3ra-739/22 — anularea actului administrativ, restabilirea la locul de munca

3ra-739/22 — anularea actului administrativ, restabilirea la locul de munca (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-739/22

2-21013670-01-3ra-26072022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud: V. Chisilița)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: Gh. Mîra, A. Bostan, Gr. Dașchevici)

Î N C H E I E R E

14 septembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Nicolae Craiu

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului depus de Gheorghe Boboc, reprezentat

de avocatul Sergiu Russ,

în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Gheorghe Boboc împotriva Inspectoratului General al Poliției al

Ministerului Afacerilor Interne privind anularea actului administrativ, restabilirea la

locul de muncă, încasarea plăților salariale și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 10 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul depus de Gheorghe Boboc și menținută hotărârea din 15 octombrie

2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

c o n s t a t ă :

La data de 28 ianuarie 2021 Gheorghe Boboc, reprezentat de avocatul Sergiu

Russ a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului General al

Poliției al Ministerului Afacerilor Interne cu privire la anularea actului administrativ

individual defavorabil, restabilirea la locul de muncă, încasarea plăților salariale și

încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată reclamantul Gheorghe Boboc a

indicat că, începând cu anul 1994, a fost angajat al Ministerului Afacerilor Interne,

iar ulterior angajat al Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor

Interne, perioadă în care a ocupat diferite funcții potrivit ierarhiei profesionale. La

data de 30 martie 2020 i s-a adus la cunoștință ordinul nr. 156ef din 17 martie 2020,

1

semnat de către șeful Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor

Interne, cu privire la sancționarea disciplinară și concedierea din funcția publică

deținută cu statut special.

Reclamantul a menționat că, la momentul concedierii deținea funcția de

ofițer superior al serviciului detenție și escortă al Inspectoratului de Poliție Căușeni

al Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne. Conform

ordinului nr. 156ef din 17 martie 2020, a fost tras la răspundere disciplinară și

sancționat cu cea mai aspră pedeapsă – concedierea, pentru faptul absenței

nemotivate de la lucru în timpul zilei de muncă din 17 februarie 2020.

Reclamantul a precizat că între fapta imputată de lipsă nemotivată de la lucru

și normele de drept pe care este întemeiat ordinul contestat, sunt neconcordanțe. În

pofida faptului că unica abatere disciplinară imputată lui Gheorghe Boboc, este

absența nemotivată de la lucru pe data de 17 februarie 2020, ordinul este întemeiat

nu pe prevederile art. 86 alin. (1) lit. h) din Codul muncii, care stipulează concedierea

angajatului pe motiv de lipsă nemotivată de la muncă, dar pe prevederile art. 86

alin. (1) lit. g) și p) din Codul muncii, care prevăd concedierea pe alte motive,

nelegate de absența de la muncă.

Reclamantul a mai subliniat că, potrivit părții descriptive a ordinului

Inspectoratului General al Poliției nr. 156ef din 17 martie 2020, la data de

17 februarie 2020 la ora 08:00, s-a constatat lipsa nemotivată a lui la ședința de lucru

zilnică, cu participarea efectivului Inspectoratului de Poliție Căușeni. Potrivit

declarațiilor șefului Inspectoratului de Poliție Căușeni, V. Arnăutu, s-ar fi prezentat

la lucru cu întârziere, aproximativ la ora 08:30, nemotivând întârzierea și lipsa la

ședință. În continuarea descrierii evenimentelor ce au avut loc pe data de 17 februarie

2020, în ordinul contestat se menționează că la orele 13:35 – 13:40 de către șeful

Inspectoratului de Poliție Căușeni, V. Arnăutu a fost întreprinsă o verificare a

prezenței la locul de muncă, urmare fiind constatat că lipsește de la serviciu. Reieșind

din declarațiile șefului Inspectoratului de Poliție Căușeni, în aceiași zi s-ar fi

prezentat în birou la ora 14:30, a aruncat legitimația pe masă și a părăsit incinta

inspectoratului, necomunicând șefului sau altor persoane din cadrul inspectoratului

că ar fi consultat un medic sau că se află în concediu medical.

Reclamantul a invocat că, conform ordinului contestat se menționează că pe

data de 17 februarie 2020, în intervalul de timp 13:45 – 13:55 a fost întreprinsă o

verificare a prezenței la locul de muncă și de către șeful secției coordonare

operațională a Inspectoratului de Poliție Căușeni, Sergiu Tumanov, de comun cu

șeful secției resurse umane Ana Vangheli, care au stabilit lipsa lui la locul de muncă.

