3r-196/22 — anularea raspunsului si obligarea emiterii actului individual favorabil

3r-196/22 — anularea raspunsului si obligarea emiterii actului individual favorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr.3r-196/22

2-20129250-01-3r-21062022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud.: Gr. Cazacu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.: Gh. Mîra, A. Bostan, Gr. Dașchevici)

D E C I Z I E

28 septembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Iurie Bejenaru

Aliona Miron

examinând recursul depus de Serghei Mahu,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Serghei Mahu împotriva Guvernului Republicii Moldova, Ministerului Justiției

al Republicii Moldova privind anularea răspunsului nr.09/2494 din 16 septembrie

2020, constatarea faptului că raporturile juridice dintre investitorul rus Mahu Serghei

și Guvernul Republicii Moldova sunt reglementate de Acordul dintre Guvernul

Republicii Moldova și Guvernul Federației Ruse cu privire la promovarea și

protejarea reciprocă a investițiilor capitale, obligarea Guvernului Republicii

Moldova de a emite acte administrative individuale cu privire la admiterea

solicitărilor reclamantului,

împotriva încheierii din 21 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-

a declarat inadmisibil apelul depus de Serghei Mahu împotriva hotărârii din 02

decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

c o n s t a t ă:

La 15 octombrie 2020, Serghei Mahu a formulat cerere de chemare în judecată

în procedura contenciosului administrativ împotriva Guvernului Republicii

Moldova, Ministerului Justiției al Republicii Moldova solicitând anularea

răspunsului nr.09/2494 din 16 septembrie 2020, constatarea faptului că raporturile

juridice dintre investitorul rus Serghei Mahu și Guvernul Republicii Moldova sunt

reglementate de Acordul dintre Guvernul Republicii Moldova și Guvernul Federației

Ruse cu privire la promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor capitale,

obligarea Guvernului Republicii Moldova de a emite acte administrative individuale

cu privire la admiterea solicitărilor reclamantului.

Prin hotărârea din 02 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Râșcani a

fost respinsă acțiunea înaintată de Serghei Mahu împotriva Guvernului Republicii

Moldova, Ministerului Justiției al Republicii Moldova privind anularea răspunsului

nr.09/2494 din 16 septembrie 2020, constatarea faptului că raporturile juridice dintre

investitorul rus Mahu Serghei și Guvernul Republicii Moldova sunt reglementate de

Acordul dintre Guvernul Republicii Moldova și Guvernul Federației Ruse cu privire

la promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor capitale, obligarea Guvernului

1

Republicii Moldova de a emite acte administrative individuale cu privire la

admiterea solicitărilor reclamantului, ca neîntemeiată (f.d.198, 204-208).

La 15 decembrie 2021, Serghei Mahu a contestat cu apel hotărârea din 02

decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Râșcani, solicitând casarea integrală

a hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi decizii, prin care acțiunea să fie

admisă integral (f.d.202).

Prin încheierea din 21 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău s-a declarat

inadmisibil apelul depus de Serghei Mahu împotriva hotărârii din 02 decembrie 2021

a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani (f.d.217-2018).

La 30 mai 2022, Serghei Mahu a depus recurs împotriva încheierii din 21 aprilie

2022 a Curții de Apel Chișinău, solicitând repunerea în termen a recursului;

admiterea cererii de recurs, casarea încheierii din 21 aprilie 2022 a Curții de Apel

Chișinău, cu emiterea unei noi decizii prin care cererea de apel să fie primită spre

examinare (f.d.223).

În motivarea recursului Serghei Mahu a indicat că, instanța de apel nu l-a

informat care colegiu urma să examineze cauza sa în apel. În acest context indică că,

nu cunoștea către care colegiu al instanței de apel urma să adreseze cererea de apel

motivată.

Totodată, mai indică că, instanța de apel nu i-a acordat termen de a înlătura

neajunsul și anume, de a depune cererea de apel motivată.

În susținerea cererii cu privire la repunere în termen a cererii de recurs a indicat

că, nu a depus recursul în termenul prevăzut de lege din motiv că, nu s-a aflat pe

teritoriul Republicii Moldova deoarece își are domiciliul în Federația Rusă.

La 20 iunie 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa Guvernului

Republicii Moldova și Ministerului Justiției al Republicii Moldova copia recursului

depus de Serghei Mahu (f.d.235, 236).

