3ra-807/22 — cu privire la contestarea actelor administrative, obligarea emiterii actului administrativ și încasarea cheltuielilor de judecată

3ra-807/22 — cu privire la contestarea actelor administrative, obligarea emiterii actului administrativ și încasarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-807/22

2-20158583-01-3ra-05082022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Rîșcani (jud. V. Sîrbu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, E. Palanciuc, V. Negru)

ÎNCHEIERE

28 septembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de Oleg Pantea

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată a lui

Oleg Pantea împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la

contestarea actelor administrative, obligarea emiterii actului administrativ și

încasarea cheltuielilor de judecată

împotriva deciziei din 18 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respinsă cererea de apel depusă de Oleg Pantea și menținută hotărârea din

15 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, prin care a fost respinsă ca

neîntemeiată acțiunea

constată:

La 16 decembrie 2020, Oleg Pantea a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, persoană terță Administrația

Națională a Penitenciarelor cu privire la contestarea actelor administrative,

obligarea emiterii actului administrativ și încasarea cheltuielilor de judecată.

În susținerea acțiunii a indicat că prin ordinul Ministerului Justiției nr. 63

din 1 martie 2017, a fost eliberat din serviciu cu dreptul de a primi pensie viageră.

A relatat că din 2 martie 2017, dânsul este pensionar în conformitate cu

Legea asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și

din trupele organelor afacerilor interne nr. 1544 din 23 iunie 1993.

A notat că prin ordinul Ministerului Justiției nr. 189 din 28 martie 2017, a

fost reangajat în cadrul Departamentului Instituțiilor Penitenciare, unde a activat

până la 1 septembrie 2020, fiind ulterior eliberat prin ordinul Ministerului Justiției

nr. 155 din 26 august 2020.

În acest context, a menționat că a fost emis certificatul Administrației

Naționale a Penitenciarelor din 3 septembrie 2020, prin care s-a stabilit că la data

1

de 1 septembrie 2020, vechimea sa în muncă ce acordă dreptul la pensie constituie

28 ani 01 luni 20 zile.

A relevat că potrivit prevederilor art. 2 din Legea nr. 1544 din 23 iunie

1993, persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor

interne care au dreptul la pensie li se stabilește pensie după eliberare din serviciu.

În conformitate cu art. 55 alin. (1) din Legea nr. l544 din 23 iunie 1993, în

cazul apariției unor circumstanțe care implică modificarea mărimilor pensiilor

stabilite pentru militarii în termen și familiile acestora, recalcularea pensiilor se

efectuează în termenele stabilite de Legea privind pensiile de asigurări sociale de

stat.

A specificat că potrivit art. 61 alin. (1) din Legea nr. 1544 din 23 iunie

1993, recalcularea pensiilor stabilite anterior militarilor, persoanelor din corpul

de comandă și din trupele organelor afacerilor interne și familiilor acestora în

legătură cu punerea în aplicare a prezentei legi se efectuează în temeiul

documentelor aflate la momentul recalculării în organele de pensionare. Dacă

pensionarul va prezenta ulterior acte suplimentare ce i-ar acorda dreptul la

majorarea pensiei, recalcularea se va efectua pentru perioada precedentă, dar cel

mult pentru 12 luni de la data depunerii actelor suplimentare și nu mai devreme

de data punerii în aplicare a prezentei legi.

Totodată, a reperat prevederile art. 61 alin. (1) din Legea nr. 1544 din

23 iunie 1993, potrivit cărora legislatorul a prevăzut expres posibilitatea

recalculării pensiei în cazul în care apar circumstanțe noi, care duc la majorarea

acesteia, fără a face precizare despre proveniența actelor suplimentare și data

apariției lor, stabilind doar că recalculul se va face pentru perioada precedentă,

dar cel mult pentru 12 luni de la data depunerii actelor suplimentare și nu mai

devreme de data punerii în aplicare a prezentei legi.

