3r-193/22 — cu privire la anularea actelor administrative si obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil

3r-193/22 — cu privire la anularea actelor administrative si obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3r-193/22

2-21129212-01-3r-17062022

Prima instanță: Curtea de Apel Chișinău (jud. G. Mîra, A. Bostan, G. Dașchevici)

DECIZIE

13 iulie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Nina Vascan

Iurie Bejenaru

examinând recursul depus de Marcel Smochin

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată a lui

Marcel Smochin împotriva Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la

anularea actelor administrative și obligarea emiterii actului administrativ individual

favorabil

împotriva încheierii din 19 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost declarată inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ înaintată de Marcel

Smochin

constată:

La 1 septembrie 2021, Marcel Smochin a depus, la Curtea de Apel Chișinău,

cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului Superior al Magistraturii cu

privire la anularea actelor administrative și obligarea emiterii actului administrativ

individual favorabil.

Întemeindu-și pretențiile în temeiul dispozițiilor art. 4, 39, 40 din Legea

nr. 178 din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, art. 4

din Legea nr. 947 din 19 iulie 1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii,

art. 17, 39, 191 Cod administrativ, reclamantul a solicitat admiterea cererii de

chemare în judecată, anularea hotărârii Completului de examinare a contestațiilor

nr. 2 al Colegiului disciplinar de pe lângă CSM nr. 115/6 din 1 iulie 2021, anularea

hotărârii Completului de examinare a contestațiilor nr. 2 al Colegiului disciplinar de

pe lângă CSM nr. 66/4 din 29 aprilie 2021, anularea deciziei cu privire la respingerea

sesizării a inspectorului-judecător Mariana Martalog din cadrul Inspecției judiciare

nr. 145s-245p/m din 1 aprilie 2021, obligarea Consiliului Superior al Magistraturii

de a supune examinării contestația asupra hotărârii Completului de examinare a

contestațiilor nr. 2 al Colegiului disciplinar de pe lângă CSM nr. 66/4 din 29 aprilie

2021, obligarea Consiliului Superior al Magistraturii de a emite o hotărâre privind

constatarea în acțiunile judecătorului Irina Maxim a abaterilor disciplinare și

aplicarea unei sancțiuni disciplinare.

1

Prin încheierea din 2 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, reclamantului

Marcel Smochin a fost stabilit un termen de 10 (zece) zile calendaristice de la data

notificării încheierii, pentru înlăturarea neajunsurilor stabilite și anume: ajustarea

pretențiilor formulate în cererea de chemare în judecată, prin concretizarea acestora,

ținând cont de prevederile art. 206 alin. (1) lit. b), în coroborare cu prevederile

art. 224 alin. (1) Cod administrativ; prezentarea actului administrativ individual

defavorabil emis de Consiliul Superior al Magistraturii pe marginea contestației lui

Marcel Smochin, înregistrate de CSM la 1 iulie 2021 cu nr. de intrare „2417 m”.

La 24 noiembrie 2021, Marcel Smochin a depus cerere cu privire la înlăturarea

neajunsurilor, prin care a concretizat pretențiile, în final solicitând:

- anularea deciziei cu privire la respingerea sesizării inspectorului-judecător

Mariana Martalog din cadrul Inspecției Judiciare nr. 145s-245 p/m din

1 aprilie 2021;

- anularea hotărârii Completului de examinare a contestațiilor nr. 2 al

Colegiului disciplinar de pe lângă CSM nr. 66/4 din 29 aprilie 2021;

- anularea hotărârii Completului de examinare a contestațiilor nr. 2 al

Colegiului disciplinar de pe lângă CSM nr. 115/6 din 1 iulie 2021;

- anularea deciziei CSM cu privire la notificarea prealabilă nr. 2359 m/i din

15 septembrie 2021;

- obligarea Consiliului Superior al Magistraturii de a supune examinării

contestația asupra hotărârii Completului de examinare a contestațiilor nr. 2 al

Colegiului disciplinar de pe lângă CSM nr. 66/4 din 29 aprilie 2021;

- obligarea Consiliului Superior al Magistraturii de a emite o hotărâre privind

constatarea în acțiunile judecătorului Irina Maxim a abaterilor disciplinare și

aplicarea unei sancțiuni disciplinare.

