3ra-755/22 — anularea actului administrativ, restabilirea in functie, compensarea prejudiciului s.a.

3ra-755/22 — anularea actului administrativ, restabilirea in functie, compensarea prejudiciului s.a. (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr.3ra-755/22

2-19182938-01-3ra-27072022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud.: M. Gandrabur)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.: A. Bostan, G. Dașchevici, G. Mîra)

Î N C H E I E R E

26 octombrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Iurie Bejenaru

Aliona Miron

examinând admisibilitatea recursului depus de Costin Vasile, reprezentat de avocatul

Frumosu Nicolae,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Costin Vasile împotriva Guvernului Republicii Moldova, terți Cancelaria de Stat a

Republicii Moldova, Pușneac Ana și Chicu Ion cu privire la anularea actului

administrativ, restabilirea în funcție, compensarea prejudiciului și încasarea cheltuielilor,

împotriva deciziei din 22 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul depus de Costin Vasile și menținută hotărârea din 01 decembrie 2020 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

c o n s t a t ă:

La 15 noiembrie 2019, Costin Vasile împotriva Guvernului Republicii Moldova, terți

Cancelaria de Stat a Republicii Moldova, Pușneac Ana și Chicu Ion cu privire la anularea

actului administrativ, restabilirea în funcție, compensarea prejudiciului și încasarea

cheltuielilor.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, prin Hotărârea Guvernului nr.128 din

07 februarie 2018 a fost angajat în funcția de șef al Oficiului Teritorial Orhei al

Cancelariei de Stat în temeiul art.7 lit.i) din Legea cu privire la Guvern, art.28 alin.(1)

lit.a) din Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public și pct.5 din

Regulamentul cu privire la organizarea și funcționarea oficiilor teritoriale ale Cancelariei

de Stat.

Ulterior, prin Legea nr.63 din 05 iulie 2019 pentru modificarea unor acte legislative,

în vigoare din 12 iulie 2019, au fost operate modificări la anumite legi, care au avut ca

finalitate, schimbarea statutului funcției de șef și șef adjunct al Oficiului Teritorial al

Cancelariei de Stat, din funcție publică de conducere în funcție de demnitate publică și

anume: a fost abrogat art.9 alin.(1) lit.c1) din Legea nr.158/2008 cu privire la funcția și

statutul funcționarului public; a fost completată Anexa la Legea nr.199/2010 cu privire la

statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică, cu următorul text: „Șef, șef adjunct al

Oficiului teritorial al Cancelariei de Stat, reprezentant al Guvernului în teritoriu”; a fost

1

exclus textul „Șef/șef adjunct al Oficiului teritorial al Cancelariei de Stat” de la pct.2

poziția B01 din Anexa la Legea nr.155/2011 pentru aprobarea Clasificatorului unic al

funcțiilor publice.

Prin Hotărârea Guvernului nr.347 din 18 iulie 2019 cu privire la modificarea unor

hotărâri ale Guvernului, în vigoare din 19 iulie 2019, s-au operat modificări la

Regulamentul cu privire la organizarea și funcționarea Oficiilor teritoriale ale Cancelariei

de Stat, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.845/2009 și anume: la pct.5 primul aliniat a

fost completat cu cuvintele „și deține funcție de demnitate publică”, iar pct.18 a fost

abrogat.

Astfel, de la data ultimelor modificări intrate în vigoare la 19 iulie 2019, funcția de

șef al Oficiului teritorial al Cancelariei de Stat a devenit o funcție de demnitate publică.

Prin Dispoziția Guvernului nr.103-d din 26 iulie 2019, publicată în Monitorul Oficial

nr.244-245/457 din 27 iulie 2019, în baza art.63 alin.(1) lit.c) și alin.(2) din Legea

nr.158/2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, s-a dispus

preavizarea persoanelor care dețin funcția de șef și șef adjunct al Oficiilor teritoriale ale

Cancelariei de Stat, conform anexei nr.2, printre care s-a regăsit și dânsul. Preavizul s-a

acordat cu o durată de 30 de zile calendaristice, termen care curge de la data aducerii la

cunoștință funcționarului public a prezentei dispoziții, contra semnătura.

La 02 noiembrie 2019, a fost publicată în Monitorul Oficial dispoziția Guvernului

Republicii Moldova nr.245-d din 01 noiembrie 2019, prin care, în temeiul art.7 lit.i) din

Legea cu privire la Guvern și art.63 alin.(1) lit.c) din Legea cu privire la funcția publică și

statutul funcționarului public, s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu cu el.

Reclamantul nu este de acord cu dispoziția Guvernului Republicii Moldova nr.245-d

din 01 noiembrie 2019, considerând-o neîntemeiată și ilegală, din următoarele motive.

A remarcat că funcția de șef al Oficiului teritorial al Cancelariei de stat din care a

fost eliberat prin actul administrativ contestat, în urma modificărilor legislative

nominalizate supra, a devenit funcție de demnitate publică (ultima modificare intrată în

vigoare la 19 iulie 2019).

Prin urmare, accederea, exercitarea și încetarea funcției respective sunt reglementate

de Legea nr.199/2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică.

La momentul emiterii dispoziției nr.245-d din 01 noiembrie 2019 a Guvernului RM

erau în vigoare: ultimul rând din Anexa la Legea cu privire la statutul persoanelor cu

funcții de demnitate publică, care stipula că „funcțiile de demnitate publică – șef, șef

adjunct al Oficiului Teritorial al Cancelariei de Stat, reprezentant al Guvernului în

teritoriu”; pct.5 din Anexa nr.1 la Hotărârea Guvernului nr.845 din18 decembrie 2009 cu

privire la oficiile teritoriale ale Cancelariei de Stat, car stipula că „conducerea generală a

Oficiului este asigurată de șeful Oficiului, care este reprezentantul Guvernului în teritoriu

și deține funcție de demnitate publică” și tabelul nr.1 din Anexa nr.3 din Legea privind

sistemul unitar de salarizare în sectorul public, care prevedea că „funcțiile de demnitate

publică din oficiile teritoriale: șef oficiu teritorial; șef adjunct oficiu teritorial”.

Contrar acestor norme legale, drept temei de eliberare din funcția de șef al Oficiului

teritorial al Cancelariei de Stat s-a invocat art.63 alin.(1) lit.c) din Legea nr.158/2008 cu

privire la funcția publică și statutul funcționarului public, care nu reglementează funcția

deținută de către el.

2

Cele menționate denotă că, dispoziția Guvernului nr.245-d din 01 noiembrie 2019

este ilegală în fond, adoptată în temeiul unei legi inaplicabile raporturilor sale de serviciu.

De fapt, la eliberarea sa din funcție urma să fie aplicată Legea cu privire la statutul

persoanelor cu funcții de demnitate publică, care din 19 iulie 2019 a devenit aplicabilă

raporturilor de serviciu exercitate în cadrul funcției de șef al Oficiului teritorial al

Cancelariei de Stat.

