ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție

Sursă originală

CSJ 26.10.2022

3ra-436/22 — anularea actului administrativ individual defavorabil

HOTĂRÂRE

26.10.2022

Pe scurt

Instanță: Curtea Supremă de Justiție
Obiect: anularea actului administrativ individual defavorabil
Temei legal: contradictorialitatea dispozitivului cu partea motivata a hotaririi

RĂSFOIEȘTE: Curtea Supremă de Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

3ra-436/22 — anularea actului administrativ individual defavorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-436/22

2-18192545-01-3ra-15042022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud. V. Dodon)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.: A. Bostan, V. Negru, O. Cojocaru)

D E C I Z I E

26 octombrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Ala Cobăneanu

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Aliona Miron

examinând recursul depus de avocatul Frumosu Nicolae, în interesele Galinei

Tufekci,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Galina Tufekci împotriva Biroului Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor

Interne, persoană terță Serviciul de Informație și Securitate, cu privire la anularea

actului administrativ individual defavorabil,

împotriva deciziei din 21 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul depus de avocatul Frumosu Nicolae, în interesele Galinei

Tufekci și a fost menținută hotărârea din 17 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Râșcani,

c o n s t a t ă:

La 10 octombrie 2018, avocatul Vitalie Nagacevschi, în interesele reclamantei

Galina Tufekci, a depus acțiune în procedura contenciosului administrativ

împotriva Biroului Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor Interne, persoană

terță Serviciul de Informație și Securitate, cu privire la anularea actului

administrativ.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 06 aprilie 2018, Tufekci Mehmet Feridun

s-a adresat cu o cerere de azil către Direcția azil și integrare a Biroului de Migrație

și Azil, prin care a solicitat acordarea protecției sub formă de statut de refugiat. În

motivarea solicitării, Tufekci Mehmet Feridun a invocat faptul că a venit în

Republica Moldova în anul 1993 pentru studii, iar în 2005 a finisat studiile

doctorale. În anul 2006 s-a căsătorit cu o cetățeancă a Republicii Moldova, iar din

2016 a activat în cadrul Liceului „Orizont”. În cererea depusă, Tufekci Mehmet

Feridun a relatat că la 15 iulie 2016, în Turcia a fost regizată lovitura de stat,

specificând că birocrații, militarii, profesorii, judecătorii, procurorii, clasa

intelectuală a țării care nu au aceleași viziuni politice cu ale regimului Erdogan

sunt arestați și pentru a acoperi ceea ce s-a regizat, Erdogan s-a folosit de numele

faimosului om de știință Fethullah Gullen. Tufekci Mehmet Feridun a narat că, în

luna iunie 2016, la Liceul „Orizont” din Ceadâr-Lunga au venit colaboratori din

partea lui Erdogan, relatând că dacă nu va colabora cu ei îl vor omorî. Persoanele

din partea lui Erdogan i-au solicitat să înființeze o revistă pentru susținerea lui

Erdogan, însă acesta nu a acceptat. Tot în acest context, solicitantul a invocat că în

Turcia nu există un sistem judecătoresc echitabil și persoanele care sunt împotriva

lui Erdogan sunt numiți teroriști, indiferent de funcția pe care o dețin.

Reclamanta a comunicat că, în dimineața zilei de 06 septembrie 2018, șapte

cetățeni turci, printre care Tufekci Mehmet Feridun, au fost reținuți de la

domiciliul acestora de către persoane neidentificate și escortați într-o direcție

necunoscută. Pe parcursul aceleași zile au fost publicate comunicate și precizări ale

Serviciului de Informații și Securitate al Republicii Moldova, în care a fost indicat

că în ziua respectivă, s-a desfășurat o operațiune complexă de către Centrul

Antiterorist al SIS, în urma căreia 7 cetățeni de origine turcă au fost expulzați de pe

teritoriul Republicii Moldova. Din momentul reținerii lui Tufekci Mehmet Feridun

rudele și reprezentanții acestuia din Republica Moldova nu au interacționat și nici

nu cunosc soarta lui.

La data de 11 septembrie 2018, Tufekci Galina, soția lui Tufekci Mehmet

Feridun, a ridicat din cutia poștală de la reședința acestora o scrisoare din partea

Biroului Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor Interne, iar în scrisoare se afla

decizia Biroului Migrație și Azil nr. 68/18/DAI din 04 septembrie 2018 prin care,

în temeiul art. 60 alin. (1) lit. c) din Legea privind azilul în Republica Moldova, s-a

dispus respingerea cererii de azil a solicitantului Tufekci Mehmet Feridun.

A menționat că în motivarea deciziei, Biroul Migrație și Azil a stabilit

următoarele: „Din analiza conceptului fundamental de temere bine întemeiată de

persecuție, sub aspectul celor două elemente care îl compun, elementul subiectiv și

cel obiectiv, rezultă existența unei temeri bine întemeiate de persecuție și această

temere se referă la unul din cele cinci motive de persecuție prevăzute de Convenția

din 1951 și anume opiniei politice. În acest sens, apreciază faptul că cererea

domnului Tufekci Mehmet Feridun deși îndeplinește condițiile prevăzute de art. 17

alin. (1) din Legea privind azilul în Republica Moldova, ca urmare a faptului, că

din partea Serviciului de Informații și Securitate al Republicii Moldova a parvenit

avizul nr. 13/1473s din 24 august 2018 în care se indică faptul că Tufekci Mehmet

Feridun prezintă pericol pentru securitatea Republicii Moldova, se impune în

continuare examinarea clauzelor de excludere. Astfel, pe cale de consecință a

răspunsului parvenit din partea Serviciului de Informații și Securitate, care asigură

baza de decizie autorităților statului, conchide că situația lui Tufekci Mehmet

Feridun se încadrează în articolul 18 alin. (2) lit. e) al Legii privind azilul în

Republica Moldova și este exclus de la recunoașterea statutului de refugiat.”

Referitor la acțiunea depusă, reclamanta a explicat că, ținând cont de faptul că

Biroul Migrație și Azil este o autoritate publică, iar decizia emisă de aceasta, în

concret decizia nr. 68/18/DAI din 04 septembrie 2018 este un act administrativ,

contestarea acesteia urmează a fi soluționată în ordinea contenciosului

administrativ. În aceeași ordine de idei, art. 61 alin. (1) din Legea privind azilul

stipulează că deciziile Direcției azil și integrare privind cererile de azil pot fi

atacate pe calea contenciosului administrativ fără respectarea vreunei proceduri

prealabile.

A invocat că prin decizia Biroului migrație și azil al Ministerului Afacerilor

Interne nr. 68/18/DAI din 04 septembrie 2018 s-a dispus respingerea cererii de azil

a lui Tufekci Mehmet Feridun. Decizia în cauză are consecințe directe asupra

dreptului de ședere în Republica Moldova al solicitantului de azil. Astfel prin

aceasta i-a fost vătămat și dreptul soției acestuia la viața privată și de familie, drept

garantat de art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 28 din

Constituția Republicii Moldova.

