3ra-329/22 — anularea actelor administrative individuale defavorabile si obligarea emiterii actului individual favorabil privind stabilirea si achitarea pensiei de urmas, încasarea cheltuielilor de judecata

3ra-329/22 — anularea actelor administrative individuale defavorabile si obligarea emiterii actului individual favorabil privind stabilirea si achitarea pensiei de urmas, încasarea cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr.3ra-329/22

2-20044512-01-3ra-07042022

Prima instanță, Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud: G. Ciobanu)

Instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Minciuna, V. Negru, E. Palanciuc)

D E C I Z I E

21 septembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Ala Cobăneanu

Nina Vascan

Nicolae Craiu

Aliona Miron

examinând recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Maria Pavalache împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la

anularea actelor administrative individuale defavorabile și obligarea emiterii actului

individual favorabil privind stabilirea și achitarea pensiei de urmaș, încasarea

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 19 ianuarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva hotărârii

din 02 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

c o n s t a t ă:

La 07 aprilie 2020, prin intermediul poștei electronice, Maria Pavalache, a

formulat cerere de chemare în judecată în procedura contenciosului administrativ,

ulterior concretizată, împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale solicitând

anularea deciziei de refuz privind acordarea pensiei de urmaș nr.12 din 21 ianuarie

2020 (nr.2020/93/776 din 22 ianuarie 2020, codul grupei 229796), emisă de Casa

Teritorială de Asigurări Sociale Buiucani; anularea deciziei de respingere a cererii

prealabile nr.P-380/20 din 27 februarie 2020 emisă de Casa Națională de Asigurări

Sociale a Republicii Moldova; obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale a

Republicii Moldova să emită decizia cu privire la stabilirea și achitarea Mariei

Pavalache a pensiei de urmaș în mărime de 50% din pensia întreținătorului decedat

Ivan Pavalache, cuantumul căreia la data adresării în instanța de judecată constituia

suma de 23 400,00 lei; obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale a Republicii

Moldova să achite Mariei Pavalache, începând cu 18 noiembrie 2019, suma de 11

1

700,00 lei cu titlu de pensie de urmaș; încasarea din contul Casei Naționale de

Asigurări Sociale a Republicii Moldova în beneficiul Mariei Pavalache, cheltuielile

de asistență juridică în sumă de 5000,00 lei (f.d.57-58).

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la 05 decembrie 2019, s-a adresat

cu o cerere privind acordarea pensiei de urmaș în temeiul Legii nr.156 din 14

octombrie 1998 privind sistemul public de pensii și Legii nr.544-XIII din 20 iulie

1995 cu privire la statutul judecătorului, având în vedere că soțul ei, Ivan Pavalache,

pensionar din sistemul judecătoresc, a decedat la XXXX, considerând că, întrunește

cerințele necesare pentru a beneficia de pensia de urmaș, inclusiv din faptul că, a

fost căsătorită cu Ivan Pavalache, pe o perioadă de 52 de ani și nu s-a recăsătorit.

Însă, prin decizia nr.12 din 21 ianuarie 2020, emisă de Casa Teritorială de

Asigurări Sociale Buiucani, cererea a fost respinsă.

În acest context, menționează că, la 13 februarie 2020, a depus cerere

prealabilă prin care a solicitat anularea deciziei emisă de Casa Teritorială de

Asigurări Sociale Buiucani și admiterea cererii cu privire la stabilirea, acordarea și

achitarea pensiei de urmaș Mariei Pavalache.

Însă, prin decizia Casei Naționale de Asigurări Sociale nr.P-380-20 din 27

februarie 2020, a fost respinsă cererea prealabilă.

În acest context, consideră că, la emiterea deciziei respective, nu a fost aplicată

legea care trebuia să fie aplicată și anume art.24 și art.25 alin.(1) lit.b), art.26 și

art.32 alin.(3)-(4) lit.c) din Legea nr.156 din 14.10.1999 privind sistemul public de

pensie, precum și prevederile art.26, 31, 32 din Legea nr.544-XII din 20.07.1995 cu

privire la statutul judecătorului.

Mai indică că, Ivan Pavalache, Decan al autorității judecătorești, a activat în

funcția de judecător începând cu 08 septembrie 1974 până la 26 mai 2006, când a

fost eliberat din funcția de judecător asistent al Curții Supreme de Justiție, în

legătură cu atingerea plafonului de vârstă, în baza deciziei Președintelui Republicii

Moldova nr.591-IV din 26 mai 2006, cu un stagiu de 31 ani complet lucrați.

În continuare, cu referire la prevederile art.26 alin.(4) din Legea cu privire la

statutul judecătorului, susține că, judecătorul demisionat are dreptul la o

indemnizație lunară viageră în condițiile prezentei legi. Iar dispozițiile art.26 alin.(5)

din Legea cu privire la statutul judecătorului, stabilește condițiile pentru stabilirea

indemnizației lunare viagere, și anume, dacă judecătorul demisionat are o vechime

în funcția de judecător de la 30-35 ani, acesta beneficiază de o indemnizație lunară

viageră de 90% față de salariul mediu plătit în funcția respectivă de judecător,

ținându-se cont de indexarea salariului.

Astfel, reține reclamanta că, răposatul său soț, Ivan Pavalache, a beneficiat de

acest tip de pensie în legătură cu atingerea plafonului de vârstă, pe durata vieții sale,

fiind înregistrat cu viza de domiciliu în sectorul Buiucani, mun. Chișinău. Iar astfel,

Casa Națională de Asigurări Sociale și Casa Teritorială de Asigurări Sociale

Buiucani, dețin toate actele necesare pentru acordarea pensiei, deoarece materialele

dosarului de pensionare ale lui Ivan Pavalache, au fost instrumentate anume de Casa

Teritorială de Asigurări Sociale, Buiucani și se păstrează tot acolo.

2

Or, art.24 alin.(1) din Legea privind sistemul public de pensii, prevede că,

pensia de urmaș se acordă dacă persoana decedată beneficia de pensie pentru limita

de vârstă.

Prin urmare, consideră reclamanta că, întrunește condițiile necesare acordării

pensiei de urmaș, având în vedere faptul că, a conviețuit cu soțul său o perioadă mai

mare de 15 ani, a atins vârsta de pensionare și soțul său a beneficiat de pensie în

legătură cu atingerea plafonului de vârstă. Iar toate actele necesare în vederea

probării acestui fapt au fost depuse la Casa Teritorială de Asigurări Sociale

Buiucani.

În acest context indică că, salariul de funcție al judecătorului se stabilește în

funcție de nivelul instanței judecătorești la care acesta își desfășoară activitatea și de

vechimea în muncă în funcția de judecător.

La acest capitol, atenționează reclamanta că, judecătorii asistenți ai Curții

Supreme de Justiție sunt salarizați la nivelul judecătorilor Curții de Apel, iar,

salariul de funcție al judecătorului Curții de Apel, pentru judecătorul care are o

vechime în muncă în funcția de judecător mai mare de 15 ani, constituie 4,3 salarii

medii pe economie.

Mai susține reclamanta că, pensia care urma să fie primită de către răposatul

său soț, urma să constituie 90 % din acest salariu. Iar conform art.26 din Legea

privind sistemul public de pensii, mărimea pensiei de urmaș care se cuvine, trebuie

sa fie de 50 % pentru fiecare urmaș. Iar astfel, respingerea cererii privind stabilirea

și achitarea pensiei de urmaș, de către Casa Națională de Asigurări Sociale,

constituie un act administrativ individual ilegal defavorabil, fiind contrar principiilor

egalității și nediscriminării.

