2ra-688/21 — anularea ordinului de aplicare a sancțiunii disciplinare, repararea prejudiciului moral

Dosarul nr. 2ra-688/21

Prima instanță: Judecătoria Cahul, sediul Central (jud. A. Sârbu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Cahul (jud. N. Bondarenco, S. Pilipenco, R. Petrov)

ÎNCHEIERE

02 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu

Răspundere Limitată „Taraclia-Gaz”,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Gradescova

Elena împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Taraclia-Gaz”, intervenient

accesoriu Covalji Feodor cu privire la anularea ordinului de aplicare a sancțiunii

disciplinare, repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 18 noiembrie 2020 a Curții de Apel Cahul, prin care a fost

respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Taraclia-Gaz”,

reprezentată de avocatul Delijan Victor și a fost menținută hotărârea din

12 iunie 2020 a Judecătoriei Cahul, sediul Central,

constată:

La data de 11 mai 2020 Gradescova Elena a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SRL „Taraclia-Gaz”, intervenient accesoriu Covalji Feodor (directorul SRL

„Taraclia-Gaz”) cu privire la anularea ordinului de aplicare a sancțiunii disciplinare,

repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că activează în funcție de șef direcție

economică la SRL „Taraclia-Gaz”. Prin ordinul nr. 15-S din 29 aprilie 2020, i-a fost

aplicată sancțiunea disciplinară sub formă de avertisment în legătură cu neexecutarea

ordinului directorului SRL „Taraclia-Gaz” privind furnizarea de explicații scrise despre

semnătura falsă a directorului SRL „Taraclia-Gaz” în procesul-verbal al ședinței

Comisiei pentru acordarea premiilor din fondul de primire, având în vedere rezultatele

muncii angajaților societății.

Reclamanta consideră acțiunile directorului SRL „Taraclia-Gaz” Covalji Feodor,

manifestate prin emiterea ordinului contestat, ca fiind ilegale și pasibile anulării.

1

A relatat că la 27 aprilie 2020, a oferit explicații scrise, indicând că a transmis de

două ori toate explicațiile la Inspectoratul de Poliție Taraclia și anume, ofițerului Poliției

Economice Jeleapov I. Astfel, a specificat că nu poate oferi explicații mai exacte,

complete și obiective. Cu toate acestea, directorul SRL ,,Taraclia-Gaz” a dispus

aplicarea față de ea a sancțiunii disciplinare sub formă de avertisment în legătură cu

neexecutarea ordinului nr. 42-P din 21 aprilie 2020.

A invocat că în conformitate cu prevederile art. 201, 206 alin. (1) din Codul

muncii, angajatorul poate aplica sancțiuni disciplinare pentru încălcarea disciplinei de

muncă, și anume, a obligațiilor stabilite de Codul muncii, convențiile colective,

contractele colective și cele individuale de muncă etc., însă în speță, în ordinul de

aplicare a sancțiunii disciplinare nu se face trimitere nici la o obligație stabilită prin

lege, contract colectiv sau individual de muncă sau fișa postului.

Mai mult ca atât, pentru aplicarea unei sancțiuni disciplinare angajatorul urmează

să constate întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: fapta ilicită manifestată prin

acțiunea/inacțiunea de încălcare a disciplinei muncii (obligațiilor stabilite de legislația

muncii, contractul colectiv sau individual de muncă etc.); urmarea prejudiciabilă, adică

prejudiciul material care a fost cauzat întreprinderii; legătura cauzală dintre faptă și

urmare și vinovăția (sub formă de intenție sau imprudență). La caz, angajatorul nu a

stabilit obligația care nu a executat-o, precum și unde expres este prevăzută această

obligație legală sau contractuală.

De asemenea, reclamanta a susținut că angajatorul nu a prevăzut în ce constă

urmarea prejudiciabilă și anume, concret prejudiciul cauzat.