Reclamanta a relatat că locuiesc împreună cu Tufekci Mehmet Feridun, în

Republica Moldova o perioadă îndelungată, fiind căsătoriți în anul 2006. După

expulzarea soțului, a rămas cu doi copii minori XXX, XXX, ambii cetățeni ai

Republicii Moldova. Copiii minori frecventează școlile din Republica Moldova și

sunt complet adaptați la societatea locală. Membrii familiei Tufekci nu pot să-și

viziteze tatăl în Turcia, din cauza pericolului de a fi supuși represiunilor politice.

Din respectivele considerente, reclamanta Tufekci Galina consideră că are

calitatea de subiect de sesizare în contenciosul administrativ, din perspectiva

încălcării dreptului acesteia la viața privată și de familie legiferat de legislația

națională și jurisprudența CEDO.

A precizat că abordarea respectivă este conform Convenției Europene a

Drepturilor Omului. Astfel, fosta Comisie a introdus în jurisprudența sa noțiunea

de „victimă directă sau indirectă” (Comm. EDH, D 1420/62, 1477/62 și 1478/62,

Anuarul voi. 6, p. 591, spec. p. 621). În respectiva jurisprudență menționează:

„[Prin noțiunea de „victimă”]... sunt vizate nu numai victima sau victimele directe

ale violării invocate, dar de asemenea orice victimă indirectă căreia respectiva

violare ar putea cauza un prejudiciu sau care ar avea un interes personal valabil de

a obține oprirea violării dreptului garantat de Convenție.”

Consideră că este o victimă indirectă a refuzului de a acorda statut de refugiat

soțului său, având astfel, calitatea de subiect de sesizare în contenciosul

administrativ din perspectivă încălcării dreptului la viața privată și de familie ca

urmare a emiterii actului administrativ contestat.

Referitor la ilegalitatea actului contestat, reclamanta a invocat că decizia

Biroului Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor Interne nr. 68/18/DAI din 04

septembrie 2018, în partea ce ține de întrunirea clauzelor de includere la

recunoașterea statutului de refugiat a lui Tufekci Mehmet Feridun, este motivată pe

deplin. Astfel, pârâtul a constatat, cu certitudine, că solicitantul de azil îndeplinește

toate condițiile pentru a putea beneficia de protecția internațională acordată de

calitatea de refugiat. Respectiv invocarea de către pârât a excluderii de la

recunoașterea statutului de refugiat, fapt ce a condus la respingerea cererii de azil,

este una neargumentată, incompatibilă cu obligația imperativă de motivare a

deciziei cu privire la azil prevăzută la art. 50 alin. (1) Legea privind azilul în

Republica Moldova.

Unicul argument al pârâtului ce a condus la respingerea cererii de azil în

temeiul art. 60 alin. (1) lit. e) Legea privind azilul în Republica Moldova se referă

la avizul nr. 13/1473s din 24 august 2018 al Serviciului de Informații și Securitate,

în care se indică faptul că Tufekci Mehmet Feridun prezintă pericol pentru

securitatea Republicii Moldova, însă această circumstanță nu a fost motivată în

actul administrativ, făcându-se doar trimitere la existenta unui asemenea aviz emis

de Serviciul de Informații și Securitate.

A reiterat că obligativitatea motivării deciziei privind respingerea cererii de

azil nu este una formală, ci presupune depunerea diligenței din partea autorității

publice în vederea stabilirii și expunerii circumstanțelor de fapt concrete ce au

condus la emiterea unei asemenea decizii.

Contrar celor invocate, consideră că autoritatea publică competentă a omis să

motiveze în mod corespunzător excluderea lui Tufekci Mehmet Feridun de la

recunoașterea statutului de refugiat, astfel, actul administrativ comportând un

caracter ilegal și arbitrar.

Ulterior, avocatul Nicolae Frumosu, în interesele reclamantei Galina Tufekci,

a depus cerere de concretizare a acțiunii prin care solicită anularea deciziei

Biroului Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor Interne nr. 68/18/DAI din 04

septembrie 2018 privind respingerea cererii de azil a lui Tufekci Mehmet Feridun

și obligarea Biroului Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor Interne de a emite

decizie privind acordarea statutului de refugiat lui Tufekci Mehmet Feridun

(f.d.26).

Prin hotărârea din 17 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, a fost

respinsă ca neîntemeiată acțiunea în ordinea contenciosului administrativ, depusă

de Galina Tufekci împotriva Biroului Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor

Interne, persoană terță Serviciul de Informație și Securitate, cu privire la anularea

actului administrativ individual defavorabil (f.d.133, 137-144, vol. I).

La 22 iulie 2020, avocatul Frumosu Nicolae, în interesele Galinei Tufekci, a

depus apel împotriva hotărârii instanței de fond, solicitând admiterea cererii de

apel, casarea integrală a hotărârii din 17 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii (f.d.134). Apelul

motivat a fost depus la 13 octombrie 2020 (f.d.153). Cererile de apel nemotivat și

motivat au fost depuse în termenii prevăzuți de lege.

Prin decizia din 21 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de avocatul Frumosu Nicolae, în interesele Galinei Tufekci și a fost

menținută hotărârea din 17 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

La 19 ianuarie 2022, avocatul Frumosu Nicolae, în interesele Galinei Tufekci,

a depus recurs nemotivat împotriva deciziei din 21 decembrie 2021 a Curții de

Apel Chișinău. La 18 aprilie 2022 a fost prezentată motivarea recursului.

În motivarea recursului, a reiterat argumentele de fapt și de drept expuse la

examinarea cauzei în instanța de fond și apel.

Recurenta a indicat că nu este de acord cu decizia din 21 decembrie 2021 a

Curții de Apel Chișinău, considerând-o ilegală.

A invocat că instanța de apel a admis încălcări care au dus la soluționarea

greșită a cauzei.

A precizat că instanța de fond, respingând cererea de chemare în judecată, nu

a soluționat fondul cauzei, adică nu s-a expus asupra temeiniciei/legalității deciziei

de refuz în acordarea statutului de refugiat lui Tufekci Mehmet Feridun, dar s-a

referit doar la calitatea de subiect de sesizare în contenciosul administrativ a

reclamantei Galina Tufekci. Cu alte cuvinte, judecătorul din primă instanță a

respins acțiunea pe motiv că Galina Tufekci nu are, în pricina dată, calitatea de

victimă, respectiv nu poate contesta actul administrativ de refuz în acordarea

statutului de refugiat lui Tufekci Mehmet Feridun. Alte aspecte, inclusiv legate de

fondul cauzei, nu au fost abordate de către Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani.

Cu referire la soluția instanței de apel, a relevat că, în decizia contestată,

completul de judecată a conchis că apelanta/reclamanta poate pretinde la calitatea

de victimă, fiind soția solicitantului de acordare a statutului de refugiat, întrucât

capetele de cerere ridică o problemă de interes general, cu privire la respectul

drepturilor omului și având în vedere că reclamanta poate avea calitatea de victimă

indirectă, prin prisma jurisprudenței CEDO, aceasta poate avea și calitatea de

reclamantă în prezenta cauză de contencios administrativ”. Astfel, instanța de apel

a combătut constatările instanței de fond, susținând calitatea de victimă a

recurentei, implicit și calitatea de reclamantă în cauza dată, prin ce de fapt a

„desființat” integral constatările din hotărârea din 17 iulie 2020 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Râșcani.

