3ra-770/22 — contestarea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actului administrativ
- Temei legal
- examinarea admisibilitatii cererii de recurs
3ra-770/22 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2022)
Dosarul nr. 3ra-770/22
2-18003494-01-3ra-01082022
Prima instanță: Judecătoria Comrat, sediul Central (jud: V.Hrapacov)
Instanța de apel: Curtea de Apel Comrat (jud: G.Colev, Șt.Starciuc, A.Curdov)
Î N C H E I E R E
5 octombrie 2022 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție,
în componența:
Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva
judecătorii Iurie Bejenaru
Aliona Miron
examinând admisibilitatea recursului depus de Anna Iachimova,
în cauza de contencios administrativ, la acțiunea în contestare depusă de Anna
Iachimova împotriva Societății pe Acțiuni ,,Moldovagaz”, terți Societatea cu
Răspundere Limitată ,,Gagauz-Gaz” și Serghei Iachimov cu privire la anularea
actelor administrative individuale defavorabile,
împotriva deciziei din 30 mai 2022 a Curții de Apel Comrat, prin care a fost
respins apelul depus de Anna Iachimova și a fost menținută hotărârea din 2
noiembrie 2021 a Judecătoriei Comrat, sediul Central,
c o n s t a t ă:
La data de 8 august 2018 Anna Iachimova a depus cerere de chemare în
judecată în ordinea contenciosului administrativ împotriva Societății pe Acțiuni
,,Moldovagaz” (în continuare SA ,,Moldovagaz”), intervenienți accesorii Societatea
cu Răspundere Limitată ,,Gagauz-Gaz” (în continuare SRL ,,Gagauz-Gaz”) și
Serghei Iachimov cu privire la anularea actelor administrative.
În motivarea acestei acțiuni, Anna Iachimova a indicat că la data de 19 iunie
2018 șeful serviciului de administrare a vânzărilor de gaze și a lucrărilor cu
consumatorii din cadrul SA ,,Moldovagaz” a adoptat decizia nr. 37/k privind
încălcarea clauzelor contractuale de către consumatorul final, în conformitate cu care
a fost efectuată calcularea volumului de gaze naturale consumate în conformitate cu
pct. 151 din Regulamentul pentru furnizarea și utilizarea gazelor naturale, aprobat
prin Hotărârea ANRE nr. 415 din 25 mai 2011, în baza căreia reclamantei i-a fost
înaintată spre plată factura în sumă de 37651,17 lei.
Temeiul adoptării acestei decizii, au servit actul de depistare a încălcărilor
clauzelor contractuale nr. 2018/3 din 13 iunie 2018, procesul-verbal al comisiei
filiala „Comrat-gaz” nr. 75 din 14 iunie 2018, calculul consumului de gaze din 14
iunie 2018 și procesul-verbal al comisiei nr. 37/k din 19 iunie 2018.
1
În opinia sa, decizia nr. 37/k din 19 iunie 2018 de recalculare a volumului de
gaze naturale consumate conform sistemului paușal, actul de depistare a încălcărilor
clauzelor contractuale nr. 2018/3 din 13 iunie 2018 și bonul de plată din 20 iunie
2018 pentru suma de 37651,17 lei sunt ilegale și urmează a fi anulate din următoarele
considerente.
În conformitate cu pct. 119 din Regulamentul pentru furnizarea și utilizarea
gazelor naturale, controlul echipamentului de măsurare și al sigiliilor aplicate este
efectuat numai în prezența consumatorului final sau a reprezentantului
consumatorului final.
Iar potrivit pct. 120 din Regulamentul enunțat, personalul operatorului de rețea
nu este în drept să efectueze controlul echipamentului de măsurare în lipsa
consumatorului final sau a reprezentantului acestuia.
Cu toate acestea, contrar normelor indicate, controlul echipamentului de
măsurare a fost efectuat de reprezentanții operatorului fără participarea reclamantei
sau a unui reprezentant împuternicit.
