3ra-775/22 — contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-775/22 2-20159723-01-3ra-01082022 Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud:I.Barbacaru) Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A.Minciuna, E.Palanciuc, V.Negru) Î N C H E I E R E 12 octombrie 2022 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componentă: Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva judecătorii Aliona Miron Iurie Bejenaru examinând admisibilitatea recursurilor depuse de Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal și de Alexandru Djandarov, reprezentat de avocatul Calin Bobeica, în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Irina Țurcan împotriva Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal al RM, persoană terță Alexandru Djandarov cu privire la anularea actului administrativ, împotriva deciziei din 11 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, c o n s t a t ă : La data de 18 decembrie 2020 Irina Țurcan a depus cerere de chemare în judecată împotriva Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal, persoană terță Alexandru Djandarov, solicitând anularea Deciziei nr. 319 din 11.11.2019 emisă în urma examinării plângerii cet.

Irina Țurcan cu nr.390/20 din 17.07.2020, nr. 430/20 din 27.07.2020 și a plângerii cet. Vera Zgherea cu nr. 433/20 din 27.07.2020; obligarea Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal al Republicii Moldova să reexamineze cazul obiectiv potrivit solicitării din cerere (f.d.2-3). În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că, la 17.07.2020, a depus o plîngere în adresa Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal, prin care a sesizat despre prelucrare ilegală a datelor cu caracter personal ce o vizează, efectuat prin intermediul sistemului de supraveghere video gestionat de către cet. Alexandru Djandarov. Ulterior, la 27 iulie 2020, a depus o plângere repetată pe marginea subiectului expus și tot la data respectivă cet.

Vera Zgherea a depus plângere similară în adresa Centrului. La 18 noiembrie 2020, prin scrisoare simplă a recepționat Decizia nr.319 din 11.11.2020 a Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal al Republicii Moldova, care din propriile considerente atestă că este o decizie vagă, adoptată cu încălcarea normelor prevăzute de Legea nr. 133 din 08.07.2011 privind 1 protecția datelor cu caracter personal, din următoarele considerente: Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal, și-a întemeiat decizia conform aprecierii că „ ...în vederea elucidării celor relatate în plângere, CNPDCP a remis demersul nr. 04-14/2366 din 24.07.2020 către cet. Alexandru Djandarov, prin care a solicitat prezentarea informației relevante cu referire la caz.

Potrivit avizului de recepție, scrisoarea nominalizată a fost restituită CNPDCP, cu mențiunea „plecat”.

Ulterior, Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal a indicat în decizie că „ ...prin demersul nr. 04-14/2485 din 05.08.2020, CNPDCP a solicitat suportul IP Criuleni al IGP a MAI în vederea constatării circumstanțelor cazului și anume: confirmarea/infirmarea faptului prelucrării datelor cu caracter personal prin metoda supravegherii video; în cazul confirmării prelucrării datelor cu caracter personal prin intermediul camerei/lor de supraveghere video, motivele neînregistrării în calitate de operator de date și nenotificării sistemului gestionat; scopul și temeiul legal al prelucrării datelor cu caracter personal prin intermediul camerelor de supraveghere video; numărul și modelul camerelor video instalate și prezentarea imaginilor foto a locului amplasării acestora; prezentarea capturilor imaginilor foto de pe camerele de supraveghere video gestionate, care să probeze unghiurile de captare a imaginilor video cuprinse de respectivele camere; argumentarea necesității instalării și utilizării camerelor de supraveghere video în fiecare loc de amplasare a acestora; perioada și locul de stocare a înregistrărilor colectate prin intermediul sistemului de supraveghere video și alte informații/explicații de rigoare pe marginea cazului dat.

Prin urmare, Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal a menționat că „ ... în lipsa unui răspuns din partea IP Criuleni al IGP a MAI, în baza discuțiilor telefonice cu cet. Irina Țurcan și cet. Alexandru Djandarov, s-a stabilit adresa de domiciliu a cet. Alexandru Djandarov”. În pofida faptului că, CNPDCP atestă o neglijență din partea organului abilitat al IP Criuleni întru implicarea pentru soluționarea cazului, în continuare cazul sesizat se investighează printr-un simplu demers (nr. 04-14/3126 din 29.09.2020), înaintat cet. Alexandru Djandarov, prin care potrivit textului „ ...s-a solicitat prezentarea informației cu privire la ...” , iar „ ... Prin scrisoarea înregistrată cu nr. 4075 din 16.10.2020, cet.