Materialele cauzei atestă că, până la data examinării recursului intimații nu și-

au valorificat dreptul procedural respectiv și nu au depus referință la recursul depus

de Serghei Mahu.

În conformitate cu art.191 alin.(5) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție soluționează cererile de recurs împotriva hotărârilor, deciziilor și încheierilor

curții de apel.

Conform art.243 alin.(2) din Codul administrativ, instanța competentă

soluționează recursul împotriva încheierilor judecătorești fără ședință de judecată.

Dacă consideră necesar, instanța competentă poate cita participanții la proces.

Completul specializat pentru examinare acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție a decis examinarea cererii de recurs fără înștiințarea participanților la proces,

cu plasarea datei ședinței pe pagina web a Curții Supreme de Justiție, fiind

inoportună invitarea părților.

Examinând recursul, în raport cu materialele cauzei, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție constată

inadmisibilitatea acestuia, din următoarele motive.

În conformitate cu art.243 alin.(1) lit.a) din Codul administrativ, examinând

recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă decizie prin care declară

recursul inadmisibil.

2

Potrivit art.242 din Codul administrativ, recursul împotriva încheierii

judecătorești se depune motivat la instanța de judecată care a emis încheierea

contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătorești, dacă legea

nu stabilește un termen mai mic. Instanța de judecată care a emis încheierea

contestată transmite neîntârziat recursul împotriva încheierii judecătorești împreună

cu dosarul judiciar instanței competente să soluționeze recursul.

Totodată, în sensul art.241 alin.(3) din Codul administrativ, pentru contestarea

cu recurs a încheierilor judecătorești se aplică corespunzător prevederile cap.III din

cartea a treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva.

La rândul său, prevederile art.233 din cap.III din cartea a treia din Codul

administrativ reglementează condițiile de formă și conținut față de cererea de apel și

prin urmare față de cererea de recurs.

Așa, prin prisma dispozițiilor art.236 alin.(2) lit.d) din cap.III din cartea a treia

din Codul administrativ coroborate cu prevederile art.241 alin.(3) și art.242 din

Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special când a fost depus după

expirarea termenului stabilit.

Concomitent, regulile generale ce țin de calcularea termenelor în materie de

contencios administrativ sunt reglementate prin prisma art.195 din Codul

administrativ potrivit cărora procedura acțiunii în contenciosul administrativ se

desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică

corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu excepția art.169–171.

În conformitate cu art.110 din Codul de procedură civilă, termen de procedură

este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia

instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea

instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un

ansamblu de acte.

Conform art.111 alin.(1)-(4) din Codul de procedură civilă, actele de procedură

se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit prin lege,

termenul de procedură se fixează de către instanța judecătorească. Termenul de

procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei comunicării

actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor și cert

că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în decursul

întregii perioade. Dacă începutul curgerii termenului este determinat de un

eveniment sau moment în timp care va surveni pe parcursul zilei, inclusiv de

comunicarea actului de procedură, atunci ziua survenirii evenimentului sau a

momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului. Dacă începutul curgerii

termenului se determină prin începutul unei zile, această zi se include în termen.

Potrivit art.113 din Codul de procedură civilă, dreptul de a efectua actul de

procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de

instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din

dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.

Pornind de la prevederile legale menționate supra, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ menționează că termenele

procedurale stabilesc regimul optim pentru realizarea justiției, fiind o modalitate de

ordonare a realizării acțiunilor procedurale și fortificare a securității raporturilor

juridice. Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un

anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, căror li se

3

subsumează și instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea

respectivului drept nu mai este posibilă.

Subsecvent, potrivit art.223 din Codul administrativ, hotărârile și alte acte de

dispoziție prin care se stabilesc termene, precum și numirea ședințelor și citațiile se

notifică participanților la proces conform art.96–114.

Conform art.97 alin.(3) din Codul administrativ, autoritatea publică poate alege

între următoarele forme de notificare: a) notificare prin act de recunoaștere a

recepționării; b) notificare prin poștă cu act de notificare; c) notificare prin poștă cu

scrisoare recomandată.

Potrivit art.109 alin.(1) și (2) din Codul administrativ, un înscris poate fi

notificat prin poștă cu scrisoare recomandată cu aviz de recepție. Pentru probarea

notificării este suficient avizul de recepție.