A afirmat că angajatorul nu a indicat existența legăturii cauzale dintre faptă și

consecință, iar, vinovăția nu există întrucât nu s-a constatat de angajator prin probe,

intenția sau imprudența în comiterea pretinsei abateri disciplinare.

A precizat că angajatorul nu poate sancționa salariatul pentru faptul că explicațiile

lui nu sunt conforme cu dorința angajatorului. Suplimentar, în ordinul contestat nu a

fost indicat ce punct din fișa postului sau contractul individual de muncă a fost încălcat

de către salariat.

Gradescova Elena a declarat că anterior, la 18 decembrie 2019 directorul Covalji

Feodor a concediat-o ilegal pentru faptul că intenționat ar fi calculat premii bănești în

plus, însă, prin hotărârea din 11 martie 2020 a Judecătoriei Cahul, sediul Central a fost

restabilită la locul de muncă. După restabilire au urmat diferite presiuni psihologice și

hărțuire la locul de muncă din partea directorului Covalji Feodor, făcute cu scopul de a

depune cerere de demisie.

A solicitat anularea ordinului nr. 15-S din 29 aprilie 2020 de aplicare a sancțiunii

disciplinare sub formă de avertisment și încasarea din contul SRL ,,Taraclia-Gaz” a

sumei de 7000 de lei cu titlu de prejudiciu moral, precum și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 12 iunie 2020 a Judecătoriei Cahul, sediul Central, a fost

admisă acțiunea și a fost anulat ordinul nr. 15-S din 29 aprilie 2020 „Cu privire la

aplicarea sancțiunii disciplinare” emis de SRL ,,Taraclia-Gaz” în partea Elenei

Gradescova, prin care s-a aplicat sancțiune disciplinară sub formă de avertisment. S-a

2

încasat din contul SRL ,,Taraclia-Gaz” în beneficiul Elenei Gradescova suma de 7000

de lei cu titlu de prejudiciu moral și suma de 2500 de lei cu titlu de cheltuieli de asistență

juridică. Totodată, s-a încasat din contul SRL ,,Taraclia-Gaz” în beneficiul statului

suma de 150 de lei cu titlu de taxă de stat.

La 30 iunie 2020 SRL „Taraclia-Gaz”, reprezentată de avocatul Delijan Victor a

declarat apel împotriva hotărârii din 12 iunie 2020 a Judecătoriei Cahul, sediul Central,

solicitând admiterea apelului, casarea integrală a hotărârii primei instanțe și emiterea

unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie respinsă, ca neîntemeiată.

Prin decizia din 18 noiembrie 2020 a Curții de Apel Cahul, a fost respins apelul

declarat de SRL „Taraclia-Gaz”, reprezentată de avocatul Delijan Victor și a fost

menținută hotărârea din 12 iunie 2020 a Judecătoriei Cahul, sediul Central.

Pentru a decide astfel, instanțele ierarhic inferioare au reținut că la baza aplicării

sancțiunii disciplinare sub formă de avertisment a stat ordinul nr. 42-P din 21 aprilie

2020 cu privire la darea de explicații în formă scrisă. Astfel, în vederea obținerii de

explicații în formă scrisă despre semnătura falsă a directorului SRL „Taraclia-Gaz” în

procesul-verbal al ședinței Comisiei pentru acordarea premiilor din fondul de premiere

având în vedere rezultatele muncii angajaților SRL „Taraclia-Gaz”, în cadrul societății

nu a fost emis ordin privind constituirea unei comisiei de anchetă și demararea unei

anchete. Acest fapt a fost stabilit cu certitudine în ședința de judecată prin declarațiile

reclamantei, ale reprezentantului pârâtului, cât și a confirmării emise de SRL „Taraclia-

Gaz” privind lipsa unei anchete de serviciu în perioada 21 aprilie 2020 – 29 aprilie 2020.

