3ra-692/21 — contestarea actului administrativ si obligarea emiterii actului administrativ

3ra-692/21 — contestarea actului administrativ si obligarea emiterii actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-692/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – I. Secrieru-Coșleț

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – A. Bostan, G. Dașchevici, V. Negru

DECIZIE

15 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Ala Cobăneanu

Nina Vascan

Nicolae Craiu

Maria Ghervas

examinând recursul depus de către Casa Națională de Asigurări Sociale,

în cauza de contencios administrativ intentată la acțiunea depusă de către

Claudia Mandraburcă împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire

la contestarea actului administrativ și obligarea emiterii actului administrativ,

împotriva deciziei din 20 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-

a respins apelul depus de către Casa Națională de Asigurări Sociale și s-a

menținut hotărârea din 29 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

prin care s-a admis parțial acțiunea depusă de către Claudia Mandraburcă,

constată:

La 22 iunie 2020, Claudia Mandraburcă a depus acțiune în procedura

contenciosului administrativ împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu

privire la contestarea actului administrativ și obligarea emiterii actului

administrativ.

În motivarea acțiunii a invocat că a fost soția defunctului XXX, decedat la

XXX, fost președinte al Judecătoriei Șoldănești și care era beneficiar de pensie

pentru vechime în muncă în cuantum de 21 240 de lei.

Reclamanta a notat că după decesul soțului, la 31 ianuarie 2020, s-a adresat

Casei Naționale de Asigurări Sociale cu cererea nr. 1 privind stabilirea pensiei de

urmaș în cuantum de 50 % din pensia soțului decedat.

Prin scrisoarea nr. M-398/20 din 05 martie 2020, Casa Națională de

Asigurări Sociale a refuzat să emită un act administrativ individual de a stabili

Claudiei Mandraburcă pensia de urmaș, invocând că soțul acesteia beneficia de

pensie pentru vechime în muncă conform Legii cu privire la statutul judecătorului

nr. 544-XIII din 20 iulie 1995. Respectiv, Casa Națională de Asigurări Sociale a

constatat că nu există niciun temei legal potrivit căruia autoritatea de asigurări

sociale de stat trebuia să stabilească pensia de urmaș din pensia pentru vechime în

muncă a soțului decedat.

1

Considerând ilegal refuzul nr. M-398/20 din 05 martie 2020 emis de Casa

Națională de Asigurări Sociale, la 09 aprilie 2020, reclamanta a depus cererea

prealabilă nr. 2, solicitând stabilirea pensiei de urmaș în cuantum de 50 % din

pensia soțului decedat.

Însă, prin răspunsul nr. M-882/20 din 19 mai 2020, Casa Națională de

Asigurări Sociale a considerat întemeiat refuzul său din 05 martie 2020 și a

respins cererea prealabilă.

Reclamanta a considerat ilegal refuzul organului de asigurări sociale de a-i

stabili pensia de urmaș, deoarece în opinia sa întrunește condițiile impuse de lege,

și anume a fost căsătorită cu XXX timp de 44 de ani și după decesul acestuia nu

s-a recăsătorit, fapt confirmat prin buletinul de identitate, certificatul de căsătorie

și certificatul privind starea civilă.

De asemenea, Claudia Mandraburcă a remarcat că, la momentul decesului

soțului său, ea avea împliniți 67 de ani și beneficia de o pensie în cuantum de

2 372,95 de lei, adică de 10 ori mai mică decât pensia de care beneficia soțul.

Reclamanta Claudia Mandraburcă a solicitat prin cererea de chemare în

judecată:

- anularea refuzului Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. M-398/20 din

05 martie 2020 privind emiterea actului administrativ individual de stabilire a

pensiei de urmaș;

- anularea actului administrativ nr. M-882/20 din 19 mai 2020, prin care

Casa Națională de Asigurări Sociale a respins cererea prealabilă;

- obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să emită act administrativ

individual favorabil, prin care să stabilească Claudiei Mandraburcă pensie de

urmaș în cuantum de 50 % din pensia soțului decedat XXX, a cărei cuantum

constituia 80 % din salariul funcției de președinte al judecătoriei, începând cu

data de XXX (ziua decesului soțului);

- obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să emită act administrativ

individual favorabil, prin care să se dispună indexarea pensiei de urmaș stabilite,

luând drept bază de calcul salariul funcției de președinte al judecătoriei.

Prin hotărârea din 29 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani, s-a admis parțial acțiunea depusă de către Claudia Mandraburcă.

S-au anulat actul administrativ – scrisoarea nr. M-398/2020 din 05 martie

2020 și nr. M-882/2020 din 10 mai 2020 emise de Casa Națională de Asigurări

Sociale privind respingerea acordării dreptului la pensie de urmaș.