A notat că o abordare contrară ar duce la ultra activitatea prevederilor legale

abrogate/modificate prin actele normative care au condus la modificarea statutului

funcției de șef al Oficiului teritorial al Cancelariei de Stat, or, potrivit art.73 alin.(3) și (5)

din Legea cu privire la actele normative, actul normativ produce efecte doar cât este în

vigoare și, de regulă, nu poate fi retroactiv sau ultraactiv. Actele normative pot

ultraactiva, în mod excepțional, dacă acest lucru este prevăzut expres de noul act

normativ.

Consideră că, atât Legea nr.63 din 05 iulie 2019 pentru modificarea unor acte

legislative, cât și Hotărârea Guvernuluinr.347 din 18 iulie 2019 cu privire la modificarea

unor hotărâri ale Guvernului, prin care a fost modificat statutul funcției sale, nu prevăd

dispoziții derogatorii de la principiul aplicării imediate a legii noi.

Prin urmare, aplicarea în speță a prevederilor ce reglementează funcția publică, din

moment ce funcția sa din 19 august 2019 este de demnitate public, contravine flagrant

legii.

Din dispoziția Guvernului nr.245-d din 01 noiembrie 2019 rezultă că temeiul legal

de eliberare a lui din funcția deținută a servit art.63 alin.(1) lit.c) din Legea cu privire la

funcția publică, care stipulează că, persoana/organul care are competența legală de numire

în funcție va dispune eliberarea din funcția publică printr-un act administrativ, care se

comunică funcționarului public în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere, însă anterior

datei eliberării din funcția publică, în următoarele cazuri autoritatea publică își reduce

efectivul de personal sau lichidează funcția publică, ca urmare a intrării în vigoare a

statului de personal în care nu se mai regăsește funcția ocupată de funcționarul public

respectiv.

Din interpretarea normei legale de drept citate supra rezultă că, eliberare din funcția

publică intervine în 2 situații distincte și anume, autoritatea publică reduce statul personal

sau autoritatea publică lichidează funcția publică.

Coroborând textul dispoziției contestate cu prevederile Legii nr.63 din 05 iulie 2019

pentru modificarea unor acte legislative, în special art.XII din această lege, rezultă că,

eliberarea sa din funcție intervine ca urmare a lichidării funcției publice.

Mai mult, pentru a putea fi aplicate prevederile art.63 alin.(1) lit.c) din Legea cu

privire la funcția publică și statutul funcționarului public, și anume eliberarea ca urmare a

lichidării funcției publice, legiuitorul a prescris, în mod imperativ, întrunirea a 2 condiții

cumulative: 1) lichidarea funcției publice; 2) intrarea în vigoare a statului de personal în

care nu se mai regăsește funcția ocupată de funcționarul public.

Cu alte cuvinte, pentru a elibera funcționarul public din funcție, în mod legal, nu este

suficient ca funcția respectivă să se lichideze, dar în mod obligatoriu, în noul stat de

personal, nu trebuie să se mai regăsească funcția respectivă.

3

Potrivit pct.17 din Hotărârea Guvernului nr.845 din 18 decembrie 2009 cu privire la

oficiile teritoriale ale Cancelariei de Stat, structura și efectivul-limită ale Oficiului sunt

aprobate prin hotărâre de Guvern, iar Anexele nr.2 și 3 din actul normativ respectiv,

legiferează structura și statele de personal ale Oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat,

precum și lista oficiilor teritoriale raportate la unitățile teritorial administrative.

Din analiza Anexelor menționate, se observă că în conținutul acestora nu au

intervenit modificări, atât înainte de preavizare, cât și după eliberarea sa din funcții, chiar

nici după aceasta.

Astfel, funcția de șef al Oficiului teritorial Orhei al Cancelariei se regăsește, până la

momentul de față, în statul de personal al oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat.

În opinia reclamantului, este cert faptul că temeiul eliberării lui din funcție (art.63

alin.(1) lit.c) din Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public) nu

poate interveni în prezent litigiu, or, funcția pe care a deținut-o se regăsește în continuarea

în statele de personal al autorității publice în care a activat.

O dovadă suplimentară, care confirmă necesitatea obligatorie de modificare a

statelor de personal al autorității publice în vederea eliberării funcționarilor publici ca

urmare a lichidării funcției, se regăsește în Raportul comisiei juridice numiri și imunități,

la proiectul de Legea nr.63 din 05 iulie 2019 pentru modificarea unor acte legislative (lege

prin care a mai fost modificat statul funcției sale).

La Sinteza amendamentelor, propunerilor și obiecțiilor la proiectul de lege respectiv,

este indicată motivarea necesității de acordare a unui termen mai mare de punere în

aplicare a prezentei legi, reieșind din următoarele considerente: „Perioada de 2 luni,

propusă la art.IX din proiect pentru a asigura ocuparea funcțiilor al căror statut se

modifică, nu este suficientă, ținând cont dacă schimbarea statutului funcțiilor va fi

calificată ca lichidare a funcției publice, pentru preavizarea persoanelor care ocupă la

momentul actual aceste funcții este necesară modificarea regulamentelor de activitate ale

Cancelariei de Stat și ale ministerelor, prin amendarea structurii și a organigramei, dar și a

efectivului-limită, la necesitate.

Ulterior, în temeiul noii structuri/organigrame, se va modifica statul de personal, cu

prezentarea acestuia spre înregistrare la Cancelaria de Stat. După aceasta, persoanele

respective vor fi preavizate cu acordarea termenului de 30 de zile conform procedurii

reglementate de art.63 din Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului

public”.

Acest amendament a fost propus de către Guvernul Republicii Moldova și acceptat

de Parlament în a doua lectură.

Din cele enunțate rezultă că, în accepțiunea legiuitorului și a Guvernului, procedura

de lichidare a funcție și de eliberare a funcționarilor publici, inclusiv ordinea acesteia,

procedură care implică, în mod obligatoriu, modificarea statutului de personal al

autorității publice, înainte de preavizarea funcționarilor publici în vederea eliberării din

funcție, procedură ce nu a fost respectată în speță.

În esență, funcția de șef al Oficiului teritorial al Cancelariei de Stat, nu a fost

lichidată, dar i-a fost schimbat statutul, din funcție publică în funcție de demnitate

publică, iar schimbarea statutului funcție nu este temei de eliberare a funcționarului public

din funcție.

4

A notat că, noțiunea de lichidare a funcției publice, avută în vedere de legiuitor,

presupune anume lichidarea/dispariția în totalitate a acestei funcții și nu modificarea

statutului funcției.

Mai mult, din interpretarea dispozițiilor art.63 alin.(5) din Legea cu privire la funcția

publică și statutul funcționarului public, care stabilesc interdicția, rezultă că, în cazul

reducerii efectivului de personal sau lichidării de funcție, ca autoritatea publică să

înființeze posturi similare celor lichidate timp de un an de la data schimbărilor efectuate.