Prin încheierea din 19 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău, în temeiul

art. 207 alin. (1) și (2) Cod administrativ, a fost declarată inadmisibilă acțiunea în

contencios administrativ înaintată de Marcel Smochin împotriva Consiliului

Superior al Magistraturii cu privire la anularea actelor administrative și obligarea

emiterii actului administrativ individual favorabil.

A fost explicat reclamantului că, în conformitate cu prevederile art. 207

alin. (3) Cod administrativ, declararea acțiunii ca inadmisibilă în baza temeiurilor

specificate la alin. (2) lit. a)-e), exclude posibilitatea adresării repetate în judecată a

aceluiași reclamant cu aceeași acțiuni.

La 26 mai 2022, Marcel Smochin a depus recurs împotriva încheierii din

19 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea încheierii din 19 aprilie

2022 a Curții de Apel Chișinău, anularea deciziei cu privire la respingerea sesizării

inspectorului-judecător Mariana Martalog din cadrul Inspecției Judiciare nr. 145s-

245 p/m din 1 aprilie 2021, anularea hotărârii Completului de examinare a

contestațiilor nr. 2 al Colegiului disciplinar de pe lângă CSM nr. 66/4 din 29 aprilie

2021, anularea hotărârii Completului de examinare a contestațiilor nr. 2 al Colegiului

disciplinar de pe lângă CSM nr. 115/6 din 1 iulie 2021, anularea deciziei CSM cu

privire la notificarea prealabilă nr. 2359 m/i din 15 septembrie 2021, obligarea

Consiliului Superior al Magistraturii de a supune examinării contestația asupra

hotărârii Completului de examinare a contestațiilor nr. 2 al Colegiului disciplinar de

pe lângă CSM nr. 66/4 din 29 aprilie 2021, obligarea Consiliului Superior al

Magistraturii de a emite o hotărâre privind constatarea în acțiunile judecătorului

2

Irina Maxim a abaterilor disciplinare și aplicarea unei sancțiuni disciplinare, a da

curs cererii de chemare în judecată, iar în caz că erorile nu pot fi reparate în instanța

de recurs, casarea încheierii recurate cu remiterea cauzei la rejudecare la Curtea de

Apel Chișinău.

În susținerea recursului a invocat dezacordul cu încheierea recurată,

considerând soluția Curții de Apel Chișinău contradictorie și neîntemeiată.

A menționat că prin sesizare dânsul s-a plâns pe inacțiunele/acținule a

judecătorului Irina Maxim care a execritat atribuțiile sale cu rea-credință.

Prin astfel de acțiuni ale judecătorilor, a considerat că i-a fost încălcat dreptul

la un proces echitabil, garantat de art. 6 §1 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului.

De asemenea, a evidențiat că încălcările de procedură pe care le-a admis

judecătorul Irina Maxim la examinarea cauzei civile, au dat dovada de incompetență

profesională gravă și evidentă, fapt care constituie temei pentru răspunderea

disciplinară prevăzută de art. 4-6 din Legea nr. 178 din 25 iulie 2014 cu privire la

răspunderea disciplinară a judecătorilor, și anume, acțiunile judecătorului în

procesul de înfăptuire a justiției care fac dovada incompetenței profesionale grave și

evidente, dacă aceasta a afectat în mod direct drepturile participanților la proces sau

ale altor persoane.

Așadar, concluzia precum că hotărârea CSM, prin care a fost examinată

contestația împotriva deciziei Inspecției Judiciare nu încalcă careva drepturi sau

libertăți personale, este una eronată, or dânsul expres a indicat în cererea inițială că

i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 §1 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului.

Respectiv, a considerat că nu au fost respectate garanțiile unui proces echitabil

și de acces la un tribunal, în sensul art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, având în vedere dreptul părții la

acces la justiție.