Mai mult ca atât, a învederat că dispozițiile art. 61 din Legea nr. l544 din

23 iunie 1993 stabilesc clar că recalculul se efectuează în temeiul documentelor

aflate la momentul recalculării în organele de pensionare și nu în momentul

pensionării, așa cum se invocă mai departe norma indică, dacă pensionarul va

prezenta ulterior acte suplimentare ce i-ar acorda dreptul la majorarea pensiei,

recalcularea se va efectua pentru perioada precedentă, dar cel mult pentru 12 luni

de la data depunerii actelor suplimentare și nu mai devreme de data punerii în

aplicare a prezentei legi.

A evidențiat că, Casa Națională de Asigurări Sociale a început a stabili,

calcula și achita pensia angajaților structurilor de forță începând cu 1 ianuarie

2017, iar din data intrării în vigoare a Legii nr. 1544 din 23 iunie 1993 și până la

1 ianuarie 2017, circumstanța de reangajare în structurile de forță constituia temei

de recalculare a pensiei.

Astfel, a specificat că, având în vedere că în tot acest timp legea a fost

interpretată în sensul ei direct, în vederea recalculării pensiilor după reangajarea

în serviciu, după atâția ani este inadmisibil faptul interpretării diferite al legii în

mod abuziv defavorabil salariatului/pensionarului, numai pentru faptul că s-a

schimbat instituția abilitată în vederea achitării pensiilor.

Prin urmare, a opinat că o interpretare precum că art. 61 Legea nr. l544 din

23 iunie 1993 nu prevede expres recalcularea pensiei după eventuala reangajare

2

este lipsită de o justificare, or, prin aplicarea tehnicii legislative de a include toate

circumstanțele și actele care pot duce la recalcularea pensiei este inoportună și

imposibilă.

A explicat că prin interpretarea prevederilor art. 61 Legea nr. 1544 din

23 iunie 1993, sub aspectul că nu pot servi temei de recalculare a pensiei acele

circumstanțe care nu sunt indicate expres în normă, în contextul în care norma nu

prevede exhaustiv nicio circumstanță, norma respectivă este redusă la absurd.

A accentuat că dispozițiile art. 61 din Legea nr. 1554 din 23 iunie 1993 în

mod cert și expres prevăd 3 situații în care pensia pentru vechimea în serviciu

stabilită anterior urmează a fi recalculată, și anume: 1) existența documentelor

aflate la organele de pensionare la momentul recalculării pensiei; 2) prezentarea

ulterioară a actelor suplimentare ce ar acorda persoanei dreptul la majorarea

pensiei, iar recalcularea pensiei se va efectua pentru perioada precedentă, dar cel

mult pentru 12 luni de la data depunerii actelor suplimentare și nu mai devreme

de data punerii în aplicare a prezentei legi; 3) recalcularea pensiei se efectuează

în cazul în care persoanelor din corpul de ofițeri și din corpul de comandă (cu

excepția celui inferior) al organelor afacerilor interne li s-a prelungit peste limita

de vârstă termenul de aflare în serviciul militar.

A mai remarcat că la prezentarea ulterioară a actelor suplimentare ce ar

acorda persoanei dreptul la majorarea pensiei, legislatorul nu a indicat faptul că

aceste acte trebuie să fi existat până data stabilirii pensiei și nici nu rezultă din

lege acest fapt.

A conchis că alegația precum că recalcularea pensiei se face doar în baza

actelor ce au existat până la data stabilirii pensiei, dar au fost prezentate ulterior,

este o concluzie eronată la care s-a ajuns prin excluderea ipotezelor concrete din

aria de ipoteze pe care le acoperă norma juridică respectivă, denaturând în mod

vădit norma.

