3ra-877/22 — contestarea actului administrativ

3ra-877/22 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-877/22

2-20054952-01-3ra-30082022

Prima instanță: Curtea de Apel Chișinău (jud. Gh. Mîra, A. Bostan, Gr. Dașchevici)

Î N C H E I E R E

19 octombrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de către Aurelia Grigoriță și Teodor

Cuculescu,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

către Aurelia Grigoriță și Teodor Cuculescu împotriva Consiliului raional Rezina, terț

Oficiul Teritorial Orhei al Cancelariei de Stat cu privire la contestarea actului

administrativ,

împotriva hotărârii din 19 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 26 martie 2020, Aurelia Grigoriță și Teodor Cuculescu au depus cerere de

chemare în judecată în procedura contenciosului administrativ împotriva Consiliului

raional Rezina, terț Oficiul Teritorial Orhei al Cancelariei de Stat cu privire la

contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamanții au indicat că, la data de 25 noiembrie 2019 a fost

convocată ședința extraordinară a Consiliului raional Rezina cu stabilirea a cinci

subiecte pe ordinea de zi, consilierii au pus spre dezbatere: 1) chestiunea cu privire la

alegerea organelor de conducere a comisiilor de specialitate ale Consiliului raional

Rezina; 2) chestiunea cu privirea la alegerea Președintelui raionului Rezina; 3) cu privire

la stabilirea numărului vicepreședinților raionului Rezina; 4) cu privire la alegerea

vicepreședintelui raionului Rezina pe problemele juridico-sociale; 5) cu privire la

alegerea vicepreședintelui raionului Rezina pe problemele dezvoltării raionale.

Au menționat că, conform procesului-verbal al ședinței din 25 noiembrie 2019,

președintele raionului Rezina a fost ales Valeriu Ciorici, după alegerea președintelui,

dânsul a propus să fie asistat de către doi vicepreședinți, unul pe probleme juridico-

sociale și unul pe problemele dezvoltării regionale.

Au notat că, ca urmare a votării a fost emisă decizia nr. 5/3 din 25 noiembrie 2019

„Cu privire la stabilirea numărului vicepreședinților raionului Rezina”. Președintele ales

al raionului Rezina a propus candidatura Aureliei Grigoriță, la funcția de vicepreședintă

1

pe probleme juridico-sociale, în consecință a fost emisă decizia nr. 5/5 din 25 noiembrie

2019 „Cu privire la alegerea vicepreședintelui raionului Rezina pe probleme de

dezvoltare raională”.

Reclamanții au relatat că, la 16 decembrie 2019 Cancelaria de Stat, Oficiul Teritorial

Orhei, efectuând control de legalitate ale actelor emise de Consiliul raional Rezina a

emis notificările: nr.1304/325 privind abrogarea deciziei nr.5/3 din 25 noiembrie 2019

„Cu privire la stabilirea numărului vicepreședinților raionului Rezina”; nr.1304/326

privind abrogarea deciziei nr.5/4 din 25 noiembrie 2019 „Cu privire la alegerea

vicepreședintelui raionului Rezina (pe problemele juridico-.sociale); notificarea

nr.1304/32 privind abrogarea deciziei nr.5/5 din 25 noiembrie 2019 „Cu privire la

alegerea vicepreședintelui raionului Rezina (pe problemele de dezvoltare raională)”.

Au remarcat că, în motivarea notificărilor, Oficiul Teritorial Orhei al Cancelariei de

Stat a invocat pretinsa nerespectare a art. 20 alin. (1), (7), art. 49 alin. (3) al Legii nr.

436 din 28 decembrie 2006, concluzionând că președintele Consiliului raionului Rezina

ales în cadrul ședinței extraordinare a Consiliul raional Rezina nu avea dreptul de a

înainta propuneri privind stabilirea numărului vicepreședinților raionali, precum și nu

avea dreptul să înainteze propuneri de alegere a candidaturilor vicepreședintelor în

aceeași zi.