Urmare a examinării secvențelor video, înregistrate de sistemul de monitorizare

video a Inspectoratului de Poliție Căușeni din 17 februarie 2020, în intervalul de

timp 06:49 – 17:00, s-a stabilit că în ziua respectivă Gheorghe Boboc a fost prezent

la serviciu în intervalul de timp 08:13 – 08:48 (30 minute) și 14:30 – 14:35

(5 minute). Reieșind din datele înregistrărilor video ancheta de serviciu a

concluzionat că în restul timpului Gheorghe Boboc a lipsit de la serviciu fără anumite

motive întemeiate sau acordul și învoirea șefului.

Reclamantul a relevat că, la 18 februarie 2020, în secția resurse umane a

Inspectoratului de Poliție Căușeni, a fost depus un raport prin care a informat că se

2

află în concediu medical din 18 februarie 2020. La 28 februarie 2020, a prezentat

buletinul medical cu seria 01 nr. 3785926, eliberat de Instituția Medico-Sanitară

Publică Centrul de Sănătate Căușeni, deschis pe numele său, cu reluarea lucrului la

28 februarie 2020.

Reclamantul a subliniat că circumstanțele de fapt, indicate în ordinul

Inspectoratului General al Poliției nr. 156ef din 17 martie 2020, rezultă din ancheta

de serviciu întreprinsă, care a fost desfășurată cu grave încălcări și cu distorsionarea

intenționată a realității, având la bază declarațiile false a multor persoane audiate.

Șeful Inspectoratului de Poliție Căușeni, în ultima perioadă de timp a manifestat un

comportament de persecutare evidentă, a mințit în cadrul anchetei de serviciu inițiate

și a dat declarații evident false. Astfel, șeful Inspectoratului de Poliție Căușeni, a

ascuns faptul că pe data de 17 februarie 2020, a primit la ora 07:45, un mesaj pe

numărul său personal de telefon, prin care a fost anunțat că va întârzia la serviciu cu

15 min. Șeful Inspectoratului de Poliție Căușeni, cunoștea realitatea ce ține de

deplasările sau la serviciu în or. Căușeni din or. Tighina.

Reclamantul reținut că șeful Inspectoratului de Poliție Căușeni cunoștea că

subalternilor săi, care se deplasează zilnic la serviciu din regiunea transnistreană,

uneori li-se creează de către autoritățile neconstituționale anumite piedici și

tergiversări în traversarea așa zisei frontiere. Faptul dat este cunoscut și cu bună

credință tolerat de către conducerea Inspectoratului de Poliție Căușeni, cu condiția

informării administrației despre eventuala întârziere.

Reclamantul a relatat că, în dimineața zilei de 17 februarie 2020, în timp ce

se deplasa conform regimului său zilnic obișnuit, a fost supus unui control

documentar mai minuțios de către autoritățile neconstituționale, fapt care a dus la

tergiversarea deplasării sale la serviciu. Văzând că nu va reuși la ședința zilnică și

va întârzia la serviciu, a anunțat imediat șeful Inspectoratului de Poliție Căușeni

printr-un mesaj. La serviciu pe data de 17 februarie 2020, s-a prezentat la ora 08:13

(conform înregistrării video), adică cu o întârziere de 13 minute și a adus neîntârziat

la cunoștința administrației motivele întemeiate a întârzierii sale. Totodată, a anunțat

verbal administrația Inspectoratului de Poliție că i s-a înrăutățit mult starea sănătății

și anume maladia coloanei vertebrale de care suferă de mai mult timp.

Astfel, reclamantul a specificat că capătul acuzațiilor în privința întârzierii

nemotivate la serviciu pe data de 17 februarie 2020 și neanunțarea administrației

despre motivele întârzierii decad ca fiind neveridice.

Reclamantul a susținut că, în ordinul de concediere contestat nu este

menționat care sunt intervale de timp în care se pretinde că Gheorghe Boboc a lipsit

nemotivat de la serviciu. Unica argumentare adusă este înregistrarea video, conform

căreia pe data de 17 februarie 2020 a fost prezent în incinta Inspectoratului de Poliție

Căușeni în intervalul de timp 08:13 – 08:48 (30 minute) și 14:30 – 14:35 (5 minute),

care însă este un mijloc de probă neveridic și pasibil unei aprecieri critice.