Prin hotărârea din 02 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, a fost

admisă acțiunea, a fost anulată decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale sect.

Buiucani, mun. Chișinău nr.2020/93/776 din 22 ianuarie 2020 și decizia Casei

Naționale de Asigurări Sociale nr.P-380/20 din 27 februarie 2020 cu privire la

cererea prealabilă, adoptate în privința Mariei Pavalache.

S-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să emită actul administrativ

individual privind stabilirea și achitarea pensiei de urmaș Mariei Pavalache,

începând cu 18 noiembrie 2019, în mărime de 11 700 lei, ceea ce constituie 50% din

pensia aflată în plata soțului decedat Ion Pavalache.

S-a încasat din contul Casei Naționale de Asigurări Sociale în beneficiul Mariei

Pavalache suma de 5 000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată legate de acordarea

asistenței juridice (f.d.97, 103-120).

Invocând ilegalitatea hotărârii instanței de fond, cu respectarea termenilor

prevăzuți de art.232 din Codul administrativ, la 12 iulie 2021, Casa Națională de

Asigurări Sociale a depus apel nemotivat împotriva hotărârii din 02 iulie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, ulterior, la 17 august 2021, Casa Națională de

Asigurări Sociale a depus apel motivat împotriva hotărârii instanței de fond prin

care a solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea

unei noi decizii, prin care acțiunea să fie respinsă ca neîntemeiată (f.d.101-102, 130-

134).

3

Prin decizia din 19 ianuarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva hotărârii din 02 iulie

2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani (f.d.169, 170-186).

Fiind învestită cu judecarea apelului, instanța de apel a apreciat, soluția

instanței de fond în vederea admiterii acțiunii înaintate de Maria Pavalache, ca fiind

întemeiată și legală.

În consolidarea soluției instanța de apel a reținut prevederile art.31, 32 alin.(1)

din Legea cu privire la statutul judecătorului nr.544 din 20 iulie 1995 precum și

prevederile art.24, 25 alin.(1) lit.b), 26 alin.(1) a Legii nr.156 din14 octombrie 1998

privind pensiile de asigurări sociale de stat.

Instanța de apel a apreciat că, instanța de fond just a reținut că, Maria

Pavalache întrunește condițiile cumulative prevăzute de lege întru stabilirea pensiei

de urmaș, întrucât, la momentul decesului, soțul-Ivan Pavalache, având vârsta de 78

ani, a devenit beneficiar de pensie pentru limită de vârstă, primind indemnizație

lunară viageră în mărire de 90%, față de salariul mediu plătit în funcția de judecător

asistent la Curtea Supremă de Justiție, ținându-se cont de indexarea salariului și

totodată de suplimentul pentru gradul I, iar la momentul decesului soțul

supraviețuitor al persoanei decedate a împlinit vârsta de pensionare, aflându-se în

căsătorie cu soțul defunct pe parcurs a 52 de ani, nerecăsătorindu-se.

Din considerentele menționate, completul judiciar al instanței de apel a dat o

apreciere critică argumentului apelantului Casa Națională de Asigurări Sociale

precum că, Maria Pavalache nu întrunește condițiile cumulative prevăzute de lege

întru stabilirea pensiei de urmaș. În acest context, instanța ierarhic inferioară a

reținut prevederile art.31 din Legea cu privire la statutul judecătorului nr.544 din 20

iulie 1995 care prevede că, judecătorul și membrii familiei sale beneficiază de

asistență medicală gratuită la nivel minim necesar și de alte garanții sociale

prevăzute de lege, deci sintagma „alte garanții sociale prevăzute de lege”,

înglobează și dreptul de a beneficia de pensia de urmaș, reglementată de Legea

privind pensiile de asigurări sociale de stat nr.156 din 14 octombrie 1998.

În aceeași ordine de idei, instanța de apel a apreciat critic și argumentul

apelantei Casa Națională de Asigurări Sociale cu privire la faptul că, odată ce

reclamanta, Maria Pavalache și soțul decedat al acesteia sunt beneficiari de două

prestații sociale diferite (reclamanta – pensia pentru limită de vârstă, iar soțul

acesteia – de indemnizație lunară viageră), reclamanta, nu poate pretinde la pensia

de urmaș în baza art.24 coroborat cu art.26 al Legii nr.156 din 14 octombrie 1998

privind sistemul public de pensii.

La acest capitol, instanța de apel a notat că, instanța de fond întemeiat și

explicit a stabilit că, această abordare vine în contradicție cu stipulările Curții

Constituționale prin prisma prevederilor art.16 din Constituția Republicii Moldova,

care susține că, respectarea și ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială

a statului, iar toți cetățenii Republicii Moldova sunt egali în fața legii și a

autorităților publice, fără deosebire de rasă, naționalitate, origine etică, limbă,

religie, sex, opinie, apartenență socială, avere sau de origine socială. Or, astfel de

interpretare este contrată spiritului legii și a practicii Curții Constituționale și

4

CEDO, periclitând astfel dreptul reclamantei la un proces echitabil și a dreptului de

proprietate. Iar în acest sens, se reține că, din analiza jurisprudenței Curții

Constituționale, un drept social poate fi obiectul protecției constituționale garantate

de art.46 și respectiv, art.1 din protocolul nr. 1 la Convenția Europeană numai în

cazul când dreptul social respectiv este dobândit și are o valoare economică.

Prin urmare, Completul judiciar al instanței de apel n-a reținut la caz

argumentul apelantei, precum că, Legea cu privire la statutul judecătorului nr.544-

XIII din 20 iulie 1995, nu prevede stabilirea pensiilor de urmaș, punctând în acest

sens că, instanța de fond just a invocat că, Legea cu privire la statutul judecătorului

nr.544-XIII din 20 iulie 1995 este o lege specială, ce stabilește norme particulare,

inclusiv garanțiile sociale pentru judecători, iar în lipsa unor reglementări privind

garanțiile sociale inserate în respectiva lege, reglementările raporturilor sociale sunt

acoperite de Legea nr.156-XIV din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de

pensii.

Iar conform art.33 din Legea nr.156-XIV din 14 octombrie 1998, reexaminarea

drepturilor la pensie se efectuează în cazul: a) apariției unor circumstanțe noi

referitoare la stagiul de cotizare, venitul asigurat, ce au avut loc până la acordarea

drepturilor la pensie; b) transferării la altă categorie de pensie; c) persoanelor care

continuă să activeze după realizarea dreptului la pensie pentru limită de vârstă.

Totodată, Completul judiciar al instanței de apel a apreciat, ca fiind neîntemeiat

și declarativ, argumentul apelantei Casa Națională de Asigurări Sociale precum că,

actul normativ care reglementează modalitatea și condițiile de stabilire a pensiei de

urmaș (Legea nr.1544-XIII din 20 iulie 1996), nu conține prevederi ce se atribuie

indemnizației lunare viagere, instanța ierarhic inferioară reținând în acest context

prevederile art.26 alin.(5) din Legea cu privire la statutul judecătorului nr.544 din 20

iulie 1995 (în redacția legii la momentul obținerii dreptului la pensia pentru

vechimea în muncă), indemnizația lunară viageră este o prestație de asigurări sociale

de stat, având același statut de pensie pentru limita de vârstă. Și respectiv,

îndemnizația lunară viageră ca prestație de asigurări sociale de stat, a fost stabilită și

la atingerea plafonului de vârstă al susținătorului Ivan Pavalache, ca prestație de

asigurări sociale de stat achitată de Casa Națională de Asigurări Sociale, pe toată

durata vieții acestuia, fiind emisă în acest sens de către Comisia privind înlocuirea

pensiei pentru vechimea în muncă cu indemnizația lunară viageră hotărârea nr.22

din 14 decembrie 2006, prin care s-a echivalat cele două prestații sociale, prin

înlocuirea pensiei pentru vechime în muncă lui Ivan Pavalache, cu indemnizație

lunară viageră în mărime de 90%, față de salariul mediu plătit în funcția de

judecător asistent la Curtea Supremă de Justiție. Fapt confirmat și prin extrasul din

contul lui Ivan Pavalache, care confirmă achitarea contribuțiilor individuale din

fondul retribuirii muncii.