Materialele cauzei atestă că, la 21 aprilie 2022 Curtea de Apel Chișinău a

pronunțat încheierea, prin care s-a declarat inadmisibil apelul depus de Serghei

Mahu împotriva hotărârii din 02 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani (f.d.217-218).

Potrivit inscripției inserate pe avizul poștal nr.DS8006619632AS se confirmă

faptul că, la 05 mai 2022, Serghei Mahu a recepționat încheierea din 21 aprilie 2022

a Curții de Apel Chișinău (f.d.221).

Distinct, se reține că încheierea nominalizată a fost plasată pe Portalul Național

al Instanțelor: www.cab.instante.justice.md.

La 30 mai 2022, Serghei Mahu a depus recurs împotriva încheierii din 21 aprilie

2022 a Curții de Apel Chișinău (f.d.223).

La acest capitol, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reiterează prevederile art.242 din Codul administrativ,

care cert, expres și imperativ stipulează că, recursul împotriva încheierii

judecătorești se depune motivat la instanța de judecată care a emis încheierea

contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătorești, dacă legea

nu stabilește un termen mai mic. Instanța de judecată care a emis încheierea

contestată transmite neîntârziat recursul împotriva încheierii judecătorești împreună

cu dosarul judiciar instanței competente să soluționeze recursul.

Din sensul normei de drept citate supra, rezultă că după notificarea încheierii

instanței de apel, recurentul urmează să depună recursul motivat în interiorul

termenului legal de 15 zile și nemijlocit la instanța de judecată care a emis încheierea

contestată, la caz, la Curtea de Apel Chișinău.

Cele menționate supra denotă faptul că, termenul de 15 zile prevăzut la art.242

din Codul administrativ, pentru prezentarea recursului, urma să curgă începând cu

06 mai 2022, ziua imediat următoare de la data notificării recurentului a încheierii

Curții de Apel Chișinău și care urma să expire la 20 mai 2022, zi de vineri, inclusiv.

Însă, necătând acestui fapt, Serghei Mahu a depus recursul împotriva încheierii

instanței de apel la 30 mai 2022, cu încălcarea evidentă a termenului de depunere a

recursului.

Subsecvent, instanța de recurs învederează că hotărârile instanțelor

judecătorești, pronunțate de judecătorii și de curțile de apel, sunt transferate din

Programul Integrat de Gestionare a Dosarelor pe portalul național al instanțelor de

judecată, în regim real (pct.7-8 și 17 din Regulamentul privind modul de publicare

4

a hotărârilor judecătorești pe portalul național al instanțelor de judecată și pe pagina

web a Curții Supreme de Justiție, aprobat prin hotărârea Consiliului Superior al

Magistraturii nr.658/30 din 10 octombrie 2017).

Potrivit acestor prevederi, scopul existenței portalului național al instanțelor de

judecată îl constituie susținerea unui mediu informațional virtual și accesibil pentru

cetățeni. Informațiile publicate pe portalul național al instanțelor de judecată și pe

pagina web a Curții Supreme de Justiție includ lista cauzelor fixate pentru judecare,

hotărârile instanței de judecată, citațiile în fața instanței și alte informații relevante

pentru justițiabili.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție remarcă că, rolul instanței de judecată este de a aduce la cunoștință persoanei

despre emiterea hotărârii judecătorești, iar Serghei Mahu, fiind cel interesat de

soluționarea cauzei în ordine de recurs, trebuia să întreprindă toate măsurile necesare

de a-și proteja dreptul de acces la instanță, după cum sugerează și jurisprudența

CEDO, prin efectuarea actului de procedură până la expirarea termenului prevăzut

de lege, la caz prin depunerea recursului în conformitate cu art.242 din Codul

administrativ.

În speță, culpa că, Serghei Mahu a depus tardiv cererea de recurs nu se

datorează Curții de Apel Chișinău, care a respectat corespunzător prevederile legale

de notificare a actului de procedură, dar ultimului care nu a întreprins suficiente

măsuri, după cum sugerează și jurisprudența CEDO de a-și proteja drepturile de

acces la instanță și de a îndeplini actul de procedură în termenul prevăzut la art.242

din Codul administrativ, manifestând în acest sens un comportament de rea-credință

la folosirea drepturile sale procedurale.

La acest capitol se rețin prevederile art.24 alin.(1) din Codul administrativ, care

statuează că, participanții la procedura administrativă și procedura de contencios

administrativ trebuie să își exercite drepturile și să își îndeplinească obligațiile cu

bună-credință, fără a încălca drepturile procesuale ale altor participanți.