Au specificat că, în vederea verificării legalității deciziilor nr. 5/3, 5/4, 5/5 din 25

noiembrie 2019, președintele raionului Rezina, Valeriu Ciorici, s-a adresat către

Comisia juridică numiri și imunități a Parlamentului Republicii Moldova privind

interpretarea prevederilor art. 20 alin. (7), art. 42, art. 46 al Legii 436 din 28 decembrie

2006.

Au relevat că, potrivit răspunsului din 20 decembrie 2019 al Comisiei juridice,

numiri și imunități a Parlamentului Republicii Moldova, s-a menționat că „conform art.

43 alin. (1) lit. l) și art. 49 din Legea nr.436-XVI din 28 decembrie 2006 privind

administrația publică locală, vicepreședinții de raion se numesc de consiliul raional, la

propunerea președintelui raionului, conform procedurii prevăzute la alin. (1) art. 49 al

aceleiași Legi. Referitor la actele consiliilor raionale, prevăzute la art. 46 nu prevede

includerea în registrul de stat al actelor locale pentru intrarea lor în vigoare. Dispozițiile

art. 20 alin. (7) ale Legii 436-XVI se referă la Capitolul II din Lege și se aplică consiliilor

locale (sătești, comunale, orășenești, municipale)”.

Au afirmat că, autoritățile administrației publice locale beneficiază de autonomie

decizională, organizațională, gestionară și financiară, au dreptul la tot ceea ce privește

administrarea treburilor publice locale, exercitându-și în condițiile legii, autoritatea în

limitele teritoriului administrat.

Au susținut că, la 31 decembrie 2019 prin scrisoarea nr. 696, președintele raionului

Rezina a solicitat Oficiului Teritorial Orhei al Cancelariei de Stat abrogarea notificărilor

menționate, ca fiind nefondate, iar prin răspunsul, în scrisoarea nr. 1304/OT-10 din 15

ianuarie 2020, Oficiul invocă că notificările urmează a fi examinate de către consiliul

raional, ca fiind organ emitent.

Reclamanții au indicat că, la 10 martie 2020 fiind convocată ședința extraordinară a

Consiliului raional Rezina a fost adoptată decizia nr.1/22 „Cu privire la examinarea

notificărilor Oficiului Teritorial Orhei al Cancelariei de Stat nr.1304/-325, 1304/-326 și

1304/-327 din 16 decembrie 2019”, astfel, au fost abrogate deciziile nr.5/3 din 25

noiembrie 2019 „Cu privire la stabilirea numărului vicepreședinților raionului Rezina”;

2

decizia nr.5/4 din 25 noiembrie 2019 „Cu privire la alegerea vicepreședintelui raionului

Rezina (pe probleme juridico-sociale)”, deciziei nr.5/5 din 25 noiembrie 2019 „Cu

privire la alegerea vicepreședintelui raionului Rezina (pe probleme de dezvoltare

raională)”.

Au precizat că, drept temei de emitere a deciziilor au servit notificările Oficiului

Teritorial Orhei al Cancelariei de Stat nr.1304/-325, nr.1304/-326 și nr.1304/327 din 16

decembrie 2019, prin care se notifică nerespectarea art. 20 alin. (1) și (7), art. 49 alin.

(2) și (3) din Legea nr.436/2006 privind administrația publică locală, în motivare fiind

efectuată și trimitere la răspunsul semnat de deputatul Vasile Bolea, la petiția

consilierului Victor Lupașcu.

Reclamanții au concretizat că, ilegalitatea actului administrativ individual

defavorabil/deciziei nr.1/22 din 10 martie 2020 „Cu privire la examinarea notificărilor

Oficiului teritorial Orhei al Cancelariei de Stat nr.1304/-325, nr.1304/- 326 și nr.1304/-

327 din 16 decembrie 2109” relevă că, Consiliul raional Rezina nu era în drept să

abroge/revoce propria decizie prin care au fost aleși în funcție vicepreședinții de raion,

în speță Aurelia Grigoriță și Teodor Cuculescu.