Cu toate acestea, din dispozitivul deciziei Curții de Apel Chișinău, pronunțat

la 21 decembrie 2021, observă că instanța de apel a menținut hotărârea din 17 iulie

2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, chiar dacă, în partea motivată, a

combătut toate constatările actului judecătoresc de dispoziție contestat.

În asemenea circumstanței, consideră că soluția procesuală adoptată de către

Curtea de Apel Chișinău este greșită, or aceasta trebuia să caseze integral hotărârea

instanței de fond și să emită o decizie nouă (art. 240 alin. (1) lit. c) Cod

administrativ).

În caz contrar, consideră că se instituie situația, în care sunt două hotărâri

judecătorești contradictorii și ambele în vigoare.

Un alt temei de declarare a recursului, incident în speța dată, se referă la

aprecierea arbitrară a probelor de către instanța de apel.

Făcând trimitere la 18 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 270/2008 privind azilul în

Republica Moldova a subliniat că existența pericolului pentru ordinea publică sau

securitatea statului, care este în măsură să conducă la respingerea cererii de azil pe

acest temei, trebuie să fie una reală și probată de către autoritățile statului. Mai

mult ca atât, argumentele și dovezile în acest sens, urmează, în mod obligatoriu, să

fie examinate în cadrul unui proces de judecată contradictoriu.

Invocând și decizia Curții Constituționale a Republicii Moldova nr. 3 din

14.01.2019, a accentuat că decizia Biroului Migrație și Azil nr. 68/18/DAI din 04

septembrie 2018 de respingere a cererii de azil a lui Tufekci Mehmet Feridun poate

trece testul legalității în justiție doar în cazul prezentării probelor cu privire la

desfășurarea activităților de către soțul reclamantei care pun în pericol ordinea

publică și securitatea națională, aceasta fiind unica modalitate de înlăturare a

dubiului arbitrariului la emiterea actului administrativ contestat.

Recurenta a explicat că, încă în cadrul examinării pricinii în instanța de fond,

a solicitat prezentarea de către Serviciul de Informații și Securitate a avizului nr.

13/1473s din 24 august 2018, aviz care a stat la baza refuzului în acordarea statului

de refugiat lui Tufekci Mehmet Feridun și probelor care au stat la baza emiterii

acestui aviz.

Cu referire la conținutul avizului și a celorlalte probe/înscrisuri prezentate de

către Serviciul de Informații și Securitate, susține că acestea nu conțin nici o

dovadă a existenței pericolului, din partea lui Tufekci Mehmet Feridun, pentru

ordinea publică sau pentru securitatea Republicii Moldova.

Mai mult ca atât, în cadrul examinării pricinii în prima instanță, partea

reclamantă a administrat probe care dovedesc lipsa pericolului din partea soțului

reclamantei pentru ordinea publică și securitatea statului. Astfel, la momentul în

care cererea lui Tufekci Mehmet Feridun, privind acordarea statutului de refugiat,

era examinată de Biroul Migrație și Azil, avocații acestuia au interpelat

Procuratura Anticorupție și Procuratura pentru Combaterea Crimelor Organizate și

Cauze Speciale (interpelări anexate la dosar) în vedere prezentării informației dacă

în privința lui Tufekci Mehmet Feridun a fost sau nu pornită vreo cauză penală. În

consecință, autoritățile interpelate au confirmat lipsa statutului de bănuit sau

învinuit a lui Tufekci Mehmet Feridun în vreo cauză penală.

Consideră important de subliniat că admiterea faptului că Tufekci Mehmet

Feridun prezintă pericol pentru ordinea publică și securitatea națională, este o

constatare definitorie în litigiul dat, care conduce la încălcarea dreptului la un

proces echitabil.

O altă circumstanță invocată de recurentă ține de aplicarea eronată a regulilor

cu privire la repartizarea sarcinii de probație între părțile litigiului de contencios

administrativ. Mai exact, Curtea de Apel Chișinău, argumentând soluția de

respingere a apelului, a constatat că apelanta nu a adus careva probe în susținerea

circumstanțelor speței, ceea ce este contrar normelor de drept care reglementează

sarcina probațiunii în contencios administrativ. Or, raportându-se la atribuțiile

Serviciului de Informații și Securitate, precum și la faptul că anume avizul

prezentat de către această instituție a condus la emiterea actului administrativ

individual defavorabil, autoritate publică respectivă urma să probeze dacă Tufekci

Mehmet Feridun prezintă pericol pentru ordinea publică și securitatea națională și

nu partea apelantă.

În susținerea recursului, se invocă și carențe privind administrarea probelor în

instanța de apel, indicând că, la solicitarea părții apelante ca probele prezentate de

către Serviciul de Informații și Securitate să fie cercetate în cadrul ședinței de

judecată, Colegiul a comunicat că toate aceste probe au fost cercetate de către

judecători în camera de consiliu, ceea ce contravine art. 222 și 224 din Codul de

procedură civilă.

Consideră că această încălcare este una esențială, or parte apelantă nu deținea

probele respective, iar ultima și singura vizualizare a acestor probe (fără a avea

posibilitatea de a face notițe sau copii) a avut loc cu mult timp în urmă, respectiv s-

a aflat în imposibilitate de a-și susține contestația într-un mod efectiv.

Făcând trimitere, inclusiv la pretinsa încălcare a art. 8 din Convenția

Europeană a Drepturile Omului, a solicitat admiterea recursului, casarea integrală a

deciziei din 21 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău și emiterea unei noi

decizii, prin care să se dispună: anularea deciziei Biroului Migrație și Azil nr.

68/18/DAI din 04 septembrie 2018 privind respingerea cererii de azil a lui Tufekci

Mehmet Feridun; obligarea Biroului Migrație și Azil să emită o decizie privind

acordarea statutului de refugiat lui Tufekci Mehmet Feridun.

La 17 iunie 2022, prin intermediul poștei electronice, a fost recepționată o

cerere de completare a recursului prin care s-a solicitat examinarea și soluționarea

recursului în ședință de judecată, cu participarea părților, admiterea recursului,

casarea integrală a deciziei din 21 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău și

emiterea unei noi decizii, prin care să se dispună: anularea deciziei Biroului

Migrație și Azil nr. 68/18/DAI din 04 septembrie 2018 privind respingerea cererii

de azil a lui Tufekci Mehmet Feridun; obligarea Biroului Migrație și Azil să emită

o decizie privind acordarea statutului de refugiat lui Tufekci Mehmet Feridun.