Or, persoana indicată în actul de depistare a încălcărilor clauzelor contractuale
nr. 2018/3 din 13 iunie 2018 în calitate de reprezentant al consumatorului (Serghei
Iachimov) nu este soțul reclamantei și respectiv nu poate fi reprezentantul legal al
acesteia.
În același timp, reclamanta a menționat că decizia adoptată privind recalcularea
volumului de gaze naturale consumate conform sistemului paușal, urmează a fi
anulată și din motiv că operatorul de rețea nu a dovedit faptul încălcării de către
consumator a clauzelor contractuale.
A menționat că casa locativă, care este locul de consum a gazelor naturale, a
fost procurată în septembrie 2014, iar reclamanta nu a știut, nici nu a putut să știe că
fostul proprietar al bunului imobil a construit un dispozitiv pentru distorsionarea
rezultatelor măsurărilor volumului de gaze naturale consumate, or, dispozitivul
indicat avea un caracter tăinuit, fiind ascuns în peretele odăii de instrumente.
A specificat că din momentul procurării locuinței, în aceasta nu s-a făcut
reparație sau alte lucrări de construcție, în cadrul cărora să fi putut depistat
dispozitivul pentru intervenția neautorizată în instalațiile operatorului de rețea.
De asemenea, reclamanta a invocat că pe parcursul întregii perioade din
momentul procurării casei locative, nu a locuit, deoarece practic permanent era
plecată peste hotare la tratament, fapt care se confirmă prin copia de pe pașaportul
anexat.
Respectiv, în virtutea faptelor și a circumstanțelor expuse, reclamanta nu a
comis careva încălcări ale clauzelor contractuale, orientate spre distorsionarea
rezultatelor măsurărilor volumului de gaze naturale consumate, atât cu ajutorul
dispozitivului ascuns, cât și prin alte metode.
Reclamanta a mai susținut că concluzia cu privire la consumul neautorizat a
gazelor naturale, indicată în decizia atacată, este neîntemeiată și nefondată, deoarece
argumentele din decizia de sancționare au un caracter presupus, neconfirmat prin
nici o metodă de probare prevăzută, având un caracter subiectiv și speculativ.
Din aceste considerente și având în vedere că concluziile indicate poartă un
caracter presupus și nu sunt o constatare prevăzută de lege a încălcărilor comise de
2
către consumator a clauzelor contractuale, care au dus la neînregistrarea sau
înregistrarea incompletă a gazelor naturale consumate, care reprezintă unicul temei
legal pentru calcularea volumului de gaze naturale consumate conform sistemului
paușal, reclamanta a depus în data de 4 iulie 2018 în adresa pârâtului cerere
prealabilă, care însă nu a foste examinată, motiv pentru care a fost depusă prezenta
acțiune.
În temeiul celor expuse, Anna Iachimova a solicitat anularea deciziei nr. 37/K
emisă în privința sa privind încălcarea clauzelor contractuale de către consumatorul
final din 19 iunie 2018, a actului de depistare a încălcărilor clauzelor contractuale
nr. 2018/3 din 13 iunie 2018 și a bonului de plată din 20 iunie 2018 eliberat pe
numele său, pentru suma de 37651,17 lei.
Prin hotărârea din 2 noiembrie 2021 a Judecătoriei Comrat, sediul Central,
acțiunea în contencios administrativ depusă de Anna Iachimova a fost respinsă ca
fiind neîntemeiată.
Nefiind de acord cu hotărârea instanței de fond, la data de 3 noiembrie 2021, în
termenul prevăzut de art. 232 alin. (1) din Codul administrativ, Anna Iachimova a
depus apel.
Ulterior în urma recepționării la data de 29 decembrie 2021 a copiei hotărârii
motivate, Anna Iachimova a completat la data de 4 ianuarie 2022, în termenul
prevăzut de art. 232 alin. (2) din Codul administrativ, apelul cu motivare, solicitând
admiterea acestuia, casarea actului judecătoresc contestat și emiterea unei decizii
noi, de admitere a acțiunii.