Reclamantul a precizat că, în ancheta de serviciu efectuată s-a ascuns de la

șeful Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne, care a

semnat nemijlocit ordinul de concediere, faptul că în incinta Inspectoratului de

Poliție Căușeni există două intrări. Una oficială, care se monitorizează video și o altă

intrare accesorie, nemonitorizată, care este folosită doar de către angajații

3

inspectoratului. Absolut toți colaboratorii Inspectoratului de Poliție Căușeni folosesc

pentru a intra în incinta Inspectoratului de Poliție Căușeni intrarea oficială și intrarea

accesorie.

Astfel, reclamantul a indicat că la data de 17 februarie 2020, ca și în alte zile,

a intrat în incinta Inspectoratului de Poliție Căușeni de mai multe ori cât prin intrarea

oficială, atât și prin intrarea accesorie. Pe data de 17 februarie 2020, după ce a adus

la cunoștința administrației motivele întârzierii sale cu 13 minute, a plecat la locul

său nemijlocit de muncă și a început să-și exercite atribuțiile funcției deținute. Astfel,

aproximativ la orele 09:00, în pofida faptului că avea dureri puternice în regiunea

coloanei vertebrale, a organizat și a dispus deplasarea unei echipe a subalternilor, de

escortare a unor deținuți în mun. Chișinău, fapt care poate fi confirmat prin audierea

martorilor respectivi. În timpul pauzei de masă, s-a simțit și mai rău din cauza

amplificării accesului de boală. Aproximativ la orele 14:30, s-a prezentat în biroul

șefului Inspectoratului de Poliție Căușeni pentru ai aduce la cunoștință faptul că se

simte foarte rău.

Reclamantul a susținut că constatările din ordinul contestat, precum că a

aruncat pe masa șefului Inspectoratului de Poliție Căușeni legitimația de serviciu nu

corespunde adevărului, fiind un fals. Ulterior, aproximativ la orele 15:00, Gheorghe

Boboc a rugat un cunoscut de al său, să-l transporte cu mașina personală de urgență

la medic, care începând cu ziua următoare, adică de pe data de 18 februarie 2020, i-

a deschis concediul medical cu o durată de 10 zile. Prin urmare, pe data de

17 februarie 2020, cu adevărat a lipsit de la locul de muncă în a doua jumătate a zilei,

aproximativ 2 ore. Însă această lipsă a fost una absolut întemeiată și care nu a depins

de voința sa, fiind cauzată de accesul de boală și necesitatea urgentă de a se arăta

unui medic.

În completarea celor enunțate reclamantul Gheorghe Boboc a menționat că,

în ceea ce ține de nespecificarea expresă în ordinul contestat a intervalelor de timp

în care se pretinde că a lipsit de la locul de muncă, în conformitate cu prevederile

legislației în vigoare este obligatorie stabilirea a cel puțin 4 ore de lipsă consecutivă

pe parcursul zilei de muncă, pentru a fi posibilă concedierea angajatului pe acest

motiv.

Reclamantul a indicat că în conformitate cu prevederile art. 86 alin. (1) lit.

h) din Codul muncii, concedierea se admite pentru absența repetată fără motive

întemeiate de la lucru timp de 4 ore consecutive (fără a ține cont de pauza de masă)

în timpul zilei de muncă. Conform prevederilor imperative a normei de drept citate,

angajatorul dispune de dreptul de al concedia pe angajat pentru faptul lipsei

nemotivate de la muncă doar în cazul în care această lipsă este constatată prin actele

probatorii respective pe parcursul a cel puțin 4 ore, scurse consecutiv.

Luând în considerare faptul că ziua de muncă în cadrul Inspectoratului de

Poliție Căușeni este începând cu ora 08:00 până la ora 17:00 (cu pauza de masă între

orele 12:00 – 13:00), rezultă că 4 ore de lipsă de la serviciu se pot scurge consecutiv

sau de la orele 08:00 până la masă la orele 12:00, sau începând cu finisarea pauzei

de la orele 13:00 până la orele 17:00. În cadrul anchetei de serviciu nu au fost stabilite

și prezentate astfel de probe, iar înregistrările video nu prezintă o probă veridică în

4

acest sens. Tragerea la răspundere disciplinară și sancționarea cu concedierea pentru

faptul lipsei nemotivate de la locul de muncă este absolut ilegală.

Prin hotărârea din 15 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani

a fost respinsă cererea de chemare în judecată depusă de Gheorghe Boboc împotriva

Inspectoratului General al Poliției (f.d. 71, 77-92).

