3ra-654/22 — contestarea actelor administrative

3ra-654/22 — contestarea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr.3ra-654/22

2-19175771-01-3ra-28062022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud.: V. Ciumac)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.: A. Minciuna, V. Negru, E. Palanciuc)

Î N C H E I E R E

12 octombrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Iurie Bejenaru

Aliona Miron

examinând admisibilitatea recursului depus de Casa Națională de Asigurări Sociale a

Republicii Moldova,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Serghei Dragan împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea

actelor administrative,

împotriva deciziei din 14 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale a Republicii Moldova și a

fost menținută hotărârea din 08 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

c o n s t a t ă:

La 23 octombrie 2019, Serghei Dragan a depus la Judecătoria Comrat, sediul Central

cerere de chemare în judecată în procedura contenciosului administrativ împotriva Casei

Naționale de Asigurări Sociale cu privire la recunoașterea ilegalității refuzului de achitare

a compensației pentru anul 2019, în sumă de 114 602 lei, stabilită dar neachitată în

legătură cu decesul beneficiarului Ulian Dragan și obligarea Casei Naționale de Asigurări

Sociale de a-i achita lui Serghei Dragan compensația pentru anul 2019 în sumă de 114602

lei, stabilită dar neachitată în legătură cu decesul beneficiarului Ulian Afanasi Dragan.

În motivarea acțiunii a indicat că tatăl său, Ulian Afanasi Dragan, în cadrul

îndeplinirii serviciului militar în termen în rândurile Armatei Sovietice, a participat la

lichidarea efectelor, produse de avaria de la OI „Maiak” pe teritoriul regiunii Celeabinsk,

Federația Rusă, în cadrul efectuării acțiunilor de protecție și reabilitare a teritoriilor

poluate radioactiv.

A menționat că în sensul Legii privind protecția socială a cetățenilor care au avut de

suferit de pe urma catastrofei de la Cernobîl, tatăl său era asimilat cu participanții la

lichidarea efectelor produse de avariile de la CAE Cernobîl, iar la 6 octombrie 2017,

acesta a fost luat la evidență de Casa Teritorială de Asigurări Sociale Ceadâr-Lunga, ca

persoană ce a suferit de pe urma catastrofei de la Cernobîl.

1

A mai invocat că în vederea executării prevederilor Hotărârii Guvernului

nr.374/1999, în privința lui Ulian Dragan a fost stabilită o compensație în mărime de 458

408 lei, care urma a fi plătită în patru rate, adică câte 25 %, sau 114 602 anual.

În anii 2017 și 2018, Ulian Dragan a primit de la Casa Teritorială de Asigurări

Sociale Ceadâr-Lunga o parte din compensația cuvenită, adică în total 50 % din suma

cuvenită.

A mai menționat că la 06 ianuarie 2019, Ulian Dragan a decedat și ca moștenitor

unic a averii acestuia, de către notar i-a fost eliberat certificat de moștenitor legal asupra

întregii averi a defunctului.

Astfel, Serghei Dragan s-a adresat la Casa Teritorială de Asigurări Sociale Ceadâr-

Lunga cu cerere privind plata compensației unice neplătite, ce i se cuvenea lui Ulian

Dragan pentru anul 2019, în mărime de 114 602 lei, însă, prin răspunsurile primite,

reclamantul a fost informat despre refuzul în plata sumei compensației menționate.

Nefiind de acord cu acțiunile Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Ceadâr-Lunga,

Serghei Dragan s-a adresat cu cerere prealabilă către Casa Națională de Asigurări Sociale,

dar, prin decizia din 19 septembrie 2019, cererea prealabilă a fost respinsă, din motiv că

reclamantul nu a depus cerere, la care să anexeze documentele necesare, pentru obținerea

în anul 2019 a restanței compensației neplătite.

Reclamantul a invocat că deciziile de refuz sunt ilegale, reiterând că, Ulian Dragan

nu a putut depune cerere de achitare a părții din compensație, dat fiind faptul că era

bolnav și a decedat la 6 ianuarie 2019.

