3ra-807/22 — cu privire la contestarea actelor administrative, obligarea emiterii actului administrativ și încasarea cheltuielilor de judecată

Dosarul nr. 3ra-807/22 2-20158583-01-3ra-05082022 Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Rîșcani (jud. V. Sîrbu) Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, E. Palanciuc, V. Negru) ÎNCHEIERE 28 septembrie 2022 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Nina Vascan Nicolae Craiu examinând admisibilitatea recursului depus de Oleg Pantea în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată a lui Oleg Pantea împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actelor administrative, obligarea emiterii actului administrativ și încasarea cheltuielilor de judecată împotriva deciziei din 18 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost respinsă cererea de apel depusă de Oleg Pantea și menținută hotărârea din 15 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea constată: La 16 decembrie 2020, Oleg Pantea a depus cerere de chemare în judecată împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, persoană terță Administrația Națională a Penitenciarelor cu privire la contestarea actelor administrative, obligarea emiterii actului administrativ și încasarea cheltuielilor de judecată.

În susținerea acțiunii a indicat că prin ordinul Ministerului Justiției nr. 63 din 1 martie 2017, a fost eliberat din serviciu cu dreptul de a primi pensie viageră. A relatat că din 2 martie 2017, dânsul este pensionar în conformitate cu Legea asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne nr. 1544 din 23 iunie 1993. A notat că prin ordinul Ministerului Justiției nr. 189 din 28 martie 2017, a fost reangajat în cadrul Departamentului Instituțiilor Penitenciare, unde a activat până la 1 septembrie 2020, fiind ulterior eliberat prin ordinul Ministerului Justiției nr. 155 din 26 august 2020. În acest context, a menționat că a fost emis certificatul Administrației Naționale a Penitenciarelor din 3 septembrie 2020, prin care s-a stabilit că la data 1 de 1 septembrie 2020, vechimea sa în muncă ce acordă dreptul la pensie constituie 28 ani 01 luni 20 zile.

A relevat că potrivit prevederilor art. 2 din Legea nr. 1544 din 23 iunie 1993, persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne care au dreptul la pensie li se stabilește pensie după eliberare din serviciu. În conformitate cu art. 55 alin. (1) din Legea nr. l544 din 23 iunie 1993, în cazul apariției unor circumstanțe care implică modificarea mărimilor pensiilor stabilite pentru militarii în termen și familiile acestora, recalcularea pensiilor se efectuează în termenele stabilite de Legea privind pensiile de asigurări sociale de stat. A specificat că potrivit art. 61 alin. (1) din Legea nr. 1544 din 23 iunie 1993, recalcularea pensiilor stabilite anterior militarilor, persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne și familiilor acestora în legătură cu punerea în aplicare a prezentei legi se efectuează în temeiul documentelor aflate la momentul recalculării în organele de pensionare.

Dacă pensionarul va prezenta ulterior acte suplimentare ce i-ar acorda dreptul la majorarea pensiei, recalcularea se va efectua pentru perioada precedentă, dar cel mult pentru 12 luni de la data depunerii actelor suplimentare și nu mai devreme de data punerii în aplicare a prezentei legi. Totodată, a reperat prevederile art. 61 alin. (1) din Legea nr. 1544 din 23 iunie 1993, potrivit cărora legislatorul a prevăzut expres posibilitatea recalculării pensiei în cazul în care apar circumstanțe noi, care duc la majorarea acesteia, fără a face precizare despre proveniența actelor suplimentare și data apariției lor, stabilind doar că recalculul se va face pentru perioada precedentă, dar cel mult pentru 12 luni de la data depunerii actelor suplimentare și nu mai devreme de data punerii în aplicare a prezentei legi.

Mai mult ca atât, a învederat că dispozițiile art. 61 din Legea nr. l544 din 23 iunie 1993 stabilesc clar că recalculul se efectuează în temeiul documentelor aflate la momentul recalculării în organele de pensionare și nu în momentul pensionării, așa cum se invocă mai departe norma indică, dacă pensionarul va prezenta ulterior acte suplimentare ce i-ar acorda dreptul la majorarea pensiei, recalcularea se va efectua pentru perioada precedentă, dar cel mult pentru 12 luni de la data depunerii actelor suplimentare și nu mai devreme de data punerii în aplicare a prezentei legi. A evidențiat că, Casa Națională de Asigurări Sociale a început a stabili, calcula și achita pensia angajaților structurilor de forță începând cu 1 ianuarie 2017, iar din data intrării în vigoare a Legii nr. 1544 din 23 iunie 1993 și până la 1 ianuarie 2017, circumstanța de reangajare în structurile de forță constituia temei de recalculare a pensiei.