Au opinat că, prin decizia din 25 noiembrie 2019, au devenit subiecți ai raportului

juridic de muncă, fiind investiți prin alegerea consilierilor, în funcții de vicepreședinți,

iar dacă actul administrativ a fost adoptat/emis din culpa exclusivă a organelor

administrației publice, acest act nu mai poate fi revocat, dacă revocarea ar atrage

consecințe păgubitoare pentru titularul sau beneficiarul actului, în speță ei, beneficiari

ai alegerii în funcții de vicepreședinți, prin revocarea acestui act de alegere/numire în

funcții, sunt supuși unor consecințe păgubitoare, li se încalcă dreptul la muncă, dreptul

la salariu, precum și le sunt cauzate prejudicii de ordin moral.

Reclamanții au menționat că au obținut mandatul de vicepreședinți din momentul

comunicării deciziei nr.5/4 și nr.5/5 din 25 noiembrie 2019, iar decizia nr.1/22 din 10

martie 2020 a Consiliului raional Rezina, prin care au fost revocați din funcție, este una

ilegală prin prisma faptului că această decizie aduce grave atingeri drepturilor sale.

Au susținut că, decizia contestată nr.1/22 din 10 martie 2020, reprezintă o decizie

ilegală de încetare a raportului de muncă, ei fiind ilegal revocați din funcții înainte de

termen, pierd și garanțiile sociale care sunt stabilite la art. 17 al Legii nr. 199 din 16 iulie

2010, astfel autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral (normativ sau

individual) nelegal poate să solicite instanței de contencios administrativ anularea

acestuia, în situația în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil

și a produs efecte juridice. Consideră că, actul administrativ a produs efecte juridice și,

ca atare, nu se mai putea recurge la procedura revocării/abrogării prin adoptarea deciziei

nr.1/22 din 10 martie 2020.

Reclamanții au conchis că, organul administrativ dacă constată că un act

administrativ a fost adoptat emis prin încălcarea unor norme de drept imperative, și acest

act și-a produs efecte prin trecerea lor în sfera altor ramuri de drept sau a produs efecte

prin executare, în speță vicepreședinții au executat în exercitarea mandatului o seamă de

operațiuni), calea legală de desființare a acestui act nu mai poate fi revocarea actului, ci

constatarea nulității ori anularea de către instanța judecătorească la cererea organului

administrativ.

3

În opinia reclamanților, organul administrativ, fără niciun control jurisdicțional, să-

și poată revoca actul, a desființat situații juridice nou create, ceea ce este inadmisibil,

fiind contrare principiului stabilității raporturilor juridice și ordinii de drept.

Au indicat că, Legea 436-XVI la art.43 stabilește competențele consiliului raional,

inclusiv și eliberarea vicepreședinților din funcție în condițiile prezentei legi, astfel

competențele consiliului raional sunt prevăzute exhaustiv și expres la art.43 al Legii

436-XVI și printre ele nu se regăsește dreptul de abrogare a propriilor decizii.

Au specificat că, această poziție, analogic se răsfrânge și asupra mandatului

președintelui raional, care a intrat în vigoare din momentul deciziei Consiliului raional

Rezina prin care acesta a fost ales, respectiv propunerea președintelui ales despre

numărul vicepreședinților și candidaturile acestora este una legală.

Reclamanții au susținut că, Consiliul raional Rezina a omis termenul prevăzut de

lege pentru examinarea notificărilor Oficiului teritorial Orhei al Cancelariei de Stat cu

privire la controlul legalității actului emis.

Au relatat că, în speță deciziile Consiliului raional Rezina de stabilire a numărului și

alegere a vicepreședinților, sunt supuse controlului obligatoriu, prin urmare efectuând

controlul de legalitate Oficiul teritorial Orhei al Cancelariei de Stat a încălcat principiile

controlului administrativ prevăzute la alin. (1) al art. 62 al Legii 436-XVI, deoarece

conform acestora controlul poate fi desfășurat doar potrivit procedurilor prevăzute de

legislație.