Alexandru Djandarov a confirmat că ... ”. Astfel, a notat reclamanta că, în cadrul investigațiilor efectuate, nu s-au întreprins toate măsurile prevăzute de lege pentru cercetarea sub toate aspectele, completă și obiectivă a sesizării, nefiind stabilite toate circumstanțele care sunt necesare pentru justa soluționare a cazului, în ipoteza în care se pune problema respectării unei reglementări care are ca obiect protecția drepturilor garantate de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, care impun organizarea unui sistem judiciar de anchetă eficace la finalizarea căruia să nu existe nici o aparență de apreciere arbitrară a circumstanțelor care s-au aflat la originea faptei sau investigației.

În rezultatul studierii deciziei, a menționat că Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal a apreciat eronat cazul sesizat, iar concluzia privind lipsa încălcării principiilor de protecție a datelor cu caracter personal de către cet. Alexandru Djandarov la prelucrarea datelor cu caracter personal, prin intermediul sistemului de supraveghere video, este una prematură. 2 Totodată, în contextul celor reliefate, a declarat că CNPDCP a omis să efectueze o anchetă efectivă, nu a întreprins măsurile necesare în vederea constatării adevărului, prin obținerea tuturor informațiilor în privința gestionării de către cet. Alexandru Djandarov a sistemului de supraveghere video, care era posibil doar prin efectuarea cercetării la fața locului, iar la adoptarea deciziei CNPDCP s-a bazat doar pe o simplă explicație din partea cet.

Alexandru Djandarov care, în concepția fiziologică a logicii, nu avea cum să depună declarații împotriva sa. Respectiv, potrivit art. 20 alin.2 lit.a), b), c), art. 21 alin. (2) din Legea nr. 133 din 08.07.2011 privind protecția datelor cu caracter personal, apare necesitatea efectuării investigațiilor repetate și audierii cet. Alexandru Djandarov pe marginea acestui subiect pentru a înlătura divergențele dintre declarațiile ultimului în raport cu plângerile înaintate pe marginea subiectului.

Prin urmare, a apreciat critic soluția consemnată mai sus, care este bazată pe raționamente eronate și viciate, fapt ce a determinat realizarea unor cercetări incomplete și fără a se investiga sub toate aspectele circumstanțele cazului, ceea ce impune concluzia unei investigații neefective, nefiind întreprinse toate măsurile prevăzute de lege, astfel încât, să fie posibilă a fi făcută o apreciere juridică obiectivă și definitivă cu privire la caracterul faptei care face obiectul prezentului caz. În acest sens, a solicitat ca Decizia nr.319 din 11.11.2020 emisă de Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal al Republicii Moldova să fie anulată, cu obligarea organelor abilitate de a relua investigațiile pe acest caz.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 12 august 2021, s-a admis acțiunea. S-a anulat Decizia Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal al RM nr.319 din 11.11.2020, și s-a obligat Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal al RM să examineze plângerea înaintată de către Irina Țurcan la 17.07.2020 înregistrată cu nr.Ț.I.-390/20 și respectiv Ț.I.- 430/20 din 27.07.2020, în ordinea stabilită de lege (f.d.94, 103-109). La data de 19 august 2021, Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Cracter Personal a declarat apel nemotivat împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 12 august 2021 și a solicitat emiterea unei noi decizii, prin care să fie respinsă acțiunea înaintată de Țurcan Irina, ca neîntemeiată.

Hotărârea motivată a instanței de fond, fiind recepționată de partea apelantă la 01 octombrie 2021 (f.d.111), iar apelul motivat l-a depus la data de 01 noiembrie 2021. Astfel, instanța de apel a conchis că, cererea de apel nemotivat și cel motivat au fost depuse în termenii prevăzuți de lege. Prin decizia din 11 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a respins cererea de apel depusă de Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal și s- a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 12 august 2021. Pentru a decide astfel, instanța de apel a invocat că obiectul material al prezentei acțiuni de contencios administrativ î-l constituie de fapt cerința reclamantei în circumstanțele expuse de anulare a deciziei Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal al RM nr.319 din 11.11.2020 și obligarea pîrîtului să examineze plângerea înaintată în ordinea stabilită de lege.

