2ra-1073/22 — anularea ordinelor, restabilirea in functia detinuta anterior, incasarea salariului si a prejudiciului moral

Dosarul nr. 2ra-1073/2022

2-20011400-01-2ra-05082022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (S. Dimitriu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (N. Budăi, I. Dutca, D. Băbălău)

Î N C H E I E R E

02 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecători Galina Stratulat

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Sorina Botezatu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Botezatu Sorina

împotriva IMSP Institutul de Neurologie și Neurochirurgie „Diomid Gherman” cu

privire la anularea ordinelor de sancționare disciplinară, de concediere, restabilirea

la locul de muncă deținut anterior concedierii, încasarea salariului pentru perioada

absenței forțate de la locul de muncă, a penalității pentru neplata în termen în ziua

eliberării din funcție și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 05 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 27 ianuarie 2020, Botezatu Sorina a depus cerere de chemare în judecată

împotriva IMSP Institutul de Neurologie și Neurochirurgie „Diomid Gherman” cu

privire la anularea ordinelor de sancționare și restabilirea în funcție.

În motivarea acțiunii a menționat că, în luna iulie 2016, a promovat concursul

pentru funcția de șef de Secție Statistică, Informatică și Tehnologii Informaționale

la Institutul de Neurologie și Neurochirurgie, fiind încheiat contractul individual de

muncă nr. 317 din 08 iulie 2016, pe durată nedeterminată, în calitate de medic-șef

de Secție Informatică și Statistică Medicală la Institutul de Neurologie și

Neurochirurgie.

La data de 17 mai 2018, a fost informată prin ordinul intern nr. 55 din 17 mai

2018 că conform ordinului nr. 45 din data de 02 mai 2018, se pun în aplicație statele

de personal care prevăd reorganizarea Secției Monitorizare, Evaluare și Integrare a

Serviciilor Medicale prin includerea Secției Informatică și Statistică Medicală în

componența sa și reprofilarea funcției de medic-șef a Secției Informatică și Statistică

Medicală în funcția de medic statistician.

A indicat faptul că, despre situația creată s-a consultat cu Iu. Melentiev, șeful

Sindicatului Institutului de Neurologie și Neurochirurgie „Diomid Gherman”, care

a fost de acord în privința neregulilor depistate în Statele de personal și a menționat

1

că personal s-a adresat secției juridice al Ministerului Sănătății Muncii și Protecției

Sociale pentru clarificări.

A comunicat faptul că, pe parcursul activității sale în calitate de șef de secție,

au fost depistate multe greșeli și probleme despre care directorul G. Zapuhlîh și

vicedirectorul O. Misic au fost informați verbal și în scris prin nenumărate demersuri

și rapoarte de audit, înregistrate în cancelarie, fapt care i-a deranjat mult, însă măsuri

nu au fost luate, problemele și neajunsurile depistate nefiind rezolvate.

Activitatea sa a fost apreciată de către vice-ministrul Oleg Crăciun în raportul

anual pentru anul 2016 și de Boris Gîlca, secretar general de stat al Ministerului

Sănătății Muncii și Protecției Sociale în raportul anual pentru 2017. A activat în

această funcție până la 01 noiembrie 2018, când a fost pusă în situația de a alege să

fie transferată în funcția de medic statistician sau medic-auditor în domeniul calității

medicale sau să fie concediată. Astfel, la data de 01 noiembrie 2018 a semnat

Acordul suplimentar nr. 01 la Contractul individual de muncă nr. 317 din 08 iulie

transferul în funcția de medic auditor în domeniul calității medicale.

Reieșind din faptul că, s-a opus ilegalităților admise de administrația

Institutului de Neurologie și Neurochirurgie „Diomid Gherman”, ultima a creat o

atmosferă de presiune permanentă asupra sa, dorind cu orice preț eliberarea sa din

funcția deținută.

A relatat că, situația s-a acutizat în toamna anului 2019, atunci când a depus

mai multe plângeri în adresa organelor de resort, printre care la 25 septembrie 2019

la Inspectoratul de Stat al Muncii, la 06 august 2019 la Direcția de Poliție mun.

Chișinău, Ministerul Sănătății și Protecției Sociale. În toamna anului 2019 s-a

intensificat persecutarea sa ilegală și neîntemeiată. Reclamanta și-a consolidat

argumentele pe dispozițiile art. art. 206, 208, 209, 210 din Codul muncii.

Adițional a precizat că, la data de 28 octombrie 2019 a fost emis ordinul nr. 142

de către Institutul de Neurologie și Neurochirurgie „Diomid Gherman” pe care îl

contestă așa cum nu conține temeiurile de fapt pentru care a fost emis. Trimiterea la

întârzierile pretinse nu se concretizează, la ce dată, oră și unde ar fi întârziat.

