3r-190/22 — anularea actului administrativ

3r-190/22 — anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr.3r-190/22

2-21156397-01-3r-10062022

Prima instanță, Curtea de Apel Chișinău (jud: V. Negru, A. Bostan, E. Palanciuc)

Î N C H E I E R E

05 octombrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Iurie Bejenaru

Aliona Miron

examinând cererea depusă de Smochin Marcel cu privire la ridicarea excepției de

neconstituționalitate și sesizarea Curții Constituționale,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Smochin Marcel împotriva Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la anularea

actelor administrativ și obligarea emiterii actului administrativ,

c o n s t a t ă:

La 22 octombrie 2021, Smochin Marcel a depus cerere de chemare în judecată, în

procedura contenciosului administrativ, împotriva Consiliului Superior al Magistraturii

cu privire la anularea actelor administrative și obligarea emiterii actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 01 martie 2021 s-a adresat

Consiliului Superior al Magistraturii cu sesizare, înregistrată cu nr.145s-245p/m, prin

care a solicitat tragerea la răspundere disciplinară a judecătorului Irina Maxim din cadrul

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

La 01 aprilie 2021, inspectorul-judecător Mariana Martalog din cadrul Inspecției

judiciare, organ specializat al Consiliului Superior al Magistraturii, a emis decizia

nr.145s-245p/m cu privire la respingerea sesizării ca neîntemeiată.

Nefiind de acord cu decizia nr.145s-245p/m din 01 aprilie 2021 a inspectorului-

judecător Mariana Martalog, la 16 iunie 2021 a depus contestație, înregistrată sub

nr.2274m.

Completul de examinare a contestațiilor nr.2 al Colegiului disciplinar de pe lângă

Consiliul Superior al Magistraturii prin hotărârea nr.66/4 din 29 aprilie 2021 a respins ca

neîntemeiată contestația sa împotriva deciziei nr.145s-245p/m din 01 aprilie 2021 a

inspectorului-judecător Mariana Martalog.

În conformitate cu art.39 alin.(l) din Legea nr.178 din 25 iulie 2014 cu privire la

răspunderea disciplinară a judecătorilor, a depus la Consiliul Superior al Magistraturii

contestație împotriva hotărârii nr.66/4 din 29 aprilie 2021 a completului de examinare a

1

contestațiilor nr.2 al Colegiului disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al

Magistraturii, solicitând casarea deciziei nr.145s-245p/m din 01 aprilie 2021 a

inspectorului-judecător Mariana Martalog și hotărârii nr.66/4 din 29 aprilie 2021 a

Colegiului disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii, cu emiterea unei

hotărâri noi, prin care să se constatate că prin acțiunile judecătorului Irina Maxim au fost

comise abateri disciplinare, cu aplicarea în privința acesteia a sancțiunilor disciplinare

corespunzătoare.

Prin hotărârea nr.115/6 din 01 iulie 2021 a Colegiului disciplinar de pe lângă

Consiliul Superior al Magistraturii s-a hotărât: „se respinge examinarea petiției în cauză

pe motivul existenței unei hotărâri a Completului de examinare a contestațiilor cu nr.66/4

din 29 aprilie 2021 pe acest caz, cu aceleași subiect. Petiția este lăsată fără examinare”.

La 01 septembrie 2021, s-a adresat Consiliului Superior al Magistraturii cu cerere

prealabilă, solicitând anularea hotărârii nr.115/6 din 01 iulie 2021 a Colegiului disciplinar

de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii, prin care a fost lăsată fără examinare

contestația din 01 iulie 2021; anularea hotărârii nr.66/4 din 29 aprilie 2021 a Colegiului

disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii, prin care a fost respinsă ca

neîntemeiată contestația depusă împotriva deciziei nr.145s-245p/m din 01 aprilie 2021 a

inspectorului-judecător Mariana Martalog din cadrul Inspecției Judiciare, organ

specializat al Consiliului Superior al Magistraturii pe marginea sesizării din 01 martie

2021 asupra acțiunilor judecătorului Irina Maxim din cadrul Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru și anularea deciziei nr.145s-245p/m din 01 aprilie 2021 a inspectorului-judecător

Mariana Martalog din cadrul Inspecției Judiciare, organ specializat al Consiliului

Superior al Magistraturii, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată sesizarea din 01 martie

2021 privind tragerea la răspundere disciplinară a judecătorului Maxim Irina din cadrul

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu examinarea contestației împotriva hotărârii

nr.66/4 din 29 aprilie 2021 a Colegiului disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al

Magistraturii și constatarea în acțiunile judecătorului Irina Maxim a abaterilor

disciplinare și aplicarea sancțiunii corespunzătoare în privința acesteia.