La data de 25 octombrie 2021 Gheorghe Boboc, reprezentat de avocatul

Sergiu Russ a depus apel împotriva hotărârii din 15 octombrie 2021 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Râșcani, solicitând admiterea cererii de apel, casarea integrală a

hotărârii primei instanțe și pronunțarea unei noi decizii privind admiterea integrală

a cererii de chemare în judecată depuse de Gheorghe Boboc (f.d. 76).

Hotărârea motivată din 15 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani a fost notificată avocatului Sergiu Russ, care reprezintă interesele lui

Gheorghe Boboc, prin intermediul poștei electronice, la data de 04 ianuarie 2022,

fapt ce se confirmă prin extrasele din poștă electronică, anexate la actele cauzei

(f.d. 94-96).

La data de 31 ianuarie 2022 Gheorghe Boboc, reprezentat de avocatul Sergiu

Russ a prezentat motivarea apelului împotriva hotărârii din 15 octombrie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani (f.d. 97-103).

Astfel, instanța de apel întemeiat a considerat ca fiind depus în termen apelul

Gheorghe Boboc, reprezentat de avocatul Sergiu Russ împotriva hotărârii din

15 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

Prin decizia din 10 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

depus de Gheorghe Boboc, reprezentat de avocatul Sergiu Russ și menținută

hotărârea din 15 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani (f.d. 131,

132-137).

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a relevat că absența

nemotivată de la locul de muncă a funcționarului public cu statut special se atribuie la

categoria abaterilor disciplinare, astfel încât în cazul constatării acesteia

Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne este îndreptățit de

a aplica agajatului sancțiuni disciplinare din lista celor prevăzute de Lege.

Instanța de apel a menționat că autoritatea emitentă a actului administrativ

individual defavorabil contestat în speță a realizat corespunzător dreptul

discreționar, potrivit exigențelor art. 16 din Codul administrativ, csre statuează la

alin. (1) și (2) că dreptul discreționar al autorității publice reprezintă posibilitatea

acesteia de a opta între mai multe soluții posibile corespunzătoare scopului legii

atunci când aplică o dispoziție legală. Exercitarea dreptului discreționar nu permite

desfășurarea unei activități administrative arbitrare.

În acest context, instanța de apel a reținut că argumentele lui Gheorghe

Boboc, reprezentat de avocatul Sergiu Russ referitoare la încălcarea de către

Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne a principiilor ce

reglementează realizarea dreptului discreționar în activitatea acestuia, sunt nefondate

în contextul în care ordinul contestat este legal în fond.

Instanța de apel a apreciat ca fiind neîntemeiate argumentele lui Gheorghe

Boboc, reprezentat de avocatul Sergiu Russ referitoare la faptul că cele expuse în

actul administrativ individual contestat, privind acțiunile imputate lui Gheorghe

5

Boboc sunt incorecte și contravin situației reale, ancheta de serviciu întreprinsă fiind

desfășurată cu grave încălcări, or, atât ancheta de serviciu, cât și ordinul emis în

consecință s-a realizat exclusiv cu referire la constatarea faptelor ce constituie abateri

disciplinare, fără a depăși limitele acestei jurisdicții.

Instanța de apel a notat că ordinul Inspectoratului General al Poliției al

Ministerului Afacerilor Interne nr. 156ef din 17 martie 2020 corespunde exigențelor

legale, iar temeiuri pentru anularea acestuia în speță lipsesc.

Astfel, instanța de apel a concluzionat asupra legalității actului administrativ

contestat, or, fiind stabilit că prin acțiunile lui Gheorghe Boboc privind nerespectarea

regimului de muncă, absența fără motive întemeiate de la lucru în timpul zilei de

muncă, neinformarea de îndată a angajatorului sau conducătorului nemijlocit despre

imposibilitatea de a se prezenta la serviciu, aruncarea legitimației către superior, sunt

cu desăvârșire incompatibile cu statutul funcționarului public, fiind just catalogată

drept abatere disciplinară gravă, prin neexecutarea normelor deontologice, a

regulilor activității profesionale, nerespectarea normelor ce reglementează totalitatea

regulilor de conduită, obligatorii pentru funcționarii publici cu statut special din

cadrul Ministerului Afacerilor Interne.

În acest context, instanța de apel a apreciat ca fiind neîntemeiat argumentul

lui Gheorghe Boboc precum că, la data de 17 februarie 2020, ca și în alte zile, a intrat

în incinta Inspectoratului de Poliție Căușeni de mai multe ori atât prin intrarea

oficială, cât și prin intrarea accesorie, or, careva probe în acest sens nu au fost

prezentate.