Au comunicat că, notificările Oficiului Teritorial Orhei al Cancelariei de Stat,

adresate Consiliului raional Rezina, cu privire la abrogarea deciziilor din 25 noiembrie

2019 au fost emise la 16 decembrie 2019, iar Consiliul raional Rezina s-a întrunit în

ședința extraordinară la care au examinat notificările din 16 decembrie 2019, la 10

martie 2020.

Reclamanții au precizat că, decizia cu referire la notificări a fost emisă la data de 10

martie 2020, adică la expirarea a 85 de zile de la primirea notificării, pe când alin.(3)

art. 63 obligă Consiliul raional Rezina să examineze notificările Cancelariei de Stat în

termen de 30 de zile.

Au remarcat că, Oficiul Teritorial Orhei al Cancelariei de Stat era în drept în termen

de 60 de zile de la expedierea notificărilor către Consiliul raional Rezina, să se adreseze

în instanța de contencios administrativ, în cazul în care Consiliul raional nu a reacționat

la notificare. Prin nesesizarea instanței de contencios administrativ, Cancelaria de Stat a

recunoscut valabilitatea și legalitatea deciziei de alegere a reclamanților în funcția de

vicepreședinte.

Au afirmat că, decizia nr.1/22 din 10 martie 2020 a fost emisă cu încălcarea

termenului legal, iar la expirarea acestui termen Consiliul raional Rezina nu era în drept

să examineze chestiunea despre legalitatea deciziilor de alegere a reclamanților în

funcție. Mai mult, decizia nr.1/22 din 10 martie 2020 este una nemotivată în fapt și în

drept, în motivarea deciziei prin care se abrogă deciziile de alegere a vicepreședinților

de raion, în speță a reclamanților, se face trimitere doar la conținutul notificărilor

Oficiului Teritorial Orhei al Cancelariei de Stat și la răspunsul petiției consilierului

Victor Lupașcu. Decizia, însă, nu reflectă poziția președintelui raionului Rezina, poziția

vicepreședinților vis-a-vis de solicitarea de a abroga deciziile prin care dânșii au fost

numiți, modul de emitere a deciziei, argumentele participanților, nu face trimitere la

4

norma de drept, care prevede competența consiliului raional în a abroga deciziile

adoptate anterior cu privire la numirile în funcție.

Au indicat că, motivele de fapt și de drept, care au stat la baza emiterii deciziei de

abrogare a deciziilor cu privire la alegerea în funcție, nu sunt fundamentate și

argumentate, prin urmare decizia nr.1/22 din 10 martie 2020 este una ilegală sub aspectul

lipsei motivării și temeiniciei acesteia, or, conform art. 31 din Codul administrativ,

actele administrative individuale și operațiunile administrative scrise trebuie să fie

motivate.

Au opinat că, convocarea și petrecerea ședinței extraordinare a Consiliului raional

Rezina din 10 martie 2020 cu încălcarea procedurii stabilite de lege, contrar prevederilor

alin. (2) alin. (3) și (5) al art. 45 din Legea 436-XVI, procesul verbal al ședinței

extraordinare din 10 martie 2020 nu conține informații cu privire la autoritatea care a

propus ordinea de zi a ședinței extraordinare, nu se menționează despre dispoziția

președintelui raionului de convocare a consiliului raional, iar decizia contestată nu

conține date despre respectarea procedurii de convocare a ședinței cu înștiințarea

prealabilă, cu trei zile înainte, a consilierilor despre ordinea de zi a ședinței, procesul

verbal nu conține nici date despre modalitatea de alegere a președintelui ședinței, cu

numărul a câtor consilieri a fost votată candidatura Lidiei Onu.