În scopul aplicării Directivei 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce 3 privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, a fost adoptată Legea privind protecția datelor cu caracter personal nr.133 din 08.07.2011, care la rîndul ei reglementează asigurarea protecției drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal, în special a dreptului la inviolabilitatea vieții intime, familiale și private. În conformitate cu prevederile art.1 al Legii privind protecția datelor cu caracter personal nr.133 din 08.07.2011, scopul prezentei legi este asigurarea protecției drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal, în special a dreptului la inviolabilitatea vieții intime, familiale și private.

Potrivit art.2 alin.(4) din Legea menționată prevede că, domeniul de acțiune al prezentei legi nu se extinde asupra: a) prelucrării datelor cu caracter personal efectuate de către operatori exclusiv pentru nevoi personale sau familiale, dacă prin aceasta nu se încalcă drepturile subiecților datelor cu caracter personal. Conform art.3 din aceiași Lege, prin date cu caracter personal se înțelege orice informație referitoare la o persoană fizică identificată sau identificabilă (subiect al datelor cu caracter personal).

Persoana identificabilă este persoana care poate fi identificată, direct sau indirect, prin referire la un număr de identificare sau la unul ori mai multe elemente specifice identității sale fizice, fiziologice, psihice, economice, culturale sau sociale; prelucrarea datelor cu caracter personal – orice operațiune sau serie de operațiuni care se efectuează asupra datelor cu caracter personal prin mijloace automatizate sau neautomatizate, cum ar fi colectarea, înregistrarea, organizarea, stocarea, păstrarea, restabilirea, adaptarea ori modificarea, extragerea, consultarea, utilizarea, dezvăluirea prin transmitere, diseminare sau în orice alt mod, alăturarea ori combinarea, blocarea, ștergerea sau distrugerea; operator – persoana fizică sau persoana juridică de drept public sau de drept privat, inclusiv autoritatea publică, orice altă instituție ori organizație care, în mod individual sau împreună cu altele, stabilește scopurile și mijloacele de prelucrare a datelor cu caracter personal prevăzute în mod expres de legislația în vigoare.

Potrivit art.4 alin. (1) al Legii privind protecția datelor cu caracter personal nr.133 din 08.07.2011, datele cu caracter personal care fac obiectul prelucrării trebuie să fie: a) prelucrate în mod corect și conform prevederilor legii; b) colectate în scopuri determinate, explicite și legitime, iar ulterior să nu fie prelucrate într-un mod incompatibil cu aceste scopuri.

Prelucrarea ulterioară a datelor cu caracter personal în scopuri statistice, de cercetare istorică sau științifică nu este considerată incompatibilă cu scopul colectării dacă se efectuează cu respectarea prevederilor prezentei legi, inclusiv privind notificarea către Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal, și cu respectarea garanțiilor privind prelucrarea datelor cu caracter personal, prevăzute de normele ce reglementează activitatea statistică, cercetarea istorică și cea științifică; c) adecvate, pertinente și neexcesive în ceea ce privește scopul pentru care sînt colectate și/sau prelucrate ulterior; d) exacte și, dacă este necesar, actualizate.

Datele inexacte sau incomplete din punctul de vedere al scopului pentru care sînt colectate și ulterior prelucrate se șterg sau se rectifică; e) stocate într-o formă care să permită identificarea subiecților datelor cu caracter personal pe o perioadă care nu va depăși durata necesară atingerii scopurilor pentru care sînt colectate și ulterior prelucrate. Stocarea datelor cu 4 caracter personal pe o perioadă mai mare, în scopuri statistice, de cercetare istorică sau științifică, se va face cu respectarea garanțiilor privind prelucrarea datelor cu caracter personal, prevăzute de normele ce reglementează aceste domenii, și numai pentru perioada necesară realizării acestor scopuri.

Totodată, alineatul (2) al aceluiași articol stabilește că, operatorii au obligația să respecte și să asigure implementarea prevederilor alin. (1). În conformitate cu art.5 alin. (5) lit.c) al Legii privind protecția datelor cu caracter personal nr.133 din 08.07.2011, consimțămîntul subiectului datelor cu caracter personal nu este cerut în cazurile în care prelucrarea este necesară pentru: c) protejarea vieții, integrității fizice sau a sănătății subiectului datelor cu caracter personal.

