2ra-1049/22 — încălcarea drepturilor de muncă

Dosarul nr. 2ra-1049/22

2-20091879-01-2ra-03082022

Prima instanță: (Judecătoria Orhei, sediul Rezina) D. Cebanița

Instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) M. Guzun, V. Sîrbu, V. Buhnaci

Î N C H E I E R E

05 octombrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Duca Valerii, Duca

Valentina și Peșterean Pavel,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Duca Valerii,

Duca Valentina și Peșterean Pavel împotriva Societății cu Răspundere Limitată

”Moldagrocon” (în proces de lichidare), intervenient accesoriu Inspectoratul de

Stat al Muncii cu privire la recunoașterea încălcării drepturilor de muncă și

încasarea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 04 mai 2022,

c o n s t a t ă :

La 03 august 2020, Duca Valerii, Duca Valentina și Peșterean Pavel au depus

cerere de chemare în judecată împotriva SRL ”Moldagrocon” (în proces de

lichidare), intervenient accesoriu Inspectoratul de Stat al Muncii cu privire la

recunoașterea încălcării drepturilor de muncă și încasarea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii, reclamanții au menționat că a activat în calitate de

director al SRL ”Moldagrocon”, Peșterean Pavel în calitate de șef de producție, iar

Duca Valentina în calitate de planificator – economist, ceea ce se confirmă prin

mențiunile corespunzătoare din carnetele de muncă.

Prin hotărârea Curții de Apel din 02 iunie 2016, s-a intentat procedura de

insolvabilitate a SRL „Moldagrocon” și numit Nacu Anatolii în calitate de

administrator al procedurii de insolvabilitate.

Totodată, au invocat că până la 02 iuie 2016, au fost angajați ai

SRL „Moldagrocon”, fapt confirmat prin controale repetate de către Inspectoratul

Teritorial de Muncă din r. Orhei, iar după

1

Intentarea procesului de insolvabilitate la 02 iunie 2016, nu au fost concediați

și au continuat activitatea la întreprindere - păstrarea proprietății întreprinderii și

documentele contabile ale întreprinderii, perfectarea rapoartelor fiscale, fapt

confirmat prin acordul cu administratorul procesului de insolvabilitate.

De asemenea, reclamanții au relatat că în luna ianuarie 2020, au depus cereri

de concediere, cu achitarea drepturilor salariale.

Reclamanții au solicitat, inclusiv prin cererea de concretizare a pretențiilor

(f. d. 134-138 Vol. I), încălcarea drepturilor de muncă, obligarea pârâtului de a

soluționa cererile de eliberare, încasarea sumei de 50 000 lei cu titlu de prejudiciu

moral pentru fiecare, încasarea de la SRL „Moldagrocon” a sumei de 634 811,52

de lei pentru păstrarea și paza masei debitoare pentru perioada 02 iunie 2016 – 22

martie 2021.

Prin hotărârea Judecătoriei Orhei, sediul Rezina din 08 septembrie 2021, s-a

respins cererea de chemare în judecată depusă de Duca Valerii, Duca Valentina și

Peșterean Pavel.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță cu referire la circumstanțele cauzei

a reținut că prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 02 iunie 2016, s-a admis

cererea introductivă, s-a constatat insolvabilitatea debitorului și s-a intentat proces

de insolvabilitate față de SRL „Moldagrocon”, fiind ridicat dreptul domnului Duca

Valerii de administrare a agentului economic, precum și a fost desemnat în calitate

de administrator al insolvabilității SRL ”Moldagrocon”, Anatolie Nacu, fiind

concomitent împuternicit de a prelua în posesie și administrare, inclusiv prin

executare silită, bunurile care fac parte din masa debitoare a debitorului.

La fel, instanța de fond a constatat că la 09 decembrie 2019, de către

Judecătoria Orhei, sediul Telenești, a fost pronunțată hotărârea, prin care s-a

respins cererea de chemare în judecată intentată de către Duca Valerii, Duca

Valentina și Peșterean Pavel împotriva administratorului de insolvabilitate Nacu

Anatolie, persoană cointeresată Casa Națională de Asigurări Sociale cu privire la

obligarea perfectării actelor pentru înregistrarea vechimii în muncă a angajaților

SRL ”Moldagrocon”, Duca Valerii, Duca Valentina și Peșterean Pavel, cu

prezentarea acestora la Casa Națională de Asigurări Sociale și încasarea

prejudiciului moral a cîte 50 000 lei pentru fiecare.

În partea motivatorie a hotărârii respective, s-a constatat că reclamanții Duca

Valerii, Duca Valentina și Peșterean Pavel cu pârâtul nu sunt în raporturi de muncă

(angajat și angajator), luând în considerație faptul statutului juridic al

SRL „Moldagrocon” – proces de insolvabilitate.

Hotărârea în cauză care a fost menținută inclusiv prin încheierea Curții

Supreme de Justiție din 14 iulie 2021.

Astfel, prima instanță a concluzionat că deoarece anterior, printr-o hotărâre

judecătorească definitivă și irevocabilă, s-a constatat faptul că Duca Valerii, Duca

Valentina și Peșterean Pavel cu administratorul de insolvabilitate, Nacu Anatolie

nu sunt în raporturi de muncă (angajat și angajator) și având în vedere statutul

juridic al SRL „Moldagrocon” – proces de insolvabilitate, cererea de chemare în

judecată urmează a fi respinsă.

2

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 04 mai 2022, s-a respins apelul

declarat de Duca Valerii, Duca Valentina și Peșterean Pavel și s-a menținut

hotărârea Judecătoriei Orhei, sediul Rezina din 08 septembrie 2021.

La 13 iulie 2022, prin intermediul oficiului poștal, Duca Valerii, Duca

Valentina și Peșterean Pavel au declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel

prin care au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătorești cu

emiterea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie admisă.

Recurenții Duca Valerii, Duca Valentina și Peșterean Pavel, în motivarea

recursului au invocat că la examinarea cauzei, instanțele au aplicat eronat

prevederile art. 123 alin. (2) și art. 254 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

Astfel, au reiterat că le-au fost încălcate drepturile la un proces echitabil.

Or, faptul concedierii nu poate fi confirmat decât printr-un ordin de

concediere, care nu a fost prezentat de pârâți.

La 03 august 2022, instanța de recurs a expediat în adresa intimaților copia

recursului, fiind recepționat de către Inspectoratul de Stat al Muncii Orhei la

08 august 2022, conform avizului de recepție (f. d. 14 Vol. II), iar plicul expediat

în adresa SRL ”Moldagrocon” a fost restituit cu mențiunea ”nereclamat” (f. d. 16-

17 Vol. II).

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 04 mai

2022, însă date referitor la recepționarea de către părți a deciziei motivate, la

materialele cauzei lipsesc.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Recursul a fost declarat la 13 iulie 2022, respectiv se consideră depus în

termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a

temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de

judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

3

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurenților cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din

Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten

v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

4

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Duca Valerii, Duca

Valentina și Peșterean Pavel, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Duca Valerii, Duca Valentina și

Peșterean Pavel.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

5