Prin urmare, în cazul lichidării funcției publice, autoritatea publică, în cazul nostru

Cancelaria de Stat, nu poate să înființeze posturi similare timp de un an de la lichidare,

ceea ce presupune, în mod indubitabil, că asemenea posturi, nu mai există la momentul

eliberării din funcției a funcționarului public pe motiv de lichidare a funcției publice.

Contrar celor expuse, în statele de personal al Cancelariei de Stat a Republicii

Moldova, se regăsește funcția de șef al Oficiului teritorial Orhei al Cancelariei de Stat.

Un alt aspect care confirmă faptul că funcția reclamantului în esență nu a fost

lichidată, rezultă din prevederile Legii nr.63 din 05 iulie 2019 pentru modificarea unor

acte legislative (art.XII alin.(3) lit.e) și Hotărârii Guvernul nr.347 din 18 iulie 2019 cu

privire la modificarea unor hotărâri ale Guvernului (pct.3 sbpct.3) care impun

întreprinderea măsurilor necesare în vederea numirii a noilor persoane în funcțiile de șef

al Oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat, fapt ce denotă existența în continuare a

acestor funcții.

Afară de aceasta, potrivit pct.5 din Anexa nr.1 la Hotărârea Guvernului nr.845 din 18

decembrie 2009 cu privire la oficiile teritoriale ale Cancelariei de Stat, șeful Oficiului este

numit în și eliberat din funcției prin hotărâre de Guvern.

Cu toate acestea, dânsul a fost eliberat din funcție nu prin hotărâre de Guvern, dar

prin dispoziție a Guvernului. Cu atât că, art.36 alin.(1) din Legea cu privire la Guvern face

o distincție clară între actele emise de Guvern: hotărâri, ordonanțe și dispoziții.

Din cele menționate se constată că, el a fost eliberat din funcție printr-un act

administrativ individual necorespunzător, astfel fiind viciată procedura de eliberare din

funcție.

Din prevederile art.37 alin.(2) din Legea cu privire la Guvern, reiese că, hotărârile de

Guvern se adoptă în cadrul ședinței Guvernului cu votul majorității membrilor

Guvernului.

Pe de altă parte, art.39 din aceeași Lege, indică că, dispozițiile sunt emise de către

Prim-ministru, respectiv fiind acte ale unui organ unipersonal.

Cu trimitere la circumstanțele speței, reclamantul a rezumat că, el nu doar a fost

eliberat din funcție printr-un act administrativ necorespunzător, dar și a fost eliberat cu

încălcarea competenței.

Or, decizia de eliberare din funcție urma să fie luată de Guvern, prin votul majorității

membrilor și nu printr-o dispoziție unipersonală a Prim-ministrului.

Reclamantul a reiterat că, art.94 alin.(1) din Codul administrativ statuează că, înainte

de emiterea unui act administrativ individual defavorabil pentru un participant sau înainte

de respingerea unui act administrativ individual favorabil, participantul are dreptul să fie

audiat în legătură cu faptele și circumstanțele relevante pentru actul ce urmează a fi emis.

Iar, art.95 din Codul administrativ prevede că autoritatea publică poate renunța la audiere

5

în cazul în care actul este exclusiv avantajos pentru participant și nu există participanți cu

interese opuse care să fie afectați prin actul respectiv.

Din circumstanțele cauzei se înțelege că, dispoziția de eliberare din funcție nu poate

fi un act administrativ avantajos.

Cu toate acestea, în mod ipotetic, actul contestat a fost unul de urgență, și în acest

caz, conform art.95 alin.(2) din Codul administrativ, audierea trebuia realizată în termen

de cel mult 5 zile de la emiterea acestuia.

În speță se observă că, nu au fost respectate aceste prevederi legale, ceea ce

presupune temeinicia pretenției de anulare a actului emis cu încălcarea procedurii stabilite

de lege.

Raportând dispozițiile art.118 alin.(3) din Codul administrativ se atestă că, actul

administrativ contestat este defavorabil, nefiind motivat și nici descrierea procedurii

administrative care a stat la baza emiterii lui, circumstanțele care duc în mod obligatoriu

la ilegalitatea dispoziției nr.245-d din 01 noiembrie 2019.

În urma emiterii actului administrativ contestat i-a cauzat prejudiciu moral, pe care îl

estimează în mărime de 25000 de lei.

Totodată, cu trimitere la art.90 alin.(1) și (2), art.329 alin.(1) și art.330 alin.(1) lit.b)

din Codul muncii, Costin Vasile a indicat că, angajatorul este obligat să-i compenseze

salariu pentru toată perioada privării ilegale de a munci, și prejudiciului care nu poate fi

mai mic decât un salariu mediu lunar, cuantumul căruia va fi probat prin certificatul

privind salariul mediu lunar pe care urmează să-l elibereze angajatorul.

În contextul enunțat, Costin Vasile a solicitat admiterea acțiunii, anularea dispoziției

Guvernului Republicii Moldova nr.245-d din 01 noiembrie 2019 și a dispoziției nr.103-d

din 26 iulie 2019 a Guvernului în partea ce ține de preavizarea lui, restabilirea în funcția

de șef al oficiului teritorial Orhei al Cancelariei de Stat, încasarea despăgubirii pentru

întreaga perioadă de absență forțată de la muncă, în mărime egală cu salariul său mediu

pentru acestă perioadă, compensarea prejudiciului moral în mărime de 25000 de lei,

precum și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 01 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani a fost

respinsă acțiunea depusă de Costin Vasile ca neîntemeiată.

La 02 decembrie 2020, prin intermediul poștei electronice, Costin Vasile, reprezentat

de avocatul său Frumosu Nicolae, a depus apel împotriva hotărârii primei instanțe, iar la

20 ianuarie 2021 a prezentat motivarea apelului, solicitând admiterea acestuia, casarea

integrală a hotărârii din 01 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, cu

emiterea unei decizii noi de admitere a acțiunii în sensul formulat.

Prin decizia din 22 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

depus de Costin Vasile și menținută hotărârea din 01 decembrie 2020 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Râșcani.

Prima instanță și instanța de apel au motivat soluțiile de respingere a acțiunii prin

faptul că, prin Hotărârea Guvernului nr.128 din 07 februarie 2018, în temeiul art.7 lit. i)

din Legea nr.136/2017 cu privire la Guvern, art.28 alin.(1) din Legea nr.158-XVI/2008 cu

privire la funcția publică și statutul funcționarului public și în conformitate cu pct.5 din

Regulamentul cu privire la oficiile teritoriale ale Cancelariei de Stat, aprobat prin

6

Hotărârea Guvernului nr.845 din 18 decembrie 2009, Costin Vasile a fost numit în funcția

de șef al Oficiului teritorial Orhei al Cancelariei de Stat.