Suplimentar, s-a comunicat că, la 09 iunie 2022, pe site-ul oficial al Biroului

Migrație și Azil, a fost publicat un comunicat de presă referitor la deciziile

autorității respective privind declararea ca fiind persoane indezirabile a profesorilor

de origine turcă de la Liceul „Orizont”, dintre care făcea parte și Tufekci Mehmet

Feridun. Potrivit comunicatului, Biroul Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor

Interne a revizuit actele administrative emise în privința cetățenilor turci, profesori

în cadrul Liceului ,,Orizont”, ca urmare a Hotărârii CtEDO Ozdil și alții c.

Republicii Moldova nr. 42305/18 din 11 iunie 2019. Astfel, în urma reexaminării

actelor, coroborând circumstanțele de fapt și de drept, deciziile de declarare a

străinilor ca persoane indezirabile, emise în privința cetățenilor Republicii Turce,

au fost anulate. Respectiv, străinii menționați, au dreptul de a intra și de a se afla pe

teritoriul Republicii Moldova, în conformitate cu prevederile Legii 200/2010

privind regimul străinilor în Republica Moldova. Hotărârea de a revoca deciziile de

declarare a străinilor ca persoane indezirabile, este bazată pe executarea Hotărârii

CtEDO Ozdil și alții c. Republicii Moldova nr. 42305/18 din 11 iunie 2019,

Deciziilor nr. 1398 din martie 2021 și nr. 1419 din decembrie 2021 ale Comitetului

Miniștrilor Consiliului Europei, Hotărârii Curții Constituționale nr.27 din 13

noiembrie 2020, Raportului special al Ombudsmanului privind rezultatele

investigării din oficiu a cazului de îndepărtare a unui grup de cetățeni turci de pe

teritoriul Republicii Moldova la 06 septembrie 2018, publicat în aprilie 2020,

precum și constatările organelor abilitate în revizuirea gradului de pericol social.”

Menționează că nu a primit din partea Biroului Migrație și Azil nici o altă

confirmare a informațiilor indicate în comunicat.

Cu referire la aceste circumstanțe a invocat că Biroul Migrație și Azil a anulat

inclusiv și decizia nr. 586 din 05 septembrie 2018 cu privire la declararea lui

Tufekci Mehmet Feridun persoană indezirabilă pe teritoriul Republicii Moldova.

Acest fapt presupune că autoritatea competentă a stabilit că Tufekci Mehmet

Feridun nu prezintă/prezenta pericol pentru ordinea publică și securitatea națională.

Prin urmare, decade și motivul pentru care lui Tufekci Mehmet Feridun i-a fost

respinsă solicitarea de acordare a statutului de refugiat.

În consecință, consideră că decizia Biroului Migrație și Azil nr. 68/18/DAI

din 04 septembrie 2018 este ilegală, iar Tufekci Mehmet Feridun îndeplinește toate

condițiile pentru acordarea statutului de refugiat.

În conformitate cu art.244 alin.(1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

Conform art. 245 alin.(1) și (2) din Codul administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții

Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se

depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 21 decembrie 2021,

în ședință publică.

Dispozitivul deciziei a fost expediat părților prin intermediul poștei

electronice la 23 decembrie 2021 (f.d.33, vol. II).

La 19 ianuarie 2022, avocatul Frumosu Nicolae, în interesele Galinei Tufekci,

a depus recurs nemotivat împotriva deciziei din 21 decembrie 2021 a Curții de

Apel Chișinău (f.d. 34, vol.II).

Decizia motivată din 21 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost

recepționată de reprezentantul recurentei la 04 martie 2022 (f.d.38, vol.II).

Ulterior, la 18 aprilie 2022, avocatul Frumosu Nicolae, în interesele Galinei

Tufekci, a prezentat motivarea recursului împotriva deciziei din 21 decembrie 2021

a Curții de Apel Chișinău (f.d.43-50, vol. II).

Se reține că potrivit pct. 5 din Dispoziția nr. 5 din 2 martie 2022 a Comisiei

pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova, prin derogare de la Capitolul

VI al Legii Nr. 212 din 24-06-2004 privind regimul stării de urgenta, de asediu și

de război, pe perioada stării de urgenta s-au stabilit următoarele măsuri specifice în

domeniul justiției: 5.2 Acțiunile în contenciosul administrativ, 5.2.2 Termenele de

exercitare a căilor de atac în procedurile de contencios administrativ care se

suspendă de drept, aflate în curs la data intrării în vigoare a prezentei dispoziții, se

întrerup, urmând a curge noi termene, de aceeași durata, de la data încetării stării

de urgență. în cauzele care se suspendă de drept, în care au fost exercitate căi de

atac până la data emiterii prezentei dispoziții, dosarele se înaintează instanței

competente după încetarea stării de urgența.

Prin dispoziția nr. 13 din 31 martie 2022 a Comisiei pentru Situații

Excepționale a Republicii Moldova, au fost excluse măsurile specifice în domeniul

justiției și s-a abrogat punctul 5 din Dispoziția nr. 5 din 02.03.2022, cu modificările

ulterioare, a Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova, începând

cu data de 04.04.2022.

Iar potrivit pct. 2.1 al Dispoziției nominalizate, termenele de exercitare a

căilor de atac în cauzele civile, penale și de contencios administrativ care au fost

întrerupte potrivit prevederilor punctului 5 din Dispoziția nr. 5 din 2 martie 2022 a

Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova, se substituie cu

termene noi, de aceeași durată, care încep a curge de la data prevăzută la pct. 2.

Astfel, deși termenul de declarare a recursului urma să curgă din 05 martie

2022, ziua imediat următoare datei recepționării deciziei contestate și urma să

expire la 03 aprilie 2022, instanța de recurs relevă că termenul de exercitare a

căilor de atac a fost întrerupt în perioada 02 martie 2022 – 03 aprilie 2022.

Având în vedere circumstanțele sus-menționate, ultima zi de depunere a

recursului motivat pentru recurent ar fi fost data de 03 mai 2022, ținând cont atât

de data notificării deciziei motivate a instanței de apel, cât și perioada de

întrerupere a termenelor de contestare.

În condițiile enunțate, recursul a fost depus în termenul legal prevăzut la

art.245 alin.(1) și (2) din Codul administrativ.

La 18 aprilie 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

intimatului și terței persoane copia recursului depus de avocatul Frumosu Nicolae,

în interesele Galinei Tufekci, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii

referinței.

Până la momentul examinării admisibilității cererii de recurs, nici o referință

de către participanți nu a fost depusă.

Prin încheierea din 22 iunie 2022 a Curții Supreme de Justiție, recursul depus

de avocatul Frumosu Nicolae, în interesele Galinei Tufekci, a fost numit pentru

examinare în complet de 5 judecători.

Conform articolului 247 din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează și soluționează recursul fără ședință de judecată.

În speță, completul specializat nu a considerat oportun de a cita participanții

la proces și reprezentanții acestora pentru a se pronunța cu privire la problemele

invocate în recurs, deoarece criticele recurentului au fost expuse cu suficientă

claritate.

Verificând argumentele invocate în recurs pe baza materialelor din dosar,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție a ajuns la concluzia de a admite recursul, de a casa decizia din 21

decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, cu restituirea cauzei la rejudecare în

instanța de apel, din următoarele considerente.