Și-a întemeiat pretențiile în baza art. 47 din Constituție, art. 22 din

Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 12 din Carta Socială Europeană

Revizuită, art. 9 din Pactul Internațional privind Drepturile Economice, Sociale

și Culturale, cât și din perspectiva dreptului de proprietate garantat de art. 46 din

Constituție, art. 1 Protocolul 1 Adițional, art. 6 din Convenția Europeană pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, art. 61 alin. (1) din

Legea nr. 1544 din 23 iunie 199, art. 60, 189, 206 alin. (1) lit. a), b), 211, 224

alin. (1) lit. b) Cod administrativ.

A solicitat anularea deciziei CTAS Chișinău sect. Buiucani

nr. 93/2020/73827 din 13 noiembrie 2020 și răspunsul CNAS nr. P-2579/20 din

30 noiembrie 2020 la cererea prealabilă din 16 noiembrie 2020, obligarea Casei

Naționale de Asigurări Sociale de a emite actul administrativ individual privind

recalcularea pensiei prin includerea perioadei 28 martie 2017 – 1 septembrie 2020

de activitate din cadrul subdiviziunilor Administrației Naționale a Penitenciarelor

a Ministerului Justiției, în vechimea de muncă pentru care s-a stabilit pensia lui

Oleg Pantea, începând cu 2 martie 2017 și de a recalcula pensia, având în vedere

din media lunară pentru ultimele 12 luni calendaristice precedente concedierii din

1 septembrie 2020, precum și încasarea de la Casa Națională de Asigurări Sociale

în beneficiul său a cheltuielilor de judecată.

3

Prin hotărârea din 15 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, a

fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea.

La 12 iulie 2021, cu respectarea termenului prevăzut la art. 232 alin. (1)

Cod administrativ, Oleg Pantea a depus apel nemotivat împotriva hotărârii din

15 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, iar la 11 octombrie 2021,

cu respectarea termenului prevăzut la art. 232 alin. (2) Cod administrativ, a fost

prezentată motivarea apelului, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a

hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi decizii de admitere a acțiunii.

Prin decizia din 18 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă

cererea de apel depusă de Oleg Pantea și menținută hotărârea din 15 iunie 2021 a

Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani.

Întru argumentarea soluției adoptate, instanțele de judecată ierarhic

inferioare au stabilit că deși reclamantul, începând cu data de 28 martie 2017, a

fost reangajat în cadrul Departamentului Instituțiilor Penitenciare, unde a activat

până la data de 1 septembrie 2020, aceste circumstanțe nu pot constitui drept

temei pentru stabilirea/recalcularea unei noi pensii pentru vechime în muncă, prin

includerea la stabilirea acesteia a vechimii de muncă obținute după data realizării

dreptului la pensie pentru vechime în muncă – 1 martie 2017.

Or, dreptul la pensie pentru vechimea în muncă apare o singură dată, și

anume după eliberarea din serviciu, dreptul de recalculare fiind realizat doar în

condițiile legii.

În aceeași ordine de idei, instanțele de judecată au statuat că Oleg Pantea

nu se încadrează în condițiile normative de recalculare a pensiei, și asta deoarece

art. 61 din Legea asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de

comandă și din trupele organelor afacerilor interne și din cadrul Inspectoratului

General de Carabinieri nr. 1544 din 23 iunie 1993 nu prevede în niciun fel faptul

că militarii, persoanele din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor

interne au dreptul la recalcularea pensiei în cazul, în care au fost reîncadrați în

funcție și au activat în continuare în funcția deținută anterior, prin ce li s-a mărit

perioada de vechime în muncă.

La 15 iunie 2022, Oleg Pantea a depus recurs nemotivat împotriva deciziei

din 18 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, iar la 27 iulie 2022, a fost prezentată

motivarea recursului, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate și a

hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi decizii de admitere integrală a

acțiunii.

În motivarea recursului a invocat că nu este de acord cu soluția oferită de

instanța de apel, or, în temeiul art. 61 alin. (1) din Legea nr. 1544 din 1993,

recalcularea pensiei pentru persoanele care se atribuie legii asigurării cu pensii a

militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor

afacerilor interne poate avea loc în cazul în care solicitantul prezintă probe ce

i-ar putea majora pensia.