Prin Legea nr.63/2019 pentru modificarea și completarea unor acte legislative,

publicată în Monitorul Oficial nr.223-229/277 din 12 iulie 2019, și Hotărârea Guvernului

nr.347/2019 cu privire la modificarea unor hotărâri ale Guvernului, publicată în Monitorul

Oficial nr.238/417 din 19 iulie 2019, au fost operate mai multe modificări legislative,

printre care: lichidarea funcției publice de conducere de șef adjunct al oficiului teritorial al

Cancelariei de Stat și crearea unei noi funcții de demnitate publică de șef adjunct al

oficiului teritorial al Cancelariei de Stat.

În contextul modificărilor legislative menționate, a fost emisă Dispoziția Guvernului

nr.103-d din 26 iulie 2019, publicată în Monitorul Oficial nr.244-245/457 din 27 iulie

2019, în conformitate cu prevederile art.63 alin.(1) lit. c) și alin.(2) din Legea nr. 158-

XVI/2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, prin care au fost

preavizate persoanele care dețin funcția de șef și șef adjunct al oficiilor teritoriale ale

Cancelariei de Stat, printre care s-a aflat și Vasile Costin.

Ulterior, prin Dispoziția Guvernului nr.245-d din 01 noiembrie 2019, publicată în

Monitorul Oficial nr.326-327/750 din 02 noiembrie 2019, în temeiul art.7 lit. i) din Legea

nr. 136/2017 cu privire la Guvern și art.63 alin.(1) lit. c) din Legea nr. 158-XVI/2008 cu

privire la funcția publică și statutul funcționarului public, s-a dispus încetarea raporturilor

de serviciu ale domnului Vasile Costin în funcția de șef al Oficiului teritorial Orhei al

Cancelariei de Stat, din data de 04 noiembrie 2019.

Totodată, în același act administrativ a fost menționat că, în cazul în care până la

data de 04 noiembrie 2019 intervine suspendarea raporturilor de serviciu ale titularului

funcției în legătură cu boala sau trauma, raporturile de serviciu vor înceta la data expirării

termenului de preaviz, fără emiterea în acest sens a altei dispoziții de Guvern.

Instanțele de judecată au reținut că, atât în acțiunea sa, cât și în cererea de apel,

Vasile Costin a invocat că, la emiterea Dispoziției Guvernului nr.245-d din 01 noiembrie

2019 cu privire la încetarea raporturilor de serviciu au fost aplicate eronat prevederile

Legii nr.158-XVI/2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, la

caz, fiind necesar de a fi aplicate prevederile Legii nr.199/2010 cu privire la statutul

persoanelor cu funcție de demnitate publică.

La acest subiect, instanțele de judecată au subliniat că, Vasile Costin a fost numit în

funcția de șef al Oficiului teritorial Comrat al Cancelariei de Stat în temeiul prevederilor

Legii nr.158-XVI/2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public.

Astfel, raporturile de muncă în cauză s-au născut și urmează a fi ghidate anume sub

paravanul prevederilor legii menționate supra.

Ulterior, la 05 iulie 2019, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea

nr.63/2019 pentru modificarea și completarea unor acte legislative, publicată în Monitorul

Oficial nr.223-229 art. 277 din 12 iulie 2019, prin care, a fost lichidată funcția publică de

conducere de șef al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat, și creată o nouă funcție de

demnitate publică de șef al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat.

În scopul executării prevederilor tranzitorii prevăzute în art.XII al Legii nr.63/2019,

Guvernul Republicii Moldova a adoptat Hotărârea nr.347/2019 cu privire la modificarea

unor hotărâri ale Guvernului, publicată în Monitorul Oficial nr.238/417 din 19 iulie 2019.

7

La pct.3 al Hotărârii Guvernului nr.347/2019 este statuat că: „ Cancelaria de Stat, în

legătură cu lichidarea funcțiilor publice de secretar general al Guvernului, secretar general

de stat, secretar de stat, șef și șef adjunct al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat și

instituirea funcțiilor de demnitate publică de secretar general al Guvernului, secretar de

stat, șef și șef adjunct al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat și a funcției publice de

secretar general al ministerului: 1) va elabora dispozițiile/hotărârile Guvernului

corespunzătoare asigurării procedurii de preavizare și eliberare din funcție a persoanelor

ce ocupă aceste funcții, în corespundere cu normele art. 63 din Legea nr. 158/2008 cu

privire la funcția publică și statutul funcționarului public”.

În contextul prevederilor Legii nr.63/2019 și Hotărârii Guvernului nr.347/2019,

funcția anterior deținută de către Vasile Costin a fost lichidată, iar Guvernul Republicii

Moldova, prin intermediul Cancelariei de Stat, a fost obligat să întrerupă relațiile de

muncă cu persoanele a căror funcții publice au fost lichidate și să demareze procedura de

numire în funcțiile de demnitate publică nou create, iar drept argument care confirmă

faptul că încetarea raporturilor de muncă urma să aibă loc în temeiul legii în baza căreia

aceste raporturi de muncă au luat naștere prezintă pct.3 subpct. 1 din Hotărârii Guvernului

nr.347/2019, precitat mai sus.

Totodată, instanțele de judecată au notat că, potrivit Art.XII alin.(2) din Legea

nr.63/2019: „Persoanelor care dețin funcțiile publice de secretar general al Guvernului,

secretar general de stat, secretar de stat, șef și șef adjunct al oficiului teritorial al

Cancelariei de Stat li se păstrează condițiile de salarizare, existente până la data intrării în

vigoare a prezentei legi, până în momentul eliberării acestora din funcțiile publice

deținuți”.

Din textul normei precitate, se deduce că, până la întreruperea raporturilor de

serviciu cu persoanele care dețineau funcții publice de conducere, procedură care durează

în timp, în raport cu acestea erau aplicabile prevederile care erau în vigoare până la

aprobarea Legii nr.63/2019, astfel, evidențiindu-se caracterul ultraactiv al legii în cauză.

Nu au fost reținute argumentele reclamantului precum că prevederile

abrogate/modificate nu pot fi aplicate în speță pentru că caracterul ultraactiv al acestora

nu a fost stipulat expres în Legea nr.63/2019, or, norma dată de drept, în raport cu

concluziile din amendamentele Comisiei juridice, numiri și imunități a Parlamentului

Republicii Moldova la proiectul de Lege nr.63/2019, demonstrează clar că legiuitorul a

stipulat caracterul ultraactiv al prevederilor Legii nr.158/2008 în raport cu persoanele

care, la momentul intrării în vigoare a Legii nr.63/2019, aveau statut de funcționar public.

Instanțele de judecată ierarhic inferioare au subliniat că art.XII alin.(2) din Legea

nr.63/2019 are ca scop direct de a asigura continuitatea activității persoanelor care ocupau

funcții publice lichidate, până la eliberarea acestora din funcție.

Or, prin norma menționată, legiuitorul a stabilit faptul că modificările legislative

operate prin intermediul Legii nr.63/2019 nu sunt incidente persoanelor care au ocupat

funcțiile în cauză anterior intervenirii acestora, acestea având efect doar pentru viitor.

La caz, în privința lui Costin Vasile sunt incidente prevederile legii în baza cărora s-a

născut raportul juridic de serviciu a acestuia, și anume Legea nr.158/2008.

