3ra-610/22 — contestarea actului administrativ si obligarea inapoierii copilului

3ra-610/22 — contestarea actului administrativ si obligarea inapoierii copilului (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-610/22

2-19204658-01-3ra-08062022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud. O. Melniciuc)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, V. Negru, E. Palanciuc)

Î N C H E I E R E

24 august 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de Nicolai Boicenco, reprezentat de

avocatul Valentin Fediuc,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de

Nicolai Boicenco împotriva Direcției municipale pentru protecția dreptului copilului a

Consiliului municipal Chișinău cu privire la anularea actului administrativ individual și

obligarea înapoierii copilului,

împotriva deciziei din 2 martie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

constată:

La 26 decembrie 2019, Nicolai Boicenco a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Direcției municipale pentru protecția drepturilor copilului a Consiliului

municipal Chișinău cu privire la anularea dispoziției nr. 1152-d din 18 noiembrie 2019

cu privire la stabilirea statutului de copil rămas temporar fără ocrotire părintească,

copilului xxxx xxxx xxxx, născută la xxx xxx xxx și obligarea pârâtei să întreprindă

măsurile necesare înapoierii copilului minor de la persoanele care îl dețin ilegal către

părintele Nicolai Boicenco (f.d. 4-7, vol. I).

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 18 noiembrie 2019, Direcția

municipală pentru protecția drepturilor copilului a Consiliului municipal Chișinău a

emis dispoziția nr.1152-d cu privire la stabilirea statutului de copil rămas temporar fără

ocrotire părintească, copilului xxx xxx xxx, născută la xxx xxx xxx.

La 4 decembrie 2019, a depus cerere prealabilă, solicitând suspendarea executării

dispoziției nr.1152-d din 18 noiembrie 2019 a Direcției municipale pentru protecția

drepturilor copilului a Consiliului municipal Chișinău cu privire la stabilirea statutului

de copil rămas temporar fără ocrotire părintească, copilului xxx xxx xxxx, până la

soluționarea procedurii prealabile, anularea actului administrativ individual de la data

emiterii și întreprinderea măsurilor legale și urgente cu privire la înapoierea copilului

xxx xxx xxxx către părintele Nicolai Boicenco.

1

La 16 decembrie 2019, Direcția municipală pentru protecția drepturilor copilului a

Consiliului municipal Chișinău a emis răspuns privind refuzul în satisfacerea cererii

prealabile, deoarece pe rolul Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, se află cauza civilă

privind decăderea din drepturile părintești a tatălui Nicolai Boicenco și înapoierea

copilului este imposibilă pe motivul emiterii la 18 noiembrie 2019 a unei ordonanțe de

protecție de Curtea de Apel Chișinău, prin care Nicolai Boicenco a fost declarat agresor

al copilului.

A menționat că părinții copilului xxx xxx xxxx, Nicolai Boicenco și Svetlana

Boicenco au divorțat, iar domiciliul copilului comun s-a stabilit cu mama.

La xxx xxx xxxx, mama Svetlana Boicenco a decedat, în urma unei boli incurabile,

pînă la deces aflându-se în staționar medical o perioadă îndelungată, țintuită la pat. În

această perioadă, copilul xxx xxx xxxx s-a aflat sub controlul mamei în familia unor

rude ale sale, Alexandru Costețchi și Lilia Sîrbu în satul Calfa, r-nul Anenii Noi.

După decesul mamei copilului, Nicolai Boicenco s-a adresat către rudele acesteia și

autoritatea tutelară locală, pentru ca copilul să fie înapoiat, însă a primit refuz, rudele

inițiind procese administrative și judiciare pentru legalizarea reținerii copilului în familia

lor, prin instituirea tutelei, plasament de urgență, ordonanță de protecție, decăderea din

drepturile părintești și altele.

A susținut că, reacționează prin mijloace legale la ilegalitățile admise față de el, însă

se află în situație defavorizată, deoarece copilul tot acest timp se află sub controlul

autoritar al rudelor fostei soții și este influențat psihic împotriva sa.

Nicolae Boicenco a explicat că motivele invocate de pârât sunt pur formale, în scopul

justificării abuzului de drept față de reclamant: procesul civil privind decăderea din

drepturile părintești fiind intentat doar din necesitatea formală a existenței lui, nefiind

importantă la moment soluția ce ar putea fi dată, deoarece statutul de copil rămas

temporar fără ocrotire părintească împiedică obținerea legală a tutelei asupra copilului,

atunci când părintele este viu, nu și-a dat acordul la tutelă și nu este decăzut din

drepturile părintești.

