3r-253/22 — contestarea actului administrativ

3r-253/22 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3r–253/22

2-22026769-01-3r-01082022

Prima instanță: Curtea de Apel Chișinău (Gh. Mâra, A. Bostan, Gr. Dașchevici)

DECIZIE

28 septembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

examinând recursul depus de Marcel Smochin,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă

de Marcel Smochin împotriva Colegiului disciplinar de pe lângă Consiliul Superior

al Magistraturii cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva încheierii din 10 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La data de 24 februarie 2022, Smochin Marcel a depus la Curtea de Apel

Chișinău acțiune în contencios administrativ împotriva Colegiului Disciplinar de

pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii privind anularea deciziei nr. 38/12 din

24 decembrie 2021 a Plenului Colegiului Disciplinar de pe lîngă Consiliul Superior

al Magistraturii.

Prin încheierea din 10 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a declarat

inadmisibilă cererea de chemare în judecată depusă de Marcel Smochin.

La 20 iulie 2022, Marcel Smochin, reprezentat de avocatul Valentin Fediuc, a

depus cerere de recurs împotriva încheierii din 10 mai 2022 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând admiterea cererii de recurs, casarea încheierii din 10 mai 2022

a Curții de Apel Chișinău, cu adoptarea unei noi hotărâri, prin care cauza să fie

restituită pentru rejudecare în fond.

În motivarea cererii de recurs, recurentul a invocat că instanța de fond a

interpretat și aplicat eronat legea și că acesul la instanța de contencios administrativ

nu poate fi limitată prin trimiterea la procedura internă de examinare a petițiilor de

organele Consiliului Superior al Magistraturii.

Consideră concluzia instanței drept una eronată, tocmai din motivul încălcării

dreptului la un proces echitabil al recurentului.

În drept, invocă jurisprudența CEDO și art. 6 din Convenție, art. 241-243 Cod

administrativ.

1

Conform art. 242 din Codul administrativ, recursul împotriva încheierii

judecătorești se depune motivat la instanța de judecată care a emis încheierea

contestată, în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătorești, dacă legea

nu stabilește un termen mai mic.

Încheierea din 10 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost recepționată de

Marcel Smochin la 22 iulie 2022, fapt confirmat prin avizul de recepție anexat la

materialele cauzei (f.d. 45), iar la 20 iulie 2022, Marcel Smochin, reprezentat de

avocatul Valentin Fediuc, a depus recurs împotriva încheierii din 10 mai 2022 a

Curții de Apel Chișinău (f.d. 41-44).

Astfel, instanța de recurs constată că recurentul Marcel Smochin a depus

cererea de recurs cu respectarea prevederilor articolului 242 din Codul

administrativ.

Potrivit articolului 243 alin. (2) din Codul administrativ, instanța competentă

soluționează recursul împotriva încheierilor judecătorești fără ședință de judecată.

Dacă consideră necesar, instanța competentă poate cita participanții la proces.

În speță, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție nu consideră oportun de a cita participanții la proces pentru a

se pronunța cu privire la problemele invocate în recurs, deoarece argumentele

indicate în cererea de recurs au fost expuse cu suficientă claritate.

Studiind materialele cauzei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat și pasibil

de a fi respins, din următoarele motive.

Conform art. 243 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ, examinând recursul

împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă decizie de respingere a

recursului.

După cum denotă materialele cauzei, la data de 15 iulie 2021 și la 16 iulie 2021

recurentul a depus cerere și sesizare în adresa Colegiului Disciplinar de pe lângă

Consiliul Superior al Magistraturii, prin care a solicitat examinarea legalității

acțiunilor judecătorului Judecătoriei Chișinău sediul Centru Maria Țurcan, însă

prin hotărârea nr. 211/11 din 29 octombrie 2021 s-a respins contestația ca fiind

neîntemeiată.

Nefiind de acord cu soluția adoptată de complet, reclamantul a înaintat

contestație împotriva acesteia.

Marcel Smochin nu este de acord cu decizia nr. 38/12 din 24 decembrie 2021

a Colegiului disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii, care nu este

motivată, și nu cuprinde argumentarea respingerii pretențiilor privind încălcarea

normelor disciplinare de către judecător.

Ulterior, la data de 24 februarie 2022, Smochin Marcel a depus la Curtea de

Apel Chișinău acțiune în contencios administrativ împotriva Colegiului Disciplinar

de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii privind anularea deciziei nr. 38/12

din 24 decembrie 2021 a Colegiului Disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al

Magistraturii.