A mai menționat că compensația unică în sumă de 458 408 lei, a fost calculată și

aprobată în baza cererii beneficiarului Ulian Dragan încă în anul 2017, astfel că, adresarea

personală a acestuia cu cerere către Casa Teritorială de Asigurări Sociale cu privire la

achitarea părții din compensație, stabilite anterior, nu era necesară.

A afirmat, că nici un act administrativ ce stabilește dreptul și condițiile de obținere a

compensației unice, nu stipulează că în legătură cu decesul beneficiarului o parte a

compensației neplătite, dar calculate, nu se plătește moștenitorilor lui. Mai mult, conform

art.9 alin.(1) al Legii privind protecția socială a cetățenilor care au avut de suferit de pe

urma catastrofei de la Cernobîl, compensația stabilită și neplătită în legătură cu decesul

beneficiarului se plătește soțului supraviețuitor, copiilor sau părinților acestuia, pentru

anul respectiv.

Prin urmare, consideră că dreptul de a obține partea din compensația neplătită lui

Ulian Dragan pentru anul 2019, i-a fost încălcat prin activitatea administrativă a Casei

Naționale de Asigurări Sociale, iar în vederea apărării drepturilor sale, a formulat prezenta

acțiune.

Prin încheierea din 25 octombrie 2019 a Judecătoriei Comrat, sediul Central, cauza

de contencios administrativ la acțiunea depusă de Serghei Dragan a fost strămutată la

Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani, conform competenței (f.d.20).

Prin hotărârea din 08 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, a fost

admisă acțiunea depusă de Serghei Dragan. S-a recunoscut ca ilegal refuzul Casei

Naționale de Asigurări Sociale de achitare lui Serghei Dragan a compensației pentru anul

2019 în sumă de 114 602 lei stabilită, dar neachitată în legătură cu decesul beneficiarului

Ulian Afanasi Dragan. S-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să emită actul

2

administrativ individual prin care să efectueze achitarea în beneficiul lui Serghei Dragan a

compensației pentru anul 2019 în sumă de 114 602 lei stabilită, dar neachitată în legătură

cu decesul beneficiarului Ulian Afanasi Dragan (f.d.88, 95-99).

La 27 iulie 2021, prin intermediul poștei electronice, Casa Națională de Asigurări

Sociale a depus apel nemotivat împotriva hotărârii primei instanțe, iar la 21 ianuarie 2022

a fost prezentată motivarea apelului, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii din 08

iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, cu emiterea unei noi decizii de

respingere a acțiunii integral (f.d.94, 107-109).

Prin decizia din 14 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul depus

de Casa Națională de Asigurări Sociale și a fost menținută hotărârea din 08 iulie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani (f.d.123, 124-133).

Instanța de apel a apreciat soluția primei instanțe ca fiind una legală și întemeiată, iar

argumentele expuse în cererea de apel au un caracter declarativ.

Fiind învestite cu judecarea cauzei, prima instanță și instanța de apel au stabilit că

Ulian Dragan se încadrează în categoria de persoane stabilită la art.22 al Legii

nr.909/1992, considerent din care, acesta are dreptul la protecția socială prevăzută de

legea indicată, inclusiv la compensația unică prevăzută de art.9, acest drept fiind

confirmat și prin decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Ceadâr-Lunga nr.39590.

Instanța de apel a respins argumentele Casei Naționale de Asigurări Sociale care a

susținut că temei pentru acordarea compensației unice pentru pierderea capacității de

muncă pentru anul 2019 nu există, deoarece în anul 2019 nu a fost depusă cerere din

partea persoanei îndreptățite - Ulian Dragan, cât și din partea reprezentantului prin

procură a acestuia în persoana reclamantului Serghei Dragan, notând în acest context că, o

persoană care a obținut o creanță împotriva statului în urma unei proceduri judiciare nu

este obligată să angajeze ulterior o procedură separată pentru a obține executarea forțată

(Bourdov împotriva Rusiei (nr. 2), pct. 68; Sharxhi și alții împotriva Albaniei, pct. 93). Le

revine autorităților statului (Iavorivskaïa împotriva Rusiei, pct. 25) obligația de a garanta

executarea propriului act administrativ.