Prin decizia din 30 mai 2022 a Curții de Apel Comrat, a fost respins apelul
depus de Anna Iachimova și a fost menținută hotărârea din 2 noiembrie 2021 a
Judecătoriei Comrat, sediul Central.
La data de 30 iunie 2022, Anna Iachimova a depus împreună cu cererea de
recurs, motivarea recursului împotriva deciziei din 30 mai 2022 a Curții de Apel
Comrat și a hotărârii din 2 noiembrie 2021 a Judecătoriei Comrat, sediul Central,
solicitând admiterea acestuia, casarea actelor judecătorești ce constituie obiectul
prezentului recurs și emiterea unei decizii noi, de admitere a acțiunii.
În motivarea recursului, recurenta a invocat dezacordul cu actele judecătorești
contestate, considerându-le neîntemeiate prin faptul că au fost aplicate eronat
normele de drept material, precum și nu au fost constatate și elucidate pe deplin toate
circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei.
Cu alte cuvinte, instanțele ierarhic inferioare s-au eschivat de la exercitarea
obligației impusă prin lege, de înfăptuire a actului de justiție, au examinat superficial
circumstanțele cauzei, nu au intrat în esența litigiului și nu au apreciat toate
circumstanțele și probele existente ale cauzei, pronunțînd hotărâri ilegale și
neîntemeiate de respingere a acțiunii, astfel fiindu-i încălcat în mod direct dreptul la
judecarea în mod echitabil a cauzei.
La data de 3 august 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa
participanților la proces copia motivării recursului depus de Anna Iachimova
împotriva deciziei din 30 mai 2022 a Curții de Apel Comrat și a hotărârii din 2
noiembrie 2021 a Judecătoriei Comrat, sediul Central, cu înștiințarea despre
posibilitatea depunerii referinței.
3
Prin referința depusă la data de 18 august 2022, SA ,,Moldovagaz” a solicitat
declararea recursului ca inadmisibil.
Colegiul reține că prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul
administrativ al Republicii Moldova, care în conformitate cu art. 257 alin. (1) Cod
administrativ a intrat în vigoare la 1 aprilie 2019. Potrivit alin. (2), la data intrării în
vigoare a prezentului cod, Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10
februarie 2000 a fost abrogată.
În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de
contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor
examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform
prevederilor prezentului cod.
Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru
principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.
În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de
apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu
recurs.
În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se
depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței
de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă
Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței
de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se
depune la instanța de apel.
Curtea de Apel Comrat a pronunțat decizia contestată în data de 30 mai 2022
(f.d.168), fiind notificată recurentei Anna Iachimova în data de 6 iunie 2022
(f.d.180).
Astfel, depunerea împreună cu cererea de recurs, a motivării recursului în data
de 30 iunie 2022, este în termen.
Examinând admisibilitatea recursului depus de Anna Iachimova, completul
specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului
civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl
consideră drept inadmisibil.
În motivarea concluziei enunțate se rețin următoarele argumente.
În conformitate cu art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă
de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este
inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)
din art. 246 din același cod, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile
enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că
admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la
temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ
exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri
concludente și serioase.
Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ
al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție reține că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor
de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de
4
a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe
cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii
în completul de 5 judecători.
În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în
contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile
să răstoarne decizia instanței de apel contestată într-o eventuală examinare în fond
și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ
notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină
o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest
argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în
Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin.
(2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în
circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească
cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios
administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în
contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în
special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de
contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină
cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de
ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces
la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva
Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în
special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa
necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o
anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de
admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages
Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de
aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de
caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de
totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic
superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,
Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu
privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de
drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea
Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea
acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara
inadmisibil recursul depus de Anna Iachimova.
5
În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul
specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului
civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
dispune:
Recursul depus de Anna Iachimova se declară inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Tamara Chișca-Doneva
judecătorii Iurie Bejenaru
Aliona Miron
6