A precizat că dânsul a prezentat de fapt probele ce atestă majorarea

cuantumului pensiei pentru vechime în muncă, și anume: adeverința eliberată de

Administrația Națională a Penitenciarelor și certificatele salariale ce confirmă

majorarea salariului după reangajarea în serviciu, totodată fiind majorate și

achitările contribuțiilor sociale lunare în fondul de pensii.

4

A obiectat că instanța de apel eronat a dat apreciere probelor prezentate,

deoarece documentele anexate demonstrează vechimea în muncă suplimentară

apărută după stabilirea inițială a pensiei, fiind evident că dânsul este în drept să

beneficieze de o pensie majorată proporțional cu vechimea în muncă

suplimentară.

Cu referire la prevederile art. 61 alin. (2) din legea menționată, a notat că

acestea nu sunt aplicabile speței, deoarece norma respectivă reglementează

situația de recalculare a pensiilor categoriei date de pensionari, ca urmare a

continuării activității peste limita de vârstă, o situație juridică care la caz, nu se

atestă, dânsul solicitând recalcularea pensiei în temeiul prezentării actelor

suplimentare ce i-ar acorda dreptul la majorarea pensiei.

A conchis că atât timp cât calcularea vechimii în serviciu a fost confirmată

printr-un act administrativ emis de angajator care nu a fost contestat, autoritatea

administrativă împuternicită cu stabilirea pensiei nu mai poate respinge

recalcularea vechimii, fiind un act obligatoriu pentru aceasta.

La 5 august 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa Casei

Naționale de Asigurări Sociale și Administrației Naționale a Penitenciarelor copia

cererii de recurs depuse de Oleg Pantea, fiindu-le explicat dreptul de a depune

referință la recursul declarat, care a fost recepționată de către Casa Națională de

Asigurări Sociale la 11 august 2022, iar de către Administrația Națională a

Penitenciarelor – la 17 august 2022 (f. d. 181-182).

La 30 august 2022, prin intermediul poștei electronice, Casa Națională de

Asigurări Sociale a depus referință la recursul înaintat de către Oleg Pantea,

solicitând respingerea recursului, cu menținerea deciziei instanței de apel, ca fiind

legală și întemeiată.

Până la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului, în adresa

Curții Supreme de Justiție alte referințe nu au parvenit.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

Potrivit art. 245 alin. (1) Cod administrativ, recursul se depune la instanța

de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă

legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții

Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că motivarea recursului se prezintă

Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea

recursului se depune la instanța de apel.

În speță, se constată că dispozitivul deciziei Curții de Apel Chișinău a fost

pronunțat în ședință publică la 18 mai 2022 (f. d. 145).

Este cert și faptul că la 15 iunie 2022, Oleg Pantea a depus recurs nemotivat

împotriva deciziei din 18 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău (f. d. 167-168).

Decizia motivată din 18 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost

notificată la adresa electronică a lui Oleg Pantea la 26 iulie 2022, fapt confirmat

prin extrasul de pe poșta electronică (f. d. 171).

5

Se mai constată că la 27 iulie 2022, a fost depusă motivarea recursului

împotriva deciziei din 18 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău (f. d. 172-177).

Astfel, recursul depus de Oleg Pantea împotriva deciziei din 18 mai 2022

a Curții de Apel Chișinău este în termen.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Oleg Pantea, în raport

cu materialele cauzei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din

următoarele motive.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

din art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în

cazurile enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului

administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe

temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că

sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de

inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de

a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care

pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea

cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu

doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,

hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și

invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245 alin. (2) Cod administrativ. În consecutivitate, motivarea

cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie

să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea

recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței

judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea

6

uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel,

motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de

admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este

în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși

natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că

modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective,

urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de

rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre

din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform

jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

declara inadmisibil recursul depus de Oleg Pantea.

În conformitate cu art. 230 și 246 Cod administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Oleg Pantea se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

7