Prin răspunsul nr.2359 m/i din 15 septembrie 2021, pe care l-a recepționat la 21

septembrie 2021, Consiliul Superior al Magistraturii a lăsat fără examinare cererea

prealabilă din 01 septembrie 2021, motivând că procedura prealabilă nu este aplicabilă în

cazul acțiunii de contestare a hotărârilor Completelor de examinare a contestațiilor al

Colegiului disciplinar din cauza caracterului definitiv al hotărârilor ce constituie obiectul

cererii prealabile înaintate, deoarece au fost epuizate cele două etape jurisdicționale la

examinarea chestiunilor vizate, iar controlul solicitat de a fi realizat în procedură

prealabilă de către Consiliul Superior al Magistraturii excedă competența stabilită de lege

a acestuia.

Cu răspunsul Consiliului Superior al Magistraturii, Smochin Marcel nu este de

acord considerându-l neîntemeiat și ilegal, din următoarele considerente.

Astfel, la 15 ianuarie 2021, în calitate de reclamant, a depus cerere de chemare în

judecată împotriva executorului judecătoresc Cristina Brihuneț cu privire la constatarea

încălcării drepturilor sale și repararea prejudiciului moral (dos.nr.25-134/2021 (2-

21005737-12-2-15012021-1)).

2

Prin încheierea din 20 ianuarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

(judecător Irina Maxim) nu s-a dat curs cererii sale de chemare în judecată, acordându-i

termen pentru înlăturarea neajunsurilor și anume, să prezinte copia certificatului de

calitate de moștenitor din 27 noiembrie 2018, autentificat de notarul Daniela Țurcan.

Prin cererea de concretizare a cererii de chemare în judecată au fost înlăturate

omisiunile indicate în încheierea judecătorească sus-nominalizate, atașând repetat toate

actele indicate în anexa cererii de chemare în judecata, în special copia certificatului de

calitate de moștenitor solicitat de instanța de judecată.

Cu toate acestea, prin încheierea din 15 februarie 2021, judecătorul Irina Maxim din

cadrul Judecătoriei Chișinău, sediul Centru i-s restituit cererea de chemare în judecată, cu

toate înscrisurile anexele la aceasta, pe motivul neînlăturării integrale a omisiunilor.

Reclamantului nu-i este clară soluția instanței de judecată, în situația în care a

prezentat toate actele necesare solicitate de judecător. Or, dacă instanța avea obiecții sau

neclarități privitor la actul anexat, aceste aspecte urmau a fi elucidate în cadrul ședinței

de judecată, unde ar fi dat explicații pe marginea faptului dat.

Din motivele expuse, Smochin Marcel consideră drept neîntemeiată și ilegală

încheierea din 15 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru emisă de

judecătorul Irina Maxim în cauza nr.25-134/2021, întrucât fără niciun motiv legal a fost

restituită cererea sa de chemare în judecată, îngrădindu-i în așa mod accesul liber la

justiție și i-a încălcat dreptul la un proces echitabil, constatându-se astfel în acțiunile

judecătorului Maxim Irina prezența abaterilor disciplinare prevăzute la art.4 din Legea

nr.178/2014 privind răspunderea disciplinară a judecătorilor, și anume:

b) adoptarea unei hotărâri judecătorești prin care, intenționat sau din neglijență

gravă, au fost încălcate drepturile și libertățile fundamentale ale persoanelor fizice sau

juridice, garantate de Constituția Republicii Moldova și de tratatele internaționale

privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte;

c) acțiunile judecătorului în procesul de înfăptuire a justiției care fac dovada

incompetenței profesionale grave și evidente;