Conform art.13 alin.(1) și alin.(2) al Legii privind protecția datelor cu caracter personal nr.133 din 08.07.2011, orice subiect al datelor cu caracter personal are dreptul să obțină de la operator, la cerere, fără întîrziere și în mod gratuit: a) confirmarea faptului că datele care îl privesc sînt sau nu sînt prelucrate de acesta, de asemenea informații referitoare la scopurile prelucrării, categoriile de date avute în vedere și destinatarii sau categoriile de destinatari cărora le sînt dezvăluite datele; b) comunicarea, într-o formă inteligibilă și într-un mod care nu necesită un echipament suplimentar, a datelor cu caracter personal care fac obiectul prelucrării, precum și a oricărei informații disponibile privind originea acestor date; c) informații privind principiile de funcționare a mecanismului prin care se efectuează prelucrarea automatizată a datelor care vizează subiectul datelor cu caracter personal; d) informații cu privire la consecințele juridice generate de prelucrarea datelor cu caracter personal pentru subiectul acestor date; e) informații privind modul de exercitare a dreptului de intervenție asupra datelor cu caracter personal.

(2) În cazul în care datele cu caracter personal privind starea de sănătate sînt prelucrate în scop de cercetare științifică, dacă nu există riscul de a se aduce atingere drepturilor subiectului datelor cu caracter personal și dacă datele nu sînt utilizate pentru a lua decizii sau măsuri față de o anumită persoană, comunicarea informațiilor prevăzute la alin.(1) se poate face într-un termen mai mare decît cel stabilit de Legea privind accesul la informație, în măsura în care aceasta ar putea afecta cercetarea sau rezultatul acesteia, dar nu mai tîrziu de momentul în care cercetarea este încheiată.

Subiectul datelor cu caracter personal trebuie să își dea consimțămîntul ca datele privind starea de sănătate să fie prelucrate în scop de cercetare științifică, precum și asupra posibilei amînări din acest motiv a comunicării informațiilor prevăzute la alin.(1). Potrivit art.19 alin.(1) al Legii privind protecția datelor cu caracter personal nr.133 din 08.07.2011, controlul asupra conformități prelucrării datelor cu caracter personal cu cerințele prezentei legi se efectuează de către Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal (în continuare – Centru), care acționează în condiții de imparțialitate și independență.

În conformitate cu prevederile art. 20 alin.(1) și alin.(2) al Legii privind protecția datelor cu caracter personal nr.133 din 08.07.2011, Centrul are următoarele atribuții: a) monitorizează respectarea legislației cu privire la protecția informației și controlează aplicarea acesteia, în special dreptul la informare, de acces la date, de intervenție asupra datelor și de opoziție; i) efectuează controlul legalității prelucrărilor de date cu caracter personal conform unui regulament pe care îl elaborează și îl aprobă; s) îndeplinește alte atribuții prevăzute de lege.

5 Centrul are următoarele drepturi: a) solicită și primește gratuit de la persoane fizice sau persoane juridice de drept public și de drept privat informațiile necesare pentru exercitarea atribuțiilor sale; b) obține de la operatori suportul și informațiile necesare executării atribuțiilor sale; c) atrage specialiști și experți din domenii care necesită cunoștințe speciale pentru participarea la procesul de verificare prealabilă și de control al legalității prelucrării datelor cu caracter personal și încheie cu ei acorduri de confidențialitate. Totodată, instanța de apel a reținut că, în conformitatte cu prevederile art.21 alin. (2) Cod administrativ, exercitarea atribuțiilor legale nu poate fi contrară scopului pentru care acestea au fost reglementate.

Art.22 alin. (1) Cod administrativ, prevede că, autoritățile publice și instanțele de judecată competente cercetează starea de fapt din oficiu. Acestea stabilesc felul și volumul cercetărilor și nu sînt legate nici de expunerile participanților, nici de cererile lor de reclamare a probelor.

Reieșind din cele menționate, instanța de apel a declarat că, instanța de fond întemeiat a reținut că, intimatul nu și-a exercitat dreptul discreționar în conformitate cu prevederile legale, emițând o decizie ce nu se băzează pe o investigație eficentă și corespunzător scopului prevăzut de prevederile Legii privind protecția datelor cu caracter personal nr.133 din 08.07.2011, în vederea constatării adevărului, prin obținerea tuturor informațiilor în privința gestionării de către Alexandru Djandarov a sistemului de supraveghere video, care era posibil doar prin efectuarea cercetării la fața locului, iar la adoptarea deciziei apelantul s-a bazat doar pe o simplă explicație din partea terțului Djandarov Alexandru care, de la sine înțeles, nu avea cum să depună declarații împotriva sa, și care a declarat că scopul instalării acestui sistem de supraveghere video este de a asigura securitatea bunurilor sale contra furturilor, încadrând operațiunile de prelucrare a datelor cu caracter personal efectuate prin intermediul sistemului de supraveghere video, gestionat de către cet.