8

În esență, problema privind aplicarea în timp a legii urmează a fi soluționată prin

prisma a două principii, care se completează reciproc, și anume: principiul retroactivității

legii noi și principiul aplicării imediate a legii noi, cu excepția ultraactivității legii vechi.

Ultraactivitatea legii vechi este justificată, de cele mai multe ori, de necesitatea ca

anumite situații juridice în curs de desfășurare să rămână guvernate de legea sub imperiul

căreia s-au născut acestea.

Totodată, această excepție de aplicare a legii vechi este făcută din mai multe motive,

în principal pe considerentul că orice situație juridică trebuie să rămână guvernată de

legea sub imperiul căreia a început să existe, respectiv, dacă s-ar aplica legea nouă, atunci

s-ar nesocoti voința subiectelor care au creat acea situație juridică și, în plus, efectele nu

ar mai fi aceleași pe care subiectele le-au dorit.

La fel, cu privire la alegațiile reclamantului precum că norma de drept precitată supra

se referă doar la păstrarea până la eliberarea din funcție a condițiilor de salarizare a

destinatarilor legii în cauză, deci, nu prescrie ultraactivitatea legii, instanțele de judecată

au subliniat că, poziția dată derivă dintr-o interpretare restrânsă și eronată a acestei norme.

Or, în condițiile în care prin norma precitată se păstrează anumite condiții prevăzute de

Legea nr.158/2008, se deduce că și restul condițiilor prevăzute de aceeași lege se

păstrează.

În context, a fost reținută jurisprudența Curții Constituționale a Republicii Moldova

cu privire la aplicarea legii în timp și principiului neretroactivități acesteia.

Astfel, în Hotărârea nr.32 din 29 octombrie 1998 privind interpretarea art.76 din

Constituția Republicii Moldova „Intrarea în vigoare a legii”, Curtea a declarat expres că,

legile nu pot avea caracter retroactiv. Totodată, Curtea a statuat: „Consacrat expres în

art.22 din Constituție, principiul neretroactivității legii urmărește protejarea libertăților,

contribuie la adâncirea securității juridice, a certitudinii în raporturile interumane.

Principala valoare a ordinii de drept constă în posibilitatea oferită fiecăruia de a-și

conforma comportamentul regulilor dinainte stabilite”. Principiul neretroactivității se

înțelege prin faptul că legea nouă nu modifică sau nu suprimă condițiile de constituire a

unei situații juridice apărute și aflate în curs de realizare anterior intrării în vigoare a

acesteia.

Cu privire la neretroactivitatea prevederilor legale operate prin intrarea în vigoare a

Legii nr.63/2019 pentru modificarea și completarea unor acte legislative, instanțele de

judecată au făcut trimitere la prevederile art.6 alin.(1) din Codul civil, care statuează că

legea civilă nu are caracter retroactiv. Ea nu modifică și nici nu suprimă condițiile de

constituire a unei situații juridice constituite anterior, nici condițiile de stingere a unei

situații juridice stinse anterior. De asemenea, legea nouă nu modifică și nu desființează

efectele deja produse ale unei situații juridice stinse sau în curs de realizare.

Prin urmare, norma juridică menționată consacră principiul neretroactivității legii

civile, prin care este subînțeleasă regula juridică conform căreia o lege civilă se aplică

numai situațiilor juridice apărute după intrarea ei în vigoare.

Cu alte cuvinte, modificările legislative operate prin intermediul Legii nr.63/2019 nu

afectează raporturile de muncă născute anterior dintre apelantul/reclamant și Cancelaria

de Stat, ceea ce rezultă că ghidarea acestora și stingerea lor urmează să aibă loc sub egida

aceleiași legi în baza căreia s-au născut.

9

Instanțele au notat că, un alt argument care probează faptul că în raport cu Costin

Vasile au fost aplicate corect prevederile Legii nr.158/2008, se referă la modul și

condițiile de numire/destituire din/în funcția de demnitate publică, și anume, în

conformitate cu alin.(1) art. 3 din Legea nr. 99/2010, care prevede că, prevederile

prezentei legi se aplică persoanelor cu funcții de demnitate publică specificate în anexa la

prezenta lege.

Astfel, pentru ca în privința lui Vasile Costin să fie aplicabile prevederile respectivei

legi, acesta urma să dobândească și apoi să dețină calitatea de persoană cu funcție de

demnitate publică.

Cu trimitere la art.6 alin.(1) din Legea nr.199/2010, instanțele de judecată au stabilit

că, în raport cu Vasile Costin nu a fost emis niciun act de numire în funcția de demnitate

publică. Deci, el nu a obținut calitatea de persoană cu demnitate publică.

Din acest aspect, instanțele de judecată nu au reținut argumentul lui Vasile Costin

precum că, prin modificarea Legii nr.199/2010, dânsul a obținut calitatea de persoană cu

demnitate publică, care în esență este eronată, deoarece contravin legislației în vigoare și

suportului probator anexat la actele cauzei.

A fost considerat și argumentul reclamantului precum că Hotărârea Guvernului

nr.167 din 26 februarie 2018 reprezintă act administrativ de numire în funcția nou creată

de demnitate publică de șef al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat, or, în acest act

administrativ expres s-a indicat că Vasile Costin a fost numit în funcție în temeiul art.28

alin.(1) din Legea nr.158-XVl/2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului

public, respectiv, acesta a ocupat o funcție publică de conducere, dar nu de demnitate

publică.

Din cele menționate, instanțele de judecată au rezumat că, neavând calitatea de

persoană cu demnitate publică, Vasile Costin nu cade sub incidența Legii nr.199/2010, iar

respectivul act normativ în niciun caz nu putea fi aplicat în vederea încetării raporturilor

de serviciu cu ultimul.

Faptul că Vasile Costin nu avea calitatea de persoană cu funcții de demnitate publică

se deduce chiar din comportamentul acestuia. Or, potrivit alin.(3) al art.42 din Legea nr.

158/2008, în cazul încetării raporturilor de serviciu, funcționarul public, la cererea lui

scrisă, depusă până la data survenirii situațiilor menționate, beneficiază, pentru fiecare an

complet de vechime în serviciul public, de dreptul la o indemnizație unică în proporție de

15% din salariul de bază determinat conform clasei de salarizare la momentul depunerii

cererii în cauză. Acordarea indemnizației respective se consemnează în dosarul personal

și în carnetul de muncă.

În vederea beneficierii de prevederile în cauză, la 13 septembrie 2019 Vasile Costin

a depus cerere privind acordarea indemnizației, iar la 01 noiembrie 2019 ultimului i-a fost

achitată indemnizația solicitată, fapt ce se confirmă prin Ordinul Cancelariei de Stat

nr.456-A.

Cele descrise denotă că, Vasile Costin s-a considerat funcționar public și nu persoană

ce deține funcție de demnitate publică, solicitând aplicarea față de sine a prevederilor

alin.(3) art.42 din Legea nr. 158/2008.