În viziunea reclamantului în acțiunile judecătorului Maxim Irina se regăsesc

elementele constitutive ale abaterii disciplinare, fapt constatat prin decizia Curții de Apel

Chișinău în dos.nr.2-21005737-02-25r-15032021, prin care a fost casată încheierea din

15 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

În opinia reclamantului judecătorul Irina Maxim urma să fie trasă la răspundere

disciplinară, cu toate acestea Consiliul Superior al Magistraturii a refuzat examinarea

contestației sale.

În contextul enunțat, cu trimitere la art.39 alin.(1)-(4) și art.40 alin.(1) din Legea

nr.178 din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, art.4 din

Legea nr.947 din 19 iulie 1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, art.17,

art.39 alin.(1) și (3), art.196 alin.(1) și art.206 alin.(1) din Codul administrativ, Smochin

Marcel a solicitat admiterea acțiunii, anularea răspunsului Consiliului Superior al

Magistraturii nr.2359 m/i din 15 septembrie 2021, prin care a fost lăsată fără examinare

cererea prealabilă; anularea hotărârii nr.115/6 din 01 iulie 2021 a Colegiului disciplinar

de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii, prin care a fost lăsată fără examinare

contestația din 01 iulie 2021; anularea hotărârii nr.66/4 din 29 aprilie 2021 a Colegiului

3

disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii, prin care a fost respinsă ca

neîntemeiată contestația depusă împotriva deciziei nr.145s-245p/m din 01 aprilie 2021 a

inspectorului-judecător Mariana Martalog din cadrul Inspecției Judiciare, organ

specializat al Consiliului Superior al Magistraturii pe marginea sesizării din 01 martie

2021 asupra acțiunilor judecătorului Irina Maxim din cadrul Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru; și anularea deciziei nr.145s-245p/m din 01 aprilie 2021 a inspectorului-judecător

Mariana Martalog din cadrul Inspecției Judiciare, organ specializat al Consiliului

Superior al Magistraturii, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată sesizarea din 01 martie

2021 privind tragerea la răspundere disciplinară a judecătorului Maxim Irina din cadrul

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu obligarea Consiliului Superior al Magistraturii să

examineze contestația împotriva hotărârii nr.66/4 din 29 aprilie 2021 a Colegiului

disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii, cu emiterea în acest sens a

unei hotărâri noi prin care să se constatate în acțiunile judecătorului Irina Maxim din

cadrul Judecătoriei Chișinău, sediul Centru abateri disciplinare și aplicarea în privința

acesteia a sancțiunii disciplinare corespunzătoare.

Prin încheierea din 18 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost declarată

inadmisibilă cererea de chemare în judecată depusă de Smochin Marcel în temeiul

art.207 alin.(1) și alin.(2) lit.e) din Codul administrativ.

La 06 iunie 2022, Smochin Marcel a depus recurs împotriva încheierii din 18 aprilie

2022 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii

contestate, cu examinarea în fond a acțiunii sale, prin care aceasta să fie admisă integral

în sensul formulat.

În susținerea recursului Smochin Marcel a invocat că Curtea de Apel Chișinău a

examinat cauza în absența sa, concluzionând că acțiunea sa nu corespunde exigenților de

admisibilitate, din care motiv în temeiul art.207 alin.(2) lit.e) din Codul administrativ a

fost declarată inadmisibilă, drept motiv fiind indicat faptul precum că prin hotărârea

Consiliului Superior al Magistraturii, prin care a fost examinată contestația sa împotriva

deciziei Inspecției judiciare emisă în privința judecătorului Irina Maxim, nu i-au fost

încălcate drepturi sau libertăți personale în sensul art.17 din Codul administrativ.

Recurentul consideră soluția Curții de Apel Chișinău ca fiind neîntemeiată, cu

interpretarea eronată a dispozițiilor art.17, 39 și 40 din Codul administrativ. Or, din

normele de drept vizate supra, imperativ rezultă că, orice persoană care revendică un

drept vătămat de către o autoritate publică în sensul art.17 sau prin nesoluționarea în

termenul legal a unei cereri se poate adresa instanței de judecată competente.