De asemenea, procesul judiciar în rezultatul căruia a fost emisă ordonanța de

protecție din 18 noiembrie 2019 este unul controversat, deoarece prima instanță la 2

octombrie 2019 a refuzat în emiterea ordonanței de protecție în privința lui Nicolai

Boicenco, anume reieșind din interesul superior al copilului de a nu fi lăsat fără ocrotire

părintească, iar instanța de recurs, fără audierea nemijlocită a părților, a decis emiterea

ordonanței de protecție, doar în baza unor suspiciuni, că pe viitor ar putea fi admisă

violență psihică față de copil, nefiind constatată existența ei reală în trecut, iar procesul

a fost inițiat la cererea lui Alexandru Costețchi, din calitatea de tutore, care a fost anulată

prin hotărârea din 29 noiembrie 2019 a Judecătoriei Anenii Noi.

În opinia reclamantului, pârâta nu a adus o argumentare elocventă cu privire la

acțiunile sale privind reîntregirea familiei reclamantului, curmarea abuzului de drept în

privința lui de către rudele ce se vor tutori, inițierea unor programe speciale individuale

cu copilul și părintele, chiar și în perioada acțiunii ordonanței de protecție, care ar avea

ca scop protecția reală a familiei și copilului.

Suplimentar, a menționat că Direcția municipală pentru protecția drepturilor

copilului nu a prezentat raționamente cu privire la necesitatea instituirii artificiale a

situației de risc a copilului Nicoleta Francesca Boicenco, pentru a refuza apărarea

drepturilor părintești a lui Nicolai Boicenco.

2

Nicolae Boicenco a opinat că în cazul atribuirii statutului de copil rămas fără ocrotire

părintească, copilul urmează a fi supus evaluării inițiale, fiind stabilit că copilul se află

în situație de risc, care ar urma să fie luat la evidența autorității tutelare locale cu acest

statut. Apoi, în termen de 6 luni, autoritatea tutelară locală urmează să întreprindă măsuri

de reintegrare în familie a copilului, conform unui plan individual de asistență, iar în

cazul în care aceste măsuri eșuează din vina părintelui, copilului urmează să-i fie atribuit

statut de copil rămas fără ocrotire părintească.

Pentru cazul în care se decide decăderea din drepturile părintești, iar acțiunea pe

rolul instanței este susținută nu doar de aflarea ei pe rol, dar și de probe concludente

privind acționarea părintelui contrar intereselor copilului, autoritatea tutelară teritorială,

analizând în cumul toate circumstanțele, urmează să decidă în privința copilului,

conform procedurii legale.

În situația prezentă, copilul xxx xxx xxxx nu este copil aflat în situație de risc pe

dimensiunea tatălui Nicolai Boicenco. Dacă și urmează a fi privită situația copilului ca

fiind de risc, atunci responsabili pentru această situație sunt persoanele care rețin copilul

și nu-i permit comunicarea și locuirea cu părintele.

Reclamantul a explicat că, anterior s-a adresat Direcției municipale pentru protecția

drepturilor copilului cu solicitări de intervenție în apărarea drepturilor părintești, de

acordare a asistenței la reîntregirea familiei, de întreprindere a măsurilor urgente privind

înapoierea copilului de la persoanele care îl dețin ilegal, de neadoptare a cărorva decizii

cu privire la drepturile sale și ale copilului, fără o prealabilă informare și solicitare de

poziție, precum și de a respinge orice solicitări în privința copilului de la terțe persoane.

În lipsa unor atare acțiuni, Direcția municipală pentru protecția drepturilor copilului

se face vinovată, alături de persoanele ce rețin ilegal copilul, de lipsirea lui de ocrotire

părintească.

În drept, a invocat prevederile art. 51, art. 53, art.64 din Codul familiei, art. 4, art.

7, art. 9, art. 10, art. 11 din Legea privind protecția specială a copiilor aflați în situație

de risc și a copiilor separați de părinți, art. 172, art. 206, art. 214 din Codul administrativ.

Reclamantul a solicitat recunoașterea ca neîntemeiat refuzul pârâtei nr. BF-2526/19

din 16 decembrie 2019, anularea dispoziției nr.1152-d din 18 noiembrie 2019 a Direcției

municipale pentru protecția drepturilor copilului a Consiliului municipal Chișinău cu

privire la stabilirea statutului de copil rămas temporar fără ocrotire părintească, copilului

xxx xxx xxxx, născută la xxx xxx xxxx și obligarea pârâtei să întreprindă măsurile

necesare înapoierii copilului xxx xxx xxxx de la persoanele care o dețin ilegal către

părintele Nicolai Boicenco.

Prin hotărârea din 23 iunie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, s-a respins

acțiunea depusă de Nicolai Boicenco, ca neîntemeiată (f.d.229-235, vol. I).