Au explicat că, prevederile legale care instituie ordinea și modalitatea convocării

unei ședințe a consiliului raional sunt imperative și nu prevăd derogări de la normele

impuse, iar nerespectarea procedurii de convocare a ședinței și omisiunea reflectării în

procesul verbal al ședinței despre votarea președintelui care prezidează ședința - duc la

nulitatea procesului verbal al ședinței extraordinare și prin urmare și la nulitatea deciziei

adoptate.

Au remarcat că, la ședința extraordinară, conform ordinii de zi, a fost pusă spre

discuție la pct. 22 examinarea notificărilor Oficiului Teritorial Orhei al Cancelariei de

Stat prin care s-a solicitat abrogarea deciziilor de numire a lui Teodor Cuculescu și

Aureliei Grigoriță în calitate de vicepreședinte de raion.

Reclamanții au opinat că trebuia să le fie asigurat dreptul de a prezenta propria

opinie, iar decizia nr.1/22 emisă la 10 martie 2020 a fost emisă în privința lor, însă fără

a le fi acordat dreptul la expunerea argumentelor, deși au fost prezenți, dar nu li s-a

solicitat opinia. În asemenea circumstanțe, emiterea actului administrativ individual

defavorabil, în speță decizia nr. 1/22 din 10 martie 2020, a fost emisă cu încălcarea

dreptului la apărare a reclamanților.

Au specificat că, deciziile nr. 5/3, 5/4 și 5/5 din 25 noiembrie 2019 au fost adoptate

în conformitate cu prevederile legale, cu respectarea procedurii descrise la art.49 al Legii

436-XVI.

Reclamanții au solicitat anularea deciziei Consiliului raional Rezina nr. 1/22 din 10

martie 2020 „Cu privire la examinarea notificărilor Oficiului Teritorial Orhei al

Cancelariei de Stat nr. 1304/-325 din 16 decembrie 2019” conform căreia s-a abrogat

decizia nr. 5/3 din 25 noiembrie 2019 „Cu privire la stabilirea numărului

vicepreședinților raionului Rezina”, anularea deciziei Consiliului raional Rezina nr. 1/22

din 10 martie 2020 „Cu privire la examinarea notificărilor Oficiului Teritorial Orhei al

Cancelariei de Stat nr. 1304/-326, 1304/- 327 din 16 decembrie 2019”, conform căreia

s-a abrogat decizia nr. 5/4 din 25 noiembrie 2019 „Cu privire la alegerea

vicepreședintelui raionului Rezina (pe probleme de dezvoltare raională)”.

5

Prin încheierea judecătoriei Orhei (sediul Telenești) din 18 mai 2020, s-a dispus

separarea cauzei de contencios administrativ în două cauze distincte și anume, cererea

de chemare în judecată înaintată de Aurelia Grigoriță și Teodor Cuculescu către

Consiliul raional Rezina, persoană terță Oficiul Teritorial Orhei al Cancelariei de Stat

privind anularea deciziei Consiliului raional Rezina nr. 1/22 din 10 martie 2020 “cu

privire la examinarea notificărilor Oficiului Teritorial Orhei al Cancelariei de Stat nr.

1304/-325 din 16 decembrie 2019” conform căreia s-a abrogat decizia nr. 5/3 din 25

noiembrie 2019 “cu privire la stabilirea numărului vicepreședinților raionului Rezina”,

fiind transmisă după competență Curții de Apel Chișinău.

Prin hotărârea din 19 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost respinsă ca

neîntemeiată acțiunea depusă de către Aurelia Grigoriță și Teodor Cuculescu.

Întru consolidarea soluției, instanța de fond a reținut că fiind întemeiată notificarea

nr.5/3 din 25 noiembrie 2019, or președintele consiliului raionului Rezina ales în cadrul

ședinței extraordinare a consiliului din 25 noiembrie 2019, nu avea dreptul de a înainta

propuneri privind stabilirea numărului de vicepreședinți ai raionul Rezina în cadrul

aceleiași ședințe.

