2ra-1014/22 — repararea prejudiciului material si moral

2ra-1014/22 — repararea prejudiciului material si moral (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-1014/22

2-22022260-01-2ra-26072022

Prima instanță: (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) D. Șușchevici

Instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) N. Budăi, I. Dutca, D. Băbălău

Î N C H E I E R E

28 septembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Maria Ghervas

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de către Ministerul Justiției și

Brîkina Elena, reprezentată de avocatul Jidobina Elina,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Brîkina Elena

împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu executorul judecătoresc

Ghețiu Ludmila cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în

termen rezonabil a hotărârii judecătorești, încasarea prejudiciului moral și dobânzii

de întârziere,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 07 iulie 2022,

c o n s t a t ă :

La 14 februarie 2022, Brîkina Elena a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu executorul judecătoresc

Ghețiu Ludmila cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în

termen rezonabil a hotărârii judecătorești, încasarea prejudiciului moral și dobânzii

de întârziere.

În motivarea acțiunii, Brîkina Elena a menționat că prin sentința Judecătoriei

Botanica, mun. Chișinău din 20 decembrie 2016, Ceban Constantin a fost

recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. c)

din Codul penal, fiindu-i aplicată o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen

de 3 ani cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de probă

de 2 ani.

De asemenea, reclamanta a indicat că prin sentința menționat, s-a admis

parțial acțiunea civilă înaintată și s-a dispus încasarea de la Ceban Constantin în

beneficiul său a sumei de 4 000 lei cu titlu de prejudiciu material.

1

La 24 ianuarie 2017, a fost depusă cererea la executorul judecătoresc Ghețiu

Ludmila privind intentarea procedurii de executare a documentului executoriu în

partea ce ține de încasarea sumei de 4 000 lei, fiind intentată procedura de

executare.

Însă, la 30 decembrie 2019, executorul judecătoresc Ghețiu Ludmila a emis

încheierea privind restituirea documentului executoriu.

Reclamanta Brîkina Elena a solicitat constatarea încălcării dreptului la

executarea în termen rezonabil a hotărârii Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din

20 decembrie 2016, încasarea de la bugetul de stat a sumei de 4 7457 de lei cu titlu

de prejudiciu material, încasarea sumei de 2 913,40 de lei cu titlu de dobândă de

întârziere pentru perioada 05 ianuarie 2017 – 14 februarie 2022, încasarea sumei de

5 000 lei cu titlu de prejudiciu moral și încasarea sumei de 4 500 lei cu titlu de

cheltuieli de asistență juridică.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 12 mai 2022, s-a

respins cererea de chemare în judecată depusă de Brîkina Elena.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 07 iulie 2022, s-a respins apelul

incident declarat de Ministerul Justiției, s-a admis apelul declarat de Brîkina Elena,

s-a casat hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 12 mai 2022 și s-a

pronunțat o nouă hotărâre, prin care:

S-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Brîkina Elena.

S-a constatat încălcarea dreptului Elenei Brîkina la executarea în termen

rezonabil a hotărârii Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 20 decembrie 2016.

S-a încasat de la bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției în

beneficiul Elenei Brîkina suma de 4 000 lei cu titlu de prejudiciu moral și suma de

3 000 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică.

În rest, acțiunea a fost respinsă.

Pentru a decide astfel, instanța de apel cu referire la circumstanțele cauzei a

reținut că prin sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 20 decembrie

2016, Ceban Constantin a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (2) din Codul penal, cu admiterea parțială a acțiunii

civile înaintată de către Brîkina Elena, fiind încasat de la Ceban Constantin în

beneficiul Elenei Brîkina a sumei de 4 000 lei cu titlu de prejudiciu material.

Ulterior, la 24 ianuarie 2017, Brîkina Elena a depus la executorul judecătoresc

Ludmila Ghețiu o cerere, prin care a solicitat primirea spre executare a

documentului executoriu emis de Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău la 20

decembrie 2016 privind încasarea din contul lui Ceban Constantin în beneficiul său

a sumei de 4 000,00 lei, iar prin încheierea din 24 ianuarie 2017, a fost intentată

procedura de executare.

Cu referire la conduita autorităților naționale, instanța de apel a constat că

acestea nu au întreprins suficiente măsuri în vederea executării hotărârii

judecătorești, motiv din care documentul executoriu eliberat în baza sentinței

irevocabile a Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 20 decembrie 2016, în

partea acțiunii civile înaintată de Brîkina Elena, este neexecutat, însă, miza pentru

Brîkina Elena este evidentă, fiind bazată pe dreptul acesteia la asigurarea reparării

prejudiciului cauzat în urma unei infracțiunii.

2

În speță, instanța de apel a constatat cert faptul că, autoritatea responsabilă de

executarea hotărârii judecătorești, care este statul Republica Moldova, nu a

întreprins toate măsurile necesare asigurării executării hotărârii judecătorești

irevocabile, ca urmare, reclamanta nu a beneficiat de succesul obținut în urma

examinării litigiului, fapt ce incontestabil denotă că hotărârea adoptată în favoarea

ultimei, în partea acțiunii civile, a rămas neexecutată o perioadă considerabilă de

timp.