Astfel, a specificat că, având în vedere că în tot acest timp legea a fost interpretată în sensul ei direct, în vederea recalculării pensiilor după reangajarea în serviciu, după atâția ani este inadmisibil faptul interpretării diferite al legii în mod abuziv defavorabil salariatului/pensionarului, numai pentru faptul că s-a schimbat instituția abilitată în vederea achitării pensiilor. Prin urmare, a opinat că o interpretare precum că art. 61 Legea nr. l544 din 23 iunie 1993 nu prevede expres recalcularea pensiei după eventuala reangajare 2 este lipsită de o justificare, or, prin aplicarea tehnicii legislative de a include toate circumstanțele și actele care pot duce la recalcularea pensiei este inoportună și imposibilă.

A explicat că prin interpretarea prevederilor art. 61 Legea nr. 1544 din 23 iunie 1993, sub aspectul că nu pot servi temei de recalculare a pensiei acele circumstanțe care nu sunt indicate expres în normă, în contextul în care norma nu prevede exhaustiv nicio circumstanță, norma respectivă este redusă la absurd.

A accentuat că dispozițiile art. 61 din Legea nr. 1554 din 23 iunie 1993 în mod cert și expres prevăd 3 situații în care pensia pentru vechimea în serviciu stabilită anterior urmează a fi recalculată, și anume: 1) existența documentelor aflate la organele de pensionare la momentul recalculării pensiei; 2) prezentarea ulterioară a actelor suplimentare ce ar acorda persoanei dreptul la majorarea pensiei, iar recalcularea pensiei se va efectua pentru perioada precedentă, dar cel mult pentru 12 luni de la data depunerii actelor suplimentare și nu mai devreme de data punerii în aplicare a prezentei legi; 3) recalcularea pensiei se efectuează în cazul în care persoanelor din corpul de ofițeri și din corpul de comandă (cu excepția celui inferior) al organelor afacerilor interne li s-a prelungit peste limita de vârstă termenul de aflare în serviciul militar.

A mai remarcat că la prezentarea ulterioară a actelor suplimentare ce ar acorda persoanei dreptul la majorarea pensiei, legislatorul nu a indicat faptul că aceste acte trebuie să fi existat până data stabilirii pensiei și nici nu rezultă din lege acest fapt. A conchis că alegația precum că recalcularea pensiei se face doar în baza actelor ce au existat până la data stabilirii pensiei, dar au fost prezentate ulterior, este o concluzie eronată la care s-a ajuns prin excluderea ipotezelor concrete din aria de ipoteze pe care le acoperă norma juridică respectivă, denaturând în mod vădit norma.

Și-a întemeiat pretențiile în baza art. 47 din Constituție, art. 22 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 12 din Carta Socială Europeană Revizuită, art. 9 din Pactul Internațional privind Drepturile Economice, Sociale și Culturale, cât și din perspectiva dreptului de proprietate garantat de art. 46 din Constituție, art. 1 Protocolul 1 Adițional, art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, art. 61 alin. (1) din Legea nr. 1544 din 23 iunie 199, art. 60, 189, 206 alin. (1) lit. a), b), 211, 224 alin. (1) lit. b) Cod administrativ. A solicitat anularea deciziei CTAS Chișinău sect.

Buiucani nr. 93/2020/73827 din 13 noiembrie 2020 și răspunsul CNAS nr. P-2579/20 din 30 noiembrie 2020 la cererea prealabilă din 16 noiembrie 2020, obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale de a emite actul administrativ individual privind recalcularea pensiei prin includerea perioadei 28 martie 2017 – 1 septembrie 2020 de activitate din cadrul subdiviziunilor Administrației Naționale a Penitenciarelor a Ministerului Justiției, în vechimea de muncă pentru care s-a stabilit pensia lui Oleg Pantea, începând cu 2 martie 2017 și de a recalcula pensia, având în vedere din media lunară pentru ultimele 12 luni calendaristice precedente concedierii din 1 septembrie 2020, precum și încasarea de la Casa Națională de Asigurări Sociale în beneficiul său a cheltuielilor de judecată.

3 Prin hotărârea din 15 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea. La 12 iulie 2021, cu respectarea termenului prevăzut la art. 232 alin. (1) Cod administrativ, Oleg Pantea a depus apel nemotivat împotriva hotărârii din 15 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, iar la 11 octombrie 2021, cu respectarea termenului prevăzut la art. 232 alin. (2) Cod administrativ, a fost prezentată motivarea apelului, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi decizii de admitere a acțiunii. Prin decizia din 18 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă cererea de apel depusă de Oleg Pantea și menținută hotărârea din 15 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani.

Întru argumentarea soluției adoptate, instanțele de judecată ierarhic inferioare au stabilit că deși reclamantul, începând cu data de 28 martie 2017, a fost reangajat în cadrul Departamentului Instituțiilor Penitenciare, unde a activat până la data de 1 septembrie 2020, aceste circumstanțe nu pot constitui drept temei pentru stabilirea/recalcularea unei noi pensii pentru vechime în muncă, prin includerea la stabilirea acesteia a vechimii de muncă obținute după data realizării dreptului la pensie pentru vechime în muncă – 1 martie 2017. Or, dreptul la pensie pentru vechimea în muncă apare o singură dată, și anume după eliberarea din serviciu, dreptul de recalculare fiind realizat doar în condițiile legii.