La data de 22 iunie 2022, Aurelia Grigoriță și Teodor Cuculescu au depus recurs

nemotivat împotriva hotărârii din 19 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, solicitând

admiterea acestuia, casarea hotărârii instanței ierarhice inferioare cu pronunțarea unei

noi decizii de admitere integrală a acțiunii. Totodată, a indicat că motivele de fapt și de

drept vor fi invocate în cererea de recurs motivată, după recepționarea hotărârii motivate.

Examinând admisibilitatea recursului depus de către Aurelia Grigoriță și Teodor

Cuculescu, în raport cu actele cauzei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul urmează a fi declarat inadmisibil, din

considerentele ce succed.

Din actele dosarului rezultă că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat hotărârea

contestată la 19 mai 2022, dispozitivul hotărârii fiind notificat reprezentantului

recurenților – avocatul Natalia Bayram, la data de 13 iulie 2022, fapt confirmat prin

extrasul din poșta electronică (f.d.188).

La data de 20 iunie 2022, prin intermediul oficiului poștal, Aurelia Grigoriță și

Teodor Cuculescu au depus recurs nemotivat împotriva hotărârii din 19 mai 2022 a

Curții de Apel Chișinău.

Hotărârea motivată din 19 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost notificată

reprezentantului recurenților – avocatul Natalia Bayram, prin intermediul poștei

electronice, la data de 15 iulie 2022 (f.d.195), precum și Aureliei Grigoriță la 26 iulie

2022, fapt confirmat prin avizul de recepție/livrare (f.d.202).

Însă, până la data examinării admisibilității recursului de către Curtea Supremă de

Justiție, recurenții și reprezentantul acestora nu au prezentat motivarea recursului

împotriva hotărârii din 19 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Iar, conform art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța de apel

în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește

un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen

6

de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu

cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Raportat la cele expuse supra, este cert că legiuitorul a prevăzut depunerea recursului

separat de motivarea acestuia, respectiv, termenul de declarare și cel de prezentare a

motivării recursului curg din momente diferite dies a quo, și anume: în temeiul art. 245

alin. (2) din Codul administrativ, de la notificarea deciziei motivate a instanței de apel,

sub sancțiunea art. 246 alin. (2) lit. e) din Codul administrativ – recursul se declară

inadmisibil, în special, dacă motivarea recursului nu a fost depusă sau a fost depusă,

după expirarea termenului prevăzut la art. 245 alin. (2).

Notificarea se dispune de instanța de judecată, prin alegerea unei modalități stabilite

de art. 96 alin. (1) și art. 97 alin. (3) din Codul administrativ, prin urmare, termenul de

depunere a motivări recursului începe să curgă imediat din ziua următoare a aducerii la

cunoștință a deciziei motivate a Curții de Apel.

Respectiv, notificarea deciziei motivate a instanței de apel participanților la proces,

are drept scop comunicarea adecvată, rapidă și eficientă din punctul de vedere al

costurilor textului cuprins în actul de procedură. Iar, întru confirmarea aducerii la

cunoștință a actului de procedură participanților la proces, este necesar a fi anexată

dovada recepționării acestuia la materialele cauzei.

Astfel, în privința modalităților de comunicare și notificare, Codul administrativ

statuează la art. 96 alin. (1), că notificările și comunicările către participanții la

procedura administrativă se realizează în orice formă de comunicare adecvată, rapidă și

eficientă din punctul de vedere al costurilor. Comunicarea prin mijloace electronice are

prioritate dacă este adecvată obiectului comunicării și acceptată de participantul la

procedură.

Conform art. 97 alin. (3) lit. d) din Codul administrativ, autoritatea publică poate

alege între următoarele forme de notificare: notificare prin poștă electronică sau prin

mijloace electronice de comunicație dedicate.

În temeiul art. 98 alin. (1) din Codul administrativ, dacă în cadrul procedurii

administrative un participant este reprezentat, conform art. 45, de către un reprezentant

legal, notificările se adresează acestuia.

