților salariale și a penalității de

întârziere.

Prin decizia din 11 noiembrie 2021a Curții de Apel Chișinău, s-a admis cererea

de apel depusă de avocatul Vitalie Malai în interesele apelantului Oleg Fedoruța, s-

a casat hotărârea din 02 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și s-a

emis o hotărîre nouă prin care a fost admisă parțial acțiunea.

S-a încasat din contul Biroului Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor

Interne al Republicii Moldova în beneficiul lui Oleg Fedoruța diferența la plățile

salariale în sumă de 42 167,66 de lei.

S-a respins ca neîntemeiată pretenția privind încasarea penalității de întârziere

în sumă de 103 682,66 de lei.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că, potrivit copiei

certificatului de expertiză medicală a vitalității din 17 octombrie 2000, Oleg

Fedoruța este persoană care are o reducere a vitalității și este invalid din copilărie,

fără termen, încadrat în gradul unu.

Astfel, conform art. 96 din Codul muncii, angajatul Oleg Fedoruța având

dezabilități accentuate urma să activeze cu o durată redusă a timpului de muncă de

30 de ore pe săptămână, fără diminuarea drepturilor salariale și a altor drepturi

prevăzute de legislația în vigoare.

Potrivit tabelului de pontaj și fișelor postului, Oleg Fedoruța a activat în cadrul

Biroului Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova

conform programului integral de lucru, câte 8 ore pe zi, nefiind stabilit pentru el un

program de lucru corespunzător legii.

Prin urmare, reieșind din faptul că în cadrul examinării cauzei s-a dovedit cu

certitudine că salariatul Oleg Fedoruța nu a beneficiat de un program redus de muncă

și a activat cu o durată deplină a timpului de muncă de 8 ore pe zi, instanța de apel

a considerat necesar de a încasa de la Biroul Migrație și Azil al Ministerului

Afacerilor Interne al Republicii Moldova în beneficiul lui Oleg Fedoruța salariul

pentru orele suplimentare de muncă, conform calculului prezentat în mărime de 42

167,66 de lei.

Referitor la cerința de încasare a penalității de întârziere în mărime de 0,3% din

2

salariul neachitat, instanța de apel a reținut că la momentul angajării în serviciu Oleg

Fedoruța nu a prezentat informația despre gradul său de dezabilitate și deoarece

angajatorul nu a cunoscut despre gradul de dezabilitate a angajatului Oleg Fedoruța,

cerința cu privire la achitarea penalității de întârziere urmează a fi respinsă ca

neîntemeiată.

La 24 februarie 2022, Biroul Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor Interne

al Republicii Moldova a declarat recurs împotriva deciziei din 11 noiembrie 2021 a

Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei

contestate, cu remiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel.

În motivarea recursului Biroul Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor

Interne și-a manifestat dezacordul cu soluția instanției de apel, menționând că

instanța de apel a interpretat în mod eronat legea, iar decizia a fost pronunțată cu

încălcarea competenței jurisdicționale, deoarece refuzul Biroului Migrație și Azil în

achitarea muncii suplimentare reprezintă un act administrativ prin prisma art. 10 din

Codul administrativ.

Referitor la fondul litigiului, recurentul a invocat că, la 28 noiembrie 2011 în

vederea încadrării în serviciul public în cadrul Biroului Migrație și Azil, Oleg

Feduruța a depus cerere privind participarea la concursul de ocupare a funcției

publice vacante de specialist superior al Secției invitații și vize a Direcției imigrare

și repatriere a Biroului Migrație și Azil, prezentând concomitent și adeverința

medicală nr. 384 din 29.11.2011, eliberată de IMSP CS Ghindești prin care acestuia

i s-a permis aptitudinea profesională.

În urma desfășurării concursului pentru ocuparea funcției publice vacante

intimatul Oleg Fedoruța a fost declarat învingător al concursului, iar prin ordinul

MAI nr. 101 EF din 16 martie 2012 a fost numit în funcția de specialist principal al

Secției invitații și vize a Direcției imigrare și repatriere a Biroului Migrație și Azil

al MAI.

Recurentul susține că, până la emiterea ordinului Oleg Feduruța a mai prezentat

certificatul nr. 56 din 05.03.2012 eliberat de Policlinica MAI, conform căruia era apt

pentru muncă (fiind recomandată doar excluderea supraefortului fizic și schimburile

de noapte) și extrasul medical de la domiciliu eliberat de Centrul Medical de Familie

Florești. Alte acte medicale care atestă gradul de dizabilitate sau inaptitudinea de

muncă la momentul încadrării în serviciul public, nici pe parcursul activității în

cadrul Biroului Migrație și Azil, intimatul nu a prezentat.

Despre faptul deținerii gradului de dizabilitate angajatorul a fost informat abia

după încetarea raportului de serviciu la 13 aprilie 2019, prin înaintarea cererii

prealabile nr. F-533/20 din 16 decembrie 2020 privind plata orelor suplimentare și

penalităților.