În aceeași ordine de idei, instanțele de judecată au statuat că Oleg Pantea nu se încadrează în condițiile normative de recalculare a pensiei, și asta deoarece art. 61 din Legea asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne și din cadrul Inspectoratului General de Carabinieri nr. 1544 din 23 iunie 1993 nu prevede în niciun fel faptul că militarii, persoanele din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne au dreptul la recalcularea pensiei în cazul, în care au fost reîncadrați în funcție și au activat în continuare în funcția deținută anterior, prin ce li s-a mărit perioada de vechime în muncă.

La 15 iunie 2022, Oleg Pantea a depus recurs nemotivat împotriva deciziei din 18 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, iar la 27 iulie 2022, a fost prezentată motivarea recursului, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi decizii de admitere integrală a acțiunii. În motivarea recursului a invocat că nu este de acord cu soluția oferită de instanța de apel, or, în temeiul art. 61 alin. (1) din Legea nr. 1544 din 1993, recalcularea pensiei pentru persoanele care se atribuie legii asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne poate avea loc în cazul în care solicitantul prezintă probe ce i-ar putea majora pensia.

A precizat că dânsul a prezentat de fapt probele ce atestă majorarea cuantumului pensiei pentru vechime în muncă, și anume: adeverința eliberată de Administrația Națională a Penitenciarelor și certificatele salariale ce confirmă majorarea salariului după reangajarea în serviciu, totodată fiind majorate și achitările contribuțiilor sociale lunare în fondul de pensii. 4 A obiectat că instanța de apel eronat a dat apreciere probelor prezentate, deoarece documentele anexate demonstrează vechimea în muncă suplimentară apărută după stabilirea inițială a pensiei, fiind evident că dânsul este în drept să beneficieze de o pensie majorată proporțional cu vechimea în muncă suplimentară.

Cu referire la prevederile art. 61 alin. (2) din legea menționată, a notat că acestea nu sunt aplicabile speței, deoarece norma respectivă reglementează situația de recalculare a pensiilor categoriei date de pensionari, ca urmare a continuării activității peste limita de vârstă, o situație juridică care la caz, nu se atestă, dânsul solicitând recalcularea pensiei în temeiul prezentării actelor suplimentare ce i-ar acorda dreptul la majorarea pensiei. A conchis că atât timp cât calcularea vechimii în serviciu a fost confirmată printr-un act administrativ emis de angajator care nu a fost contestat, autoritatea administrativă împuternicită cu stabilirea pensiei nu mai poate respinge recalcularea vechimii, fiind un act obligatoriu pentru aceasta.

La 5 august 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa Casei Naționale de Asigurări Sociale și Administrației Naționale a Penitenciarelor copia cererii de recurs depuse de Oleg Pantea, fiindu-le explicat dreptul de a depune referință la recursul declarat, care a fost recepționată de către Casa Națională de Asigurări Sociale la 11 august 2022, iar de către Administrația Națională a Penitenciarelor – la 17 august 2022 (f. d. 181-182). La 30 august 2022, prin intermediul poștei electronice, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus referință la recursul înaintat de către Oleg Pantea, solicitând respingerea recursului, cu menținerea deciziei instanței de apel, ca fiind legală și întemeiată.

Până la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului, în adresa Curții Supreme de Justiție alte referințe nu au parvenit. În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs. Potrivit art. 245 alin. (1) Cod administrativ, recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel.

Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel. În speță, se constată că dispozitivul deciziei Curții de Apel Chișinău a fost pronunțat în ședință publică la 18 mai 2022 (f. d. 145). Este cert și faptul că la 15 iunie 2022, Oleg Pantea a depus recurs nemotivat împotriva deciziei din 18 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău (f. d. 167-168). Decizia motivată din 18 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost notificată la adresa electronică a lui Oleg Pantea la 26 iulie 2022, fapt confirmat prin extrasul de pe poșta electronică (f. d. 171). 5 Se mai constată că la 27 iulie 2022, a fost depusă motivarea recursului împotriva deciziei din 18 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău (f. d. 172-177).

Astfel, recursul depus de Oleg Pantea împotriva deciziei din 18 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău este în termen. Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Oleg Pantea, în raport cu materialele cauzei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele motive. În conformitate cu art. 246 alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2) din art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept. Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus.

Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) Cod administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate. De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea 6 uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental. În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut.

Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem.

(Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A). În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de Oleg Pantea. În conformitate cu art. 230 și 246 Cod administrativ, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție dispune: Recursul depus de Oleg Pantea se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu judecătorii Nina Vascan Nicolae Craiu 7