Articolul 248 din Codul administrativ stipulează la alin. (1) lit. d) că,

examinând recursul, Curtea Supremă de Justiție adoptă decizie prin care casează

integral decizia instanței de apel și restituie cauza instanței de apel dacă, în baza

limitelor stabilite de lege ale examinării recursului, nu poate adopta o soluție finală

în acest caz.

În interpretarea art. 244 alin. (2) coroborat cu art. 231 alin. (2) din Codul

administrativ, pentru procedura de recurs se aplică corespunzător prevederile cap.

III din cartea a treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva.

Pentru procedura în apel se aplică corespunzător prevederile cap. II din cartea a

treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva.

La rândul său, în corespundere cu art. 22 și art. 219 alin. (1) din Codul

administrativ, instanța de judecată este obligată să cerceteze starea de fapt din

oficiu în baza tuturor probelor legal administrate, nefiind legată nici de declarațiile

făcute, nici de cererile de solicitare a probelor înaintate de participanți.

În conformitate cu prevederile art. 194 din Codul administrativ, în procedura

în prima instanță, în procedura de apel și în procedura de examinare a recursurilor

împotriva încheierilor judecătorești se soluționează din oficiu probleme de fapt și

de drept. În procedura de examinare a cererilor de recurs, hotărârile și deciziile

contestate se examinează din oficiu în privința existenței greșelilor procedurale și

aplicării corecte a dreptului material.

Recapitulând esența litigiului în scopul verificării aplicării corecte a dreptului

material și procedural, instanța de recurs reține starea de fapt constatată de instanțe

și confirmată de părți.

Astfel, probatoriul acumulat în materialele dosarului demonstrează că, la 06

aprilie 2018, Tufekci Mehmet Feridun s-a adresat cu o cerere de azil către Direcția

azil și integrare a Biroului de Migrație și Azil, prin care a solicitat acordarea

protecției sub formă de statut de refugiat.

Prin decizia Biroului Migrație și Azil nr. 68/18/DAI din 04 septembrie 2018,

în temeiul art. 60 alin. (1) lit. c) din Legea privind azilul în Republica Moldova, s-a

dispus respingerea cererii de azil a solicitantului Tufekci Mehmet Feridun.

În motivarea deciziei, Biroul Migrație și Azil a stabilit următoarele: „Din

analiza conceptului fundamental de temere bine întemeiată de persecuție, sub

aspectul celor două elemente care îl compun, elementul subiectiv și cel obiectiv,

rezultă existența unei temeri bine întemeiate de persecuție și această temere se

referă la unul din cele cinci motive de persecuție prevăzute de Convenția din 1951

și anume opiniei politice. În acest sens, apreciază faptul că cererea domnului

Tufekci Mehmet Feridun deși îndeplinește condițiile prevăzute de art. 17 alin. (1)

din Legea privind azilul în Republica Moldova, ca urmare a faptului, că din partea

Serviciului de Informații și Securitate al Republicii Moldova, a parvenit avizul nr.

13/1473s din 24 august 2018 în care se indică faptul că Tufekci Mehmet Feridun

prezintă pericol pentru securitatea Republicii Moldova, se impune în continuare

examinarea clauzelor de excludere. Astfel, pe cale de consecință a răspunsului

parvenit din partea Serviciului de Informații și Securitate, care asigură baza de

decizie autorităților statului, conchide că situația lui Tufekci Mehmet Feridun se

încadrează în articolul 18 alin. (2) lit. e) al Legii privind azilul în Republica

Moldova și este exclus de la recunoașterea statutului de refugiat.”.

La 06 septembrie 2018, șapte cetățeni turci, printre care Tufekci Mehmet

Feridun, au fost expulzați de pe teritoriul Republicii Moldova.

La data de 11 septembrie 2018, Tufekci Galina, soția lui Tufekci Mehmet

Feridun, a ridicat din cutia poștală de la reședința acestora o scrisoare din partea

Biroului Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor Interne. În plic se afla decizia

Biroului Migrație și Azil nr. 68/18/DAI din 04 septembrie 2018.

La 10 octombrie 2018, avocatul Vitalie Nagacevschi, în interesele reclamantei

Galinei Tufekci, a depus acțiune în procedura contenciosului administrativ

împotriva Biroului Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor Interne, persoană

terță Serviciul de Informație și Securitate prin care a solicitat anularea deciziei

Biroului Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor Interne nr. 68/18/DAI din 04

septembrie 2018 privind respingerea cererii de azil a lui Tufekci Mehmet Feridun

și obligarea Biroului Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor Interne de a emite

decizie privind acordarea statutului de refugiat lui Tufekci Mehmet Feridun.

Prin hotărârea din 17 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, a fost

respinsă ca neîntemeiată acțiunea în ordinea contenciosului administrativ, depusă

de Galina Tufekci împotriva Biroului Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor

Interne, persoană terță Serviciul de Informație și Securitate, cu privire la anularea

actului administrativ individual defavorabil (f.d.133, 137-144, vol. I).

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că cererea de chemare în

judecată a fost înaintată de Galina Tufekci împotriva Biroului Migrație și Azil al

Ministerului Afacerilor Interne cu privire la anularea deciziei nr. 68/18/DAI din 04

septembrie 2018 privind respingerea cererii de azil a lui Tufekci Mehmed Feridun.

Respectiv, cererea de chemare în judecată înaintată de Galina Tufekci nu are drept

scop apărarea dreptului pretins încălcat, ci constituie o cerere în interesul persoanei

vizate direct și anume în interesul soțului Tufekci Mehmet Feridun.

Instanța a constatat că, prin prisma prevederilor art. 60 alin. (5) Legea privind

azilul în Republica Moldova, cererea de chemare în judecată nu a fost depusă de

persoana a cărei drept este presupus a fi încălcat – Tufekci Mehmet Feridun, iar

reclamanta Galina Tufekci nu are calitatea de subiect de sesizare în contenciosul

administrativ din perspectiva încălcării dreptului dumneaei la viața privată și de

familie ca urmare a emiterii actului administrativ.

Astfel, instanța de judecată a concluzionat că prin decizia nr. 67/18/DAI din

04 septembrie 2018 emisă de Biroul Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor

Interne reclamantei nu i-a fost încălcat nici un drept în temeiul prevederilor art. 1

alin. (2), art. 5 Legea contenciosului administrativ, deoarece decizia nominalizată

are caracter individual vizându-l doar pe Tufekci Mehmet Feridun.

Prin decizia din 21 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de avocatul Frumosu Nicolae, în interesele Galinei Tufekci și a fost

menținută hotărârea din 17 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

În consolidarea soluției, cu trimitere la prevederile legale ale art. art. 1, 5, 14,

16 din Codul administrativ și art.61 alin.(1) al Legii nr.270 din 18.12.2008 privind

azilul în Republica Moldova, instanța de apel a stabilit că reclamanta/apelanta

poate pretinde la calitatea de „victimă”, fiind soția solicitantului de acordare a

statutului de refugiat, întrucât capetele de cerere ridică o problemă de interes

general, cu privire la „respectul drepturilor omului” (art. 37 § 1 in fine din

Convenție), iar reclamanta, în calitate de soție a solicitantului, are un interes

legitim în examinarea cererii și acordarea statutului de refugiat soțului său, ca

urmare a unui efect direct asupra propriilor drepturi ale reclamantei și anume

dreptului la viața privată și de familie.