În această ordine de idei, Colegiul instanței de apel a conchis că, Casa

Teritorială Buiucani al Casei Naționale de Asigurări Sociale, neîntemeiat i-a refuzat

stabilirea și achitarea pensiei de urmaș Mariei Pavalache, începând cu 18 noiembrie

2019, în mărime de 11 700,00 lei, ceea ce constituie 50% din pensia aflată în plata

soțului decedat Ion Pavalache. Or, atât la examinarea cererii depuse de către Maria

5

Pavalache, la 05 decembrie 2019, cât și la examinarea cererii prealabile depuse la 13

februarie 2020 Casa Națională de Asigurări Sociale, nu a determinat corect raportul

juridic în cauză, și a interpretat eronat prevederile legale, circumstanțe, care în

esență, au și generat aplicarea incorectă a prevederilor care reglementează

raporturile juridice legate de stabilirea și achitarea pensiei de urmaș, iar în așa fel,

fiindu-i încălcat dreptul de proprietate (pensie) al Mariei Pavalache.

Vis-a-vis de pretenția privind încasarea cheltuielilor pentru acordarea asistenței

juridice în mărime de 5 000 lei, instanța de apel a reținut că, prima instanță întemeiat

a admis pretenția dată, stabilind că, reclamanta Maria Pavalache a suportat cheltuieli

de judecată legate de plata serviciilor de asistență juridică prestate de avocatul

Alexandru Rotari în baza mandatului seria MA nr.1286089 din 10 august 2020 în

sumă totală de 5 000 lei, confirmate prin bonul de plată seria YL nr. 640776 din 10

august 2020, care sunt reale, necesare și rezonabile.

În final, instanța de apel a concluzionat că, prima instanță a examinat cauza sub

toate aspectele, stabilind cu certitudine raportul juridic litigios, circumstanțele de

fapt, caracteristice raportului juridic litigios, legea materială ce guvernează raportul

juridic, creând participanților la proces, condiții obiective și echitabile, pentru

exercitarea drepturilor și obligațiunilor procedurale, fapt ce se încadrează în

asigurarea părților dreptul la un proces echitabil, garantat și asigurat prin art.6 al

Convenției Europene pentru apărarea a Drepturilor Omului.

La 15 februarie 2022, prin intermediul poștei electronice, recurenta Casa

Națională de Asigurări Sociale a depus recurs nemotivat, iar, la 19 aprilie 2022, prin

intermediul poștei electronice a Curții Supreme de Justiție, Casa Națională de

Asigurări Sociale a depus recurs motivat împotriva deciziei din 19 ianuarie 2022 a

Curții de Apel Chișinău solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de

apel, cu pronunțarea unei decizii noi, prin care cererea de chemare în judecată

depusă de Maria Pavalache să fie respinsă (f.d.189, 198-199).

În motivarea recursului Casa Națională de Asigurări Sociale a indicat că,

consideră decizia instanței de apel neîntemeiată și pasibilă de a fi casată.

Recurenta indicat că, în rezultatul examinării documentelor din dosarul de

pensionare al intimatei Maria Pavalache s-a constatat că, soțul intimatei Ivan

Pavalache, care a decedat la 18 noiembrie 2019, a fost beneficiar de indemnizație

lunară viageră stabilită în temeiul Legii nr.544/1995 cu privire la statutul

judecătorului, care constituie o lege specială.

Astfel consideră că, soțul defunct Ivan Pavalache nici de cum nu a întrunit

condițiile expuse de art.24, alin.(l) al Legii nr.156/1998 și dânsul nu a fost beneficiar

de pensie pentru limită de vârstă și nici beneficiar de pensie de dizabilitate.

Recurenta Casa Națională de Asigurări Sociale mai consideră că, instanța de

apel urma să determine că, aceste două tipuri de pensii se stabilesc în temeiul a două

acte diferite reglementând condiții diferite și anume: pensia pentru limită de vârstă

se stabilește în temeiul Legii nr.156/1998 cu privire la sistemul public de pensii și

indemnizația lunară viageră se stabilea în redacția în vigoare în temeiul Legii

nr.544/1995 cu privire la statutul judecătorului, care constituie o lege specială.

6

În această ordine de idei consideră că, indemnizația lunară viageră nu poate fi

echivalată cu pensia pentru limită de vârstă, din motivul că condițiile de stabilire,

modul de calcul, chiar și finanțarea acestor două prestații este diferită.

În acest context, consideră că, instanța de apel a ignorat prevederile Legii

nr.100/2017 cu privire la actele normative.

Legea nr.544/1995 specială nu prevede norme juridice care ar acorda dreptul la

pensie de urmaș, iar Legea nr.156/1998 conține norme juridice care stabilesc

condițiile necesare pentru obținerea dreptului respectiv, însă intimata nu întrunește

condițiile expuse.

Mai indică că, intimata Maria Pavalache nu a întrunit nici condiția prevăzută de

art.26 alin.(l) al Legii nr.156/1998 și anume, în cazul în care întreținătorul nu era

beneficiar de pensie sau era beneficiar de pensie de dizabilitate accentuată sau

medie, pensia de urmaș se stabilește procentual din pensia potențială calculată

pentru dizabilitate severă, deoarece intimata Maria Pavalache urma să prezinte Casei

Teritoriale de Asigurări Sociale Buiucani carnetul de muncă în original al lui Ivan

Pavalache pentru a fi confirmat stagiul de cotizare necesar de 15 ani prevăzut de

art.20, alin.(l) al Legii nr.156 din 14 octombrie 1998.

Reieșind din faptul că, Casa Națională de Asigurări Sociale a preluat stabilirea

și plata pensiilor judecătorilor începând cu 01 ianuarie 2006 și abia din această dată

judecătorii au devenit contribuabili ai sistemului public de asigurări sociale achitând

contribuții de asigurări sociale în bugetul asigurărilor sociale de stat, respectiv,

recurenta Casa Națională de Asigurări Sociale deține informația cu privire la

achitarea contribuțiilor de către categoria de subiecți menționați (judecători) doar

începând cu 1 ianuarie 2006 și până în prezent, perioadă contribuabilă care se

include în stagiul de cotizare, ceea ce denotă faptul că, Ivan Pavalache nu întrunește

condiția care este impusă de norma juridică de a avea un stagiu de cotizare de 15

ani, ci dispune doar de 13 ani de stagiu de cotizare.

Prin prisma art.6 din Legea nr.156/1998, stagiul de cotizare se exprimă în ani și

se calculează prin însumarea lunilor pentru care s-au plătit contribuții în mărimile

stabilite de legislație.