Instanțele de judecată au indicat că unicul motiv de emitere a ordinului de

sancționare a fost neexecutarea ordinului directorului privind furnizarea de explicații

scrise despre semnătura falsă a directorului SRL „Taraclia-Gaz” Covalji Feodor. Însă,

faptul neexecutării ordinului nu a fost constatat și dovedit. Mai mult ca atât, SRL

„Taraclia-Gaz” nu neagă faptul că Gradescova Elena a executat ordinul privind

furnizarea de explicații, doar că în opinia angajatorului executarea a fost una formală.

Gradescova Elena a prezentat în scris argumentele care le-a considerat necesare de a fi

incluse în explicație. Angajatorul nu poate sancționa salariatul pentru faptul că

explicațiile lui nu sunt conforme cu dorința angajatorului, or, la caz, se conchide că

Elena Gradescova a fost sancționată doar pentru faptul că explicația dată de ultima l-a

nemulțumit.

Prin urmare, instanțele ierarhic inferioare au concluzionat că în speță nu au fost

constatate temeiuri de aplicare a sancțiunii disciplinare sub formă de avertisment față

de Gradescova Elena.

La data de 04 martie 2021 SRL „Taraclia-Gaz” a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei din

18 noiembrie 2020 a Curții de Apel Cahul și a hotărârii din 12 iunie 2020 a Judecătoriei

Cahul, sediul Central, cu pronunțarea unei hotărâri noi, prin care acțiunea să fie

respinsă.

În motivarea recursului s-a invocat încălcarea esențială de către instanța de apel

a normelor de drept material.

3

Recurentul a susținut că prevederile legale în vigoare nu obligă angajatorul că

creeze o comisie de anchetă pentru fiecare caz, însăși efectuarea anchetei de serviciu

este un drept, nu și o obligație a angajatorului și depinde de complexitatea

circumstanțelor în care a fost comisă abaterea disciplinară.

Astfel, SRL „Taraclia-Gaz” consideră că instanțele ierarhic inferioare au aplicat

eronat prevederile art. 208 din Codul muncii la situația din speță.

În opinia recurentului, instanța nu putea să emită o decizie fără să aprecieze

conținutul explicației, prin care intimata a neglijat instrucțiunile angajatorului și nu a

executat ordinul administrației.

Totodată, SRL „Taraclia-Gaz” a menționat că cercetarea efectuată de către

organele de drept nu împiedică cercetarea angajatorului. Sancțiunile disciplinare pot fi

aplicate numai în cazul săvârșirii faptelor legate de muncă, ceea ce a avut loc la caz,

întrucât Gradescova Elena nu a executat ordinul administrației.

A susținut că pretenția cu privire la repararea prejudiciului moral este nemotivată,

iar, emiterea ordinului contestat nu a fost o răzbunare din partea administrației, ci o

sancțiune pentru îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor de serviciu.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Cahul a pronunțat decizia contestată la data de 18 noiembrie 2020.

Decizia motivată a instanței de apel a fost expediată în adresa SRL „Taraclia-

Gaz” și a avocatului Delijan Victor la data de 28 decembrie 2020 (f.d. 163), lipsind date

cu privire la recepționarea acesteia.

Astfel, recursul, declarat la data de 04 martie 2021, este în termen.

La 29 martie 2021, copia recursului a fost expediată în adresa intimatei

Gradescova Elena, cu înștiințarea despre depunerea referinței (f.d. 186-187).

Referință nu a fost depusă.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, Completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

4

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SRL „Taraclia-Gaz” nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că recursul exercitat asupra deciziilor instanțelor de apel are

caracter nedevolutiv și controlul judiciar se circumscrie doar asupra problemelor de

drept material și procedural, verificându-se în exclusivitate doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Totodată, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie

să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la

fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza

5

Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursul declarat de SRL

„Taraclia-Gaz” asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, Completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de SRL „Taraclia-Gaz”, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Taraclia-Gaz” se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

6