Mai mult decât atât, a specificat că, în cauza Ozdil și alții versus Republica

Moldova - 42305/18, hotărârea din 11.06.2019, în care unul din reclamanți este

soțul apelantei Tufekci Galina - Tufekci Mehmet, Curtea a constatat cu

unanimitate de voturi încălcarea articolului 8 CEDO, din considerentul că,

reclamanții locuiau de mult timp în Republica Moldova, aveau locuri de muncă și

își întemeiaseră familii, cu cetățeni moldoveni. Îndepărtarea lor de pe teritoriul

Republicii Moldova a pus capăt integrării lor în societatea din Republica Moldova

și le-a afectat radical viața personală și de familie.

Respectiv, având în vedere faptul că, reclamanta poate avea calitatea de

victimă indirectă, prin prisma jurisprudenței CEDO, instanța a statuat că aceasta

poate avea și calitatea de reclamantă în prezenta cauză de contencios administrativ,

în vederea anulării actului administrativ defavorabil emis în privința soțului

acesteia.

Cu referire la legalitatea deciziei Biroului Migrație și Azil al Ministerului

Afacerilor Interne nr. 68/18/DAI din 04 septembrie 2018, completul de contencios

administrativ din cadrul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții de Apel Chișinău, a stabilit, prin prisma art. 26 al Legii contenciosului

administrativ nr.793 din 10.02.2000, că la examinarea cererii în anulare, legalitatea

unui act administrativ, urmează a fi examinată în lumina triplului test al legalității,

care verifică dacă actul contestat a fost emis cu respectarea competenței, a

procedurii prevăzute de lege și dacă este legal în fond.

Astfel, în conformitate cu prevederile art. art.3, 17, 41-43 al Legii nr.270 din

18.12.2008 privind azilul în Republica Moldova, completul judiciar a conchis că,

Direcția Azil și Integrare a Biroului Migrație și Azil al MAI, în temeiul obligației

stabilite de lege avea în sarcina sa de a verifica obiectiv și imparțial toate sursele de

informații care conțin informații relevante cererii de azil în examinare, de a cerceta

toate circumstanțele și de a ține cont de toate împrejurările care redau cât mai

obiectiv situația reală a solicitantului și necesitatea acordării protecției de către

statul Republica Moldova.

Prin analiza prevederilor art. 51 alin.(1) și art.55 alin.(1), (3) - (9), (16), (17)

al Legii nr.270 din 18.12.2008 privind azilul în Republica Moldova, instanța de

apel a reținut că decizia contestată a fost emisă cu respectarea procedurii prevăzută

de lege. Or, în acțiune, reclamanta/apelantă nici nu a invocat careva încălcări de

procedură la emiterea deciziei contestate.

Cu privire la legalitatea în fond a deciziei contestate, completul judiciar a mai

notat că intimatul a consultat informația din țara de origine. În urma analizei

situației din țara de origine, Biroul de Migrațiune și Azil a apreciat că cererea

domnului Tufekci Mehmet Feridun îndeplinește condițiile prevăzute de art. 17 alin.

(1) Legea privind azilul în Republica Moldova, însă ca urmare a faptului că din

partea Serviciului de Informații și Securitate al Republicii Moldova (SIS) a

parvenit avizul nr. 13/1473s din 24 august 2018, în care a fost indicat că Tufekci

Mehmet Feridun prezintă pericol pentru securitatea Republicii Moldova, s-a impus

în continuare examinarea clauzelor de excludere.

Reieșind din conținutul motivării deciziei de respingere a cererii de azil

înaintată de Tufekci Mehmet Feridun, instanța de apel a constatat că intimatul și-a

exercitat dreptul discreționar în conformitate cu prevederile legale.

Concluzia dată, instanța a argumentat-o prin faptul că, în temeiul art. 1

alin.(1), 3, art.4 alin.(1), (3) și (4) și 7 din Legea nr.753 din 23.12.99 privind

Serviciul de Informații și Securitate al Republicii Moldova.

La caz, a menționat că avizul nr. 13/1473s din 24 august 2018 emis de

Serviciul de Informații și Securitate al Republicii Moldova, constituie informație

atribuită la secret de stat în temeiul Legii nr. 245 din 27.11.2008 cu privire la

secretul de stat, iar ca urmare aceste date nu puteau fi incluse în Decizia contestată,

or în caz contrar ar fi dus la încălcarea prevederilor Legii menționate și cu

survenirea răspunderii penale, civile, administrative sau disciplinară conform

legislației.

Totodată, potrivit constatării Curții Constituționale din Hotărârea nr.38 din

14.12.2017, Completul de judecată a indicat că, în cadrul ședinței instanței de apel,

a fost examinat avizul nr. 13/1473s din 24 august 2018 emis de Serviciul de

Informații și Securitate al Republicii Moldova, prin care a fost indicat că Tufekci

Mehmet Feridun prezintă pericol pentru securitatea Republicii Moldova.

Analizând acest aviz, instanța de apel a relevat că Serviciul de Informații și

Securitate, în conformitate cu atribuțiile stabilite de lege, a desfășurat un spectru de

activități, iar ca urmare corect a constatat că Tufekci Mehmet a desfășurat și

existau indicii temeinice că intenționează să desfășoare și în continuare activități de

natură să pună în pericol securitatea națională a Republicii Moldova.

În contextul celor supra-elucidate, Completul judiciar a conchis că, Direcția

Azil și Integrare a Biroului Migrație și Azil al MAI, în mod întemeiat și justificat

din punct de vedere faptic și juridic, a decis respingerea cererii de azil a

solicitantului Tufekci Mehmet Feridun în circumstanțele ce erau la acea etapă. Or,

în cadrul judecării cauzei, nu au fost constatate careva temeiuri care ar demonstra

ilegalitatea deciziei contestate, aceasta fiind emisă în conformitate cu legea.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că hotărârea primei

instanțe este întemeiată și legală, iar argumentele invocate de către apelant au fost

apreciate ca neîntemeiate, Completul de contencios administrativ din cadrul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții de Apel

Chișinău a ajuns la concluzia de a respinge apelul și de a menține hotărârea primei

instanțe.

Efectuând controlul judiciar al deciziei din 21 decembrie 2021 a Curții de

Apel Chișinău prin prisma criticilor aduse în recurs raportate la materialele

dosarului, instanța de recurs constată că decizia instanței de apel a fost adoptată cu

încălcarea normelor de drept procedural, respectiv nu poate fi menținută.

Conform art.195 din Codul administrativ, procedura acțiunii în contenciosul

administrativ se desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se

aplică corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu excepția art.169–

171.