Ordinul contestat face trimitere la ședința Comitetului de etică al IMSP

Institutului de Neurologie și Neurochirurgie „Diomid Gherman” din 22 octombrie

2019, care nu reprezintă o comisie privind ancheta de serviciu la caz și nu face

referire la persoana sa, întrucât în partea dispozitivă a procesului-verbal al ședinței

Comitetului de etică se indică: „A recomanda administrației INN aplicarea dnei S.

Botezat a sancțiunii disciplinare conform Codului muncii și Contractului Colectiv

de muncă...”, evidențiind că, se numește Botezatu Sorina, potrivit datelor din

buletinul de identitate și care se regăsesc și în Contractul individual de muncă, iar

persoana „Dnei S. Botezat”, nu cunoaște cine este și la cine se referă. Sancțiunea

disciplinară sub formă de mustrare prevăzută prin ordinul nr. 142 din 28 octombrie

2019 este întemeiată pe sancționarea dreptului său de a prezenta sau nu prezenta

explicații. În acest sens, și-a întemeiat argumentele pe dispozițiile art. 208 alin. (1)

din Codul muncii.

A semnalizat că legislația muncii nu presupune sancționarea pentru faptul

neprezentării explicației, fapt care constituie un abuz din partea angajatorului și o

lipsă de motivare a hotărârii acestuia. Mai mult, nu s-au solicitat explicații din partea

sa și a aflat despre acest fapt doar după aplicarea sancțiunii disciplinare. A arătat că,

o încălcare flagrantă este regăsită la pct. 2 din ordinul nr. 142 din 28 octombrie 2019,

2

care prevede dreptul de a contesta ordinul în termen de 30 de zile, făcând referire la

art. 210 alin. (1) lit. b), (3) din Codul muncii, coroborat cu art. 355 alin. (1). O altă

încălcare la emiterea ordinului este că s-a emis peste mai mult de o lună din

momentul constatării, contrar prevederilor art. 209 alin. (1) din Codul muncii,

întrucât prin așa-numitele acte de constatare și note informative s-ar fi constatat

întârzierea sa la serviciu la data de 03 septembrie 2019 și 18 septembrie 2019, pe

când sancțiunea a fost aplicată la 28 octombrie 2019.

A menționat că, deși nu a fost înștiințată despre o careva anchetă de serviciu,

angajatorul a încălcat prevederile art. 208 alin. (1) din Codul muncii, întrucât a

constatat presupusul refuz de a prezenta explicații la 19 septembrie 2019 pentru

presupusa faptă din 18 septembrie 2019, adică nerespectând termenul de 5 zile

lucrătoare chiar de la momentul presupusei fapte.

La 14 ianuarie 2020, a fost anunțată despre concedierea sa, fără a se aduce la

cunoștință, care sunt motivele celei mai grave sancțiuni pentru un salariat. S-a adus

la cunoștință doar ordinul nr. 05-c din 14 ianuarie 2020, prin care angajatorul a

dispus concedierea sa din funcția de medic auditor în domeniul calității medicale.

Citind ordinul nr. 05-c din 14 ianuarie 2020, a constatat că drept temei este indicată

o oarecare încălcare repetată a obligațiunilor de muncă. Acest fapt contravine

prevederilor art. 210 din Codul muncii, nefiind indicate temeiurilor de fapt, care

potrivit legii trebuie să se regăsească în orice ordin de sancționare disciplinară,

inclusiv în cel de concediere. La solicitările sale de a explica în ce constă încălcarea

repetată a obligațiunilor de muncă, nu a primit nici un răspuns, fapt care confirmă

că este o răfuială din partea angajatorului.

A comunicat că nu a încălcat obligațiile de muncă și nu s-a adus la cunoștință

despre care faptă repetată este vorba, nu s-a solicitat nici o explicație, pur și simplu

s-a înmânat ordinul în cauză și atât.

Consideră ordinul nr. 05-c din 14 ianuarie 2020, drept unul ilegal și

neîntemeiat, întrucât nu este prevăzut expres termenul în care sancțiunea poate fi

contestată, deși potrivit art. 210 alin. (1) lit. b) din Codul muncii, în ordinul de

sancționare trebuie indicat termenul în care sancțiunea poate fi contestată, iar potrivit

art. 210 alin. (3) din Codul muncii, ordinul (dispoziția, decizia, hotărîrea) de

sancționare poate fi contestat de salariat în instanța de judecată în condițiile art.355.

Nemotivate sunt prevederile ordinelor contestate or, potrivit contractului individual

de muncă este prevăzut și negociat cu salariatul regimul de muncă de 7 ore pe zi,

cinci ore pe săptămână, fără a fi specificată ora exactă a începerii muncii.