Instanțele de judecată au notat că, reclamantul interpretează eronat efectul

modificărilor operate asupra funcției de șef al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat,

10

fără a ține cont de principiul aplicării în timp a legii, potrivit căruia modificările

legislative operate prin Legea nr.63/2019 nu au modificat și nu au desființat efectele

raportului de serviciu, care era în curs de realizare între Cancelaria de Stat și

apelantul/reclamant, iar prevederile Legii nr.158/2008 la încetarea raporturilor de serviciu

ale reclamantului au fost aplicate absolut corect conform Legii nr.63/2019.

Nu a fost reținut nici argumentul lui Vasile Costin precum că în privința sa nu a

existat temei de încetare a raporturilor de serviciu, întrucât nu a fost lichidată funcția

deținută de el, iar statele de personal al oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat nu a fost

modificate, or, faptul că funcția deținută de către reclamant a fost lichidată derivă cu

certitudine din însuși textul articolului XII din Legea nr.63/2019, amendamentelor operate

la proiectul de lege în cauză, precum și din prevederile Hotărârii Guvernului nr.347/2019.

Cu atât că, potrivit notei informative la Legea nr.63/2019 pentru modificarea și

completarea unor acte legislative, aprobarea acesteia a avut drept scop deblocarea

activității ministerelor din cadrul Guvernului Republicii Moldova și oficiilor teritoriale ale

Cancelariei de Stat, prin lichidarea funcțiilor publice de conducere de secretar general al

Guvernului, secretar de stat și șef/șef adjunct al oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat

și instituirea unor noi funcții de demnitate publică.

Totodată, potrivit Amendamentelor Comisiei juridice, numiri și imunități a

Parlamentului Republicii Moldova la proiectul de Lege nr.63/2019, s-a menționat că

„literele c), d) si e) vin cu unele clarificări care decurg din cele 3 obiective ale proiectului

de lege: 1) lichidarea funcțiilor publice de secretar general al Guvernului, secretar general

de stat, secretar de stat, șef și șef adjunct al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat; 2)

instituirea funcțiilor de demnitate publică de secretar general al Guvernului, secretar de

stat, șef și șef adjunct al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat, și 3) instituirea funcției

publice de secretar general al ministerului”.

De asemenea, instanțele de judecată au precizat că, prin art.V din Legea nr.63/2019 a

fost modificată Anexa la Legea nr.199/2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcție

de demnitate publică, prin completarea la final cu o poziție nouă, cu următorul cuprins:

„Șef, șef adjunct al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat, reprezentant al Guvernului în

teritoriu”.

La fel, prin art. VI din Legea nr.63/2019 a fost modificată Anexa la Legea nr.

155/2011 pentru aprobarea Clasificatorului unic al funcțiilor publice, prin excluderea la

punctul 2 poziție B01 a textului „Șef/șef adjunct al oficiului teritorial al Cancelariei de

Stat”.

În aceeași ordine de idei, instanțele de judecată au reiterat prevederile pct.3 din

Hotărârea Guvernului nr.347/2019, potrivit căreia, Cancelaria de Stat, în legătură cu

lichidarea funcțiilor publice de secretar general al Guvernului, secretar general de stat,

secretar de stat, șef și șef adjunct al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat și instituirea

funcțiilor de demnitate publică de secretar general al Guvernului, secretar de stat, șef și

șef adjunct al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat și a funcției publice de secretar

general al ministerului: 1) va elabora dispozițiile/hotărârile Guvernului corespunzătoare

asigurării procedurii de preavizare și eliberare din funcție a persoanelor ce ocupă aceste

funcții, în corespundere cu normele art.63 din Legea nr.158/2008 cu privire la funcția

publică si statutul funcționarului public.

11

La fel, instanțele de judecată au indicat că potrivit pct.3 din modificările ce se

operează în unele hotărâri ale Guvernului, aprobate prin Hotărârea Guvernului

nr.347/2019, este prevăzut: „ Regulamentul cu privire la organizarea și funcționarea

oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.

845/2009 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr.189-190, art.923), se

modifică după cum urmează: 1) la punctul 5, primul alineat se completează cu cuvintele

„și deține funcție de demnitate publică; 2)la punctul 15, prima propoziție, după textul

„șefii adjuncți ai Oficiului,” se introduc cuvintele „care dețin funcție de demnitate publică

și sunt 3) punctul 18 se abrogă.

Reieșind din textul normelor precitate, și anume art.V, VI, XII din Legea nr.63/2019,

precum și din motivarea Amendamentelor operate la proiectul de lege în cauză, precum și

prevederile Hotărârii Guvernului nr.347/2019, instanțele de judecată au conchis că, mai

multe funcții publice de conducere, printre care se regăsește și funcția anterior deținută de

către Vasile Costin (șef al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat), au fost lichidate prin

lege, și create alte noi funcții de demnitate publică, iar Guvernul Republicii Moldova a

fost obligat să asigure executarea dispozițiilor tranzitorii prevăzute în art.XII din Legea

nr.63/2019, în sensul întreruperii raporturilor de serviciu cu persoanele care dețineau

funcții publice de conducere lichidate și numirea persoanelor în funcțiile de demnitate

publică nou create. Or, atâta timp cât există o normă legală care statuează expres că,

funcția publică de conducere de șef al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat este

lichidată, Guvernul Republicii Moldova a fost obligat de a asigura încetarea raporturilor

de serviciu cu persoanele care ocupau această funcție.

În aceeași ordine de idei, instanțele de judecată nu au reținut argumentul lui Vasile

Costin precum că funcția pe care a deținut-o nu a fost lichidată pe motiv că aceasta a fost

ulterior ocupată de către persoana terță, deoarece derivă din aprecierea eronată a efectelor

modificărilor legislative operate prin Legea nr.63/2019. Or, persoana terță a fost numită în

funcția de demnitate publică nou creată, dar nu în funcția publică de conducere pe care a

deținut-o reclamantul.

În contextul modificărilor legislative menționate, urmare a lichidării funcției publice

de conducere de șef al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat și formării unei funcții noi

de demnitate publică - de șef al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat, a avut loc și

modificarea Statului de personal al oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat.

Astfel, la 23 iulie 2019, Cancelaria de Stat a aprobat noul Stat de personal al oficiilor

teritoriale ale Cancelariei de Stat, în care nu se regăsește funcția publică de conducere de

șef al oficiului teritorial, dar funcția de demnitate publică de șef al oficiului teritorial, care,

evident, reprezintă o altă funcție.

Respectiv, opinia reclamantului precum că, urmare a lichidării funcției publice

deținute, a fost creată o altă funcție publică similară, nu corespunde realității, or, funcția

de demnitate publică diferă total de funcția publică de conducere, acestea fiind

reglementate de legi diferite, ghidate de principii diferite și garanții de muncă diferite.