În viziunea recurentului esența vătămării dreptului său se manifestă prin

acțiunile/inacțiunile judecătorului Irina Maxim din cadrul Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, care a exercitat atribuțiile sale cu rea-credință la pronunțarea încheierii din 15

februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, prin care a fost restituită cererea sa

înaintată împotriva acțiunilor executorului judecătoresc Cristina Brihuneț, deși în

termenul stabilit de instanță prin încheierea din 20 ianuarie 2021, a înlăturat toate

neajunsurile cererii, prin prezentarea repetată a copiei certificatului de moștenitor legal

din 27 noiembrie 2018, autentificat de către notarul Daniela Țurcan, atașată la cererea de

chemare în judecată concretizată.

4

Recurentul consideră că prin acțiunile judecătorului Irina Maxim i-a fost încălcat

dreptul la un proces echitabil garantat de art.6§1 din Convenția Europeană pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, care stipulează că, orice

persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen

rezonabil a cauzei sale, de către о instanță independentă și imparțială, instituită de lege,

care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil

îndreptată împotriva sa.

Încălcările de procedură, pe care le-a admis judecătorul Irina Maxim la examinarea

cauzei civile sus-nominalizate, a dat dovadă de incompetență profesională gravă și

evidentă, fapt care în opinia lui Smochin Marcel constituie temei justificativ pentru

tragerea acesteia la răspundere disciplinară în condițiile art.4-6 din Legea nr.178 din 25

iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor și anume, acțiunile

judecătorului în procesul de înfăptuire a justeței, care fac dovada incompetenței

profesionale grave și evidente, dacă aceasta a afectat în mod direct drepturile

participanților la proces sau ale altor persoane.

În opinia recurentului este eronată concluzia Curții de Apel Chișinău precum că prin

hotărârea CSM, prin care s-a examinat contestația sa împotriva deciziei Inspecției

judiciare, nu i-au fost încălcate drepturi sau libertăți personale, deoarece în acțiune

suficient de clar a invocat care anume drept i-a fost vătămat și anume, dreptul la un

proces echitabil prevăzut la art.6§1 din CEDO, care garantează dreptul la judecarea în

mod echitabil, în mod public și întru-un termen rezonabil a cauzei, prin ce i s-a îngrădit

accesul liber la justiție.

De asemenea, recurentul a reținut că la examinarea prezentei cauze au fost ignorate

prevederile art.39 alin.(1) din Legea nr.178 din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea

disciplinară a judecătorilor, care statuează că, hotărârile colegiului disciplinar pot fi

contestate la Consiliul Superior al Magistraturii, prin intermediul colegiului, de către

persoanele care au depus sesizarea, inspecția judiciară sau judecătorul vizat în hotărâre,

în termen de 15 zile de la data primirii copiei hotărârii motivate. Termenul de 15 zile este

un termen de decădere. La expirarea acestui termen, hotărârile necontestate ale colegiului

disciplinar devin irevocabile, la fel, și dispozițiile art.40 alin.(1) din aceeași lege, care

stipulează că, hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii, adoptate în condițiile

art.39, pot fi contestate la Curtea de Apel Chișinău de persoanele care au depus sesizarea,

de inspecția judiciară sau de judecătorul vizat în hotărâre, în termen de 30 zile de la data

recepționării hotărârii motivate.

Distinct, recurentul a notat că, potrivit art.29 alin.(3) teza 2) din Legea nr.178/2014,

hotărârea privind admiterea contestației este obligatorie pentru inspecția judiciară, care

urmează să efectueze cercetarea disciplinară în conformitate cu art.23. Hotărârea privind

respingerea contestației împotriva deciziei inspecției judiciare de respingere a sesizării

este definitivă.

Cu toate acestea, hotărârea menționata în norma reprodusă nu este irevocabilă,

pentru simplu motiv că poate fi contestata în temeiul art.39 din Legea nr.178/2014

privind răspunderea disciplinară a judecătorilor.