Cu referire la pretenția lui Gheorghe Boboc privind restabilirea sa în funcția

deținută la data emiterii ordinului contestat, instanța de apel a accentuat că în temeiul

art. 89 alin. (1) din Codul muncii, salariatul transferat nelegitim la o altă muncă sau

eliberat nelegitim din serviciu poate fi restabilit la locul de muncă prin negocieri

directe cu angajatorul, iar în caz de litigiu – prin hotărâre a instanței de judecată.

Instanța de apel a menționat că din dispozițiile acestei norme rezultă că

restabilirea angajatului în funcția din care a fost transferat sau eliberat de către

angajator poate fi realizată doar în cazul în care ordinul corespunzător este ilegal.

În acest context, instanța de apel a specificat că în speță, ordinul

Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne nr. 156ef din

17 martie 2020, este legal, motiv pentru care instanța de apel a constatat neîntrunirea

condițiilor stabilite expres de norma citată, ce ar institui obligația Inspectoratului

General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne de a-l restabili pe Gheorghe

Boboc în funcția din care a fost concediat prin ordinul contestat.

Cu referire la pretențiile lui Gheorghe Boboc privind încasarea plăților

salariale, instanța de apel a indicat că potrivit art. 90 alin. (1)-(3) din Codul muncii,

în cazul restabilirii la locul de muncă a salariatului transferat sau eliberat nelegitim

din serviciu, angajatorul este obligat să repare prejudiciul cauzat acestuia.

Astfel, instanța de apel a concluzionat că din dispozițiile acestei norme reiese

că obligarea angajatorului de a repara prejudiciul cauzat angajatului prin transferul

sau eliberarea din funcție survine doar în cazul restabilirii acestuia din urmă în

funcția deținută, respectiv în cazul în care transferul sau eliberarea din funcție s-a

realizat ilicit.

6

La data de 06 iunie 2022, prin intermediul poștei electronice și 07 iunie 2022

la Curtea de Apel Chișinău Gheorghe Boboc, reprezentat de avocatul Sergiu Russ a

depus recurs împotriva deciziei din 10 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei

instanțe, cu emiterea unei noi decizii privind admiterea integrală a cererii de chemare

în judecată depuse de Gheorghe Boboc, reprezentat de avocatul Sergiu Russ

(f.d. 140-141). Iar, la data 10 august 2022 Gheorghe Boboc, reprezentat de avocatul

Sergiu Russ a prezentat motivarea recursului împotriva deciziei din 10 mai 2022 a

Curții de Apel Chișinău (f.d. 146-149).

În susținerea recursului Gheorghe Boboc, reprezentat de avocatul Sergiu

Russ a invocat dezacordul cu decizia instanție de apel, considerând-o neîntemeiată

prin faptul, că au fost încălcate și aplicate eronat normele de drept material, totodată,

nu au fost constatate și elucidate pe deplin toate circumstanțele importante pentru

soluționarea cauzei, probele fiind apreciate eronat.

Recurentul a menționat că, instanța de apel a ignorat faptul neconcordanței

între fapta imputată lui Gheorghe Boboc de lipsă nemotivată de la lucru și normele

de drept pe care este întemeiat ordinul contestat.

Recurentul a indicat că în pofida faptului că unica abatere disciplinară

imputată lui Gheorghe Boboc este doar absența nemotivată de la lucru pe data de

17 februarie 2020, ordinul este întemeiat nu pe prevederile art. 86 alin. (1) lit. h) din

Codul muncii, care prevede concedierea angajatului pe motiv de lipsă nemotivată de

la muncă, dar pe prevederile art. 86 alin. (1) lit. g) și p) din Codul muncii, care prevăd

concedierea pe alte motive, nelegate de absența de la muncă.

Recurentul a precizat că în ceea ce ține de nespecificarea expresă în ordinul

contestat a intervalelor de timp în care se pretinde că Gheorghe Boboc a lipsit de la

locul de muncă, este important de menționat că în conformitate cu prevederile

legislației în vigoare este obligatorie stabilirea a cel puțin 4 ore de lipsă consecutivă

pe parcursul zilei de muncă, pentru a fi posibilă concedierea angajatului pe acest

motiv.