La fel, a remarcat că i-a fost încălcat dreptul de a solicita atragerea la

răspundere disciplinară a magistratului care a admis încălcări grave cu rea-credință

a legislației.

A mai notat că, deși instanța a făcut trimitere la faptul că există deja o hotărâre,

cauza a fost declarată inadmisibilă nu în baza art. 207 alin. (2) lit. a) Cod

administrativ, dar conform art. 207 alin. (2) lit. e).

Conform art. 242 Cod administrativ, recursul împotriva încheierii

judecătorești se depune motivat la instanța de judecată care a emis încheierea

contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătorești, dacă legea

nu stabilește un termen mai mic. Instanța de judecată care a emis încheierea

contestată transmite neîntârziat recursul împotriva încheierii judecătorești împreună

cu dosarul judiciar instanței competente să soluționeze recursul.

Din materialele dosarului rezultă că încheierea recurată a fost notificată

recurentului, prin intermediul oficiului poștal, la 11 mai 2022, fapt ce se confirmă

prin avizul de recepție anexat la actele cauzei (f. d. 107).

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a depus

recursul la 26 mai 2022 împotriva încheierii din 19 aprilie 2022 a Curții de Apel

Chișinău, în termenul legal.

3

În conformitate cu art. 243 alin. (2) Cod administrativ, instanța competentă

soluționează recursul împotriva încheierilor judecătorești fără ședință de judecată.

Dacă consideră necesar, instanța competentă poate cita participanții la proces.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră inoportună invitarea părților la proces pentru a se

pronunța cu privire la problemele invocate în recurs, întrucât argumentele expuse în

cererea de recurs au fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite instanței

examinarea acesteia.

Studiind materialele dosarului, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul depus de Marcel

Smochin urmează a fi admis cu anularea încheierii din 19 aprilie 2022 a Curții de

Apel Chișinău și adoptarea unei noi încheieri, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 243 alin. (1) lit. c) Cod administrativ, examinând

recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă o decizie prin care

anulează încheierea și adoptă o nouă încheiere.

După cum denotă actele cauzei, la 1 martie 2021, în adresa Consiliului

Superior al Magistraturii a parvenit sesizarea lui Marcel Smochin cu privire la

comiterea abaterilor disciplinare de către judecătorul Irina Maxim (f. d. 7-8).

Tot materialele dosarului atestă că prin decizia cu privire la respingerea

sesizării a inspectorului-judecător Mariana Martalog din cadrul Inspecției Judiciare

nr. 145s-245 p/m din 1 aprilie 2021, a fost respinsă ca neîntemeiată sesizarea depusă

de către Marcel Smochin privind tragerea la răspundere disciplinară a judecătorului

Irina Maxim din cadrul Judecătoriei Chișinău sediul Centru (f. d. 9-13).

Nefiind de acord cu decizia cu privire la respingerea sesizării a inspectorului-

judecător Mariana Martalog din cadrul Inspecției Judiciare nr. 145s-245 p/m din

1 aprilie 2021, Marcel Smochin a depus contestație, solicitând casarea deciziei

menționate și restituirea cauzei Inspecției Judiciare pentru verificări suplimentare a

sesizării depuse de el la 1 martie 2021 (f. d. 14).

Ca urmare, prin hotărârea Completului de examinare a contestațiilor nr. 2 al

Colegiului disciplinar de pe lângă CSM nr. 66/4 din 29 aprilie 2021, a fost respinsă

ca neîntemeiată contestația depusă de Marcel Smochin împotriva deciziei Inspecției

Judiciare nr. 145s-245p/m din 1 aprilie 2021, emisă pe marginea sesizării depuse la

1 martie 2021 asupra acțiunilor judecătorului Irina Maxim de la Judecătoria Chișinău

sediul Centru (f. d. 15-21).