Buna-credință prezumă că partea este obligată să respecte termenele prevăzute

de lege, or, termenul de recurs prevăzut la art.242 din Codul administrativ, este

considerat un termen imperativ, absolut și peremptoriu, astfel că nerespectarea

acestuia atrage drept consecință după sine decăderea părții din dreptul de a mai

exercita această cale de atac.

Contrar acestor prevederi, recurentul Serghei Mahu, fiind cel interesat de

soluționarea prezentului litigiu în ordine de recurs, nu a depus diligența necesară ca

să îndeplinească obligațiile sale cu bună-credință, în vederea interesării la intervale

de timp rezonabile de soarta dosarului respectiv, pentru a nu omite termenul legal,

care este unul imperativ, de depunere a recursului împotriva încheierii contestate

conform rigorilor.

Referitor la cererea de repunere în termen, Completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

În conformitate cu prevederile art.65 alin.(1), (2) din Codul administrativ, dacă

o persoană, din motive independente de voința ei, nu a putut respecta un termen

legal, atunci, la cerere, ea poate fi repusă în termen. Culpa unui reprezentant legal

sau împuternicit se atribuie reprezentatului. Cererea de repunere în termen se depune

5

în termen de 15 zile de la înlăturarea impedimentului. La cerere se anexează probele

care confirmă faptele pe care aceasta se întemeiază și, suplimentar, se recuperează

acțiunile omise.

Completul specializat menționează că, importanța termenelor procedurali este

dictată de faptul că, ele determină regimul temporar optimal pentru realizarea

justiției, pe de o parte, mobilizează cercetarea cauzei, pe de altă parte contracarează

urgentarea nejustificată a realizării drepturilor și obligațiilor procesuale,

reprezentând instrumentul prevenirii uzării de către participanții la proces cu rea-

credință de drepturile lor procedurale. Neexecutarea dispozițiilor normelor de drept

material determină aplicarea sancțiunilor procedurale, cu survenirea efectelor

negative.

Din conținutul cererii de recurs nu rezultă careva motive plauzibile ce au

determinat omiterea termenului legal de depunere a recursului împotriva încheierii

din 21 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău.

În acest context, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție menționează că, nu poate fi reținut ca viabil argumentul

recurentului precum că, își are domiciliul în Federația Rusă și nu s-a aflat pe

teritoriul Republicii Moldova, or, Serghei Mahu a recepționat încheierea recurată la

05 mai 2002, care a fost expediată la adresa indicată de ultimul în cererea de chemare

în judecată.

În această ordine de idei se reține că, recurentul Serghei Mahu, 05 mai 2022 se

afla pe teritoriul Republicii Moldova, prin urmare, trebuia să manifeste diligență

sporită și să depună recursul cu respectarea prevederilor art.242 din Codul

administrativ.

Mai mult decât atât, în susținerea cererii de repunere în termenul de depunere

a recursului n-a fost anexată nici o probă certă și verosimilă prin care s-ar confirma

aflarea recurentului pe teritoriului Federației Ruse în perioada respectivă,

considerente din care argumentul menționat în cererea de recurs urmează a fi reținut

cu titlu declarativ.

În lumina celor constatate, instanța de recurs ajunge la concluzia de a respinge

cererea recurentului cu privire la repunerea în termenul de depunere a recursului, or,

în cazul acceptării unui recurs tardiv se va încălca principiul securității raporturilor

juridice, garantat de articolul 6 și preambulul Convenției Europene pentru Apărarea

Drepturilor Omului, ceea ce este inadmisibil.

Din cele menționate, se impune declararea recursului depus de Serghei Mahu,

ca inadmisibil, în temeiul art.243 alin.(1) lit.a) din Codul administrativ în coroborare

cu art.236 alin.(2) lit.d) din Codul administrativ, or, exercitarea oricărei căi de atac

și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal, atrage în consecință

decăderea din acest drept, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea

dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei să

efectueze acțiunea în termen.

În conformitate cu art.36 alin.(2) din Codul administrativ, instanțele de judecată

competente aplică principiul supremației dreptului cu luarea în considerare a

jurisprudenței Curții Europene pentru Drepturile Omului.

6

Potrivit jurisprudenței Curții Europene, participanții procesului de judecată

urmează să-și asume un rol activ, urmărind cu diligență derularea procesului său și

să dispună cu bună-credință de drepturile sale procedurale.