Consideră că nu este admisibilă о alta interpretare a dispozițiilor coroborate ale

art.29 alin.(2) teza 2) din Lege nr.178/2014 și ale art.39 din aceiași lege, în caz contrar, se

5

va ajunge la inaplicabilitatea și lipsirea de efecte juridice a normei prevăzute la art.39 din

aceeași lege.

Totodată, conform art.7 alin.(1)-(3) din Legea nr. 100 din 22 decembrie 2017 cu

privire la actele normative, forța juridică a actelor normative se stabilește în funcție de

competența și statutul autorității publice emitente, precum și de categoria actului.

Limitele de competență privind adoptarea, aprobarea sau emiterea actelor normative sunt

stabilite de Constituția Republicii Moldova, de Legea nr.136/2017 cu privire la Guvern și

de alte acte normative. Actul normativ cu forță juridică superioară poate modifica sau

abroga un act normativ cu forță juridică inferioară al aceluiași emitent. În cazul

modificării exprese a actului inferior, modificarea are aceeași forță juridică ca și actul

modificat. În cazul în care între două acte normative cu aceeași forță juridică apare un

conflict de norme, se aplică prevederile ultimului act normativ adoptat, aprobat sau emis,

cu excepția situațiilor prevăzute la art.5 alin.(3) și (4).

Din cele menționate, recurentul consideră că modalitatea în care a fost examinată

acțiunea sa de către Curtea de Apel Chișinău nu poate echivala cu о soluționare efectivă

a cauzei, judecata având un caracter formal, care nu corespunde exigențelor regulilor de

baza cu respectarea legii supreme prevăzute în art.20 alin.(1)-(2) din Constituție, care

reglementează că, orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă din partea instanțelor

judecătorești competente împotriva actelor care violează drepturile, libertățile și

interesele sale legitime. Nicio lege nu poate îngrădi accesul la justiție.

Din norma dată de drept rezultă că, orice persoană (cetățean al Republicii Moldova,

cetățean străin sau apatrid) are dreptul la accesul liber la justiție și care permite accesul la

justiție pentru apărarea oricărui drept/libertăți sau interes legitim indiferent dacă aceasta

rezultă din Constituție sau din alte legi.

La 13 iunie 2022, întru respectarea dreptului părților la un proces echitabil, Curtea

Supremă de Justiție a expediat în adresa Consiliului Superior al Magistraturii copia

recursului depus de Smochin Marcel, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

referinței, notificată ultimului la 21 iunie 2022, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de

expediere și avizul poștal de recepție (f.d.191, 193).

La 04 august 2022, prin intermediul poștei electronice, Consiliul Superior al

Magistraturii a depus referință, solicitând respingerea recursului depus de Smochin

Marcel, cu menținerea încheierii contestate, pe care o consideră legală și întemeiată.

Distinct, se reține că, la 06 iunie 2022, în temeiul art.121 din Codul de procedură

civilă, Smochin Marcel a depus cerere privind ridicarea excepției de neconstituționalitate,

cu sesizarea în acest sens a Curții Constituționale în vederea exercitării controlului

constituționalității a prevederilor din textul alin.(3) art.29 din Legea nr.178 din 25 iulie

2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorului „Hotărârea privind respingerea

contestației împotriva deciziei inspecției judiciare de respingere a sesizării este

definitivă”, care în opina lui Smochin Marcel sunt contrare art.20 și 54 din Constituție.

Studiind cererea înaintată, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată necesitatea ridicării excepției de neconstituționalitate

și sesizarea Curții Constituționale, din motivele ce succed.

6

Conform art.195 din Codul administrativ, procedura acțiunii în contenciosul

administrativ se desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică

corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu excepția art.169–171.

În conformitate cu art.121 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în cazul existenței

incertitudinii privind constituționalitatea legilor, a hotărârilor Parlamentului, a decretelor

Președintelui Republicii Moldova, a hotărârilor și ordonanțelor Guvernului ce urmează a

fi aplicate la soluționarea unei cauze, instanța de judecată, din oficiu sau la cererea unui

participant la proces, sesizează Curtea Constituțională.