Se mai constată că la 1 iulie 2021, Marcel Smochin a depus contestație asupra

hotărârii Completului de examinare a contestațiilor nr. 2 al Colegiului disciplinar de

pe lângă CSM nr. 66/4 din 29 aprilie 2021, solicitând casarea deciziei cu privire la

respingerea sesizării a inspectorului-judecător Mariana Martalog din cadrul

Inspecției Judiciare nr. 145s-245 p/m din 1 aprilie 2021, casarea hotărârii

Completului de examinare a contestațiilor nr. 2 al Colegiului disciplinar de pe lângă

CSM nr. 66/4 din 29 aprilie 2021 și emiterea unei noi hotărâri privind constatarea în

acțiunile judecătorului Irina Maxim a abaterilor disciplinare și aplicarea sancțiunii

corespunzătoare (f. d. 22).

Este cert și faptul că prin hotărârea Completului de examinare a contestațiilor

nr. 2 al Colegiului disciplinar de pe lângă CSM nr. 115/6 din 1 iulie 2021, a fost

4

respinsă examinarea petiției în cauză pe motivul existenței unei hotărâri a

Completului de examinare a contestațiilor nr. 66/4 din 29 aprilie 2021 pe acest caz,

cu aceleași părți și același subiect. A fost lăsată petiția fără examinare (f. d. 23-24).

Din materialele dosarului se mai constată că la 1 septembrie 2021, Marcel

Smochin a depus, la Curtea de Apel Chișinău, cerere de chemare în judecată

împotriva Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la anularea actelor

administrative și obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil (f. d. 2-

5).

Prin încheierea din 19 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău, în temeiul

art. 207 alin. (1) și (2) Cod administrativ, a fost declarată inadmisibilă acțiunea în

contencios administrativ înaintată de Marcel Smochin împotriva Consiliului

Superior al Magistraturii cu privire la anularea actelor administrative și obligarea

emiterii actului administrativ individual favorabil. A fost explicat reclamantului că,

în conformitate cu prevederile art. 207 alin. (3) Cod administrativ, declararea

acțiunii ca inadmisibilă în baza temeiurilor specificate la alin. (2) lit. a)-e), exclude

posibilitatea adresării repetate în judecată a aceluiași reclamant cu aceeași acțiuni

(f. d. 101-105).

Verificând legalitatea și temeinicia încheierii menționate în raport cu criticele

formulate în recurs și materialele cauzei, coroborat cu normele de drept material și

procedural aplicabile raportului juridic litigios, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că încheierea

contestată nu poate fi menținută, din următoarele considerente.

Potrivit art. 20 Cod administrativ, dacă printr-o activitate administrativă se

încalcă un drept legitim sau o libertate stabilită prin lege, acest drept poate fi

revendicat printr-o acțiune în contencios administrativ, cu privire la care decid

instanțele de judecată competente pentru examinarea procedurii de contencios

administrativ, conform prezentului cod.

Totodată, art. 189 alin. (1) Cod administrativ prevede expres că orice persoană

care revendică încălcarea unui drept al său prin activitatea administrativă a unei

autorități publice poate înainta o acțiune în contencios administrativ.

În conformitate cu art. 5 Cod administrativ, activitatea administrativă

reprezintă totalitatea actelor administrative individuale și normative, a contractelor

administrative, a actelor reale, precum și a operațiunilor administrative realizate de

autoritățile publice în regim de putere publică, prin care se organizează aplicarea

legii și se aplică nemijlocit legea.

Conform art. 10 alin. (1) Cod administrativ, actul administrativ individual este

orice dispoziție, decizie sau altă măsură oficială întreprinsă de autoritatea publică

pentru reglementarea unui caz individual în domeniul dreptului public, cu scopul de

a produce nemijlocit efecte juridice, prin nașterea, modificarea sau stingerea

raporturilor juridice de drept public.

Iar în concordanță cu art. 207 alin. (2) lit. e) Cod administrativ, acțiunea în

contencios administrativ se declară inadmisibilă în special când reclamantul nu

poate revendica încălcarea, prin activitatea administrativă, a unui drept în sensul

art. 17.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

5

Supreme de Justiție reține că unul dintre elementele definitorii ale acțiunii în

contencios administrativ, este revendicarea unui drept propriu, vătămat prin una din

formele activității administrative. Or, reclamantul care înaintează acțiunea trebuie să

urmărească și să justifice procesual pentru testul de admisibilitate revendicarea unui

drept subiectiv propriu căruia îi se aduce atingere prin activitatea administrativă

contestată.