Prin urmare, recurentul consideră că intimatul intenționat a tăinuit faptul că

deținea gradul I de invaliditate (gradul sever de dizabilitate) or, în cazul prezentării

certificatului Seria DM-EM-4 nr. 025303 care confirma că era inapt de muncă și

necesita ajutor permanent, ar fi făcut imposibilă încadrarea în serviciul public în

cadrul Biroului Migrație și Azil. Faptul dat se confirmă și prin explicațiile acestuia

date în cadrul ședinței de judecată a instanței de fond și anume că la angajare în

muncă nu a prezentat angajatorului certificatul despre invaliditate deoarece cineva

la ajutat și a prezentat alte certificate medicale pentru a ascunde concluzia că este

inapt de muncă, își dorea să fie angajat în serviciu, niciodată nu a cerut angajatorului

să-i fie stabilit un regim cu o durată redusă a timpului de muncă.

3

Recurentul a invocat că nu poate fi imputat angajatorului faptul încălcării

dreptului intimatului la durata redusă a timpului de muncă. Or, acesta intenționat a

tăinuit faptul că este inapt pentru muncă în vederea obținerii funcției publice și a

unui venit garantat.

La 07 aprilie 2022 și respectiv la 29 aprilie 2022, Curtea Supremă de Justiție a

expediat în adresa intimatului copia cererii de recurs depusă de Biroul Migrație și

Azil al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, cu înștiințarea despre

posibilitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

anexată la materialele dosarului (f.d. 80, 84, vol. II).

La 23 mai 2022, Oleg Fedoruța, reprezentat de avocatul Vitalie Malai a depus

referință prin care și-a exprimat dezacordul cu cererea de recurs și a solicitat

declararea inadmisibilă a recursului, cu menținerea deciziei din 11 noiembrie 2021

a Curții de Apel Chișinău. Suplimentar, a invocat că recurentul nu a demonstrat la

judecarea cauzei că a respectat prevederile art. 157 din Codul muncii, astfel că

instanța de apel corect a dispus încasarea plăților salariale.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs menționează

că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 11 noiembrie 2021.

La 13 ianuarie 2022, prin intermediul poștei electronice, Curtea de Apel

Chișinău a expediat în adresa participanților la proces decizia motivată (f.d. 50,

vol.II).

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Recursul a fost declarat la 24 februarie 2022 astfel, se constată că recurentul s-

a conformat prevederilor legale și a declarat recursul împotriva deciziei instanței de

apel în termenul stabilit de lege.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Prin încheierea din 22 iunie 2022 a Curții Supreme de Justiție a fost considerat

admisibil recursul declarat de către Biroul Migrațiune și Azil al Ministerului

Afacerilor Interne al Republicii Moldova, împotriva deciziei din 11 noiembrie 2021

a Curții de Apel Chișinău, și transmis Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție pentru a fi examinat în fond.

În conformitate cu art. 441 din Codul de procedură civilă, în cazul în care

recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul

recursului.

În corespundere cu art. 444 din Codul de procedură civilă, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători

decide asupra oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților

acestora pentru a se pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în

cererea de recurs.

4

Astfel, Colegiul lărgit a decis inoportună invitarea acestora, întrucât

argumentele expuse în cererea de recurs și referință au fost formulate cu suficientă

precizie pentru a permite instanței verificarea legalității hotărârii atacate.

Verificând argumentele invocate în cererea de recurs pe baza materialelor din

dosar, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat și urmează a fi respins,

menținerea deciziei instanței de apel, din următoarele considerente.

În temeiul art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină

decizia instanței de apel și, după caz, hotărîrea primei instanțe, precum și încheierile

atacate cu recurs;

În conformitate cu art. 130 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă, instanța

judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea

multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar

în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege. Fiecare probă se

apreciază de instanță privitor la pertinența, admisibilitatea, veridicitatea ei, iar toate

probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă și suficiența pentru

soluționarea cauzei.

Art. 355 alin. (1) lit. a) din Codul muncii stipulează că, cererea privind

soluționarea litigiului individual de muncă se depune în instanța de judecată în

termen de 3 luni de la data cînd salariatul a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea

dreptului său.

Din materialele cauzei s-a constatat că prin cererea de chemare în judecată Oleg

Fedoruța a solicitat încasarea din contul Biroului Migrație și Azil al Ministerului

Afacerilor Interne al Republicii Moldova a sumei de 42 167,66 de lei cu titlu de

salariu pentru orele suplimentare de muncă, încasarea penalității în mărime de 3%

pentru fiecare zi de întârziere calculată pînă la data de 29 decembrie 2020 în sumă

de 103 682,66 de lei.

Fiind investită cu judecarea cauzei în fond, Judecătoria Chișinău, sediul Centru

prin hotărârea pronunțată la 02 martie 2021 a concluzionat în privința netemeiniciei

acțiunii, dispunând respingerea integrală.