Reclamantul și-a fundamentat poziția pe prevederile art. art. 329, 332, 89, 90 din

Codul muncii.

Prin hotărârea din 25 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a

fost admisă parțial cererea de chemare în judecată a Sorinei Botezatu împotriva

IMSP Institutul de Neurologie și Neurochirurgie „Diomid Gherman”.

A fost anulat ordinul nr. 142 din 28.10.2019 „Cu privire la aplicarea sancțiunii

disciplinare medicului auditor în domeniul calității medicale Sorina Botezatu”,

precum și ordinul nr. 05-c din 14.01.2020 „Cu privire la concedierea dnei Sorina

Botezatu”, emise de IMSP Institutul de Neurologie și Neurochirurgie „Diomid

Gherman” - ca fiind contrare legii.

A fost restabilită Botezatu Sorina în funcția deținută anterior concedierii - de

medic auditor în domeniul calității medicale în cadrul IMSP Institutul de Neurologie

și Neurochirurgie „Diomid Gherman”.

3

A fost încasat din contul IMSP Institutul de Neurologie și Neurochirurgie

„Diomid Gherman” în beneficiul Sorinei Botezatu, suma de 140 823,98 de lei, cu

titlu de salariu pentru perioada absenței forțate de la locul de muncă (perioada

14.01.2019 - 16.11.2021), suma de 546,98 de lei cu titlu de penalitate pentru neplata

în termen în ziua eliberării din funcție a salariului restant, suma de 10 000 de lei cu

titlu de prejudiciu moral și suma de 4 000 de lei cu titlu de cheltuieli de asistență

juridică, în total suma de 155 370, 96 de lei.

În rest, acțiunea s-a respins ca fiind neîntemeiată.

A fost luat act de scutirea legală a părților de la plata taxei de stat.

Prin decizia din 05 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, au fost respinse cererile

de apel declarate de Institutul de Neurologie și Neurochirurgie „Diomid Gherman”

și de către Botezatu Sorina, cu menținerea hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru din 25 noiembrie 2021.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că prima instanța a determinat

corect raportul juridic dedus judecății, circumstanțele importante pentru soluționarea

cauzei au fost stabilite și elucidate pe deplin, hotărârea fiind legală și întemeiată.

La 20 iulie 2022, Sorina Botezatu a declarat recurs împotriva deciziei instanței

de apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel

în partea respingerii apelului declarat de Sorina Botezatu și în partea menținerii

hotărârii primei instanțe. Totodată, casarea hotărârii primei instanțe în partea

încasării prejudiciului moral în sumă de 10 000 de lei, cu pronunțarea unei hotărâri

noi în această parte, cu încasarea prejudiciului moral în sumă de 153 626,16 de lei

(f.d. 202-203 verso).

În motivarea recursului a manifestat dezacordul cu decizia instanței de apel

reiterând argumentele indicate în cererea de chemare în judecată și cererea de apel,

prin care solicită repararea prejudiciului material în sumă de 153 626,16 de lei.

A menționat că instanțele ierarhic inferioare urmau să aprecieze fiecăre

încălcăre admisă de angajator și comportamentul intimatului pe parcursul litigiului.

Inclusiv faptul că pârâtul a dat dovadă de rea voință în raport cu dînsa atunci cînd a

tergiversat și satisfacerea cererii prin care am solicitat actele confirmative potrivit

cererii de chemare în judecată. Chiar și după ce instanța de fond a emis o încheiere

de reclamare a probelor, pârâtul nu s-a conformat să le prezinte demonstrând lipsa

de respect pentru participanții la proces.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs menționează

că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 05 mai 2022.

La 24 mai 2022, prin intermediul oficiului poștal a fost expediată în adresa

participanților la proces decizia motivată (f.d. 200), însă la materialele cauzei nu se

atestă dovada recepționării scrisorilor de însoțiere.

Astfel, Colegiul constată că, recursul depus de Sorina Botezatu la 20 iulie 2022,

se consideră depus în termenul stabilit de lege.

La 05 august 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimatului

copia cererii de recurs, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței, fapt

ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (f.d. 206).

4

La 13 septembrie 2022, IMSP Institutul de Neurologie și Neurochirurgie

„Diomid Gherman” a depus referință pe marginea recursului declarat, solicitând

declararea inadmisibilă a recursului (f.d. 209-210).

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei contestate or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei contestate or, recursul exercitat conform

Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva Bulgariei

(MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei,

5

p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar

chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 §

1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Sorina Botezatu, nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă și, drept urmare, sunt inadmisibile.

În conformitate cu art. art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) din Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Sorina Botezatu.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecători Galina Stratulat

Victor Burduh

6