S-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale, oficiul teritorial competent,

să emită act administrativ individual, prin care să stabilească și să achite Claudiei

Mandraburcă pensia de urmaș, începând cu 31 ianuarie 2020, în mărime de 50 %

din pensia aflată în plată soțului decedat XXX.

În rest, acțiunea s-a respins (f.d. 62, 66-75).

La 09 noiembrie 2020, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus apel

nemotivat împotriva hotărârii din 29 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Rîșcani, solicitând casarea hotărârii și emiterea unei decizii noi, prin care

să fie respinsă acțiunea ca neîntemeiată (f.d. 77). Din avizul de recepție a

corespondenței DS8000429266AS rezultă că copia hotărârii motivate a fost

notificată Casei Naționale de Asigurări Sociale la 23 noiembrie 2020 (f.d. 79). La

30 noiembrie 2020, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus motivarea

apelului (f.d. 83-87).

2

La 30 noiembrie 2020, Claudia Mandraburcă a depus apel nemotivat

împotriva hotărârii din 29 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani, solicitând casarea hotărârii în partea pretențiilor respinse și emiterea în

această parte a unei decizii noi, prin care să fie admisă integral acțiunea (f.d. 82).

Astfel, instanța de recurs constată că la demararea căii de atac în ordine de

apel, Casa Națională de Asigurări Sociale a respectat termenul de atac instituit la

art. 232 din Codul administrativ.

Totodată, Colegiul atestă că prin încheierea din 19 ianuarie 2021 a Curții de

Apel Chișinău s-a declarat inadmisibil apelul depus de Claudia Mandraburcă, în

temeiul art. 236 alin. (1) și (2) lit. e) din Codul administrativ, din motiv că

motivarea apelului nu a fost depusă în termenul prevăzut de lege (f.d. 94-95).

Judecând cauza în ordine de apel, Curtea de Apel Chișinău prin decizia din

20 aprilie 2021 a respins apelul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale și a

menținut hotărârea din 29 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani

(f.d. 115, 116-125).

În consolidarea soluțiilor prima instanță și instanța de apel au reținut, în

privința temeiului de inadmisibilitate invocat de pârâtă, că în cazul în care Casa

Națională de Asigurări Sociale a considerat că cererea reclamantei nu ține de

competența sa, urma să acționeze conform art. 74 din Codul administrativ. Mai

mult ca atât, având în vedere că prezenta acțiune este una în obligare, aplicabile

sunt dispozițiile art. 208 alin. (3) din Codul administrativ.

În privința fondului cauzei, instanțele inferioare au considerat că reclamanta

corespunde cerințelor impuse de art. 24-27 din Legea privind sistemul public de

pensii nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998, deoarece s-a aflat în căsătorie cu

defunctul din anul 1975, iar după decesul soțului nu s-a recăsătorit.

La fel, instanțele au dedus că art. 26 din Legea nr. 156-XIV din 14

octombrie 1998 nu indică expres că în cazul în care defunctul beneficia de pensie

pentru vechime în muncă, baza de calcul pentru pensia de urmaș constituie pensia

potențială de dizabilitate severă. În opinia instanțelor, nu este just de a egala

situația deținătorilor de pensie pentru vechime în muncă și cea a persoanelor ce

beneficiau de pensie de dizabilitate accentuată sau medie și că Claudia

Mandraburcă urma să beneficieze de o pensie de urmaș conform proporției

prevăzute la art. 25 lit. (b) în coroborare cu art. 26 din Legea nr. 156-XIV din 14

octombrie 1998 din pensia aflată în plată lui XXX, conform deciziei din 27

noiembrie 2019 și actelor judecătorești emise în acest sens.

Cu referire la obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să indexeze

pensia, instanțele inferioare au remarcat că mențiunea în cauză nu urmează a fi

expusă expres în actul emis de instanța de judecată, ci aplicat de către organul

asigurărilor sociale la etapa de executare, conform art. 13 din Legea nr. 156-XIV

din 14 octombrie 1998.

În fortificarea poziției primei instanțe, Curtea de Apel a precizat că statul

este obligat să ia măsuri ca orice om să aibă un nivel de trai decent, care să-i

asigure sănătatea și bunăstarea lui și familiei sale, iar una din aceste obligații este

garantată de art. 9 lit. c) din Legea nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998, și anume

dreptul la pensia de urmaș.

În acest sens, instanța de apel a observat că, la momentul decesului, XXX

îndeplinea condițiile stabilite în Legea nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998 și

putea beneficia și de pensia pentru limita de vârstă, fapt ce denotă netemeinicia

3

argumentelor Casei Naționale de Asigurări Sociale precum că Legea cu privire la

statutul judecătorului nu prevede posibilitatea stabilirii pensiei de urmaș.