Aliniatul (2) al aceluiași articol, statuează că, la ridicarea excepției de

neconstituționalitate și sesizarea Curții Constituționale, instanța nu este în drept să se

pronunțe asupra temeiniciei sesizării sau asupra conformității cu Constituția a normelor

contestate, limitându-se exclusiv la verificarea întrunirii următoarelor condiții:

a) obiectul excepției intră în categoria actelor prevăzute la art.135 alin.(1) lit.a) din

Constituție;

b) excepția este ridicată de către una din părți sau reprezentantul acesteia ori este

ridicată de către instanța de judecată din oficiu;

c) prevederile contestate urmează a fi aplicate la soluționarea cauzei;

d) nu există o hotărâre anterioară a Curții Constituționale, având ca obiect

prevederile contestate.

Distinct, se reține că la 09 februarie 2016 Curtea Constituțională a Republicii

Moldova a adoptat Hotărârea nr.2 „Pentru interpretarea articolului 135 alin.(1) lit.a) și g)

din Constituția Republicii Moldova (excepția de neconstituționalitate) (sesizarea

nr.55b/2015)”, prin care s-a decis că în cazul existenței incertitudinii privind

constituționalitatea legilor, hotărârilor Parlamentului, decretelor Președintelui Republicii

Moldova, hotărârilor și ordonanțelor Guvernului, ce urmează a fi aplicate la soluționarea

unei cauze aflate pe rolul său, instanța de judecată este obligată să sesizeze Curtea

Constituțională. Totodată, s-a dispus că excepția de neconstituționalitate poate fi ridicată

în fața instanței de judecată de către oricare dintre părți sau reprezentantul acesteia,

precum și de către instanța de judecată din oficiu.

Conform §79-80 din Hotărârea Curții Constituționale nr.2 din 09 februarie 2016,

pentru interpretarea art.135 alin.(1) lit.a) și lit.g) din Constituție, controlul concret de

constituționalitate pe cale de excepție constituie singurul instrument prin intermediul

căruia cetățeanul are posibilitatea de a acționa pentru a se apăra împotriva legislatorului

însuși, în cazul în care, prin lege, drepturile sale constituționale sunt încălcate. Curtea

menționează că dreptul de acces al cetățenilor prin intermediul excepției de

neconstituționalitate la instanța constituțională reprezintă un aspect al dreptului la un

proces echitabil.

Potrivit §82-83 din aceeași Hotărâre, Curtea a reținut că judecătorul ordinar nu se va

pronunța asupra temeiniciei sesizării sau asupra conformității cu Constituția a normelor

contestate, ci se va limita exclusiv la verificarea întrunirii următoarelor condiții:

(1) obiectul excepției intră în categoria actelor cuprinse la articolul 135 alin.(1) lit.a)

din Constituție;

(2) excepția este ridicată de către una din părți sau reprezentantul acesteia, sau

indică faptul că este ridicată de către instanța de judecată din oficiu.

7

(3) prevederile contestate urmează a fi aplicate la soluționarea cauzei;

(4) nu există o hotărâre anterioară a Curții având ca obiect prevederile contestate.

Verificarea constituționalității normelor contestate constituie competența exclusivă a

Curții Constituționale. Judecătorii ordinari nu sunt în drept să refuze părților sesizarea

Curții Constituționale, decât doar în condițiile menționate la paragraful 82.

Așadar, pentru ridicarea excepției de neconstituționalitate, cu sesizarea Curții

Constituționale, sunt necesare întrunirea cumulativă a condițiilor strict-obligatorii

prevăzute la art.121 alin.(2) din Codul de procedură civilă.

În speță, obiectul cererii de ridicare a excepției de neconstituționalitate le constituie

prevederile din textul alin.(3) art.29 din Legea nr.178 din 25 iulie 2014 cu privire la

răspunderea disciplinară a judecătorului și anume: „Hotărârea privind respingerea

contestației împotriva deciziei inspecției judiciare de respingere a sesizării este

definitivă”, care în opina recurentului/reclamant Smochin Marcel sunt contrare

dispozițiilor art.20 și 54 din Constituție.