Prin hotărârea suplimentară din 4 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

s-a respins pretenția lui Nicolai Boicenco privind recunoașterea ca neîntemeiat a

refuzului nr. BF-2526/19 din 16 decembrie 2019 a Direcției municipale pentru protecția

drepturilor copilului a Consiliului municipal Chișinău (f.d.49-50, vol. II).

La 20 iulie 2020, Nicolai Boicenco a depus apel, ca ulterior, la 16 decembrie 2020,

a fost completat cu motivare împotriva hotărârii din 23 iunie 2020 și a hotărârii

suplimentare din 4 iulie 2020 ale Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, solicitând

casarea actelor judecătorești, cu emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea

acțiunii (f.d.56-59, vol. II). De asemenea prin apelul depus, Nicolai Boicenco a solicitat

3

casarea încheierii din 6 februarie 2020 și 2 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani de respingere a cererilor de recuzare a judecătorului Oleg Melniciuc,

încheierilor protocolare din 23 iunie 2020 privind posibilitatea examinării cauzei în lipsa

reclamantului și de retragere a judecătorului în deliberare, precum și a încheierii de

stabilire a ședinței pentru pronunțarea hotărârii suplimentare (f.d.112-113, vol. II).

Prin decizia din 2 martie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins cererea de recurs

și cererea de apel depuse de Nicolai Boicenco, cu menținerea hotărârii din 23 iunie 2020

și a hotărârii suplimentare din 4 iulie 2020 ale Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și

a încheierilor din 6 februarie 2020 și 2 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău și încheierilor

protocolare din 23 iunie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani (f.d.122, 123-139,

vol. III).

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că autoritatea publică intimată,

Direcția municipală pentru protecția drepturilor copilului a Consiliului municipal

Chișinău, și-a exercitat dreptul discreționar în conformitate cu prevederile legale, or, în

situația în care mama copilului xxx xxx xxxx, Svetlana Boicenco a decedat la xxx xxx

xxxx, iar în privința tatălui Nicolai Boicenco derulează un proces judiciar privind

decăderea din drepturile părintești, fiind emisă și ordonanță privind instituirea măsurii

de ocrotire judiciară din 18 noiembrie 2019, intimata conducându-se de prevederile art.

14 din Legea nr. 140 din 14 iunie 2013 privind protecția specială a copiilor aflați în

situație de risc și a copiilor separați de părinți, a emis dispoziția nr.1152-d din 18

noiembrie 2019 cu privire la stabilirea statutului de copil rămas temporar fără ocrotire

părintească, copilului xxx xxx xxxx.

Instanța de apel a notat că intimata, la emiterea dispoziției contestate, a ținut cont și

de explicațiile copilului minor, xxx xxx xxxx, fapt ce se confirmă prin probele anexate

la materialele cauzei (f.d. 15, 16, vol. II), prin ce a respectat prevederile art. 17 alin. (4)

din Legea nr.140 din 14 iunie 2013 privind protecția specială a copiilor aflați în situație

de risc și a copiilor separați de părinți, (4) în procesul de stabilire a statutului și de

identificare a serviciului de plasament se ține cont de opinia, de dorințele și de

sentimentele copilului în funcție de vârsta și gradul său de maturitate. Iar, interesele

copilului, în raport cu interesele tatălui prevalează.

Curtea de Apel Chișinău a conchis că intimata în mod legal a emis dispoziția

nr.1152-d din 18 noiembrie 2019 cu privire la stabilirea statutului de copil rămas

temporar fără ocrotire părintească, copilului xxx xxx xxxx, iar careva temeiuri pentru a

constata ilegalitatea acestuia, instanța de apel atestă lipsă, or, autoritatea și-a exercitat

dreptul discreționar, a luat în considerație toate faptele relevante, a respectat limitele

legale ale dreptului discreționar și și-a exercitat dreptul discreționar conform scopului

acordat prin lege.

La 7 martie 2022, Nicolai Boicenco, reprezentat de avocatul Valentin Fediuc a depus

recurs nemotivat împotriva deciziei din 2 martie 2022 a Curții de Apel Chișinău, care

ulterior, la 13 mai 2022, a fost completat cu motivare, solicitând casarea actelor

judecătorești emise de instanțele ierarhic inferioare, cu emiterea unei decizii de admitere

a cererii de chemare în judecată sau restituirea cauzei la rejudecare în instanța de apel

(f.d.141-142, 152-161, vol. III).

În argumentarea cererii de recurs, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept

recurentul a invocat că nu este de acord cu actele judecătorești contestate, deoarece

instanțele ierarhic inferioare la adoptarea acestora nu au constatat și elucidat pe deplin

4

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzei, au aplicat eronat normele

de drept material și procedural.