Referitor la argumentul Casei Naționale de Asigurări Sociale precum că

prima instanță incorect a dispus achitarea pensiei de urmaș începând cu 31

ianuarie 2020, instanța de apel a subliniat că dreptul Claudiei Mandraburcă a luat

naștere odată cu manifestarea voinței acesteia, care s-a realizat la 31 ianuarie

2020.

La 26 aprilie 2021, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus prin poștă

electronică la Curtea de Apel Chișinău recurs nemotivat împotriva deciziei din 20

aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea integrală a deciziei

recurate și emiterea unei decizii noi (f.d. 125, 126).

La 12 mai 2021, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus prin poștă

electronică la Curtea de Apel Chișinău și la Curtea Supremă de Justiție motivarea

recursului împotriva deciziei din 20 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău

(f.d. 128, 129-132, 141, 142-145).

Argumentele recursului în esență se rezumă la faptul că instanțele inferioare

nu au constatat și elucidat pe deplin circumstanțele ce au importanță pentru justa

soluționare a cauzei, iar drept consecință au interpretat și aplicat în mod eronat

normele de drept material pertinente la caz.

În opinia recurentei, instanța de apel a interpretat și aplicat eronat

dispozițiile art. 24-27 din Legea privind sistemul public de pensii nr. 156-XIV

din 14 octombrie 1998, or, din interpretarea acestora rezultă cert că pensia de

urmaș se acordă doar dacă persoana decedată beneficia de pensie pentru limita de

vârstă sau de pensie de dizabilitate, în caz contrar se stabilește procentual din

pensia potențială de dizabilitate severă.

Astfel, din motiv că soțul decedat al intimatei beneficia de o pensie pentru

vechime în muncă, la caz nu sunt aplicabile prevederile art. 25 din Legea privind

sistemul public de pensii nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998.

Totodată, conform art. 11 din Legea privind sistemul public de pensii

nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998, persoana care poate obține mai multe

categorii de pensii poate opta pentru o singură categorie, iar rolul organului de

asigurări sociale este de a analiza oportunitatea unui transfer.

Succesiv, recurenta a considerat că dreptul la opțiune se acordă de la data

depunerii cererii și documentelor necesare, iar în speță nu este clar prin care

înscrisuri se confirmă că intimata s-a adresat la 31 ianuarie 2020 Casei Naționale

de Asigurări Sociale cu solicitarea de a-i fi stabilit dreptul la pensia de urmaș.

Ba mai mult ca atât, intimata nici nu s-a adresat organului de asigurări

sociale teritorial cu o solicitare de stabilire a pensiei de urmaș, ci s-a adresat

nemijlocit la organul ierarhic superior – Casa Națională de Asigurări Sociale cu

cerere prealabilă. În aceste circumstanțe, la caz, nu a fost emis vreun act

administrativ individual de stabilire sau respingere a unei cereri privind

solicitarea unui astfel de drept.

Prevederile art. 40 din Legea privind sistemul public de pensii nr. 156-XIV

din 14 octombrie 1998 stabilesc cert că decizia privind stabilirea pensiei sau

respingerea cererii de pensionare pot fi contestate la Casa Națională de Asigurări

Sociale, iar în caz de dezacord cu decizia emisă, aceasta poate fi contestată în

instanța de contencios administrativ.

4

Astfel, recurenta a menționat că, prin prisma dispozițiilor art. 165 alin. (1)

din Codul administrativ, în speță, lipsește actul administrativ individual

defavorabil, care trebuia contestat cu cerere prealabilă la Casa Națională de

Asigurări Sociale. Prin urmare, la caz, nu a fost respectată procedura prealabilă,

deoarece nu există vreun act administrativ individual.

Din acest considerent, instanțele inferioare eronat au apreciat că, potrivit

Codului administrativ, scrisorile nr. M-398/20 și nr. M-882/20 ale Casei

Naționale de Asigurări Sociale sunt acte administrative individuale.

Recurenta Casa Națională de Asigurări Sociale a solicitat prin cererea de

recurs casarea deciziei din 20 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău și emiterea

unei decizii noi.

Prin referința depusă la 15 iunie 2021, intimata Claudia Mandraburcă a

pledat pentru respingerea recursului Casei Naționale de Asigurări Sociale ca fiind

neîntemeiat, cu menținerea deciziei din 20 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău

și a hotărârii din 29 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Ulterior, prin referința depusă electronic la 14 iunie 2022, intimata Claudia

Mandraburcă a invocat suplimentar că dispoziția pct. 3 din dispozitivul Hotărârii

Curții Constituționale nr. 11 din 26 mai 2022, prin care s-a dispus că până la

modificarea cadrului normativ, vor avea dreptul la pensia de urmaș persoanele

indicate la articolul 25 alin. (1) din Legea nr. 156 din 14 octombrie 1998, inclusiv

copilul minor și/sau soțul supraviețuitor al persoanei decedate – titular de pensie

specială, care la data decesului a întrunit condițiile pentru stabilirea pensiei

pentru limită de vârstă. În acest caz pensia de urmaș se va calcula din mărimea

pensiei pentru limită de vârstă, nu este aplicabilă speței, deoarece nu produce

efecte juridice raporturilor juridico-publice născute până la 26 mai 2022, dar

numai pentru viitor.