Alexandru Djandarov în prevederile art. 2 alin.(4) al Legii nr. 133 din 08.07.2011 privind protecția datelor cu caracter personal. Instanța de apel a concluzionat că, deși persoanei terțe nu îi este interzis instalarea sistemului de supraveghere video pentru nevoi personale, însă acest fapt urma a fi constatat de apelant cu plecare la fața locului spre verificarea celor relatate de părți, prin probe concludente și pertinenete că, prin această instalare de sistem nu se încalcă drepturile subiecților datelor cu caracter personal al intimatei/reclamante Țurcan Irina. La data de 20 mai 2022, Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal prin intermediul oficiului poștal a depus recurs nemotivat împotriva deciziei din 11 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței de apel și remiterea cauzei la rejudecare (f.d.161-162).

Ulterior, la data de 03 august 2022 Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal a prezentat motivarea recursului (f.d.181-185). În susținerea recursului Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal a invocat că are dreptul, dar nu și obligația de a ieși la fața locului pentru a efectua careva operațiuni administrative sau acumula probe suplimentare. Or, conform art.87 alin.(1) din Codul administrativ, autoritatea publică se conduce de probele pe care le consideră necesare, conform dreptului discreționar, pentru investigarea stării de fapt. 6 Suplimentar a invocat recurentul și prevederile art.19 alin.(1) al Legii privind protecția datelor cu caraczer personal și anume controlul asupra conformității prelucrării datelor cu caracter personal cu cerințele prezentei legi se efectuează de către Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal care acționează în condiții de imparțialitate și independență.

Mai mult ca atât, persoana terță Alexandru Djandarov a prezentat probe ce au determinat lipsa încălcării Legii privind protecția datelor cu caracter personal. Prin urmare, argumentul precum că controlul nu a fost efectuat cu respectarea prevederilor art.26 al Legii nr.133/2011 nu poate fi reținut, or, Legea nr.133/2011 oferă posibilitatea desfășurării controalelor atât planificate cât și în baza plângerilor. Iar, desfășurarea controlului la fața locului nu este o procedură obligatorie. La 22 iulie 2022 Alexandru Djandarov, reprezentat de avocatul Calin Bobeica a depus recurs motivat împotriva deciziei din 11 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond cu emiterea unei noi decizii de respingere a acțiunii (f.d.169-176).

În motivarea cererii de recurs s-a menționat că au fost aplicate eronat normele de drept material, precum și nu au fost constatate și elucidate pe deplin toate circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei. Mai mult, instanța de apel și instanța de fond au ignorat prevederile art.88 alin.(1) din Codul administrativ. În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs. În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic.

Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel. Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată în data de 11 mai 2022, iar la 12 mai 2022 a fost expediată copia dispozitivului instanței de apel doar Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal, iar date care ar confirma notificarea dispozitivului de către Irina Țurcan și de Alexandru Djandarov la materialele dosarului lipsesc.

Decizia motivată a instanței de apel a fost expediată participanților la proces la 05 iulie 2022 (f.d.164), prin urmare, recursurile motivate depuse la 22 iulie 2022 de către Alexandru Djandarov, reprezentat de avocatul Calin Bobeica și la 03 august 2022 de către Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal au fost depuse în termenul prevăzut de art. 245 din Codul administrativ. Examinând temeiurile invocate în recursurile depuse de Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal și de Alexandru Djandarov, reprezentat de avocatul Calin Bobeica, în raport cu materialele cauzei, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție le consideră inadmisibile, din următoarele motive.

7 În conformitate cu art. 246, alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2) din art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ reține, că Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept. Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus.

Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate. De asemenea, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental. În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut.

Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages 8 Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem.

(Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A). În circumstanțele menționate, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibile recursurile depuse de Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal și de Alexandru Djandarov, reprezentat de avocatul Calin Bobeica.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e: Recursurile depuse de Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal și de Alexandru Djandarov, reprezentat de avocatul Calin Bobeica se declară inadmisibile. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva judecătorii Aliona Miron Iurie Bejenaru 9