Recurentul a relevat că luând în considerare faptul că ziua de muncă în cadrul

Inspectoratului de Poliție Căușeni este începând cu ora 08:00 până la ora 17:00 (cu

pauza de masă între orele 12:00 – 13:00), rezultă că 4 ore de lipsă se pot scurge

consecutiv sau de la orele 08:00 până la masă ora 12:00, sau începând cu finisarea

pauzei de la ora 13:00 până la orele 17:00.

Recurentul a concluzionat că tragerea la răspunderea disciplinară a lui

Gheorghe Boboc și sancționarea acestuia cu concedierea pentru faptul lipsei

nemotivate de la locul de muncă este absolut ilegală, fapt ignorat de instanțele

inferioare. Este important de menționat că instanța de apel nu s-a expus în privința

faptului că ordinul de concediere este întemeiat pe norme materiale din Codul muncii

care nu se referă la absenta nemotivată de la locul de muncă.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții

de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

Iar, conform art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța

de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea

7

nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de

Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se

depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de

apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 10 mai

2022, însă probe despre notificarea dispozitivului deciziei nominalizate

lui Gheorghe Boboc sau avocatului Sergiu Russ de către instanța de apel, nu sunt

anexate la actele cauzei.

La data de 06 iunie 2022, prin intermediul poștei electronice și 07 iunie 2022

la Curtea de Apel Chișinău Gheorghe Boboc, reprezentat de avocatul Sergiu Russ a

depus recurs împotriva deciziei din 10 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei

instanțe, cu emiterea unei noi decizii privind admiterea integrală a cererii de chemare

în judecată depuse de Gheorghe Boboc, reprezentat de avocatul Sergiu Russ

(f.d. 140-141).

Decizia motivată din 10 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost notificată

avocatului Sergiu Russ, care reprezintă interesele lui Gheorghe Boboc, prin

intermediul poștei electronice, la data de 14 iulie 2022, fapt ce se confirmă prin

extrasul din poșta electronică, anexat la actele cauzei (f.d. 139).

La data 10 august 2022 Gheorghe Boboc, reprezentat de avocatul Sergiu

Russ a prezentat motivarea recursului împotriva deciziei din 10 mai 2022 a Curții de

Apel Chișinău (f.d. 146-149).

Astfel, recursul depus de către Gheorghe Boboc, reprezentat de avocatul

Sergiu Russ împotriva deciziei din 10 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, este în

termen.

La data de 10 august 2022 Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

Inspectoratului General al Poliției copia recursului depus de Gheorghe Boboc,

reprezentat de avocatul Sergiu Russ cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii

referinței (f.d. 150). Iar, la data de 01 septembrie 2022 Curtea Supremă de Justiție a

expediat în adresa terțului Andrei Bodean copia recursului depus de Gheorghe

Boboc, reprezentat de avocatul Sergiu Russ cu înștiințarea despre posibilitatea

depunerii referinței (f.d. 160).

Prin referința depusă la data de 22 august 2022, prin intermediul oficiului

poștal, Inspectoratul General al Poliției a solicitat respingerea recursului depus de

Gheorghe Boboc, reprezentat de avocatul Sergiu Russ (f.d. 151-155).

Terțul Andrei Bodean nu și-a valorificat dreptul procedural respectiv și nu a

depus referință, în care să-și expună opinia referitor la cererea de recurs depusă de

Gheorghe Boboc, reprezentat de avocatul Sergiu Russ.

Examinând admisibilitatea recursului depus de Gheorghe Boboc, reprezentat

de avocatul Sergiu Russ în raport cu actele cauzei, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul urmează

a fi declarat inadmisibil, din următoarele motive.

Conform art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

8

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu art. 246

alin. (2) din Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în

special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același

timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care

nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși

un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține, că Codul administrativ dezvoltă

nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,

hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și

invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de

recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ. În consecutivitate,

motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care

trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de

admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită

și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă,

în special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin

legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder vs Regatul

Unit, §38; Stanev vs Bulgaria (MC), §230]. Acesta este în special cazul condițiilor

de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare

din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere

9

[Luordo vs Italia, §85]. Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte

decât pentru un apel [Levages Prestations Services vs Franța, §45]. Curtea a mai

reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând

de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul

instanțelor ierarhic superioare în acest sistem [Botten vs Norway, 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39]. La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu

privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 [a se vedea

Helmers vs Suedia, 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A].

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul depus de Gheorghe Boboc, reprezentat de avocatul Sergiu Russ.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Gheorghe Boboc, reprezentat de avocatul Sergiu Russ se

declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Nicolae Craiu

Nina Vascan

10