Din sensul art. 195 din Codul administrativ coroborat cu art. 80 alin. (9) din Codul

de procedură civilă, se denota că reprezentantul care renunță la împuterniciri trebuie să

înștiințeze atât reprezentatul, cât și instanța cu cel puțin 10 zile înainte de data judecării

cauzei sau înainte de expirarea termenelor de atac.

Conform extrasului din poșta electronică, copia hotărârii motivate din data de 19 mai

2022 a Curții de Apel Chișinău a fost comunicată la data de 15 iulie 2022,

reprezentantului recurenților –avocatul Natalia Bayram, la adresa electronică

bayram.natalia@gmail.com indicată în actele dosarului (f.d.115).

Din coroborarea prevederilor legale precitate cu circumstanțele faptice constatate,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

stabilește că începutul curgerii termenului de depunere a motivării recursului de către

recurenți este ziua de 16 iulie 2022, iar ținând cont de regulile de calculare a termenelor

de procedură instituite prin Codul de procedură civilă, termenul limită de prezentare a

motivării recursurilor fiind 15 august 2022, zi de luni.

7

Însă, distinct acestor circumstanțe, atât recurenții cât și reprezentantul acestora nu

au prezentat motivarea recursului la Curtea Supremă de Justiție până la data de 15 august

2022 și nici până la data examinării admisibilității recursului. Or, hotărârea motivată a

fost comunicată și recurentei Aurelia Grigoriță, prin intermediul oficiului poștal.

Mai mult, instanța de recurs reține că în interiorul termenului cuprins între 15 iulie

2022 și 15 august 2022, avocatul Natalia Bayram și recurenții Aurelia Grigoriță și

Teodor Cuculescu au dispus de suficient timp pentru a întocmi și a depune la Curtea

Supremă de Justiție motivarea recursului împotriva hotărârii din 19 mai 2022 a Curții de

Apel Chișinău.

Subsecvent, instanța de recurs reține că, motivarea recursului reprezintă o activitate

procesuală desfășurată de recurent în scopul susținerii motivelor de netemeinicie a

deciziei instanței de apel contestate. Astfel, motivarea recursului determină limitele

controlului judiciar extraordinar și conferă intimatului posibilitatea de a-și pregăti

apărarea. Recursul poate fi motivat prin însăși cererea de recurs sau printr-o motivare

prezentată separat, dar în termenul prevăzut de lege pentru exercitarea acestei căi de

atac.

Prin urmare, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție notează că motivarea recursului urmează să cuprindă în sine,

temeiurile de fapt și de drept în baza cărora partea interesată, solicită anularea sau

modificarea hotărârii instanței de apel ca instanță de fond.

Instanța de recurs reiterează că, la data de 20 iunie 2022, recurenții Aurelia Grigoriță

și Teodor Cuculescu au depus recurs nemotivat împotriva hotărârii din 19 mai 2022 a

Curții de Apel Chișinău, în care au menționat în mod expres că motivarea cererii de

recurs va fi prezentată după recepționarea hotărârii motivate (f.d.198).

În acest context, instanța de recurs relevă că în cuprinsul cererii de recurs depusă de

către Aurelia Grigoriță și Teodor Cuculescu nu sunt indicate în mod expres critici de

netemeinicie a hotărârii din 19 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, care să vizeze

raționamentul adoptat de instanța de judecată.

Așadar, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție menționează că Aurelia Grigoriță și Teodor

Cuculescu/reprezentantul avocatul Natalia Bayram nu au formulat critici veritabile

împotriva hotărârii din 19 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care să indice în mod

expres în ce constă netemeinicia hotărârii contestate în raport cu soluția pronunțată de

Curtea de Apel Chișinău, or la argumentele indicate de instanța inferioară în

fundamentarea hotărârii.

Instanța de recurs menționează că fără a combate raționamentul instanței inferioare

și fără a formula critici plauzibile, Aurelia Grigoriță și Teodor Cuculescu prin cererea

de recurs nemotivată, s-au limitat numai la enumerarea soluției adoptată de instanța

ierarhic inferioară.