Referitor la aprecierea critică a reclamantului în ce privește statele de personal al

oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat, pe motiv că noul statut de personal nu a fost

aprobat prin hotărâre de Guvern, în condițiile pct.17 din Regulamentul cu privire la

organizarea și funcționarea oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat, aprobat prin

12

Hotărârea Guvernului nr.845/2009, instanțele de judecată au reținut că, potrivit pct.17 din

Regulamentul cu privire la organizarea și funcționarea oficiilor teritoriale ale Cancelariei

de Stat, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.845/2009, este stabilit că, structura și

efectivul-limită ale Oficiului sinet aprobate prin hotărâre de Guvern.

Din textul normei precitate, este cert că obligativitatea aprobării prin hotărâre de

Guvern se referă doar la structura și efectivul-limită ale oficiilor teritoriale, ci nu la statul

de personal ale acestora, ceea ce prezintă în sine două noțiuni diferite.

Totodată, instanțele de judecată au notat că, niciun alt punct din Regulamentul cu

privire la organizarea și funcționarea oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat nu

prevede că statul de personal al oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat trebuie să fie

aprobat prin hotărâre de Guvern.

În același context, instanțele de judecată au menționat că, prin anexa nr.5 a Hotărârii

Guvernului nr.201/2009 privind punerea în aplicare a prevederilor Legii nr.158-XVI din

04 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, a fost aprobat

Formularul-tip al statului de personal și Metodologia cu privire la completarea și avizarea

statului de personal.

Instanțele de judecată au rezumat că, statul de personal al oficiilor teritoriale ale

Cancelariei de Stat, se aprobă de către conducătorul autorității publice, și anume – de

Secretarul general al Guvernului, și nicidecum prin hotărâre de Guvern.

Cu atât că, noul stat de personal a fost aprobat de către Secretarul general al

Guvernului la 23 iulie 2019, anterior emiterii actelor administrative ce prezintă obiectul

prezentei acțiuni (Dispoziția Guvernului nr.103-d din 26 iulie 2019, în partea ce ține de

preavizarea lui Costin Vasile și Dispoziția Guvernului nr.245-d din 01 noiembrie 2019).

Cât privește alegațiile reclamantului cu privire la pretinsa încălcare a prevederilor

Codului administrativ sub aspectul dreptului la audiere și la motivarea actului

administrativ, instanțele de judecată le-a apreciază ca neîntemeiate, întrucât invocând

aplicabilitatea prevederilor art.94 și art.118 din Codul administrativ, reclamantul nu a

interpretat sistemic normele respectivului act, în special prin prisma prevederilor care

determină legislația administrativă și corelația acesteia cu alte acte normative, astfel

ajungând la o concluzie absolut greșită.

Or, prin prisma art.2 alin.(2) din Codul administrativ, se admit derogări dacă

asemenea derogări sunt prevăzute în norme legislative speciale.

În context expus, instanțele de judecată au specificat că, actul administrativ contestat

de către reclamant reprezintă un act prin care au fost încetate raporturile de serviciu cu

acesta. Procedura de încetare a raporturilor de serviciu cu funcționarii publicii este

prevăzută în Capitolul VIII din Legea nr.158/2008.

Cu trimitere la art.63 alin.(1)-(4) din Legea nr.158/2008, instanțele de judecată au

conchis că, în speță toate prevederile legale au fost respectate la eliberarea din funcție a

reclamantului.

În măsura în care normele speciale aplicabile domeniului specific de activitate nu

prevăd necesitatea audierii persoanei în legătură cu eliberarea din funcție, stipulările

art.94 din Codul administrativ, sunt inaplicabile.

13

La caz, actul administrativ prin care reclamantul a fost eliberat din funcție a fost

emis în legătură cu lichidarea funcției publice de conducere ocupate de

apelantul/reclamant ca efect al intrării în vigoare a Legii nr.63/2019.

Or, o eventuală audiere nu era necesară, nici oportună, deoarece autoritatea

administrativă era obligată să emită actul administrativ contestat în baza prevederilor

Legii nr.63/2019.

La fel, nu au fost reținute nici alegațiile reclamantului precum că actul administrativ

contestat nu a fost motivat după cum prevede art.118 din Codul administrativ, or, potrivit

dispozițiilor art. 118 alin.(4) lit.c) din Codul administrativ, motivarea nu este obligatorie

în cazul în care autoritatea publică emite acte administrative individuale de același fel

într-un număr mai mare sau automatizat și, conform circumstanțelor de fapt ale cazului în

parte, nu se cere o motivare.

Instanțele de judecată au remarcat că, legiuitorul a admis că, în anumite situații

specifice, motivarea actului administrativ nu este necesară și oportună. Anume această

situație se regăsește în speță, întrucât după cum s-a indicat supra, actul administrativ

contestat a fost emis anume întru executarea Legii nr.63/2019 și în temeiul Legii

nr.158/2008, fapt indicat expres în conținutul acestuia.

Odată ce actul administrativ a fost emis în baza legii, iar acte administrative de

același fel au fost emise în număr mai mare, nu se cere o motivare distinctă a acestuia în

sensul alin.(2) și (3) al art.118 din Codul administrativ, fapt ce rezultă explicit din

conținutul alin.(4) al aceluiași articol.

A fost considerată eronată poziția reclamantului precum că încetarea raporturilor de

serviciu a fost eronat efectuată prin dispoziție de Guvern, deoarece potrivit pct.5 din

Regulamentul cu privire la organizarea și funcționarea oficiilor teritoriale ale Cancelariei

de Stat, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.845/2009, este prevăzut că Șeful Oficiului

este numit în funcție și eliberat din funcție prin hotărâre de Guvern.

Or, reieșind din prevederile art.7 lit. i) din Legea nr. 136/2017 cu privire la Guvern și

pct.153 din Regulamentul Guvernului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.610/2018,

oficiile teritoriale ale Cancelariei de Stat fac parte din cadrul unei autorități administrative

centrale, iar numirea și revocarea persoanelor cu funcții de șefi/șefi adjuncți ai acestora se

decide în cadrul ședințelor Guvernului cu votul majorității membrilor și, respectiv, se

efectuează prin dispoziție de Guvern, emisă de către Prim-ministru.

Au fost considerate irelevante și argumentele reclamantului precum că dispozițiile

Guvernului reprezintă acte ale unui organ unipersonal, or, conform pct.153 din

Regulamentul Guvernului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.610/2018 dispozițiile

Guvernului se adoptă în cadrul ședințelor Guvernului.

Deci, la fel ca și hotărârile, dispozițiile Guvernului se adoptă în mod colegial și nu

unipersonal, fapt confirmat expres prin procesul-verbal al ședinței Guvernului în cadrul

căreia a fost adoptat actul administrativ de încetare a raporturilor de serviciu.

Cât privește neconcordanța cu conținutul pct.15 din Regulamentul cu privire la

organizarea și funcționarea oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr.845/ 2009, instanțele de judecată au subliniat că, ieșirea din

vigoare a unei prevederi legale sau încetarea aplicării ei poate avea loc pe mai multe căi.