Prin încheierea din 16 iunie 2021 a Curții Supreme de Justiție s-a declarat

admisibil recursul depus de către Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva

deciziei din 20 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău și s-a numit spre examinare

în fond, în complet de cinci judecători.

Conform articolului 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se

depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel

transmite neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul

judiciar. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de

30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu

cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Decizia Curții de Apel Chișinău a fost adoptată la 20 aprilie 2021. La

materialele cauzei lipsesc înscrisuri din care ar putea fi constatat la ce dată a fost

notificată recurentei copia dispozitivului deciziei. Recursul nemotivat a fost

depus la 26 aprilie 2021 (f.d. 123, 124, 125, 126). Motivarea recursului a fost

depusă la 12 mai 2021 (f.d. 128, 129-132, 141, 142-145). Conform avizului de

recepție a corespondenței DS8001660842AS, copia deciziei motivate a fost

notificată recurentei la 19 mai 2021 (f.d. 138).

În atare circumstanțe, Colegiul ajunge la concluzia că recurenta s-a

conformat prevederilor legale stipulate la art. 245 din Codul administrativ privind

termenul de depunere a recursului.

5

Potrivit articolului 247 din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează și soluționează recursul fără ședință de judecată.

La caz, Colegiul nu a considerat oportun de a cita participanții la proces

pentru a se pronunța cu privire la problemele invocate în recurs, deoarece

criticele recurentei și ale intimatei au fost expuse cu suficientă claritate în cererea

de recurs și în referința depusă asupra acesteia.

Verificând argumentele invocate în recurs, prin prisma materialelor din

dosar, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție a ajuns la concluzia de a admite recursul și a casa

integral decizia din 20 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea din 29

octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, cu emiterea unei hotărâri

noi de respingere a acțiunii.

Articolul 248 din Codul administrativ stipulează la alin. (1) lit. c) că,

examinând recursul, Curtea Supremă de Justiție adoptă decizie prin care casează

integral decizia instanței de apel și emite o nouă decizie.

În corespundere cu art. 21 alin. (1) din Codul administrativ, autoritățile

publice și instanțele de judecată competente trebuie să acționeze în conformitate

cu legea și alte acte normative.

Conform art. 22 alin. (1) din Codul administrativ, autoritățile publice și

instanțele de judecată competente cercetează starea de fapt din oficiu. Acestea

stabilesc felul și volumul cercetărilor și nu sunt legate nici de expunerile

participanților, nici de cererile lor de reclamare a probelor.

În interpretarea coroborată a art. 244 alin. (2) cu art. 231 alin. (2) din Codul

administrativ, pentru procedura de recurs se aplică corespunzător prevederile

cap. III din cartea a treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă

altceva. Pentru procedura în apel se aplică corespunzător prevederile cap. II din

cartea a treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva.

Prin prisma art. 194 alin. (2) din Codul administrativ, în procedura de

examinare a cererilor de recurs, hotărârile și deciziile contestate se examinează

din oficiu în privința existenței greșelilor procedurale și aplicării corecte a

dreptului material.

Cercetând starea fapt în baza materialelor și lucrărilor dosarului, Colegiul

constată că reclamanta Claudia Mandraburcă s-a aflat în căsătorie cu XXX

începând cu 01 noiembrie 1975 (f.d. 23), iar la XXX, XXX a decedat (f.d. 25).

La fel, instanța de recurs atestă că, pe perioada vieții, XXX a fost beneficiar

de pensie pentru vechime în muncă în mărime de 80 % din salariul mediu lunar al

președintelui judecătoriei (f.d. 8-13,14-19, filele dosarului administrativ 21 și 22).

După decesul soțului, la 31 ianuarie 2020, Claudia Mandraburcă s-a adresat

Casei Naționale de Asigurări Sociale cu cererea nr. 1 privind stabilirea pensiei de

urmaș în cuantum de 50 % din pensia soțului decedat, motivând prin faptul că la

până la momentul decesului soțului se afla la întreținerea deplină a lui (f.d. 29).

Prin scrisoarea nr. M-398/20 din 05 martie 2020, Casa Națională de

Asigurări Sociale a comunicat Claudiei Mandraburcă că soțul său a fost

beneficiar de pensie pentru vechime în muncă în baza Legii cu privire la statutul

judecătorului nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 și reieșind din acest fapt nu există

temei legal de a-i stabili pensia de urmaș după decesul soțului.