În acest context, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție subliniază că, Aurelia Grigoriță și Teodor Cuculescu nu au prezentat

Curții Supreme de Justiție în termenul stipulat de lege motivarea recursului, în care să

demonstreze, prin motivele de recurs formulate, în baza unui raționament juridic

8

întemeiat pe dispoziții legale, care sunt argumentele întru susținerea poziției de casare a

hotărârii instanței inferioare.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

remarcă că, rolul instanței de judecată este de a aduce la cunoștință persoanei despre

emiterea hotărârii judecătorești, iar recurenții/reprezentantul, fiind interesați în

soluționarea prezentei cauze, urma să întreprindă măsurile necesare de a-și proteja

drepturile de acces la instanță și anume, să depună motivarea recursului în termenul

stabilit de lege.

Or, în corespundere cu prevederile art. 24 alin. (1) din Codul administrativ,

participanții la procedura administrativă și procedura de contencios administrativ trebuie

să își exercite drepturile și să își îndeplinească obligațiile cu bună-credință, fără a încălca

drepturile procesuale ale altor participanți. Buna-credință prezumă că partea este

obligată să respecte termenele prevăzute de lege, or, termenul de recurs este considerat

un termen imperativ, absolut și peremptoriu, astfel că nerespectarea lui atrage după sine

decăderea părții din dreptul de a mai exercita această cale de atac.

Prin urmare, nerespectarea termenului de depunere a recursului motivat se datorează

în exclusivitate comportamentului pasiv al recurenților și reprezentantului acestora, care

trebuiau să dea dovadă de responsabilitate și atitudine activă, folosindu-se cu bună

credință de drepturile și obligațiile procedurale.

Contrar acestor prevederi legale, Aurelia Grigoriță și Teodor

Cuculescu/reprezentantul nu au depus diligența necesară în vederea exercitării căii de

atac în termen și nu a prezentat motivarea recursurilor în interiorul termenului legal de

30 de zile de la notificarea hotărârii motivate a instanței de apel ca instanță de fond,

termen imperativ prevăzut de lege.

În această ordine de idei, instanța de recurs, remarcă că, importanța termenelor

procedurale este dictată de faptul că ele determină regimul temporar optimal pentru

realizarea justiției, mobilizează cercetarea cauzei, totodată contracarează urgentarea

nejustificată a realizării drepturilor și obligațiilor procesuale, reprezentând instrumentul

prevenirii de către participanții la proces de a se folosi cu rea-credință de drepturile sale

procedurale.

Sub acest aspect, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reiterează că hotărârea motivată a instanței de fond a fost notificată

reprezentantului recurenților la data de 15 iulie 2022 și prin urmare, recurenții aveau

obligația pozitivă de a întreprinde toate măsurile necesare de a-și proteja dreptul de acces

la instanță, după cum sugerează și jurisprudența CEDO în cauza Van Harn vs Germany,

nr.7557/03 din 11 septembrie 2007, fapt ignorat cu desăvârșire de către aceștia.

Mai mult, conform dispozițiilor art. 65 din Codul administrativ, culpa unui

reprezentant legal sau împuternicit se atribuie reprezentatului.

În sensul art. 246 alin. (1) și alin. (2) lit. e) din Codul administrativ, Curtea Supremă

de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere. Recursul se declară inadmisibil în special

când: motivarea recursului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului

prevăzut la art.245 alin.(2).

9

Astfel, recursul depus de către Aurelia Grigoriță și Teodor Cuculescu împotriva

hotărârii din 19 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, necesită a fi declarat inadmisibil,

deoarece neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea din

drept, cu excepția cazului când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost

împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei să efectueze acțiunea în termen.

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus

de către Aurelia Grigoriță și Teodor Cuculescu.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 alin. (1) și alin. (2) lit. e) din Codul

administrativ, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de către Aurelia Grigoriță și Teodor Cuculescu, se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

10