Analizând circumstanțele de fapt stabilite și avînd în vedere principiul

compensării echitabile și rezonabile a prejudiciului moral, suferințele morale

cauzate, starea de stres și frustrare cauzate reclamantei, instanța de apel a apreciat

că suma de 4 000 lei, este suficientă pentru repararea prejudiciului moral cauzat

prin neexecutarea în termen rezonabil a hotărârii Judecătoriei Botanica, mun.

Chișinău din 20 decembrie 2016.

Cu privire la cerința privind încasarea prejudiciului material în mărime de

4 745 de lei, instanța de apel a considerat-o neîntemeiată, nefiind probată și nici

motivată.

Cu referire la pretenția privind încasarea dobânzii de întârziere în mărime de

2 913,40 de lei, instanța de apel a remarcat că dobânda de întârziere este o

sancțiune specifică de drept civil, care se manifestă în cadrul răspunderii

contractuale sau delictuale, atunci când debitorul nu execută în termen obligațiile

pecuniare față de creditor.

Astfel, dobânda de întârziere poate fi solicitată în cazul neexecutării obligației

asumate, însă la caz, Statul nu are calitatea de debitor, nefiind obligat la plata

prejudiciului stabilit în sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 20

decembrie 2016, prin urmare nu î-i poate fi imputată o întârziere la plată.

Referitor la pretenția privind încasarea cheltuielilor de asistență juridică,

raportate la complexitatea cauzei, durata procesului, modul în care avocatul a

asigurat apărarea apelantei și activitatea desfășurată în acest sens, având în vedere

faptul că pretențiile reclamantei au fost admise parțial, instanța de apel a apreciat

cheltuielile de asistență juridică la suma de 3 000 lei.

La 14 iulie 2022, Ministerul Justiției a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor

judecătorești, cu emiterea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie respinsă ca

tardivă.

Recurentul Ministerul Justiției, în motivarea recursului a invocat că instanța

de apel a interpretat în mod eronat legea, aplicând eronat normele de drept

material, precum i faptul că a apreciat arbitrar probele.

De asemenea, a menționat că încheierea executorului judecătoresc privind

restituirea executorului judecătoresc a fost emisă la 30 decembrie 2019, iar

acțiunea a fost depusă la 14 februarie 2022, adică peste termenul de 6 luni prevăzut

de art. 3 alin. (3) din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către

stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil

a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești.

Prin urmare, instanțele urma să declare cererea de chemare în judecată ca

tardivă.

3

Cu referire la fondul cauzei, recurentul a reiterat că de către autoritatea

responsabilă de executarea hotărârii judecătorești au fost întreprinse toate măsurile

care puteau fi în mod rațional întreprinse pentru executarea documentului

executoriu, iar poziția instanțelor inferioare necesită a fi rectificată.

La 27 iulie 2022, Brîkina Elena, reprezentată de avocatul Jidobina Elina, a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel prin care a solicitat admiterea

recursului, casarea hotărârilor judecătorești cu emiterea unei noi hotărâri, prin care

acțiunea să fie admisă parțial.

În motivarea recursului, a invocat că instanța de apel nu a aplicat legea care

trebuia să fie aplicată, precum și faptul că aprecierea probelor de către instanța de

apel a fost arbitrară.

De asemenea, a menționat că suma prejudiciului moral dispusă spre încasare

în mărime de 4 000 lei este una infirmă și este contrară practicii Curții Europene a

Drepturilor Omului.

La 26 iulie 2022, instanța de recurs a expediat în adresa intimaților copia

recursului depusă de Ministerul Justiției, fiind recepționat de către Brîkina Elena la

data de 02 august 2022, conform avizului de recepție (f.d. 50 Vol. II).

La 28 iulie 2022, instanța de recurs a expediat în adresa intimaților copia

recursului depusă de Brîkina Elena, Brîkina Elena.

La 04 august 2022, Brîkina Elena, reprezentată de avocatul Jidobina Elina, a

depus referință la recursul declarat de Ministerul Justiției, prin care a solicitat să fie

considerat ca inadmisibil.

Cu referire la termenul de declarare a recursurilor, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 07 iulie

2022.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Recursul a fost declarat la 14 iulie 2022 de către Ministerul Justiției și la

27 iulie 2022 de către Brîkina Elena, reprezentată de avocatul Jidobina Elina,

respectiv se consideră depuse în termenul prevăzut de art.434 din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a

temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de

judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursurilor completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

4

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererile de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurenților cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din

Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursurile declarate nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten

v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

5

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursurile declarate de către Ministerul

Justiției și Brîkina Elena, reprezentată de avocatul Jidobina Elina, nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă

și, drept urmare, sunt inadmisibile.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibile recursurile înaintate de către Ministerul Justiției și

Brîkina Elena, reprezentată de avocatul Jidobina Elina.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Maria Ghervas

Victor Burduh

6