6

Totodată, Casa Națională de Asigurări Sociale a recomandat Claudiei

Mandraburcă să se adreseze organului de asigurări sociale teritorial cu cerere

privind examinarea oportunității transferului său la pensie de urmaș în temeiul

Legii privind sistemul public de pensii nr. 156 din 14 octombrie 1998 (f.d. 32

recto-verso).

Considerând ilegal refuzul nr. M-398/20 din 05 martie 2020, la 09 aprilie

2020, reclamanta s-a adresat Casei Naționale de Asigurări Sociale cu cererea

prealabilă nr. 2, solicitând stabilirea pensiei de urmaș în cuantum de 50 % din

pensia soțului decedat (f.d. 27-28 recto-verso).

Prin răspunsul nr. M-882/20 din 19 mai 2020, Casa Națională de Asigurări

Sociale a considerat întemeiat refuzul său din 05 martie 2020 și a respins cererea

prealabilă (f.d. 33).

Manifestându-și dezacordul cu acțiunile Casei Naționale de Asigurări

Sociale, Claudia Mandraburcă a înaintat prezenta acțiune în contencios

administrativ, prin care a solicitat:

- anularea refuzului Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. M-398/20 din

05 martie 2020 privind emiterea actului administrativ individual de stabilire a

pensiei de urmaș;

- anularea actului administrativ nr. M-882/20 din 19 mai 2020, prin care

Casa Națională de Asigurări Sociale a respins cererea prealabilă;

- obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să emită act administrativ

individual favorabil, prin care să stabilească Claudiei Mandraburcă pensie de

urmaș în cuantum de 50 % din pensia specială a soțului decedat XXX, a cărei

cuantum constituia 80 % din salariul funcției de președinte al judecătoriei,

începând cu data de XXX (ziua decesului soțului);

- obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să emită act administrativ

individual favorabil, prin care să se dispună indexarea pensiei de urmaș stabilite,

luând drept bază de calcul salariul funcției de președinte al judecătoriei.

Fiind învestită cu judecarea cauzei în prima instanță, Judecătoria Chișinău,

sediul Rîșcani, prin hotărârea din 29 octombrie 2020 a admis parțial acțiunea

depusă de către Claudia Mandraburcă, a anulat actul administrativ – scrisoarea

nr. M-398/2020 din 05 martie 2020 și nr. M-882/2020 din 10 mai 2020 emise de

Casa Națională de Asigurări Sociale privind respingerea acordării dreptului la

pensie de urmaș și a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale, oficiul teritorial

competent, să emită act administrativ individual, prin care să stabilească și să

achite Claudiei Mandraburcă pensia de urmaș, începând cu 31 ianuarie 2020, în

mărime de 50 % din pensia aflată în plata soțului decedat XXX, iar în rest, a

respins acțiunea (f.d. 62, 66-75).

Judecând cauza în ordine de apel, Curtea de Apel Chișinău prin decizia din

20 aprilie 2021 a respins apelul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale și a

menținut hotărârea din 29 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani

(f.d. 111, 112-122).

În cadrul judecării recursului, intimata Claudia Mandraburcă, reprezentată

de către avocatul Andrei Mandraburcă, a depus cerere cu privire la sesizarea

Curții Constituționale a Republicii Moldova privind ridicarea excepției de

neconstituționalitate a art. III pct. 21 din Legea pentru modificarea și completarea

unor acte legislative nr. 290 din 16 decembrie 2016.

7

Prin încheierea din 07 iulie 2021 a Curții Supreme de Justiție s-a admis

cererea depusă de către Claudia Mandraburcă, reprezentată de către avocatul

Andrei Mandraburcă, cu privire la sesizarea Curții Constituționale a Republicii

Moldova privind ridicarea excepției de neconstituționalitate a art. III pct. 21 din

Legea pentru modificarea și completarea unor acte legislative nr. 290 din 16

decembrie 2016.

S-a remis Curții Constituționale a Republicii Moldova sesizarea depusă de

către Claudia Mandraburcă, reprezentată de către avocatul Andrei Mandraburcă,

în vederea examinării constituționalității art. III pct. 21 din Legea pentru

modificarea și completarea unor acte legislative nr. 290 din 16 decembrie 2016.

Prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 11 din 26 mai 2022 (dosarul

nr. 158g/2021), s-au admis parțial sesizările privind excepția de

neconstituționalitate a articolului 24 alin. (1) din Legea privind sistemul public de

pensii nr. 156 din 14 octombrie 1998.