Potrivit art.135 alin.(1) lit.a) din Constituția Republicii Moldova, coroborat cu

dispozițiile art.4 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituțională nr.317-XIII din 13

decembrie 1994, Curtea Constituțională exercită, la sesizare, controlul constituționalității

legilor și hotărârilor Parlamentului, a decretelor Președintelui Republicii Moldova, a

hotărârilor și ordonanțelor Guvernului, precum și a tratatelor internaționale la care

Republica Moldova este parte.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

constată că în litigiul dedus judecății sunt întrunite condițiile necesare pentru ridicarea

excepției de neconstituționalitate stabilite în art.121 alin.(2) din Codul de procedură civilă

și Hotărârea nr.2 din 09 februarie 2016 a Curții Constituționale, cu sesizarea în acest sens

a Curții Constituționale.

Or, obiectul cererii de ridicare a excepției de neconstituționalitate, ce le constituie

dispozițiile din textul alin.(3) art.29 din Legea nr.178 din 25 iulie 2014 cu privire la

răspunderea disciplinară a judecătorului „Hotărârea privind respingerea contestației

împotriva deciziei inspecției judiciare de respingere a sesizării este definitivă”, intră în

categoria actelor cuprinse la articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituție. Excepția de

neconstituționalitate fiind ridicată de către o parte implicată în proces, la caz, de către

recurentul/reclamant Smochin Marcel, iar prevederile contestate sunt aplicabile cauzei,

precum și nu există o hotărâre anterioară a Curții Constituționale având ca obiect

prevederile invocate de către ultimul, din care motive cererea necesită a fi admisă.

Instanța de recurs menționează că cererea de sesizare a Curții Constituționale

privind verificarea constituționalității normelor de drept indicate supra, constituie o

prerogativă a părții din proces, la caz, a recurentului/reclamant Smochin Marcel, iar prin

ignorarea excepției de neconstituționalitate și rezolvarea litigiului fără soluționarea

prealabilă a excepției de către Curtea Constituțională, judecătorul ordinar ar dobândi

prerogative improprii instanței judecătorești, ceea ce este inadmisibil.

Deopotrivă, prevederile legale ale căror control constituțional le solicită Smochin

Marcel sunt pertinente soluționării litigiului dedus judecății.

8

Din considerentele enunțate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite cererea depusă de Smochin

Marcel privind ridicarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor din textul

alin.(3) art.29 din Legea nr.178 din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a

judecătorului „Hotărârea privind respingerea contestației împotriva deciziei inspecției

judiciare de respingere a sesizării este definitivă”, cu sesizarea în acest sens a Curții

Constituționale privind exercitarea controlului constituționalității a normelor de drept

nominalizate supra conform competenței ce-i revine potrivit art.135 alin.(1) lit.g) din

Constituție.

Totodată, ca rezultat al admiterii cererii privind ridicarea excepției de

neconstituționalitate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră necesar de a amâna examinarea cauzei în ordine de recurs,

reieșind din dispozițiile art.121 alin.(3) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora

ridicarea excepției de neconstituționalitate se dispune printr-o încheiere care nu se supune

niciunei căi de atac și care nu afectează examinarea în continuare a cauzei, însă până la

pronunțarea Curții Constituționale asupra excepției de neconstituționalitate se amână

pledoariile.

Astfel, conform art.195 și art.230 din Codul administrativ, în coroborare cu art.121

din Codul de procedură civilă, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se admite cererea depusă de Smochin Marcel privind ridicarea excepției de

neconstituționalitate și sesizarea Curții Constituționale.

Se transmite Curții Constituționale sesizarea înaintată de Smochin Marcel privind

exercitarea controlului constituționalității a dispozițiilor din textul alin.(3) art.29 din

Legea nr.178 din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorului

„Hotărârea privind respingerea contestației împotriva deciziei inspecției judiciare de

respingere a sesizării este definitivă”.

Se amână examinarea cauzei în ordine de recurs, până la pronunțarea Curții

Constituționale asupra excepției de neconstituționalitate.

Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Iurie Bejenaru

Aliona Miron

9