Potrivit art. 240 alin. (1) din Codul administrativ, examinând cererea de apel,

instanța de apel adoptă una dintre următoarele decizii: a) respinge apelul; b)

casează parțial hotărârea primei instanțe și emite o altă decizie în partea casată; c)

casează integral hotărârea primei instanței și emite o nouă decizie.

Totodată, reieșind din prevederile art. 219 din Codul administrativ coroborat

cu art. 373 din Codul de procedură civilă, la examinarea apelului instanța de apel

va verifica, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate,

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea

circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță. Va verifica

circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanțe, precum

și cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea cauzei,

va aprecia probele din dosar și cele prezentate suplimentar în instanță de apel de

către participanții la proces.

Prin prisma art. 386 alin. (1) din Codul de procedură civilă, hotărârea primei

instanțe se casează sau se modifică de instanța de apel dacă: a) circumstanțele

importante pentru soluționarea cauzei nu au fost constatate și elucidate pe deplin;

b) circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei, pe care prima instanță le

consideră constatate, nu au fost dovedite cu probe veridice și suficiente; c)

concluziile primei instanțe, expuse în hotărâre, sunt în contradicție cu

circumstanțele cauzei; d) normele de drept material sau normele de drept

procedural au fost încălcate sau aplicate eronat.

Analizând dispozitivul deciziei din 21 decembrie 2021 a Curții de Apel

Chișinău, instanța de recurs relevă că instanța ierarhic inferioară a optat pentru

menținerea hotărârii din 17 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, prin

care s-a respins acțiunea reclamantei, apreciind-o ca fiind legală și întemeiată,

adoptată cu respectarea drepturilor și intereselor legale a participanților la proces,

fiind evaluate just circumstanțele de fapt și de drept relevante speței.

Totuși, din motivarea hotărârii din 17 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Râșcani, se denotă cu certitudine că unicul temei de fapt și de drept, care a

stat la baza emiterii soluției de respingere a acțiunii, reținut de către prima instanță

a fost lipsa calității de victimă a reclamantei în prezenta cauză.

Instanța de fond a conchis că cererea de chemare în judecată înaintată de

Galina Tufekci împotriva Biroului Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor

Interne cu privire la anularea deciziei nr. 68/18/DAI din 04 septembrie 2018, nu a

fost depusă de persoana a cărei drept este presupus a fi încălcat – Tufekci Mehmet

Feridun, iar reclamanta Galina Tufekci nu are calitatea de subiect de sesizare în

contenciosul administrativ, or reclamantei nu i-a fost încălcat nici un drept în

temeiul prevederilor art. 1 alin. (2), art. 5 din Legea contenciosului administrativ.

La caz, se reiterează că potrivit art. 241 alin. (1)-(2), (5),(6) din Codul de

procedură civilă, instanța judecătorească adoptă hotărârea în numele legii.

Hotărârea judecătorească constă din partea introductivă și partea dispozitivă. În

cazurile prevăzute la art. 236 alin. (5), hotărârea judecătorească constă din partea

introductivă, partea descriptivă, motivare și dispozitiv. Fiecare parte a hotărârii se

evidențiază separat în textul acesteia. În motivare se indică: circumstanțele cauzei,

constatate de instanță, probele pe care se întemeiază concluziile ei privitoare la

aceste circumstanțe, argumentele invocate de instanță la respingerea unor probe,

legile de care s-a călăuzit instanța. Dispozitivul cuprinde concluzia instanței

judecătorești privind admiterea sau respingerea integrală sau parțială a acțiunii,

repartizarea cheltuielilor de judecată, calea și termenul de atac al hotărârii.

Examinând materialele cauzei, Colegiul lărgit constată că decizia instanței de

apel din 21 decembrie 2021 este contradictorie, anume fiind contradictoriu

dispozitivul deciziei cu partea motivată, creând o confuzie inexplicabilă părților la

proces.

Colegiul lărgit relevă că instanța de apel, deși în dispozitivul emis menține

hotărârea din 17 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, în motivarea

soluției desființează toate argumentele care au stat la baza adoptării acestei hotărâri

de către instanța de fond.

Astfel, instanța de apel a concluzionat cert că reclamanta/apelanta poate

pretinde la calitatea de „victimă”, fiind soția solicitantului de acordare a statutului

de refugiat, întrucât capetele de cerere ridică o problemă de interes general, cu

privire la „respectul drepturilor omului” (art. 37 § 1 in fine din Convenție), iar

reclamanta, în calitate de soție a solicitantului, are un interes legitim în examinarea

cererii și acordarea statutului de refugiat soțului său, ca urmare a unui efect direct

asupra propriilor drepturi ale reclamantei și anume dreptului la viața privată și de

familie.

Respectiv, având în vedere faptul că, reclamanta poate avea calitatea de

victimă indirectă, prin prisma jurisprudenței CEDO, instanța a statuat că aceasta

poate avea și calitatea de reclamantă în prezenta cauză de contencios administrativ,

în vederea anulării actului administrativ defavorabil emis în privința soțului

acesteia.

Totodată, instanța de apel, confirmând calitatea de victimă a reclamantei prin

prisma dreptului administrativ, a examinat legalitatea deciziei Biroului Migrație și

Azil al Ministerului Afacerilor Interne nr. 68/18/DAI din 04 septembrie 2018, în

fond.

În acest sens, instanța de recurs reține că, potrivit părții motivate a hotărârii

primei instanțe, legalitatea deciziei Biroului Migrație și Azil al Ministerului

Afacerilor Interne nr. 68/18/DAI din 04 septembrie 2018, nu a făcut obiectul

soluției emise la 17 iulie 2020 de către Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani.

Acestea fiind constatate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție conchide că dispozitivul deciziei

recurate contravine concluziilor instanței de apel din partea motivantă a acesteia.

Astfel, potrivit părții motivante, Curtea de Apel Chișinău ajunge la concluzia

că instanța de fond greșit a apreciat faptul că reclamanta nu ar avea calitatea de

subiect de sesizare în contenciosul administrativ, constatând că Galina Tufekci

poate pretinde la calitatea de „victimă”, întrucât capetele de cerere ridică o

problemă de interes general, cu privire la „respectul drepturilor omului”, însă

contrar acestor constatări, potrivit dispozitivului deciziei, menține hotărârea din 17

iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

În consecință, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție denotă că instanța de apel a adoptat o soluție

contradictorie, creând o confuzie justițiabililor în privința acesteia, atât reieșind din

conținutul contradictoriu al deciziei, cât și reieșind din conținutul soluției

pronunțată în ședința de judecată.