S-a recunoscut constituțional articolul 24 alin. (1) din Legea privind sistemul

public de pensii nr. 156 din 14 octombrie 1998, în măsura în care pensia de urmaș

se acordă și persoanelor indicate la articolul 25 alin. (1) din această Lege,

inclusiv copilului minor și/sau soțului supraviețuitor al persoanei decedate –

titular de pensie specială, care la data decesului a întrunit condițiile pentru

stabilirea pensiei pentru limită de vârstă.

S-a dispus că, până la modificarea cadrului normativ, vor avea dreptul la

pensia de urmaș persoanele indicate la articolul 25 alin. (1) din Legea nr. 156 din

14 octombrie 1998, inclusiv copilul minor și/sau soțul supraviețuitor al persoanei

decedate – titular de pensie specială, care la data decesului a întrunit condițiile

pentru stabilirea pensiei pentru limită de vârstă. În acest caz pensia de urmaș se

va calcula din mărimea pensiei pentru limită de vârstă.

Efectuând controlul judiciar al deciziei din 20 aprilie 2021 a Curții de Apel

Chișinău și al hotărârii din 29 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani, prin prisma Hotărârii Curții Constituționale nr. 11 din 26 mai 2022,

instanța de recurs constată că instanțele inferioare, judecând cauza, au interpretat

și aplicat în mod eronat legea, circumstanță ce a dus la aprecierea eronată a

raporturilor juridico-publice litigioase și emiterea unor soluții greșite și

neîntemeiate.

În conformitate cu prevederile art. 3 din Codul administrativ, legislația

administrativă are drept scop reglementarea procedurii de înfăptuire a activității

administrative și a controlului judecătoresc asupra acesteia, în vederea asigurării

respectării drepturilor și a libertăților prevăzute de lege ale persoanelor fizice și

juridice, ținându-se cont de interesul public și de regulile statului de drept.

Prin prisma art. 20 din Codul administrativ, dacă printr-o activitate

administrativă se încalcă un drept legitim sau o libertate stabilită prin lege, acest

drept poate fi revendicat printr-o acțiune în contencios administrativ, cu privire la

care decid instanțele de judecată competente pentru examinarea procedurii de

contencios administrativ, conform prezentului cod.

Potrivit art. 189 alin. (1) din Codul administrativ, orice persoană care

revendică încălcarea unui drept al său prin activitatea administrativă a unei

autorități publice poate înainta o acțiune în contencios administrativ.

Articolul 224 alin. (1) lit. f) din Codul administrativ prevede că, examinând

acțiunea în contencios administrativ în fond, instanța de judecată adoptă hotărâre

8

prin care respinge acțiunea ca fiind neîntemeiată, dacă nu sînt îndeplinite

condițiile de adoptare a unei hotărîri prevăzute la lit. a)-e).

La caz, Colegiul reține că obiect al examinării prezentei cauze în instanța de

contencios administrativ îl constituie verificarea legalității actului administrativ

individual defavorabil al Casei Naționale de Asigurări Sociale privind

respingerea cererii reclamantei Claudia Mandraburcă de a-i fi stabilită și achitată

pensia de urmaș în mărime de 50 % din pensia soțului decedat, care beneficia de

pensie specială pentru vechime în muncă.

Sub acest aspect este notabil că articolul 9 din Legea privind sistemul public

de pensii nr. 156 din 14 octombrie 1998 prevede că în sistemul public, se acordă

următoarele categorii de pensii:

a) pensie pentru limită de vârstă;

b) pensie de dizabilitate;

c) pensie de urmaș;

d) pensie specială;

e) pensie anticipată pentru limită de vârstă.

Conform art. 24 din Legea privind sistemul public de pensii nr. 156 din 14

octombrie 1998, (1) pensia de urmaș se acordă dacă persoana decedată beneficia

de pensie pentru limită de vârstă sau de pensie de dizabilitate ori îndeplinea

condițiile pentru obținerea unei pensii de dizabilitate prevăzute la capitolul II

secțiunea 3 din prezenta lege.

Remarcabil este că redacția actuală a alin. (1) al art. 24 din Legea privind

sistemul public de pensii nr. 156 din 14 octombrie 1998 a fost modificată prin

Legea pentru modificarea și completarea unor acte legislative nr. 290 din 16

decembrie 2016.

Din conținutul notei-informative la proiectul de Lege nr. 290 din 16

decembrie 2016, în special a modificărilor operate la Legea privind sistemul

public de pensii nr. 156 din 14 octombrie 1998 rezultă că scopul prezentului

proiect de lege constă în sporirea gradului de protecție socială a pensionarilor

pentru a le asigura un trai decent, modificările introduse având la bază garantarea

principiului egalității, echității sociale, contributivității, egalității și non-

discriminării.

Astfel, unul din obiectivele urmărite prin introducerea acestor modificări a

fost reducerea inechităților din sistemul de asigurări sociale, crearea unui sistem

echitabil, sustenabil, transparent și sporirea beneficiilor în vederea asigurării unui

trai decent.