Prin încheierea din 10 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost declarată

inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ depusă de Marcel Smochin

2

împotriva Colegiului disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii

privind contestarea deciziei nr. 38/12 din 24 decembrie 2021.

Verificând legalitatea și temeinicia încheierii menționate în raport cu criticile

formulate în recurs și materialele cauzei, coroborat cu normele de drept material și

procedural aplicabile raportului juridic litigios, completul pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că încheierea instanței de fond

este întemeiată și urmează a fi menținută, reieșind din următoarele.

Conform art. 20 din Codul administrativ, dacă printr-o activitate administrativă

se încalcă un drept legitim sau o libertate stabilită prin lege, acest drept poate fi

revendicat printr-o acțiune în contencios administrativ, cu privire la care decid

instanțele de judecată competente pentru examinarea procedurii de contencios

administrativ, conform prezentului cod.

Totodată, art. 189 alin. (1) din Codul administrativ prevede expres că orice

persoană care revendică încălcarea unui drept al său prin activitatea administrativă

a unei autorități publice poate înainta o acțiune în contencios administrativ.

În conformitate cu art. 5 din Codul administrativ, activitatea administrativă

reprezintă totalitatea actelor administrative individuale și normative, a contractelor

administrative, a actelor reale, precum și a operațiunilor administrative realizate de

autoritățile publice în regim de putere publică, prin care se organizează aplicarea

legii și se aplică nemijlocit legea.

Conform art. 10 alin. (1) din Codul administrativ, actul administrativ individual

este orice dispoziție, decizie sau altă măsură oficială întreprinsă de autoritatea

publică pentru reglementarea unui caz individual în domeniul dreptului public, cu

scopul de a produce nemijlocit efecte juridice, prin nașterea, modificarea sau

stingerea raporturilor juridice de drept public.

Iar, în concordanță cu art. 207 alin. (1) din Codul administrativ, instanța verifică

din oficiu dacă sunt întrunite condițiile pentru admisibilitatea unei acțiuni în

contenciosul administrativ. Dacă este inadmisibilă, acțiunea în contencios

administrativ se declară ca atare prin încheiere judecătorească susceptibilă de

recurs.

În contextul celor relatate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, în speță, Marcel

Smochin a contestat hotărârea colegiului disciplinar de pe lângă Consiliul Superior

al Magistraturii nr. 38/12 din 24 decembrie 2021, în calitate de parte a raportului

administrativ existent, or, hotărârea dată a fost adoptată ca urmare a examinării

contestației depuse de ultimul împotriva hotărârii nr. 211/11 din 29 octombrie 2021

a Inspecției Judiciare, emise pe marginea sesizării depuse de Marcel Smochin, prin

care acesta și-a exprimat dezacordul cu acțiunile judecătorului Judecătoriei

Chișinău sediul Centru Maria Țurcan.

În asemenea circumstanțe, în condițiile în care însuși Marcel Smochin este

subiectul care a depus contestația împotriva hotărârii nr. 211/11 din 29 octombrie

2021 a Inspecției Judiciare, emisă de asemenea la plângerea lui Marcel Smochin,

este indubitabil faptul că acesta poate invoca un interes legitim pe marginea

activității administrative realizate și a actului administrativ emis, fapt ce presupune

3

în mod automat că reclamantul poate revendica încălcarea, prin activitatea

administrativă, a unui drept în sensul art. 17 din Codul administrativ.

Totodată, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ consideră că prima instanță just a reținut art. 27 alin. (1) din Legea cu

privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor nr. 178 din 25 iulie 2014, potrivit

căruia completele de examinare a contestațiilor ale colegiului disciplinar verifică

contestațiile împotriva deciziilor inspecției judiciare de respingere a sesizărilor.

În accepțiunea art. 28 alin. (1) și (3) din Legea nr. 178 din 25 iulie 2014 cu

privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, completele de contestație

examinează contestațiile împotriva deciziilor inspecției judiciare de respingere a

sesizării. Procedura în fața completelor de contestație este scrisă. Completele de

contestație decid: a) admiterea contestației și restituirea cauzei inspecției judiciare

pentru verificări suplimentare; b) respingerea contestației ca neîntemeiată. În

temeiul art. 29 alin. (3) al Legii menționate, hotărârea privind respingerea

contestației împotriva deciziei inspecției judiciare de respingere a sesizării este

definitivă.