Instanța de recurs remarcă că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6

din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, prezumă dreptul la o hotărâre motivată. Motivarea este o parte a

hotărârii în care instanța judecătorească în mod obligatoriu își expune concluziile

formulate în privința cauzei deferite spre soluționare. Conform unei jurisprudențe

constante degajate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, pronunțarea de către

instanțele judecătorești a unor hotărâri motivate constituie una dintre garanțiile

dreptului fundamental la un proces echitabil și acesta presupune obligațiunea

instanței judecătorești de a se expune în hotărâri asupra tuturor cerințelor acțiunii,

precum și, argumentelor invocate de către părți întru admiterea sau respingerea

acestora (cauza Garcia Ruiz vs. Spania, hotărârea din 21 ianuarie 1999). Se reține

că actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor normelor de drept, să fie clar,

înțeles de părțile implicate în litigiu și să răspundă în mod sigur și expres la toate

cererile și obiecțiile formulate de către părți, ceea ce, în speță, lipsește. Or,

principiul procesului echitabil reclamă că hotărârea să fie motivată, justițiabilul

având posibilitatea să cunoască motivele care l-au făcut pe judecător să adopte una

sau altă soluție și să le conteste dacă sistemul prevedea o cale de atac împotriva

acestei hotărâri, lipsa motivării unei decizii judiciare, pune în pericol dreptul la un

proces echitabil (cauza Kaufman vs. Belgia, 1986).

Ca urmare, instanța de recurs este în imposibilitate de a da o apreciere corectă

și justă cazului supus judecării, fiind în imposibilitate de a verifica corectitudinea

aplicării de către instanța de apel a cadrului legal sau a corecta erorile acesteia, în

condițiile în care instanța de apel a emis o decizie ambigue, oferind în ea explicații

și concluzii neclare.

La acest capitol, instanța de recurs mai evidențiază că neclaritatea și confuzul

în acest sens, rezultă inclusiv și din următoarele circumstanțe.

Potrivit art. 43 alin. (2) din Codul administrativ, examinarea judiciară a

cauzelor de contencios administrativ se desfășoară în baza principiului

contradictorialității și al egalității în drepturi procedurale a participanților la proces.

Articolul 239 alin. (1) din Codul administrative prevede că examinarea și

soluționarea cererii de apel are loc în ședință publică, iar în cazuri de excepție

stabilite de lege – în ședință închisă. Dacă participanții la proces convin de comun

acord, examinarea și soluționarea cererii de apel are loc în procedură scrisă.

Astfel, pentru respectarea drepturilor procedurale ale participanților la proces,

probele materiale se cercetează de instanța judecătorească și se prezintă spre

examinare participanților la proces și reprezentanților lor, după caz.

Reieșind din art. 222 alin. (3) din Codul administrativ, dacă un participant la

proces invocă caracterul secret al documentelor, al dosarelor administrative sau al

informațiilor ori dacă instanța de judecată este de această părere, atunci, prin

încheiere judecătorească susceptibilă de recurs, se decide în ce măsură

participanților la proces li se va acorda accesul la dosar.

Din conținutul deciziei din 21 decembrie 2021 rezultă că, în cadrul ședinței

instanței de apel a fost examinat avizul nr. 13/1473s din 24 august 2018 emis de

Serviciul de Informații și Securitate al Republicii Moldova, prin care a fost indicat

că Tufekci Mehmet Feridun prezintă pericol pentru securitatea Republicii

Moldova. Însă, procesul-verbal al ședinței nu confirmă acest fapt.

Instanța de apel, în argumentarea soluției adoptate a administrat doar o

singură probă, și anume avizul nr. 13/1473s din 24 august 2018, iar celorlalte

înscrisuri/probe prezentate de participanți nu le-a oferit o apreciere, deși în esență a

fost prima instanță care a examinat decizia nr. 68/18/DAI din 04 septembrie 2018,

prin prisma circumstanțelor de fapt și de drept ce ar proba legalitatea acesteia în

fond.

Totodată, potrivit recursului depus de avocatul Frumosu Nicolae, în interesele

Galinei Tufekci, la solicitarea părții interesate ca probele prezentate de către

Serviciul de Informații și Securitate să fie cercetate în cadrul ședinței de judecată, i

s-a comunicat că toate aceste probe au fost cercetate de către judecători în camera

de consiliu, fără a le oferi părților posibilitatea de a se expune pe marginea

acestora.

În acest sens, instanța de recurs reține că instanța de apel nu a argumentat în

careva mod limitarea accesului la această probă a participanților la proces, or în

prima instanță acest drept nu le-a fost restrâns, iar părțile au avut acces la secretul

de stat.

Prin urmare, se constată că instanța de apel a încălcat regulile de administrare

a probelor, omițând să cerceteze probele importante în ședința de judecată, cu

participarea părților, fiind limitat dreptul acestora la un proces echitabil prin prisma

principiului contradictorialității.

La caz, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în hotărârea din 11 iunie 2019

(cererea nr. 42305/18) emisă în cauza Ozdil și alții vs Republica Moldova în pct.

65 al hotărârii a notat că în contextul specific al măsurilor care afectează

securitatea națională, cerința previzibilității nu poate fi aceeași ca în multe alte

domenii (a se vedea Leander v. Suedia, 26 martie 1987, § 51, Seria A nr. 116).

Totodată, în pct. 68 al hotărârii din 11 iunie 2019 nu se neagă că în materie de

azil oricum sunt necesare procedurile contradictorii.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că corectarea erorii

instanței de apel la judecarea cauzei în ordine de recurs nu este posibilă, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de către avocatul Frumosu

Nicolae, în interesele Galinei Tufekci, de a casa integral din 21 decembrie 2021 a

Curții de Apel Chișinău și de a restitui cauza pentru rejudecare la Curtea de Apel

Chișinău.

La judecarea cauzei, instanța de apel urmează să țină cont de cele menționate,

creând condiții obiective și reale participanților la proces și judecând cauza, să

emită o hotărâre întemeiată și legală, reieșind din toate circumstanțele reale și

esențiale ale cauzei. De asemenea, instanța urmează să indice cu suficientă claritate

motivele pentru care acceptă sau respinge probele prezentate de către participanții

la proces, dându-le o apreciere corespunzătoare, precum și să se expună asupra

tuturor argumentelor și cerințelor formulate de către toți participanții la proces.

Conform art. 247, art. 248, alin. (1), lit. d) și alin. (2) din Codul administrativ,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție,

d e c i d e:

Se admite recursul depus de avocatul Frumosu Nicolae, în interesele Galinei

Tufekci.

Se casează decizia din 21 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, emisă în

cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Galina Tufekci împotriva Biroului Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor

Interne, persoană terță Serviciul de Informație și Securitate, cu privire la anularea

actului administrativ individual defavorabil, cu restituirea cauzei la rejudecare la

Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Ala Cobăneanu

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Aliona Miron

Dosarul nr. 3ra-436/22

2-18192545-01-3ra-15042022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud. V. Dodon)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.: A. Bostan, V. Negru, O. Cojocaru)

Î N C H E I E R E

26 octombrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Ala Cobăneanu

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Aliona Miron

examinând cererea depusă de avocatul Frumosu Nicolae, în interesele Galinei

Tufekci, cu privire la examinarea în ședință publică a recursului depus de avocatul

Frumosu Nicolae, în interesele Galinei Tufekci, împotriva deciziei din 21

decembrie 2021a Curții de Apel Chișinău,