Sub acest aspect, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că prima instanță în mod eronat a conchis că

Marcel Smochin nu revendică încălcarea, prin adoptarea actului administrativ

contestat, a unui drept în sensul art. 17, iar în consecință – în mod neîntemeiat a

declarat acțiunea acestuia inadmisibilă în temeiul art. 207 alin. (2) lit. e) Cod

administrativ.

Și asta deoarece, ajungând la o astfel de concluzie, prima instanță nu a luat în

calcul faptul că Marcel Smochin a contestat hotărârea Completului de examinare a

contestațiilor nr. 2 al Colegiului disciplinar de pe lângă CSM nr. 66/4 din 29 aprilie

2021, în calitate de parte a raportului administrativ existent, or hotărârea dată a fost

adoptată ca urmare a examinării contestației depuse de ultimul împotriva deciziei

Inspecției Judiciare nr. 145s-245p/m din 1 aprilie 2021, emisă pe marginea sesizării

depuse de Marcel Smochin asupra acțiunilor judecătorului Irina Maxim de la

Judecătoria Chișinău sediul Centru.

Deci, în condițiile în care însuși Marcel Smochin este subiectul care a depus

contestația împotriva deciziei Inspecției Judiciare nr. 145s-245p/m din 1 aprilie

2021, emisă de asemenea la plângerea lui, este indubitabil faptul că acesta poate

invoca un interes legitim pe marginea activității administrative realizate și a actului

administrativ emis, fapt ce presupune în mod automat că reclamantul poate

revendica încălcarea, prin activitatea administrativă, a unui drept în sensul art. 17

Cod administrativ.

În același timp, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține la caz prevederile art. 27 alin. (1) din Legea cu

privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor nr. 178 din 25 iulie 2014, potrivit

căruia completele de examinare a contestațiilor ale colegiului disciplinar verifică

contestațiile împotriva deciziilor inspecției judiciare de respingere a sesizărilor.

Conform art. 28 alin. (1) și (3) din Legea cu privire la răspunderea disciplinară

a judecătorilor nr. 178 din 25 iulie 2014, completele de contestație examinează

contestațiile împotriva deciziilor inspecției judiciare de respingere a sesizării.

Procedura în fața completelor de contestație este scrisă. Completele de contestație

decid: a) admiterea contestației și restituirea cauzei inspecției judiciare pentru

verificări suplimentare; b) respingerea contestației ca neîntemeiată.

Potrivit art. 29 alin. (3) din legea menționată, hotărârea privind respingerea

contestației împotriva deciziei inspecției judiciare de respingere a sesizării este

definitivă.

Totodată, în speța dedusă judecății prezintă relavanță și prevederile art. 85 și

86.1 din Regulamentul cu privire la activitatea Colegiului disciplinar, aprobat prin

hotărârea nr. 505/24 din 13 noiembrie 2018 a Consiliului Superior al Magistraturii,

care reglementează că hotărârea privind respingerea contestației împotriva deciziei

6

inspecției judiciare de respingere a sesizării este fără drept de atac. Contestația

împotriva hotărârii completului de contestație prin care a fost respinsă contestația

împotriva deciziei Inspecției judiciare de respingere a sesizării se va restitui fără

examinare printr-o decizie motivată a Colegiului disciplinar.

Iar în conformitate cu art. 71 din Legea nr. 947-XIII din 19 iulie 1996 cu

privire la Consiliul Superior al Magistraturii și art. 8 din Legea nr. 178 din 25 iulie

2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, Inspecția Judiciară și

Colegiul disciplinar ca organe specializate ale Consiliului Superior al Magistraturii,

activează independent și exercită atribuții quasi-judiciare. Întrucât examinarea

sesizărilor se poate finaliza cu aplicarea unei sancțiuni disciplinare în privința unui

magistrat independent și inamovibil, în activitatea de înfăptuire a justiției a căruia

sunt interzise orice fel de imixtiuni, atât Inspecția Judiciară cât și Colegiul disciplinar

activează ca un „tribunal”.