Colegiul denotă din prevederile Legii privind sistemul public de pensii

nr. 156 din 14 octombrie 1998 că asigurările sociale de stat intervin în anumite

circumstanțe, atât în cazul în care o persoană atinge vârsta de pensionare, precum

și cazul în care este necesară acordarea unui cuantum suficient copiilor și/sau

soțului/soției pentru a acoperi cheltuielile materiale pentru existență în urma

decesului susținătorului. Această obligație asumată de asigurările sociale de stat

este prevăzută în Secțiunea 4 din Legea privind sistemul public de pensii, fiind

reglementată la art. 24-27 din Legea privind sistemul public de pensii nr. 156 din

14 octombrie 1998.

În corespundere cu art. 25 alin. (1) lit. b) din Legea privind sistemul public

de pensii nr. 156 din 14 octombrie 1998, pensia de urmaș se stabilește soțului

supraviețuitor dacă, la momentul decesului întreținătorului sau pe parcursul a 5

9

ani după deces, a împlinit vârsta de pensionare prevăzută la art. 41 alin. (1) sau a

fost încadrat în grad sever sau accentuat de dizabilitate, a avut cel puțin 15 ani de

căsătorie cu persoana decedată și nu s-a recăsătorit.

Așa, art. 25 alin. (1) lit. b) din Legea privind sistemul public de pensii

nr. 156 din 14 octombrie 1998 stabilește prima condiție materială în care soțul

supraviețuitor poate beneficia de pensia de urmaș calculată în baza pensiei soțului

decedat.

A doua condiție materială este impusă de art. 24 alin. (1) din Legea privind

sistemul public de pensii nr. 156 din 14 octombrie 1998, și anume că pensia de

urmaș se acordă dacă persoana decedată beneficia de pensie pentru limită de

vârstă sau de pensie de dizabilitate ori îndeplinea condițiile pentru obținerea unei

pensii de dizabilitate prevăzute la capitolul II secțiunea 3 din prezenta lege.

Pentru a explicita sensul acestei dispoziții, este necesar de a o compara cu

prevederile art. 24 alin. (1) până la modificările operate prin Legea 290/2016,

care prevedeau că pensia de urmaș se acordă dacă persoana decedată era

pensionar sau îndeplinea condițiile pentru obținerea unei pensii în conformitate

cu prezenta lege.

Pornind de la raționamentul explicit al legiuitorului dedus din prevederile

art. 24-27 din Legea privind sistemul public de pensii nr. 156 din 14 octombrie

1998, modificată în anul 2016, pensia de urmaș urmează a fi acordată doar în

două situații exhaustiv definite de legiuitor, și anume dacă persoana decedată

beneficia de pensie pentru limita de vârstă, adică a împlinit vârsta prevăzută la

art. 41 alin. (1), sau beneficiază de o pensie de dizabilitate.

Prin prezenta dispoziție, legiuitorul a exclus pensiile speciale precum sunt

cele acordate judecătorilor, procurorilor, militarilor și altor categorii de persoane

la atingerea unei vârste inferioare decât cea prevăzută la art. 41 alin. (1) din

Legea privind sistemul public de pensii nr. 156 din 14 octombrie 1998, din

câmpul art. 24 alin. (1) din Lege. Altfel spus, pensia de urmaș nu poate fi

calculată din pensia specială ce constituie pensia pentru vechime în muncă.

Curtea Constituțională a Republicii Moldova, examinând excepția de

neconstituționalitate a articolului 24 alin. (1) din Legea privind sistemul public de

pensii nr. 156 din 14 octombrie 1998 (condițiile de acordare a pensiei de urmaș),

a recunoscut constituțional articolul 24 alin. (1) din Legea privind sistemul public

de pensii nr. 156 din 14 octombrie 1998, în măsura în care pensia de urmaș se

acordă și persoanelor indicate la articolul 25 alin. (1) din această Lege, inclusiv

copilului minor și/sau soțului supraviețuitor al persoanei decedate – titular de

pensie specială, care la data decesului a întrunit condițiile pentru stabilirea

pensiei pentru limită de vârstă.

Totodată, Curtea Constituțională a dispus că, până la modificarea cadrului

normativ, vor avea dreptul la pensia de urmaș persoanele indicate la articolul 25

alin. (1) din Legea nr. 156 din 14 octombrie 1998, inclusiv copilul minor și/sau

soțul supraviețuitor al persoanei decedate – titular de pensie specială, care la data

decesului a întrunit condițiile pentru stabilirea pensiei pentru limită de vârstă. În

acest caz pensia de urmaș se va calcula din mărimea pensiei pentru limită de

vârstă.

