2ra-1151/22 — anularea ordinelor, încasarea salariului si repararea prejudiciului moral

Dosarul nr. 2ra-1151/22

2-20084388-01-2ra-24082022

Prima instanță: (Judecătoria Cahul, sediul Central) I. Cotea

Instanța de apel: (Curtea de Apel Cahul) G. Vavrin, R. Petrov, I. Dănăilă

Î N C H E I E R E

12 octombrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Gradescova Elena,

reprezentată de avocatul Todorov Maxim,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Gradescova Elena

împotriva Societății cu Răspundere Limitată ”Taraclia-Gaz”, intervenient accesoriu

Covaliji Feodor cu privire la anularea ordinelor, încasarea salariului, repararea

prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 26 mai 2022,

c o n s t a t ă :

La 21 iulie 2020, Gradescova Elena a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SRL ”Taraclia-Gaz”, intervenient accesoriu Covaliji Feodor cu privire la

anularea ordinelor, încasarea salariului, repararea prejudiciului moral și

compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, Gradescova Elena a menționat că a participat în calitate

de reclamantă pe cauza civilă înaintată împotriva SRL ”Taraclia-Gaz” cu privire la

anularea ordinului de aplicare a sancțiunii disciplinare.

Ședințele de judecată pe cauza respectivă au avut loc la 03 iunie, 05 iunie și

11 iunie 2020.

În rezultat, prin ordinul SRL ”Taraclia-Gaz” nr. 70-P din 04 iunie 2020, a fost

redusă ziua de 03 iunie 2020 cu 3 ore, prin ordinul nr. 71-P din 05 iunie 2020, a

fost redusă ziua de 05 iunie 2020 cu 3 ore, iar prin ordinul nr. 72-P din 11 iunie

2020, a fost redusă ziua de 11 iunie 2020 cu 2 ore.

Reclamanta a reiterat că prin emiterea ordinelor respective, a fost diminuat și

salariu pentru luna iunie cu 8 ore.

1

Gradescova Elena a solicitat anularea ordinelor SRL ”Taraclia-Gaz” nr. 70-P

din 04 iunie 2020, nr. 71-P din 05 iunie 2020 și nr. 72-P din 11 iunie 2020,

încasarea salariului pentru 8 ore de muncă diminuate ilegal din timpul orelor de

muncă, încasarea sumei de 7 000 lei și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Cahul, sediul Central din 22 decembrie 2020, s-a

admis acțiunea depusă de Gradescova Elena.

S-au anulat ordinele SRL ”Taraclia-Gaz” nr. 70-P din 04 iunie 2020, nr. 71-P

din 05 iunie 2020 și nr. 72-P din 11 iunie 2020.

S-a încasat de la SRL ”Taraclia-Gaz” în beneficiul Elenei Gradescova suma

de 1 058,94 de lei cu titlu de salariu pentru 8 ore de muncă diminuate ilegal.

S-a încasat de la SRL ”Taraclia-Gaz” în beneficiul Elenei Gradescova suma

de 7 000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

S-a încasat de la SRL ”Taraclia-Gaz” în beneficiul statului suma de 241,78 de

lei cu titlu de taxă de stat.

Prin decizia Curții de Apel Cahul din 26 mai 2022, s-a admis apelul declarat

de SRL ”Taraclia-Gaz”, s-a casat hotărârea Judecătoriei Cahul, sediul Central din

22 decembrie 2020 în partea încasării prejudiciului moral și s-a emis în această

parte o nouă hotărâre, prin care:

S-a respins cererea de chemare în judecată depusă de Gradescova Elena

împotriva SRL ”Taraclia-Gaz” cu privire repararea prejudiciului moral.

În rest, hotărârea Judecătoriei Cahul, sediul Central din 22 decembrie 2020 a

fost menținută.

Pentru a decide astfel, instanța de apel cu referire la circumstanțele cauzei a

reținut că, prin cererile din 03 iunie 2020, 05 iunie 2020 și 11 iunie 2020,

Gradescova Elena a informat administrația SRL „Taraclia-Gaz” despre intenția de

a participa la examinarea litigiului intentat împotriva SRL „Taraclia-Gaz” cu

privire la anularea ordinului nr. 15-S din 29 aprilie 2020 privind aplicarea

sancțiunilor disciplinare sub formă de avertisment și repararea prejudiciului moral.

De asemenea, instanța de apel a stabilit că prin ordinul nr. 70-P din 04 iunie

2020, SRL „Taraclia-Gaz” a dispus reducerea zilei de muncă de 03 iunie 2020 cu

3 ore, prin ordinul nr. 71-P din 05 iunie 2020, a fost redusă ziua de 05 iunie 2020

cu 3 ore, iar prin ordinul nr. 72-P din 11 iunie 2020, a fost redusă ziua de 11 iunie

2020 cu 2 ore.

La caz, instanța de apel a considerat justă poziția instanței de fond privind

admiterea acțiunii înaintate de Gradescova Elena privind anularea ordinelor nr. 70-

P din 04 iunie 2020, nr. 71-P din 05 iunie 2020 și nr.72-P din 11 iunie 2020, cu

încasarea de la SRL „Taraclia-Gaz” în beneficiul reclamantei a salariului pentru

8 ore de muncă diminuate ilegal din timpul de muncă în mărime de 1 058,94 de lei,

însă eronat a dispus încasarea prejudiciului moral cauzat prin privarea de dreptul la

muncă.

Astfel, instanța de apel a specificat că obligația de reparare a prejudiciului

poate să survină în cazurile neexecutării obligației de muncă, a executării

defectuoase sau întârzierii executării acesteia, dacă în rezultatul acestora uneia

dintre părțile contractante i-au fost cauzate prejudiciile respective, însă în speță,

2

reclamanta nu a probat legătură cauzală între faptă și prejudiciu, motiv pentru care

solicitarea privind încasarea prejudiciului moral urmează a fi respinsă.

La 06 iulie 2022, prin intermediul oficiului poștal, Gradescova Elena,

reprezentată de avocatul Todorov Maxim a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel.

În motivarea recursului, a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel în

partea în care s-a respins pretenția privind încasarea prejudiciului moral.

Recurenta Gradescova Elena a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel în partea care a fost respins capătul de cerere privind încasarea

prejudiciului moral, cu menținerea în această parte a hotărârii instanței de fond.

La 24 august 2022, instanța de recurs a expediat în adresa intimatului copia

recursului, fiind recepționat de către SRL „Taraclia-Gaz” și Covaliji Feodor la data

de 29 august 2022, conform avizelor de recepție (f. d. 219-220 Vol. II).

La 03 octombrie 2022, prin intermediul oficiului poștal, SRL „Taraclia-Gaz”

a depus referință la recursul declarat de Gradescova Elena, prin care a solicitat să

fie considerat ca inadmisibil.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Cahul a emis dispozitivul deciziei la 26 mai 2022.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Recursul a fost declarat la 06 iulie 2022, respectiv se consideră depus în

termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a

temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de

judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

3

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din

Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten

v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Gradescova Elena,

reprezentată de avocatul Todorov Maxim, nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este

inadmisibil.

4

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Gradescova Elena, reprezentată de

avocatul Todorov Maxim.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

5