Deci, din actele prezentate și existente se constată că, Ivan Pavalache a obținut

dreptul la pensie pentru vechime în muncă în anul 1997 și în temeiul Hotărârii din

19 iunie 1997 i s-a stabilit pensia pentru vechime în muncă de către Comisia pentru

stabilirea și plata indemnizației lunare viagere și pensiilor pe lângă Ministerul

Justiției al Republicii Moldova și ulterior recalculat dreptul prin stabilirea

indemnizației lunare viagere în proporție de 90% față de salariul mediu plătit în

funcția respectivă de judecător în temeiul Hotărârii nr.3CA-597/2013 din 25

septembrie 2013 emise de Judecătoria Buiucani mun. Chișinău.

În opinia recurentei, intimata nu întrunește cumulativ toate condițiile expuse de

actul normativ iar, instanțele ierarhic inferioare nu au ținut cont de prevederile

normei juridice, încălcând astfel art.5 alin.(l) din Legea nr.514/1995 privind

organizarea judecătorească potrivit căruia justiția se înfăptuiește în strictă

conformitate cu legislația.

7

Referitor la cheltuielile de judecată, recurenta consideră că, prezenta cauză nu

are o complexitate de înalt nivel care ar implica un aport major în examinarea

acesteia, dat fiind faptul că, înaintarea acesteia se bazează mai mult pe practica

existentă și nu pe circumstanțele de drept și de fapt, care ar implica o capacitate

majoră sau un timp îndelungat în pregătirea acesteia. Astfel, consideră că,

cheltuielile de asistență juridică în sumă de 5000 lei nu sunt rezonabile.

În conformitate cu art.244 alin.(1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

În conformitate cu art.245 alin.(1) și (2) din Codul administrativ, recursul se

depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței

de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se

prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea

recursului se depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 19 ianuarie 2022, în

ședință publică (f.d.169, 170-186).

Materialele cauzei atestă că, la 21 ianuarie 2022, prin intermediul poștei

electronice, Curtea de Apel Chișinău a notificat recurentei Casa Națională de

Asigurări Sociale copia dispozitivului deciziei instanței de apel (f.d.187).

Din materialele dosarului rezultă că, la 15 februarie 2022, prin intermediul

poștei electronice, recurenta Casa Națională de Asigurări Sociale a depus recurs

nemotivat împotriva deciziei din 19 ianuarie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel, cu pronunțarea

unei decizii noi (f.d.189).

La 28 martie 2022, Casa Națională de Asigurări Sociale a recepționat decizia

motivată a instanței de apel, fapt ce se confirmă prin avizul de recepție anexat la

materialele cauzei (f.d.191).

La 19 aprilie 2022, prin intermediul poștei electronice, Casa Națională de

Asigurări Sociale a depus recurs motivat împotriva deciziei din 19 ianuarie 2022 a

Curții de Apel Chișinău (f.d.198-199).

În asemenea circumstanțe, instanța de recurs constată că, Casa Națională de

Asigurări Sociale a depus recursul cu respectarea termenului prevăzut de art.245 din

Codul administrativ.

La 08 aprilie 2022, ulterior la 29 aprilie 2022, Curtea Supremă de Justiție a

expediat în adresa Mariei Pavalache copia recursului și a recursului motivat depus

de Casa Națională de Asigurări Sociale, cu înștiințarea despre necesitatea prezentării

referinței (f.d.196, 201).

Materialele cauzei atestă că, intimata Maria Pavalache a recepționat copia

cererii de recurs, fapt ce se confirmă prin avizele de recepție anexate la materialele

cauzei (f.d.202-203).

La 25 mai 2022, avocatul Andrei Mandraburcă, în interesele Mariei Pavalache,

a depus referință, solicitând respingerea recursului depus de Casa Națională de

8

Asigurări Sociale și menținerea deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de

fond (f.d.205-206).

În susținerea referinței au fost reiterate circumstanțele de fapt și de drept

indicate în cererea de chemare în judecată și pe parcursul examinării cauzei în

ordine de apel.

Suplimentar mai consideră că, admiterea cererii de recurs ar constitui o

încălcare gravă a dreptului la un proces echitabil garantat de art.6 alin.1 al

Convenției Europene a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, precum și

art.14 alin.1 a protocolului 12 a Convenției în partea ce privește interzicerea

discriminării.

Totodată, mai indică că, însăși cererea de recurs depusă de Casa Națională de

Asigurări Sociale este absolut neîntemeiată, nu vine să invoce aplicarea defectuoasă

a normei de drept material sau procedural, iar argumentele expuse nemijlocit în

conținutul cererii sunt celea în privința cărora deja s-a expus instanța de fond și

instanța de apel, considerente din care solicită respingerea recursului.

La 09 iunie 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa recurentei

copia referinței depuse de avocatul Andrei Mandraburcă, în interesele Mariei

Pavalache, la recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva

deciziei din 19 ianuarie 2022 a instanței de apel, pentru informare (f.d.208).

Prin încheierea din 06 iulie 2022 a Curții Supreme de Justiție s-a declarat

admisibil recursul depus de către Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva

deciziei din 19 ianuarie 2022 a Curții de Apel Chișinău și s-a numit spre examinare

în fond, în complet de cinci judecători (f.d.212).

La 12 iulie 2022, Maria Pavalache a depus referință suplimentară la recursul

depus de Casa Națională de Asigurări Sociale, solicitând casarea doar în parte a

deciziei instanței de apel și a dispune stabilirea pensiei de urmaș începând cu 18

noiembrie 2019, în mărime de 50% din pensia pentru limita de vârstă de care urma

să beneficieze Ivan Pavalache, în rest cererea de recurs să fie respinsă, ca fiind

neîntemeiată (f.d.213-214).

În susținerea referinței suplimentare a indicat că, consideră temeiul invocat de

recurent în cererea de recurs, în partea ce ține de aplicarea eronată a normei

materiale, este lipsit de substanță juridică, ori, atât instanțele inferioare, cât și Curtea

Constituțională în hotărârea menționată, a stabilit că dreptul de a beneficia de pensie

de urmaș o are inclusiv și soțul supraviețuitor al soțului decedat – titular de pensie

specială.

Totodată, consideră că, în vederea aplicării corecte a Hotărârii Curții

Constituționale nr.11 din 26 mai 2022, urmează a fi menționat faptul că, soțul Ivan

Pavalache întrunea condițiile pentru stabilirea pensiei pentru limita de vârstă, atât

cele legate de stagiul minim de cotizare, cât și cele legate de vârsta de pensionare,

având 78 ani la momentul decesului, fapt ce rezultă din materialele cauzei.

La 13 iulie 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa recurentei

copia referinței suplimentare depuse de Maria Pavalache, la recursul depus de Casa

Națională de Asigurări Sociale împotriva deciziei din 19 ianuarie 2022 a instanței de

apel, pentru informare (f.d.215).

9

În conformitate cu prevederile art.247 Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează și soluționează recursul fără ședință de judecată. Dacă consideră

necesar, Curtea Supremă de Justiție poate decide citarea participanților la proces.

La caz, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție a considerat inoportun de a cita participanții la proces

pentru a se pronunța cu privire la problemele invocate în recurs, deoarece criticele

recurentului, au fost expuse cu suficientă claritate, părților fiindu-le create condiții

egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, iar întru asigurarea

respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi, părțile au

avut posibilitatea de depunere a referinței.

Aici, se impune a învedera că, examinarea cauzei în ordine de recurs în lipsa

participanților la proces, nu poate fi calificată ca o limitare a dreptului de apărare și

dreptului de acces la justiție, în condițiile în care participanții la proces beneficiază

de un ansamblu de pârghii legale întru realizarea drepturilor sale.