În speța dedusă judecății, prezintă relevanță și prevederile pct. 85, 86.1 ale

Regulamentului cu privire la activitatea Colegiului disciplinar, aprobat prin

hotărârea nr. 505/24 din 13 noiembrie 2018 a Consiliului Superior al Magistraturii,

care reglementează că hotărârea privind respingerea contestației împotriva deciziei

inspecției judiciare de respingere a sesizării este fără drept de atac. Contestația

împotriva hotărârii completului de examinare a contestațiiilor prin care a fost

respinsă contestația împotriva deciziei Inspecției judiciare de respingere a sesizării

se va restitui fără examinare, printr-o decizie motivată a Colegiului disciplinar.

În acest sens, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție notează că, în conformitate cu art. 71 din Legea nr.947-XIII

din 19 iulie 1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii și art. 8 din Legea

nr. 178 din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor,

Inspecția Judiciară și Colegiul disciplinar ca organe specializate ale Consiliului

Superior al Magistraturii, activează independent și exercită atribuții quasi-

judiciare.

Întrucât examinarea sesizărilor se poate finaliza cu aplicarea unei sancțiuni

disciplinare în privința unui magistrat independent și inamovibil, în activitatea de

înfăptuire a justiției a căruia sunt interzise orice fel de imixtiuni, atât Inspecția

Judiciară, cât și Colegiul disciplinar activează ca un „tribunal”.

Astfel, conform art. 27 alin. (2) și 29 alin. (1) din Legea nr.178 din 25 iulie

2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, completele de

contestație sunt formate din trei membri ai colegiului disciplinar numiți prin

hotărârea Colegiului disciplinar. În completul de contestație sunt incluși, în mod

obligatoriu, doi judecători și un reprezentant al societății civile. Iar hotărârea

privind respingerea sesizării se adoptă cu votul unanim al membrilor completului

de contestație.

În consecință, prin lege organică, și anume articolele 27-29 din Legea nr.178

din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, este

4

reglementată detaliat procedura de examinare a contestațiilor împotriva deciziilor

Inspecției Judiciare.

Astfel, o persoană interesată căreia Inspecția Judiciară i-a respins o sesizare,

poate utiliza o „cale de atac prevăzută de lege”, depunând o contestație la

Completul de examinare a contestațiilor al Colegiului disciplinar. Aceste două

etape procedurale, prevăzute de legea organică, reprezintă activități quasi-judiciare,

întrucât conțin atât șanse, cât și garanții ale apărării dreptului pretins încălcat, dar

și rigori de formă, conținut și termene de procedură.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin jurisprudența sa, interpretând

articolul 6§1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a stabilit că „dreptul

la un tribunal” (accesul liber la justiție) nu este unul absolut, poate fi limitat,

reglementarea sa fiind adesea variabilă în timp și în spațiu, în funcție de nevoile și

resursele comunității și ale indivizilor (cauzele Golder contra Regatului Unit al

Marii Britanii din 21 februarie 1975, §38, Ashingdane contra Regatului Unit din

28 mai 1985, §57). Condiția impusă constant de jurisprudența Curții în aplicarea

articolului 6§1 din Convenție cere ca limitările operate de către statele contractante

să nu restrângă nejustificat accesul individului la un „tribunal” în măsura în care

dreptul în discuție să fie afectat în chiar substanța sa.

Astfel, instanța de recurs consideră că prima instanță just a reținut că

reclamantul Marcel Smochin a avut acces la un „tribunal”, iar legea organică i-a

oferit 2 nivele de jurisdicție, atât cât a considerat legiuitorul Republicii Moldova

suficient, astfel încât dreptul acestuia nu este afectat în substanța sa. Această

concluzie este fortificată și prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor

Omului, care a statuat că, pentru ca un reclamant să se poată declara victimă, acesta

trebuie să prezinte dovezi plauzibile și convingătoare ale probabilității survenirii

unei încălcări, la care ar fi supus personal, fiind insuficiente niște simple bănuieli

sau conjuncturi (cauza Senator Lines GmbH împotriva a cincisprezece state

membre ale Uniunii Europene, cererea nr. 45572/00).