Judecând apelul declarat de avocatul Vitalie Malai în interesele apelantului

Oleg Fedoruța, instanța de apel a considerat neîntemeiată hotărârea primei instanțe,

fapt care a determinat admiterea apelului declarat, casarea hotărârii din 02 martie

2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și emiterea unei hotărâri noi de admitere

parțială a acțiunii, prin care s-a încasat din contul Biroului Migrație și Azil al

Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova în beneficiul lui Oleg

Fedoruța diferența la plățile salariale în sumă de 42 167,66 de lei. S-a respins ca

neîntemeiată pretenția privind încasarea penalității de întârziere în sumă de 103

682,66 de lei.

Instanța de recurs relevă că soluția dată de instanța de apel este corectă și

motivată, cu pronunțarea asupra tuturor aspectelor juridice și trimitere la probele

administrate, cât și prevederile legale aplicabile la caz.

În contextul pretenției deduse judecării, privind încasarea sumei de 42 167,66

5

de lei cu titlu de salariu pentru orele suplimentare de muncă, Colegiul lărgit reține

că în baza ordinului Ministerului Afacerilor Interne nr. 101EF din 16 martie 2012

Oleg Fedoruța a fost angajat în cadrul Biroului de Migrație și Azil al Ministerului

Afacerilor Interne al Republicii Moldova, în calitate de specialist principal al secției

invitații și vize a Direcției imigrare și repatriere, pe un termen de probă de 6 luni

(f.d.114, vol. I).

Prin ordinul Biroului de Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor Interne

nr.16ef din 13 aprilie 2019 a fost acceptată cererea de demisie depusă de Oleg

Fedoruța la 12 aprilie 2019, fiind încetate raporturile de serviciu prin demisie

(f.d.116, vol. I).

Tot din actele cauzei rezultă că, începând cu 16 martie 2012 pînă la 13 aprilie

2019, Oleg Fedoruța a activat în cadrul Biroului de Migrațiune și Azil cu o durată

deplină a timpului de muncă.

Potrivit copiei certificatului de expertiză medicală a vitalității seria DM-EM-4

nr. 025303 din 17 octombrie 2000 rezultă că Oleg Fedoruța are reducere a vitalității,

fiind invalid din copilărie, fără termen, încadrat în gradul unu (f.d.5, vol. I).

Sub acest aspect, prezintă relevanță prevederile art. 96 alin. (1), (4) din Codul

muncii, care stipulează că pentru anumite categorii de salariați, în funcție de vîrstă,

de starea sănătății, de condițiile de muncă și de alte circumstanțe, în conformitate cu

legislația în vigoare și contractul individual de muncă, se stabilește durata redusă a

timpului de muncă.

Pentru persoanele cu dizabilități severe și accentuate (dacă aceștia nu

beneficiază de înlesniri mai mari) se stabilește o durată redusă a timpului de muncă

de 30 de ore pe săptămînă, fără diminuarea drepturilor salariale și a altor drepturi

prevăzute de legislația în vigoare.

În urma analizei circumstanțelor de fapt și de drept, instanța de apel corect au

concluzionat ca fiind întemeiată solicitarea lui Oleg Fedoruța privind încasarea din

contul Biroului de Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor Interne salariu pentru

orele suplimentare de muncă, conform calculului prezentat în mărime de 42 167,66

lei, având în vedere că s-a constatat faptul că salariatul Oleg Fedoruța nu a beneficiat

de un program redus de muncă, activând după un program cu o durată deplină a

timpului de muncă de 8 ore pe zi.

Cât privește decizia instanței de apel în partea respingerii pretenției privind

încasarea penalității în mărime de 3% pentru fiecare zi de întârziere calculată pînă

la data de 29 decembrie 2020 în sumă de 103 682,66 de lei, Colegiul consideră

inoportun de a se expune, deoarece în această parte decizia instanței de apel nu a fost

contestată.

Conform art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără

a administra noi dovezi.

Totodată, instanța de recurs va respinge argumentul recurentului precum că

judecarea cauzei a avut loc cu încălcarea competenței jurisdicționale, deoarece

refuzul Biroului Migrație și Azil în achitarea muncii suplimentare reprezintă un act

administrativ prin prisma art. 10 din Codul administrativ.

Prin urmare, argumentele invocate de către recurent în recurs nu pot constitui

temei de admitere a recursului, deoarece acestea se combat cu cele invocate mai sus

și se axează asupra circumstanțelor, care au fost constatate și elucidate pe deplin de

6

către instanța de apel, având la bază cumulul de probe apreciate cu respectarea

normelor de drept procedural și susținute de normele de drept material.

Față de cele ce preced, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul și a

menține decizia instanței de apel.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), (3) din Codul de procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție,

d e c i d e :

Se respinge recursul declarat de Biroul Migrație și Azil al Ministerului

Afacerilor Interne al Republicii Moldova.

Se menține decizia din 11 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, în cauza

civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Oleg Fedoruța împotriva

Biroului Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova

cu privire la încasarea plăților salariale și a penalității de întîrziere.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

judecători Galina Stratulat

Dumitru Mardari

Nicolae Craiu

Victor Burduh

7