Verificând argumentele invocate în recurs, prin prisma materialelor din dosar,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție a ajuns la concluzia de a admite recursul și a casa integral decizia din 19

ianuarie 2022 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea din 02 iulie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, cu emiterea unei hotărâri noi de respingere a

acțiunii, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art.248 alin.(1) lit.c) Cod administrativ, examinând recursul,

Curtea Supremă de Justiție adoptă una dintre următoarele decizii: casează integral

decizia instanței de apel și emite o nouă decizie.

În corespundere cu art.21 alin.(1) din Codul administrativ, autoritățile publice

și instanțele de judecată competente trebuie să acționeze în conformitate cu legea și

alte acte normative.

În corespundere cu art.22 alin.(1) din Codul administrativ, autoritățile publice

și instanțele de judecată competente cercetează starea de fapt din oficiu.

Acestea stabilesc felul și volumul cercetărilor și nu sunt legate nici de

expunerile participanților, nici de cererile lor de reclamare a probelor.

Prin prisma prevederilor art.194 alin.(2) Cod administrativ, în procedura de

examinare a cererilor de recurs, hotărârile și deciziile contestate se examinează din

oficiu în privința existenței greșelilor procedurale și aplicării corecte a dreptului

material.

La fel, aplicabile sunt și prevederile art.244 alin.(2) coroborate cu art.231

alin.(2) din Codul administrativ, conform cărora pentru procedura de recurs se

aplică corespunzător prevederile cap.III din cartea a treia, dacă din prevederile

prezentului capitol nu rezultă altceva. Pentru procedura în apel se aplică

corespunzător prevederile cap.II din cartea a treia, dacă din prevederile prezentului

capitol nu rezultă altceva.

În sensul art.219 alin.(1) din Codul administrativ, instanța de judecată este

obligată să cerceteze starea de fapt din oficiu în baza tuturor probelor legal

10

admisibile, nefiind legată nici de declarațiile făcute, nici de cererile de solicitare a

probelor înaintate de participanți.

Prin prisma alin.(2) și (3) al aceluiași articol, instanța de judecată depune

eforturi pentru înlăturarea greșelilor de formă, explicarea cererilor neclare,

depunerea corectă a cererilor, completarea datelor incomplete și pentru depunerea

tuturor declarațiilor necesare constatării și aprecierii stării de fapt. Instanța de

judecată indică asupra aspectelor de fapt și de drept ale litigiului care nu au fost

discutate de participanții la proces. Instanța de judecată nu are dreptul să depășească

limitele pretențiilor din acțiune, însă, totodată, nu este legată de textul cererilor

formulate de participanții la proces.

Recapitulând esența litigiului în scopul verificării aplicării corecte a dreptului

material și procedural, instanța de recurs reține următoarea stare de fapt.

Din cumulul probatoriu administrat speței, Completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție reține că, Maria

Pavalache este soția defunctului Ivan Pavalache (f.d.16), care potrivit certificatului

de deces a decedat la XXXXX (f.d.17).

La fel, colegiul lărgit al instanței de recurs mai reține că, prin hotărârea din 19

iunie 1997 și ulterior din 14 decembrie 2006 a Comisiei pentru stabilirea și plata

îndemnizației lunare viagere și pensiilor pe lângă Ministerul Justiției privind

stabilirea pensiei judecătorului pentru vechime în muncă, s-a stabilit lui Ivan

Pavalache vechimea în muncă în funcția de judecător de 31 ani 8 luni și 21 zile, cu

stabilirea pensiei pentru vechime în muncă cu o indemnizație lunară viageră în

mărime de 90% față de salariul mediu plătit în funcția de judecător asistent la Curtea

Supremă de Justiție, ținînd cont de indexarea salariului și suplimentului pentru

gradul I (f.d. administrativ 16-19, f.d.86-87).

Prin dispoziția Casei Naționale de Asigurări Sociale privind recalcularea

pensiei pentru vechime în muncă sau indemnizației lunare viagere judecătorilor

conform Legii nr.355-XVI din 23 decembrie 2005, s-a stabilit indemnizația lunară

viageră lui Ivan Pavalache, în mărime de 5040 lei (f.d.88).

Prin hotărârea privind înlocuirea pensiei pentru vechime în muncă cu

îndemnizația viageră nr.22 din 14 decembrie 2006 Comisia pentru stabilirea pensiei

și indemnizației lunare viagere pentru judecătorii Curților de Apel și judecătoriilor,

a hotărât, în conformitate cu prevederile art.26 alin.(5) din Legea cu privire la

statutul judecătorului, a înlocui judecătorului asistent demisionat, Ivan Pavalache,

începând cu 01 ianuarie 2007, pensia pentru vechime în muncă cu o indemnizație

lunară viageră în mărime de 90%, față de salariu mediu plătit în funcția de judecător

asistent la Curtea Supremă de Justiție, ținându-se cont de indexarea salariului și

totodată de suplimentul pentru gradul I (f.d.86-87), fapt confirmat și prin

comunicarea Casei Teritorială de Asigurări Sociale, Buiucani nr.2020/93/9806 din

23 iulie 2020 din care urmează că, la 23 iulie 2020, Ivan Pavalache, beneficia de

prestația socială, sub formă de indemnizație lunară viageră pentru judecător,

începând cu 01 decembrie 2018 în cuantum de 23 400 lei (f.d.59).

11

Totodată, colegiul lărgit al instanței de recurs mai reține că, începând cu 19

septembrie 2005, Maria Pavalache beneficiază de prestație socială sub formă de

pensie pentru limita de vârstă cu stagiul incomplet, în mărime de 1 309,14 lei lunar,

fapt ce se confirmă prin legitimația nr.XXXX (f.d.19).

Materialele cauzei atestă că, la 05 decembrie 2019, Maria Pavalache, a adresat

Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Buiucani, mun. Chișinău cerere cu privire la

acordarea pensiei de urmaș în temeiul Legii nr.156 din 14 octombrie 1998 privind

sistemul public de pensii, invocând în context că, soțul său, Ivan Pavalache, a

decedat la XXXXX, și că s-au aflat în căsătorie mai mult de 52 de ani.

La 21 ianuarie 2020, Casa Teritorială de Asigurări Sociale Buiucani a emis

decizia nr.2020/93/776, prin care a refuzat cererea Mariei Pavalache cu privire la

stabilirea pensiei de urmaș, din considerentul că, Legea nr.544-XII din 20 iulie 1995

cu privire la statutul judecătorului, nu prevede asigurarea cu pensie de urmaș în

cazul decesului pentru soțul supraviețuitor. Totodată, s-a mai indicat că, Maria

Pavalache a refuzat să prezinte carnetele de muncă s-au alte acte ce ar confirma

minim 15 ani de cotizare pentru a beneficia de pensie pentru pierderea

întreținătorului (f.d.23).

Considerând ilegal refuzul nr.2020/93/776 din 21 ianuarie 2020 a Casei

Teritoriale de Asigurări Sociale Buiucani, la 13 februarie 2020, Maria Pavalache a

depus la Casa Națională de Asigurări Sociale cerere prealabilă înregistrată cu nr.P-

380/20, solicitând anularea deciziei Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Buiucani

nr.12 din 21 ianuarie 2020 (nr.2020/93/776 din 22 ianuarie 2020), stabilirea,

acordarea și achitarea pensiei de urmaș în baza Legii cu privire la statutul

judecătorului și a Legii privind sistmul public de pensii (f.d.9).