Prin urmare, analizând circumstanțele cauzei în raport cu normele de drept

citate supra, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că instanța de fond corect a considerat că acțiunea

depusă de Marcel Smochin este inadmisibilă, având în vedere că aceasta a fost

formulată cu referire la activitatea jurisdicțională reglementată printr-o lege

organică specială - Legea nr.178 din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea

disciplinară a judecătorilor.

Or, prin decizia nr.38/12 din 24 decembrie 2021 a Colegiului disciplinar de pe

lângă Consiliul Superior al Magistraturii, i s-a explicat lui Marcel Smochin că, în

cadrul examinării sesizării, s-a stabilit că motivele invocate de autor nu reprezintă

fapte ce ar putea constitui abateri disciplinare în acțiunile judecătorului vizat,

prevăzute de art. 4 alin. (1) al Legii cu privire la răspunderea disciplinară a

judecătorilor, iar hotărîrea nr. 211/11 din 29 octombrie 2021 a Inspecției judiciare

este întemeiată.

În acest context, just prima instanță a menționat că, la depunerea contestației

împotriva deciziei nr.38/12 din 24 decembrie 2021 a Colegiului disciplinar de pe

lângă Consiliul Superior al Magistraturii, reclamantul Marcel Smochin greșit s-a

5

bazat pe prevederile art. 39 alin. (1) din Legea nr.178 din 25 iulie 2014 cu privire

la răspunderea disciplinară a judecătorilor, deoarece, din dispozițiile acestei norme,

reiese că pot fi contestate la Consiliul Superior al Magistraturii hotărârile

Colegiului disciplinar emise în modul stabilit de art. 36 alin. (1) al legii indicate,

potrivit căruia Colegiul disciplinar poate hotărî: a) constatarea abaterii disciplinare

și aplicarea uneia dintre sancțiunile disciplinare prevăzute la art. 6; b) constatarea

abaterii disciplinare și sistarea procedurii disciplinare, în cazul în care au expirat

termenele de tragere la răspundere disciplinară; c) încetarea procedurii disciplinare,

în cazul în care nu a fost comisă o abatere disciplinară; d) încetarea procedurii

disciplinare în cazul revocării sesizării depuse, când părțile nu insistă la examinarea

sesizării pe fond, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 19 alin. (4).

În speță, completul specilizat al instanței de fond corect a reiterat că, prin

decizia nr.38/12 din 24 decembrie 2021 a Colegiului disciplinar, contestația depusă

de Marcel Smochin a fost restituită, astfel încât aceasta nu se încadrează în

categoria deciziilor stabilite de art. 36 al Legii cu privire la răspunderea disciplinară

a judecătorilor nr.178 din 25 iulie 2014, pasibile de contestare în fața Consiliului

Superior al Magistraturii conform art. 39 alin. (1) din aceeași lege.

În această ordine de idei, nu poate fi reținut argumentul recurentului precum

că i-a fost îngrădit accesul la justiție, întrucât în această situație cadrul normativ

pertinent instituie o dublă jurisdicție la examinarea sesizării, iar legiuitorul a optat

doar pentru posibilitatea contestării hotărârilor Colegiului disciplinar privind

rezultatul examinării cauzei disciplinare adoptate în condițiile art. 36 alin. (1) al

Legii nr.178 din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor,

dar nu și a hotărârilor colegiului disciplinar privind restituirea contestației.

Distinct de aceste constatări, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că prima instanță temeinic și

legal a ajuns la concluzia inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ

depusă de Marcel Smochin împotriva Colegiului disciplinar de pe lângă Consiliul

Superior al Magistraturii cu privire la contestarea actelor administrative.

În acest context, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că prima instanță just a punctat

că admisibilitatea/inadmisibilitatea unei acțiuni nu se limitează doar la temeiurile

menționate în special la art. 207 alin. (2) din Codul administrativ, ci presupune

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri certe și

concludente.

Prin urmare, argumentele invocate în cererea de recurs sunt neîntemeiate și nu

constituie temei de anulare a încheierii recurate, care este compatibilă cu

respectarea garanțiilor unui proces echitabil în sensul art. 6 din CEDO.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că încheierea instanței

de fond este întemeiată și legală, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge

recursul și a menține încheierea contestată.

6

În conformitate cu art. 243 alin. (1) lit.b) și alin. (2) din Codul administrativ,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul depus de Marcel Smochin.

Se menține încheierea din 10 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău în cauza de

contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de Marcel

Smochin împotriva Colegiului disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al

Magistraturii cu privire la contestarea actelor administrative.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

7