Potrivit art. 27 alin. (2) și 29 alin. (1) din Legea nr. 178 din 25 iulie 2014 cu

privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, completele de contestație sunt

formate din trei membri ai colegiului disciplinar numiți prin hotărârea colegiului

disciplinar. În completul de contestație sunt incluși, în mod obligatoriu, doi

judecători și un reprezentant al societății civile. Iar hotărârea privind respingerea

sesizării se adoptă cu votul unanim al membrilor completului de contestație.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție notează că prin lege organică, și anume, articolele 27 - 29 din

Legea nr. 178 din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor,

este reglementată detaliat procedura de examinare a contestațiilor împotriva

deciziilor Inspecției Judiciare.

Așadar, o persoană interesată căreia Inspecția Judiciară i-a respins o sesizare,

poate utiliza o „cale de atac prevăzută de lege”, depunând o contestație la Completul

de examinare a contestațiilor al Colegiului disciplinar.

Aceste două etape procedurale, prevăzute de legea organică, reprezintă

activități quasi-judiciare, întrucât conțin atât șanse cât și garanții ale apărării

dreptului pretins încălcat, cât și rigori de formă, conținut și termene de procedură.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin jurisprudența sa, interpretând

articolul 6 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a stabilit că „dreptul

la un tribunal” (accesul liber la justiție) nu este unul absolut, poate fi limitat,

reglementarea sa fiind adesea variabilă în timp și în spațiu, în funcție de nevoile și

resursele comunității și ale indivizilor (cauzele Golder contra Regatului Unit al Marii

Britanii din 21 februarie 1975, §38, Ashingdane contra Regatului Unit din 28 mai

1985, §57).

Condiția impusă constant de jurisprudența Curții în aplicarea articolului 6 § 1

din Convenție cere ca limitările operate de către statele contractante să nu restrângă

nejustificat accesul individului la un „tribunal” în măsura în care dreptul în discuție

să fie afectat în chiar substanța sa.

În lumina celor expuse, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție relevă că Marcel Smochin a avut acces la un „tribunal”,

iar legea organică i-a oferit două niveluri de jurisdicție, atât cât a considerat

7

legiuitorul Republicii Moldova suficient, astfel încât dreptul acestuia nu este afectat

în substanța sa.

Această concluzie este fortificată și prin jurisprudența Curții Europene a

Drepturilor Omului, care a statuat că pentru ca un reclamant să se poată declara

victimă, acesta trebuie să prezinte dovezi plauzibile și convingătoare ale

probabilității survenirii unei încălcări, la care ar fi supus personal, fiind insuficiente

niște simple bănuieli sau conjuncturi (cauza Senator Lines GmbH împotriva a

cincisprezece state membre ale Uniunii Europene, cererea nr. 45572/00).

Pe cale de consecință, analizând circumstanțele cauzei în raport cu normele

de drept enunțate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră justă soluția Curții de Apel Chișinău de declarare a

cererii de chemare în judecată depusă de Marcel Smochin ca inadmisibilă, având în

vedere că acțiunea acestuia a fost formulată cu referire la activitatea jurisdicțională

reglementată printr-o lege organică specială - Legea nr. 178 din 25 iulie 2014 cu

privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor.

De altfel, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că prin hotărârea Completului de examinare a

contestațiilor nr. 2 al Colegiului disciplinar de pe lângă CSM nr. 66/4 din 29 aprilie

2021, a fost stabilit că motivele invocate de autor nu reprezintă fapte ce ar putea

constitui abateri disciplinare în acțiunile judecătorului vizat, prevăzute de art. 4

alin. (1) lit. b) și c) din Legea cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor,

iar decizia Inspecției Judiciare nr. 145s-245p/m din 1 aprilie 2021, este întemeiată.