În această ordine de idei, instanțele ierarhic inferioare au apreciat ca fiind ilegal

refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale de achitare lui Serghei Dragan a

compensației pentru anul 2019 în sumă de 114 602 lei stabilită, dar neachitată în legătură

cu decesul beneficiarului – Ulian Dragan, punctând în acest sens că, compensația unică se

stabilește pentru o singură data, însă se plătește pe parcursul a 4 ani în rate a câte 25 la

sută anual, aceasta nu poate fi modificată sau achitată parțial. Or, verificarea întrunirii de

către Ulian Dragan a criteriilor legale pentru acordarea compensației s-a realizat în anul

2017, odată cu emiterea deciziei nr.39590.

La 26 aprilie 2022, prin intermediul poștei electronice, Casa Națională de Asigurări

Sociale a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, iar la 16 mai 2022, prin

intermediul poștei electronice, a prezentat motivarea recursului solicitând admiterea

acestuia, casarea deciziei din 14 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău, cu emiterea unei

decizii noi de respingere a acțiunii (f.d.135, 142-145).

În motivarea recursului Casa Națională de Asigurări Sociale a invocat ilegalitatea și

netemeinicia deciziei instanței de apel, declarând că Curtea de Apel Chișinău a aplicat

eronat legislația ce reglementează litigiul, cât și o tratare arbitrară a probatoriului.

3

Recurenta consideră că cadrul normativ nu admite achitarea către succesori a părții

din compensația unică, la caz pentru anii 2019 și 2020, pentru care nu s-a depus cerere în

legătură cu decesul beneficiarului. Partea de compensație unică la care beneficiarul ar fi

avut dreptul, dar de care nu a beneficiat deoarece nu a fost stabilită ca urmare a survenirii

decesului, nu este transmisibilă către soțul supraviețuitor, copii sau părinților acestuia, sau

către alți subiecți precum moștenitorii masei succesorale a defunctului.

În conformitate cu art.244 alin.(1) din Codul administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Conform art. 245 alin.(1) și (2) din Codul administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă

legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de

Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune

împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 14 aprilie 2022, în ședință

publică (f.d.123, 124-133).

Actele cauzei nu atestă date cu privire la notificarea dispozitivului deciziei instanței

de apel participanților al proces.

La 26 aprilie 2022, prin intermediul poștei electronice, Casa Națională de Asigurări

Sociale a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel (f.d.135).

Din materialele cauzei rezultă că la 13 mai 2022, Casei Naționale de Asigurări

Sociale i-a fost notificată, prin intermediul oficiului poștal, decizia integrală din 14 aprilie

2022 a Curții de Apel Chișinău, fapt ce se confirmă prin avizul poștal de recepție anexat

la materialele speței (f.d.138).

La 16 mai 2022, prin intermediul poștei electronice, Casa Națională de Asigurări

Sociale a prezentat motivarea recursului solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei din

14 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău, cu emiterea unei decizii noi de respingere a

acțiunii (f.d.142-145).

În condițiile enunțate, recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale

împotriva deciziei din 14 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost depus în termenul

legal prevăzut la art.245 alin.(1) și (2) din Codul administrativ.

La 28 iunie 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa lui Serghei Dragan

copia recursului depus de Casa Națională de Asigurări Sociale, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii referinței, notificată ultimului la 07 iulie 2022 (f.d.149).

Materialele cauzei atestă că până la data examinării admisibilității recursului,

Serghei Dragan nu a făcut uz de dreptul procedural respectiv și nu a depus referința la

recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră

inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art.246 alin.(1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin.(2) din art.246 din

4

Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la

literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului,

în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să însușească în

condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil

bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de

inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra

cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de

consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul

de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării

unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne

deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de apel ca primă

instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o

motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument

rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul administrativ

și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art.245 alin.(2) din Codul

administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se

referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului

și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special

în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios

administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de

admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit,

pct.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.230]. Acesta este în special cazul condițiilor

de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din

partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, pct.85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte

decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct.45). Curtea a

mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut

5

cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports

1996-1, p.141,§39).

La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6§1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991,

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de

Casa Națională de Asigurări Sociale.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale a Republicii Moldova, se

declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Iurie Bejenaru

Aliona Miron

6