La 27 februarie 2020, Casa Națională de Asigurări Sociale prin răspunsul nr.P-

380/20, a respins cererea prealabilă, invocând că, nu este temei juridic de a stabili

pensia de urmaș solicitată din cuantumul pensiei pentru vechime în muncă ca

judecător. Întrucât, soțul defunct al Mariei Pavalache - Ivan Pavalache, a fost

beneficiar de pensie pentru vechime în muncă ca judecător, stabilită în baza art.32 al

Legii nr.544-XII din 20.07.1995 cu privire la statutul judecătorului. În acest context,

indicând că, Legea nr.544-XII din 20.07.1995 cu privire la statutul judecătorului, nu

prevede stabilirea pensiilor de urmaș, iar conform Legii nr.156-XIV din 14.10.1998

privind pensiile de asigurări sociale de stat, pensia de urmaș se stabilește

proporțional doar din pensia pentru limită de vârstă sau dizabilitate (f.d.8-8 verso).

Manifestându-și dezacordul cu acțiunile Casei Naționale de Asigurări Sociale,

la 07 aprilie 2020, prin intermediul poștei electronice, Maria Pavalache a formulat

cerere în procedura contenciosului administrativ, ulterior, la 28 ianuarie 2021,

concretizată, împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la anularea

deciziei nr.2020/93/776 din 22 ianuarie 2020, a deciziei nr.P-380/20 din 27

februarie 2020 cu privire la cererea prealabilă și obligarea emiterii deciziei privind

stabilirea și achitarea pensiei de urmaș și obligarea achitării sumei cu titlu de pensie

de urmaș, precum și încasarea cheltuielilor de judecată.

Fiind învestită cu judecarea cauzei în prima instanță, Judecătoria Chișinău,

sediul Râșcani, prin hotărârea din 02 iulie 2021 a admis integral acțiunea, a anulat

12

decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale sect. Buiucani, mun. Chișinău

nr.2020/93/776 din 22 ianuarie 2020 și decizia Casei Naționale de Asigurări Sociale

nr.P-380/20 din 27 februarie 2020 cu privire la cererea prealabilă, adoptate în

privința Mariei Pavalache. A obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să emită

actul administrativ individual privind stabilirea și achitarea pensiei de urmaș Mariei

Pavalache, începând cu 18 noiembrie 2019, în mărime de 11 700 lei, ceea ce

constituie 50% din pensia aflată în plata soțului decedat Ion Pavalache. A încasat

din contul Casei Naționale de Asigurări Sociale în beneficiul Mariei Pavalache suma

de 5 000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată legate de acordarea asistenței juridice

(f.d.97, 103-120).

Judecând cauza în ordine de apel, Curtea de Apel Chișinău prin decizia din 19

ianuarie 2022 a respins apelul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale și a

menținut hotărârea din 02 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani

(f.d.169, 170-186).

Efectuând controlul judiciar al deciziei din 19 ianuarie 2022 a Curții de Apel

Chișinău și al hotărârii din 02 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

colegiul lărgit al instanței de recurs constată că instanțele ierarhic inferioare,

judecând cauza, au interpretat și aplicat în mod eronat legea, circumstanță ce a dus

la aprecierea eronată a raporturilor juridico-publice litigioase și emiterea unor

soluții greșite și neîntemeiate.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție relevă că, instanța judecătorească apreciază probele după intima ei

convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și

nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul și interconexiunea lor,

călăuzindu-se de lege. Nici un fel de probe nu au pentru instanța judecătorească o

forță probantă prestabilită fără aprecierea lor.

Fiecare probă se apreciază de instanță privitor la pertinența, admisibilitatea,

veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă și

suficientă pentru soluționarea cauzei.

Ca rezultat al aprecierii probelor, instanța judecătorească este obligată să

reflecte în hotărâre motivele concluziilor sale privind admiterea unor probe și

respingerea altor probe, precum și argumentarea preferinței unor probe față de

altele. Proba este declarată ca fiind veridică dacă instanța constată prin cercetare și

comparare cu alte probe că datele pe care le conține corespund realității.

În aceeași ordine de idei, potrivit jurisprudenței stabilite, CEDO a învederat că

unul din principiile legate de administrarea corectă a justiției se referă la hotărârile

instanțelor de judecată, care ar trebui să explice în mod adecvat raționamentele pe

care se bazează. Măsura în care se aplică această obligație de motivare poate varia în

funcție de natura deciziei și trebuie determinată în funcție de circumstanțele cauzei

(a se vedea Moreira Ferreira, ibidem, parag. 84; Orlen Lietuva LTD. vs Lituania, 29

ianuarie 2019, parag. 82).

13

Conform art.189 alin.(1) Cod administrativ, orice persoană, care revendică

încălcarea unui drept al său prin activitatea administrativă a unei autorități publice,

poate înainta o acțiune în contencios administrativ.

Potrivit prevederilor art.208 alin.(1) și alin.(3) Cod administrativ, în cazurile

prevăzute de lege, până la înaintarea acțiunii în contencios administrativ, se va

respecta procedura prealabilă. Dacă procedura prealabilă nu este prevăzută de lege,

acțiunea în obligare se admite numai în cazul în care reclamantul a depus anterior la

autoritatea publică competentă o cerere de emitere a actului administrativ individual.

Conform art.19 Cod Administrativ, cererea prealabilă este instituția care oferă

o cale de soluționare prejudiciară a litigiilor administrative.

Conform art.162 Cod administrativ, procedura prealabilă urmărește scopul de a

verifica legalitatea actelor administrative individuale. Dacă autoritatea publică nu

soluționează petiția în termenele prevăzute de prezentul cod, persoana afectată este

în drept să depună cerere prealabilă. Cererea prealabilă poate fi îndreptată spre: a)

anularea în tot sau în parte a unui act administrativ individual ilegal sau nul; b)

emiterea unui act administrativ individual.

În corespundere cu art.164 alin. (1) Cod Administrativ, cererea prealabilă se

depune în scris la autoritatea publică emitentă.

Conform art.209 alin.(1) Cod administrativ, acțiunea în contestare și acțiunea

în obligare se înaintează în decurs de 30 de zile, dacă legea nu prevede altfel. Acest

termen începe să curgă de la:

a) data comunicării sau notificării deciziei cu privire la cererea prealabilă sau

data expirării termenului prevăzut de prezentul cod pentru soluționarea acesteia;

b) data comunicării sau notificării actului administrativ individual, dacă legea

nu prevede procedura prealabilă. Prevederile art.165 alin.(1) referitoare la

nesoluționarea în termen se aplică corespunzător.

Astfel, reieșind din circumstanțele cauzei, Completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție concluzionează că,

instanțele ierarhic inferioare corect au stabilit că, cererea de chemare în judecată în

procedura contenciosului administrativ formulată de Maria Pavalache, ulterior

concretizată, împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la anularea

actelor administrative individuale defavorabile și obligarea emiterii actului

individual favorabil privind stabilirea și achitarea pensiei de urmaș, încasarea

cheltuielilor de judecată, a fost depusă cu respectarea procedurii prealabile.

Articolul 224 alin.(1) lit.f) din Codul administrativ prevede că, examinând

acțiunea în contencios administrativ în fond, instanța de judecată adoptă hotărâre

prin care respinge acțiunea ca fiind neîntemeiată, dacă nu sînt îndeplinite condițiile

de adoptare a unei hotărîri prevăzute la lit. a)-e).