Prin urmare, nerespectarea termenului de depunere a recursului se datorează în

exclusivitate comportamentului pasiv și indiferent al recurentului, care trebuia să

dea dovadă de responsabilitate și atitudine activă, folosindu-se cu bună-credință de

drepturile și obligațiile sale procedurale. Or, admiterea spre examinare a unui recurs

tardiv poate duce la încălcarea principiului securității raporturilor juridice garantat

de art.6§1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale.

În acest context, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție amintește că art.6 §1 din Convenția Europeana a

Drepturilor Omului îi garantează fiecărei persoane dreptul de a sesiza o instanță cu

orice contestație referitoare la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil. Instanța

europeană a relatat însă în practica sa constantă că „dreptul la o instanță” nu este

absolut. În această privință, Curtea Europeană, în mai multe cauze de acest gen, nu

exclude niciodată ipoteza că interesele unei bune administrări a justiției pot să

justifice impunerea unui termen de exercitare a căii de atac [cauza Bacev vs fosta

Republică Yugoslavă a Macedoniei; Kemp vs Luxembourg; Diaz Ochoa vs

Spaniei], în care înalta Curte a arătat că termenul fixat de legea internă este o

restricție ce guvernează accesul la justiție.

Cu privire la acest aspect Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat în

jurisprudența sa că reglementarea referitoare la formalitățile și termenele ce trebuie

respectate pentru exercitarea unei căi de atac, urmărește să asigure o bună

administrare a justiției și, în particular, să respecte principiul securității raporturilor

juridice și că cei interesați trebuie să aibă posibilitatea de a se aștepta ca aceste reguli

să fie aplicate. Or, aceste termene urmăresc mai multe scopuri importante, și anume

să garanteze securitatea juridică fixând un termen pentru acțiuni, să pună pe

eventualii pârâți la adăpost de plângeri introduse foarte târziu care ar fi, probabil,

mai dificil de combătut, și să împiedice nedreptățile ce s-ar putea produce dacă

tribunalele ar fi chemate să se pronunțe în legătură cu evenimente consumate cu mult

timp în urmă, plecând de la elemente de probă cărora nu li s-ar mai putea acorda

credit și care ar fi incomplete din cauza timpului scurs (cauza Brumărescu v.

România, cauza Marckx v. Belgia).

Imperioase speței sunt și dezideratele statuate de CtEDO în cauza Ponomaryov

c. Ucrainei, conform cărora, deși, în speță nu este vorba despre desființarea unei

hotărâri judecătorești definitive și irevocabile în urma admiterii unei căi

extraordinare de atac în lumina unor circumstanțe nou descoperite, ci de

redeschiderea unui proces după un interval considerabil de timp prin repunerea în

termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuși reînnoirea acestui termen

după o perioadă îndelungată și pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie

care ar putea înfrânge principiul securității raporturilor juridice într-un mod similar

cu o cale extraordinară de atac. În acest caz Înalta Curte a reiterat că, ține de obligația

părților de a lua măsurile necesare privind protecția drepturilor sale de acces la

justiție.

7

În atare circumstanțe, instanța de recurs ajunge la concluzia de a respinge

cererea recurentului cu privire la repunerea în termenul de depunere a recursului și

declararea recursului depus de Serghei Mahu ca inadmisibil.

Conform art.65, 191 alin.(5), art.241, art.242 și art.243 alin.(1) lit.a) și alin.(2)

în coroborare cu art.236 alin.(2) lit.d) din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se respinge cererea lui Serghei Mahu cu privire la repunerea în termenul de

declarare a recursului.

Se declară inadmisibil recursul depus de Serghei Mahu împotriva încheierii din

21 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău, în cauza de contencios administrativ, la

cererea de chemare în judecată depusă de Serghei Mahu împotriva Guvernului

Republicii Moldova, Ministerului Justiției al Republicii Moldova privind anularea

răspunsului nr.09/2494 din 16 septembrie 2020, constatarea faptului că raporturile

juridice dintre investitorul rus Mahu Serghei și Guvernul Republicii Moldova sunt

reglementate de Acordul dintre Guvernul Republicii Moldova și Guvernul Federației

Ruse cu privire la promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor capitale,

obligarea Guvernului Republicii Moldova de a emite acte administrative individuale

cu privire la admiterea solicitărilor reclamantului.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Iurie Bejenaru

Aliona Miron

8