Curtea a precizat că această soluție este una provizorie și va acționa până

când vor fi operate modificările de rigoare în legislație, în conformitate cu

considerentele acestei Hotărâri.

10

Astfel, Colegiul consideră că, prin admiterea acțiunii depuse de Claudia

Mandraburcă, instanțele inferioare au interpretat și aplicat eronat prevederile

art. 24 alin. (1) din Legea privind sistemul public de pensii nr. 156 din 14

octombrie 1998. Or, în condițiile speței și având în vedere dezideratele Curții

Constituționale reținute în hotărârea nr. 11 din 26 mai 2022, este în afara oricărui

dubiu că refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale de a-i stabili reclamantei

pensia de urmaș din pensia specială a soțului decedat XXX, este legal și

întemeiat.

Colegiul notează că, în sensul hotărârii Curții Constituționale nr. 11 din 26

mai 2022, reclamanta ar putea pretinde la pensia de urmaș a soțului titular de

pensie specială, în cazul în care la data decesului acesta a întrunit condițiile

pentru stabilirea pensiei pentru limită de vârstă, dar nicidecum nu din pensia

specială de care a beneficiat soțul decedat. În acest caz, reclamanta poate pretinde

la pensia de urmaș calculată din mărimea pensiei pentru limită de vârstă.

Totodată, schimbarea pensiei presupune formalități juridice care trebuie

îndeplinite.

Conjunctura acestor circumstanțe profilează legalitatea actului administrativ

defavorabil emis în privința intimatei Claudia Mandraburcă privind refuzul de a-i

stabili pensia de urmaș din pensia specială a soțului decedat, iar drept consecință

denotă netemeinicia acțiunii depuse de către Claudia Mandraburcă și necesitatea

respingerii acesteia.

Cu titlu subsecvent, în privința jurisprudenței în materie la care au făcut

referire atât instanțele inferioare, cât și intimata în referințele depuse pe marginea

recursului și care s-a stabilit la aplicarea prevederilor vechi ale legislației,

Colegiul menționează că jurisprudența nu este imuabilă, ci din contra, progresivă

în esență. În cazul oricărui reviriment jurisprudențial, condiția formală, prealabilă

este existența, precum și necesitatea unei alternative de interpretare și aplicare a

unor dispoziții legale. La caz, revirimentul practicii judiciare în materie au la bază

modificările operate la art. 24 alin. (1) din Legea privind sistemul public de pensii

nr. 156 din 14 octombrie 1998 prin Legea nr. 290 din 16 decembrie 2016 și

Hotărârea Curții Constituționale nr. 11 din 26 mai 2022 privind excepția de

neconstituționalitate a articolului 24 alin. (1) din Legea privind sistemul public de

pensii nr. 156 din 14 octombrie 1998 (condițiile de acordare a pensiei de urmaș),

care a fost emisă în prezenta cauză de contencios administrativ, la sesizarea

intimatei Claudia Mandraburcă. Or, aceste modificări au schimbat

condițiile/cerințele față de soțul supraviețuitor care poate beneficia de pensia de

urmaș calculată în baza pensiei soțului decedat.

Așadar, circumstanțele descrise permit instanței de recurs să conchidă că atât

prima instanță, cât și instanța de apel au interpretat și aplicat eronat prevederile

legii materiale, motiv din care actele judecătorești de dispoziție emise de acestea

nu pot fi menținute, iar cererea de chemare în judecată depusă de către Claudia

Mandraburcă urmează a fi respinsă, ca fiind neîntemeiată.

Din considerentele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de

a admite recursul, a casa integral decizia instanței de apel și hotărârea primei

instanțe și de a emite o decizie nouă, prin care să respingă acțiunea în contencios

administrativ depusă de către Claudia Mandraburcă.

11

Finalmente, Colegiul învederează că soluția asupra fondului cauzei, la care a

ajuns instanța de recurs, este compatibilă cu prevederile articolului 6 § 1 CEDO,

fiind prevăzută de art. 248 alin. (1) lit. c) din Codul administrativ, potrivit căruia

examinând recursul, Curtea Supremă de Justiție adoptă decizie prin care casează

integral decizia instanței de apel și emite o nouă decizie.

Conform articolelor 258 alin. (3), 248 alin. (1) lit. c) și 224 alin. (1) lit. f) din

Codul administrativ, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se admite recursul depus de către Casa Națională de Asigurări Sociale.

Se casează integral decizia din 20 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău și

hotărârea din 29 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și se

emite o decizie nouă, prin care se respinge acțiunea în contencios administrativ

depusă de către Claudia Mandraburcă împotriva Casei Naționale de Asigurări

Sociale cu privire la contestarea actului administrativ și obligarea emiterii actului

administrativ, ca fiind neîntemeiată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Ala Cobăneanu

Nina Vascan

Nicolae Craiu

Maria Ghervas

12