14

Astfel, abrogarea, în general, este scoaterea din vigoare a unei legi, ceea ce atrage

după sine încetarea aplicării acesteia, iar una dintre modalități este abrogarea tacită, care

are loc atunci când, deși prin noua lege nu se abrogă în mod expres, direct sau indirect

reglementarea materiei din legea veche este total diferită de cea din noua lege, ceea ce

face ca vechea lege să fie imposibil de a mai fi aplicată.

În contextul celor expuse, și ținând cont de principiul prevalării legii noi asupra legii

vechi, în cazul unui conflict de legi, la caz, prevederile pct.5 din Regulamentul cu privire

la organizarea și funcționarea oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr.845/2009, intrată în vigoare la 25 martie 2016, au fost abrogate

tacit, urmare intrării în vigoare a prevederilor noi din pct.153 din Regulamentul

Guvernului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.610/2018, la data de 04 iulie 2018.

De asemenea, nu au fost reținute argumentele reclamantului precum că, prevederile

pct.5 din Regulamentul cu privire la organizarea și funcționarea oficiilor teritoriale ale

Cancelariei de Stat au intrat în vigoare mai devreme decât prevederile pct.153 din

Regulamentul Guvernului, or, prin Hotărârea Guvernului nr.347/2009 au fost operate

modifică la punctul 5, unde primul alineat a fost completat cu cuvintele „și deține funcție

de demnitate publică”. Pe când, prevederea cu privire la faptul că numirea și eliberarea

din funcția de șef al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat are loc prin hotărâre de

Guvern a fost introdusă odată cu aprobarea actului normativ.

Prin urmare, prevederea din pct.5 din Regulamentul cu privire la organizarea și

funcționarea oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat, la caz, este inaplicabilă.

Cu privire la alegațiile reclamantului precum că pct.5 din Regulamentul vizat supra,

este o normă specială din care motiv prevalează asupra pct.153 din Regulamentul

Guvernului, care este o normă generală, instanțele de judecată au stabilit că, ambele

regulamente au fost aprobate prin hotărâri de Guvern, respectiv, acestea sunt niște acte cu

aceeași forță juridică.

Or, ambele norme prevăzute de regulamentele menționate sunt speciale, și sunt

aplicabile unor anumitor raporturi sociale.

La fel, instanțele de judecată au reținut că pct.148 din Regulamentul Guvernului,

aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.610/2018, prevede expres cazurile când Guvernul

poate emite hotărâri, printre care, numirea și eliberarea în funcție a personalului nu se

regăsește. Respectiv, o eventuală emitere a unei hotărârii de Guvern privind încetarea

raporturilor de serviciu cu reclamantul ar fi contrară prevederilor normelor speciale

prevăzute de Regulamentul Guvernului.

În concluzie, instanțele de judecată au considerat acțiunea depusă de Vasile Costin

ca neîntemeiată, bazată pe o interpretare eronată a prevederilor legale.

La 02 martie 2022, Costin Vasile, reprezentat de avocatul Frumosu Nicolae, a depus

recurs împotriva deciziei instanței de apel, iar la 05 iulie 2022 a prezentat motivarea

recursului, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei din 22 februarie 2022 a Curții

de Apel Chișinău, cu emiterea unei decizii noi de admitere a acțiunii.

În susținerea recursului, Costin Vasile, reprezentat de avocatul Frumosu Nicolae a

invocat ilegalitatea și netemeinicia deciziei instanței de apel, declarând că Curtea de Apel

Chișinău a examinat superficial prezenta speță, apreciind arbitrar probele administrate, nu

au fost dovedite circumstanțele considerate de instanța de apel ca fiind stabilite, cu

15

interpretarea și aplicarea eronată a normelor de drept material, în special a aplicat greșit

prevederile Legii nr.15/2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public,

ceea ce constituie o încălcare a prevederilor art.8, art.6 și art.1 din Protocolul 1 din

CEDO.

De fapt, instanțele de judecată trebuia să aplice la cazul speței prevederile Legii

nr.199/2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică, care este o

lege specială.

De altfel, instanțele de judecată nu au ținut cont de faptul că funcția de șef al

oficiului teritorial Orhei se regăsește până la moment în statutul de personal al oficiilor

teritoriale al Cancelariei de Stat, iar temeiul de eliberare din funcție (art.63 alin.(1) lit.c)

din Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public) nu poate interveni

în speță, deoarece funcția pe care a deținut-o se regăsește în continuare în statutul de

personal al autorității publice în care a activat.

De asemenea, instanțele eronat s-au expus asupra motivării actelor administrative

contestate, încălcând prevederile ar.31 și art.118 din Codul administrativ.

În conformitate cu art.244 alin.(1) din Codul administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Conform art. 245 alin.(1) și (2) din Codul administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă

legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de

Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune

împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 22 februarie 2022, în

ședință publică.

Actele cauzei nu atestă faptul când copia dispozitivului deciziei a instanței de apel a

fost notificată recurentului Vasile Costin și avocatului acestuia Frumosu Nicolae.

Totodată, din materialele cauzei rezultă că la 15 iunie 2022 lui Frumosu Nicolae i-a

fost notificată copia deciziei integrale a instanței de apel, fapt ce se confirmă prin

scrisoarea și avizul poștal de recepție, anexate la actele cauzei (f.d.145, vol.II).

În condițiile enunțate, recursurile (inițial și cel motivat) din 02 martie 2022 și

respectiv din 05 iulie 2022, au fost depuse în conformitate cu prevederile art.245 din

Codul administrativ.

La 28 iulie 2022, întru respectarea dreptului părților la un proces echitabil, Curtea

Supremă de Justiție a expediat în adresa Guvernului RM, Cancelariei de Stat a RM,

Pușneac Ana și Ion Chicu, copia recursului (preventiv și motivat) depus de Vasile Costin,

cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referințelor, notificate ultimilor la 05 august

2022, fapt ce se confirmă prin scrisoarea instanței de recurs și avizele poștale de recepție

anexate la actele cauzei, însă intimații nu și-au valorificat acest drept procedural și nu au

depus referințe (f.d.166-172, vol.II).

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră

inadmisibil, din următoarele motive.

16

În conformitate cu art.246 alin.(1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin.(2) din art.246 din

Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la

literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului,

în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să însușească în

condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil

bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de

inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra

cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de

consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul

de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării

unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne

deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile curții de apel ca primă

instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o

motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus.

Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului

în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art.245 alin.(2)

din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele

expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea

rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special

în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios

administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de

admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit,

pct.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.230]. Acesta este în special cazul condițiilor

de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din

partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, pct.85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte

17

decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct.45). Curtea a

mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut

cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports

1996-1, p.141,§39).

La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6§1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991,

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de

Costin Vasile, reprezentat de avocatul Frumosu Nicolae.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Costin Vasile, reprezentat de avocatul Frumosu Nicolae, se

declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Iurie Bejenaru

Aliona Miron

18