La caz, Colegiul lărgit al instanței de recurs reține că, obiect al examinării

prezentei cauze în instanța de contencios administrativ îl constituie verificarea

legalității actului administrativ individual defavorabil al Casei Naționale de

Asigurări Sociale privind respingerea cererii reclamantei Maria Pavalache de a-i fi

14

stabilită și achitată pensia de urmaș în mărime de 50 % din pensia soțului decedat,

care beneficia de pensie specială pentru vechime în muncă.

Sub acest aspect este notabil că, articolul 9 din Legea privind sistemul public

de pensii nr.156 din 14 octombrie 1998 prevede că în sistemul public, se acordă

următoarele categorii de pensii: a) pensie pentru limită de vârstă; b) pensie de

dizabilitate; c) pensie de urmaș; d) pensie specială; e) pensie anticipată pentru

limită de vârstă.

Conform art.24 alin.(1) din Legea privind sistemul public de pensii nr.156 din

14 octombrie 1998, pensia de urmaș se acordă dacă persoana decedată beneficia de

pensie pentru limită de vârstă sau de pensie de dizabilitate ori îndeplinea condițiile

pentru obținerea unei pensii de dizabilitate prevăzute la capitolul II secțiunea 3 din

prezenta lege.

Remarcabil este că, redacția actuală a alin.(1) al art.24 din Legea privind

sistemul public de pensii nr.156 din 14 octombrie 1998 a fost modificată prin

Legea pentru modificarea și completarea unor acte legislative nr.290 din 16

decembrie 2016.

Din conținutul notei-informative la proiectul de Lege nr.290 din 16 decembrie

2016, în special a modificărilor operate la Legea privind sistemul public de pensii

nr.156 din 14 octombrie 1998 rezultă că, scopul prezentului proiect de lege constă

în sporirea gradului de protecție socială a pensionarilor pentru a le asigura un trai

decent, modificările introduse având la bază garantarea principiului echității

sociale, contributivității, egalității și non-discriminării.

Astfel, unul din obiectivele urmărite prin introducerea acestor modificări a

fost reducerea inechităților din sistemul de asigurări sociale, crearea unui sistem

echitabil, sustenabil, transparent și sporirea beneficiilor în vederea asigurării unui

trai decent.

Colegiul denotă din prevederile Legii privind sistemul public de pensii nr.156

din 14 octombrie 1998 că, asigurările sociale de stat intervin în anumite

circumstanțe, atât în cazul în care o persoană atinge vârsta de pensionare, precum

și cazul în care este necesară acordarea unui cuantum suficient copiilor și/sau

soțului/soției pentru a acoperi cheltuielile materiale pentru existență în urma

decesului susținătorului. Această obligație asumată de asigurările sociale de stat

este prevăzută în Secțiunea 4 din Legea privind sistemul public de pensii, fiind

reglementată la art.24-27 din Legea privind sistemul public de pensii nr.156 din 14

octombrie 1998.

În corespundere cu art.25 alin.(1) lit.b) din Legea privind sistemul public de

pensii nr.156 din 14 octombrie 1998, pensia de urmaș se stabilește soțului

supraviețuitor dacă, la momentul decesului întreținătorului sau pe parcursul a 5 ani

după deces, a împlinit vârsta de pensionare prevăzută la art.41 alin.(1) sau a fost

încadrat în grad sever sau accentuat de dizabilitate, a avut cel puțin 15 ani de

căsătorie cu persoana decedată și nu s-a recăsătorit.

Așa, art.25 alin.(1) lit.b) din Legea privind sistemul public de pensii nr.156

din 14 octombrie 1998 stabilește prima condiție materială în care soțul

15

supraviețuitor poate beneficia de pensia de urmaș calculată în baza pensiei soțului

decedat.

A doua condiție materială este impusă de art.24 alin.(1) din Legea privind

sistemul public de pensii nr.156 din 14 octombrie 1998, și anume că pensia de

urmaș se acordă dacă persoana decedată beneficia de pensie pentru limită de vârstă

sau de pensie de dizabilitate ori îndeplinea condițiile pentru obținerea unei pensii

de dizabilitate prevăzute la capitolul II secțiunea 3 din prezenta lege.

Pentru a explica sensul acestei dispoziții, este necesar de a o compara cu

prevederile art.24 alin.(1) până la modificările operate prin Legea 290/2016, care

prevedeau că pensia de urmaș se acordă dacă persoana decedată era pensionar sau

îndeplinea condițiile pentru obținerea unei pensii în conformitate cu prezenta lege.

Pornind de la raționamentul explicit al legiuitorului dedus din prevederile

art.24-27 din Legea privind sistemul public de pensii nr.156 din 14 octombrie

1998, modificată în anul 2016, pensia de urmaș urmează a fi acordată doar în două

situații exhaustiv definite de legiuitor, și anume dacă persoana decedată beneficia

de pensie pentru limita de vârstă, adică a împlinit vârsta prevăzută la art. 41

alin. (1), sau beneficiază de o pensie de dizabilitate.

Prin prezenta dispoziție, legiuitorul a exclus pensiile speciale precum sunt

cele acordate judecătorilor, procurorilor, militarilor și altor categorii de persoane la

atingerea unei vârste inferioare decât cea prevăzută la art.41 alin.(1) din Legea

privind sistemul public de pensii nr.156 din 14 octombrie 1998, din câmpul art.24

alin.(1) din Lege. Altfel spus, pensia de urmaș nu poate fi calculată din pensia

specială ce constituie pensia pentru vechime în muncă.

Remarcabil este că, la 26 mai 2022, Curtea Constituțională a Republicii

Moldova a examinat excepția de neconstituționalitate a articolului 24 alin.(1) din

Legea privind sistemul public de pensii nr.156 din 14 octombrie 1998 (condițiile

de acordare a pensiei de urmaș).

Așa, prin Hotărârea Curții Constituționale nr.11 din 26 mai 2022 (dosarul

nr.158g/2021) s-a constatat că, prin excluderea de la beneficiul plății pensiei de

urmaș al persoanelor indicate la articolul 25 alin.(1) din Legea nr.156 din 14

octombrie 1998 privind sistemul public de pensii, succesoare ale persoanei

decedate – titular de pensie specială, care la data decesului a întrunit condițiile

pentru stabilirea pensiei pentru limită de vârstă se încălcă articolele 16 și 47 din

Constituție. Curtea a recunoscut constituțional articolul 24 alin.(1) din Legea

privind sistemul public de pensii nr.156 din 14 octombrie 1998, în măsura în care

pensia de urmaș se acordă și persoanelor indicate la articolul 25 alin.(1) din

această Lege, inclusiv copilului minor și/sau soțului supraviețuitor al persoanei

decedate – titular de pensie specială, care la data decesului a întrunit condițiile

pentru stabilirea pensiei pentru limită de vârstă.

Totodată, Curtea Constituțională a dispus că, până la modificarea cadrului

normativ, vor avea dreptul la pensia de urmaș persoanele indicate la articolul 25

alin.(1) din Legea nr.156 din 14 octombrie 1998, inclusiv copilul minor și/sau

soțul supraviețuitor al persoanei decedate – titular de pensie specială, care la data

decesului a întrunit condițiile pentru stabilirea pensiei pentru limită de vârstă. În

16

acest caz pensia de urmaș se va calcula din mărimea pensiei pentru limită de

vârstă.

Curtea a precizat că, această soluție este una provizorie și va acționa până

când vor fi operate modificările de rigoare în legislație, în conformitate cu

considerentele acestei Hotărâri.