Sub acest aspect, se va menționa că la depunerea contestației împotriva

hotărârii Completului de examinare a contestațiilor nr. 2 al Colegiului disciplinar de

pe lângă CSM nr. 66/4 din 29 aprilie 2021, recurentul Marcel Smochin greșit s-a

bazat pe prevederile art. 39 alin. (1) din Legea cu privire la răspunderea disciplinară

a judecătorilor nr. 178 din 25 iulie 2014, deoarece din dispozițiile acestei norme

reiese că pot fi contestate la Consiliul Superior al Magistraturii hotărârile Colegiului

disciplinar emise în modul stabilit de art. 36 alin. (1) din legea indicată, potrivit

căruia Colegiul disciplinar poate hotărî:

a) constatarea abaterii disciplinare și aplicarea uneia dintre sancțiunile

disciplinare prevăzute la art. 6;

b) constatarea abaterii disciplinare și sistarea procedurii disciplinare, în cazul

în care au expirat termenele de tragere la răspundere disciplinară;

c) încetarea procedurii disciplinare, în cazul în care nu a fost comisă o abatere

disciplinară;

d) încetarea procedurii disciplinare în cazul revocării sesizării depuse, când

părțile nu insistă la examinarea sesizării pe fond, cu excepția cazurilor prevăzute la

art. 19 alin. (4).

Raportând la caz prevederile normei legale enunțate, în speță, instanța de

recurs reiterează că prin hotărârea Completului de examinare a contestațiilor nr. 2 al

Colegiului disciplinar de pe lângă CSM nr. 115/6 din 1 iulie 2021, contestația depusă

de Marcel Smochin a fost restituită, fiind lăsată fără examinare, astfel încât aceasta

nu se încadrează în categoria deciziilor stabilite de art. 36 din Legea cu privire la

răspunderea disciplinară a judecătorilor nr. 178 din 25 iulie 2014, pasibile de

8

contestare în fața Consiliului Superior al Magistraturii conform art. 39 alin. (1) din

aceiași lege.

Astfel fiind, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că nu poate fi reținut argumentul recurentului Marcel

Smochin invocat în cererea de recurs în sensul că i-a fost îngrădit accesul la justiție.

Or, în această situație cadrul normativ pertinent instituie o dublă jurisdicție la

examinarea sesizării, iar legiuitorul a optat doar pentru posibilitatea contestării

hotărârilor colegiului disciplinar privind rezultatul examinării cauzei disciplinare

adoptate în condițiile art. 36 alin. (1) din Legea cu privire la răspunderea disciplinară

a judecătorilor nr. 178 din 25 iulie 2014, dar nu și a hotărârilor colegiului disciplinar

privind restituirea contestației.

Distinct de aceste constatări, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide asupra inadmisibilității acțiunii

în contencios administrativ depusă de Marcel Smochin împotriva Consiliului

Superior al Magistraturii cu privire la anularea actelor administrative și obligarea

emiterii actului administrativ individual favorabil, din alte temeiuri decât cele

constatate de către Curtea de Apel Chișinău.

În acest context, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție punctează că admisibilitatea/inadmisibilitatea unei

acțiuni, nu se limitează doar la temeiurile menționate în special la art. 207 alin. (2)

Cod administrativ, exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe

temeiuri certe și concludente.

Față de toate aceste considerente, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul

depus de Marcel Smochin, de a anula încheierea din 19 aprilie 2022 a Curții de Apel

Chișinău și de a adopta o nouă încheiere, prin care acțiunea în contencios

administrativ depusă de Marcel Smochin împotriva Consiliului Superior al

Magistraturii cu privire la anularea actelor administrative și obligarea emiterii

actului administrativ individual favorabil, se declară inadmisibilă.

În conformitate cu art. 230, 207 alin. (2), 243 alin. (1) lit. c), alin. (2) Cod

administrativ, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

decide:

Se admite recursul depus de Marcel Smochin.

Se anulează încheierea din 19 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău, în cauza

de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată a lui Marcel Smochin

împotriva Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la anularea actelor

administrative și obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil și se

adoptă o nouă încheiere prin care:

9

Se declară inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ depusă de Marcel

Smochin împotriva Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la anularea

actelor administrative și obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Nina Vascan

Iurie Bejenaru

10