Suplimentar, a menționat că dispoziția nr. 1152-d din 18 noiembrie 2019 a Direcției

Municipale pentru Protecția Drepturilor Copilului este contradictorie în sine, deoarece

stabilește că, începând cu 18 noiembrie 2019, copilul xxx xxx xxxx este copil temporar

rămas fără ocrotire părintească, iar în ședința de judecată reprezentantul intimatului nu

a putut explica dacă copilul a fost sau nu lipsit de ocrotirea părintească până la această

dată începând cu 11 iulie 2019.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanță de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se depune

la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții

Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel.

Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la

instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 2 martie 2022, dispozitivul

acesteia fiind notificat reprezentantului recurentului la 9 martie 2022, fapt ce se confirmă

prin extrasul din poșta electronică. Decizia motivată din 2 martie 2022 a Curții de Apel

Chișinău a fost notificată reprezentantului recurentului, avocatului Valentin Fediuc, la

18 mai 2022, fapt confirmat prin avizul poștal (vol. III, f.d. 140, 147).

Prin urmare, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ menționează că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a depus

recursul în termenul prevăzut de art. 245 din Codul administrativ.

La 14 iunie 2022, prin intermediul poștei electronice, în adresa Direcției Generale

pentru protecția drepturilor copilului al municipiului Chișinău a fost expediată copia

recursului depus de Nicolai Boicenco, reprezentat de avocatul Valentin Fediuc, cu

înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței.

Prin referința din 23 iunie 2022, Direcția Generală pentru protecția drepturilor

copilului al municipiului Chișinău a solicitat respingerea cererii de recurs depuse de

Nicolai Boicenco, reprezentat de avocatul Valentin Fediuc, cu menținerea deciziei din

2 martie 2022 a Curții de Apel Chișinău.

Examinând temeiurile invocate în recurs depus de Nicolai Boicenco, reprezentată de

avocatul Valentin Fediuc, în partea deciziei instanței de apel prin care s-au menținut

încheierea din 6 februarie 2020, din 2 iulie 2020 și încheierile protocolare din 23 iunie

2020 ale Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi declarat

inadmisibil din următoarele motive.

Conform art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul

se declară ca atare printr-o încheiere.

Potrivit alin. (2) lit. a) din același articol, recursul se declară inadmisibil în special

cînd decizia instanței de apel nu poate fi contestată cu recurs.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului Civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

5

constată că recursul depus de Nicolai Boicenco, reprezentată de avocatul Valentin

Fediuc, nu întrunește condiția de fond, și anume decizia contestată în partea menținerii

încheierii din 6 februarie 2020, din 2 iulie 2020 și a încheierilor protocolare din 23 iunie

2020 ale Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani nu formează obiectul recursului în

capitolul V al Codului administrativ, deoarece este irevocabilă și, prin urmare, acesta

este inadmisibil în conformitate cu prevederile art. 246 alin. (2) lit. a) din Codul

administrativ.

Or, Curtea de Apel Chișinău a examinat prezenta cauză ca instanță de recurs și nu

ca instanță de apel, adică decizia enunțată a cărei casare se solicită în recursul vizat a

fost emisă în privința verificării legalității încheierii din 6 februarie 2020, din 2 iulie

2020 și a încheierilor protocolare din 23 iunie 2020 ale Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani, care nu se referă la fondul cauzei.

Ținând cont de cele relatate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara recursul depus de Nicolai

Boicenco, reprezentată de avocatul Valentin Fediuc, în partea deciziei instanței de apel

prin care s-au menținut încheierea din 6 februarie 2020, din 2 iulie 2020 și încheierile

protocolare din 23 iunie 2020 ale Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, inadmisibil.

Cât privește admisibilitatea recursului în partea contestării deciziei instanței de apel,

prin care s-a menținut hotărârea din 23 iunie 2020 și hotărârea suplimentară din 4 iulie

2020 ale Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, Completul specializat în examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi declarat

inadmisibil din motivele ce succed.

Normele Codului Administrativ nu prevede exhaustiv temeiurile inadmisibilității

recursului, însă oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs

care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot

însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că din Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii

din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-o eventuală

examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept. Instanța de recurs reține că

pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare

convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus.

Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului

în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin.

(2) din Codul administrativ.

În context, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și

filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

6

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul

de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și

de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (Botten v. Norway, hotărâre din

19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar

chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1

(a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat în examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus

de Nicolai Boicenco, reprezentat de avocatul Valentin Fediuc.

În conformitate cu prevederile art. art. 230, 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Nicolai Boicenco, reprezentat de avocatul Valentin Fediuc, se

declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Maria Ghervas

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

7