Astfel, Colegiul consideră că, prin admiterea acțiunii depuse de Maria

Pavalache, instanțele ierarhic inferioare au interpretat și aplicat eronat prevederile

art.24 alin.(1) din Legea privind sistemul public de pensii nr.156 din 14 octombrie

reținute în hotărârea nr.11 din 26 mai 2022, este în afara oricărui dubiu că, refuzul

Casei Naționale de Asigurări Sociale de a-i stabili reclamantei pensia de urmaș în

cuantum de 50 % din pensia specială a soțului decedat Ivan Pavalache este legal și

întemeiat.

Colegiul lărgit al instanței de recurs notează că, în sensul hotărârii Curții

Constituționale nr.11 din 26 mai 2022, reclamanta ar putea pretinde la pensia de

urmaș a soțului titular de pensie specială, în cazul în care la data decesului acesta a

întrunit condițiile pentru stabilirea pensiei pentru limită de vârstă, dar nicidecum

nu din pensia specială de care a beneficiat soțul decedat. În acest caz, reclamanta

poate pretinde la pensia de urmaș calculată din mărimea pensiei pentru limită de

vârstă. Totodată, schimbarea pensiei presupune formalități juridice care trebuie

îndeplinite. În această ordine de idei, colegiul lărgit al instanței de recurs nu poate

reține argumentele invocate de Maria Pavalache în referința suplimentară depusă la

12 iulie 2022.

Conjunctura acestor circumstanțe profilează legalitatea actului administrativ

defavorabil emis în privința intimatei Maria Pavalache privind refuzul de a-i stabili

pensia de urmaș din pensia specială a soțului decedat, iar drept consecință denotă

netemeinicia acțiunii depuse de Maria Pavalache și necesitatea respingerii acesteia.

Colegiul lărgit al instanței de recurs reține din conținutul cererii de chemare în

judecată, ulterior concretizată, că, reclamanta Maria Pavalache solicită încasarea din

contul Casei Naționale de Asigurări Sociale cheltuielilor de judecată, cu titlu de

asistență juridică, în sumă de 5 000 lei.

În conformitate cu prevederile art.195 din Codul administrativ, procedura

acțiunii în contenciosul administrativ se desfășoară conform prevederilor

prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de

procedură civilă, cu excepția art.169-171.

Conform art.82 din Codul de procedură civilă, cheltuielile de judecată se

compun din taxa de stat și din cheltuielile de judecare a pricinii.

Potrivit art.94 alin.(1) Cod de procedură civilă, instanța judecătorească obligă

partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părții care a avut câștig de

cauză cheltuielile de judecată. Dacă acțiunea reclamantului a fost admisă parțial,

acestuia i se compensează cheltuielile de judecată proporțional părții admise din

pretenții, iar pârâtului – proporțional părții respinse din pretențiile reclamantului.

În conformitate cu prevederile art.96 alin.(1) și (11) din Codul procedură civilă,

instanța judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părții

17

care a avut câștig de cauză cheltuielile ei de asistență juridică, în măsura în care

acestea au fost reale, necesare și rezonabile. Cheltuielile menționate la alin.(1) se

compensează părții care a avut câștig de cauză dacă aceasta a fost reprezentată în

judecată de un avocat.

Referitor la pretenția Mariei Pavalache cu privire la încasarea cheltuielilor de

judecată, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție conchide că urmează a fi respinsă, or, aceasta este

subsecventă pretențiilor cu privire la anularea actelor administrative individuale

defavorabile și obligarea emiterii actului individual favorabil privind stabilirea și

achitarea pensiei de urmaș, care au fost respinse, ca neîntemeiate.

Cu titlu subsecvent, în privința jurisprudenței în materie la care au făcut

referire instanțele inferioare și care s-a stabilit la aplicarea prevederilor vechi ale

legislației, Colegiul lărgit al instanței de recurs menționează că, jurisprudența nu

este imuabilă, ci din contra, progresivă în esență. În cazul oricărui reviriment

jurisprudențial, condiția formală, prealabilă este existența, precum și necesitatea

unei alternative de interpretare și aplicare a unor dispoziții legale. La caz,

revirimentul practicii judiciare în materie au la bază modificările operate la art.24

alin.(1) din Legea privind sistemul public de pensii nr.156 din 14 octombrie 1998

prin Legea nr.290 din 16 decembrie 2016 și Hotărârea Curții Constituționale nr.11

din 26 mai 2022 privind excepția de neconstituționalitate a articolului 24 alin.(1)

din Legea privind sistemul public de pensii nr.156 din 14 octombrie 1998

(condițiile de acordare a pensiei de urmaș). Or, aceste modificări au schimbat

condițiile/cerințele față de soțul supraviețuitor care poate beneficia de pensia de

urmaș calculată în baza pensiei soțului decedat.

Așadar, circumstanțele descrise permit instanței de recurs să conchidă că, atât

prima instanță, cât și instanța de apel au interpretat și aplicat eronat prevederile legii

materiale, motiv din care actele judecătorești de dispoziție emise de acestea nu pot fi

menținute, iar cererea de chemare în judecată depusă de Maria Pavalache urmează a

fi respinsă, ca fiind neîntemeiată.

În conformitate cu art.6 alin.(1) din CEDO, orice persoană are dreptul la

judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale,

de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî, fie

asupra încălcării drepturilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei

acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa.

Drept rezultat al aprecierii probelor, instanța judecătorească este obligată să

reflecte în hotărâre motivele concluziilor sale privind admiterea unor probe și

respingerea altor probe, precum și argumentarea preferinței unor probe față de

altele.

Instanța nu se expune asupra fiecărui argument invocat de participanții la

proces, ținând cont de Avizul nr.11 din 2008 al Consiliului Consultativ al

Judecătorilor Europeni, în atenția Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei, din

care rezultă că, motivarea hotărârii nu trebuie înțeleasă ca necesitând un răspuns la

fiecare argument invocat.

18

Or, potrivit jurisprudenței Curții Europene, pentru a răspunde cerințelor

procesului echitabil, motivarea trebuie să evidențieze că, judecătorul a examinat

chestiunile esențiale prezentate și nu trebuie interpretată ca impunând un răspuns

detaliat la fiecare argument (Van de Hurk vs Țările de Jos, 19 aprilie 1994 , pct.61,

seria A, nr.288).

Din considerentele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite

recursul, a casa integral decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe și de a

emite o decizie nouă, prin care să respingă acțiunea în contencios administrativ

depusă de Maria Pavalache.

Finalmente, Colegiul lărgit al instanței de recurs învederează că, soluția

asupra fondului cauzei, la care a ajuns instanța de recurs, este compatibilă cu

prevederile articolului 6 § 1 CEDO, fiind prevăzută de art.248 alin.(1) lit.c) din

Codul administrativ, potrivit căruia examinând recursul, Curtea Supremă de

Justiție adoptă decizie prin care casează integral decizia instanței de apel și emite o

nouă decizie.

Conform articolelor 258 alin. (3), 248 alin.(1) lit.c) și 224 alin.(1) lit.f) din

Codul administrativ, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se admite recursul depus de către Casa Națională de Asigurări Sociale.

Se casează integral decizia din 19 ianuarie 2022 a Curții de Apel Chișinău și

hotărârea din 02 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și se emite o

decizie nouă, prin care:

Se respinge acțiunea în contencios administrativ depusă de Maria Pavalache

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la anularea actelor

administrative individuale defavorabile și obligarea emiterii actului individual

favorabil privind stabilirea și achitarea pensiei de urmaș, încasarea cheltuielilor de

judecată, ca fiind neîntemeiată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Ala Cobăneanu

Nina Vascan

Nicolae Craiu

Aliona Miron

19