2ra-655/22 — constatarea incalcarii dreptului la executarea in termen rezonabil a hotaririi judecatoriesti, repararea prejudiciului moral

2ra-655/22 — constatarea incalcarii dreptului la executarea in termen rezonabil a hotaririi judecatoriesti, repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-655/2022

2-21053942-01-2ra-13052022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (D. Tricolici)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (M. Guzun, V. Sîrbu, V. Buhnaci)

Î N C H E I E R E

17 august 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecători Mariana Pitic

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Alexandru Caculia,

reprezentat de avocatul Sergiu Morozov,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Alexandru Caculia

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu

executorul judecătoresc Sergiu Catanoi cu privire la constatarea încălcării dreptului

la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești și repararea prejudiciului

moral,

împotriva deciziei din 09 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 12 aprilie 2021, Alexandru Caculia a depus cerere de chemare în judecată,

ulterior concretizată, împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova,

intervenient accesoriu executorul judecătoresc Sergiu Catanoi cu privire la

constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii

judecătorești și repararea prejudiciului moral în mărime de 50 000 de lei și a

cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 4 000 de lei.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, prin sentința din 01 iulie 2016 a

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău, a fost admisă parțial acțiunea civilă înaintată

de Alexandru Caculia și s-a încasat de la Lucia Moroșan în beneficiul lui Alexandru

Caculia prejudiciul cauzat în mărime de 55 000 euro sau echivalentul în lei MD

conform cursului oficial al BNM la data executării sentinței, 5 000 de lei cu titlu de

cheltuieli de asistență juridică și 1000 de lei cu titlu de prejudiciu moral.

Sentința nominalizată a intrat în vigoare și a devenit irevocabilă la 14 februarie

2017.

La 25 aprilie 2017, a înaintat titlu executoriu spre executare silită executorului

judecătoresc Sergiu Catanoi, care a intentat procedura de executare nr. 037-

819/2017, în cadrul căreia au fost aplicate măsuri de asigurare și totodată hotărârea

1

a fost expediată în adresa condamnatei (debitoarei) Lucia Moroșan, la locul aflării

condamnatei cu propunerea de a executa documentul executoriu pe cale amiabilă.

A susținut că, în cadrul procedurii de executare s-a stabilit că debitoarea Lucia

Moroșan deține în proprietate bunuri imobile cu nr. cadastrale 0100417.019,

0100417.019.01, care au fost gajate în folosul întreprinderii SRL „Nopți Albe”.

Astfel, executorul judecătoresc a propus creditorului-gajist alăturarea la procedura

de executare la urmărirea bunurilor debitorului.

A menționat că, executorul judecătoresc a solicitat informații de la Procuratura

Generală privind dosarele penale intentate pe numele Luciei Moroșan, etapa de

examinare a acestora și dacă bunurile imobile ale debitorului pot fi urmărite pentru

executare silită în baza documentului executoriu aflat în procedura de executare la

executorul judecătoresc Sergiu Catanoi.

La 07 august 2017, executorul judecătoresc a fost informat că cauza penală de

învinuire a pârâtei, în cadrul căreia a fost aplicat sechestru pe bunurile imobile ale

acesteia, se află la etapa de examinare în fond la Judecătoria Chișinău, sediul

Rîșcani.

Ulterior, executorul judecătoresc a solicitat informații și de la Judecătoria

Chișinău, sediul Rîșcani, care a comunicat că, examinarea cauzei penale menționate

se află la etapa cercetării probelor acuzării.

În anul 2021 executorul judecătoresc a solicitat în scris de la Judecătoria

Chișinău copia încheierii nr. 2i-503/19 din 28 octombrie 2020 privind anularea

măsurilor de asigurare aplicate asupra bunurilor incluse în masa debitoare prin care

s-a anulat încheierea nr. 037-819/2017 din 27 aprilie 2019 emisă de executorul

judecătoresc prin care s-au aplicat măsuri de asigurare a executării în privința Luciei

Moroșan.

La 26 ianuarie 2021, executorul judecătoresc a recepționat încheierea

Judecătoriei Chișinău, sediul Central nr. 2i-503/19 din 28 octombrie 2020, prin care

a fost ridicat sechestrul de pe casa de locuit situată în mun. Chișinău, str. Bogdan

Petriceicu Hașdeu, 3 și lotul de teren de pe aceeași adresă.

Prin urmare, bunurile menționate au ieșit din cercul bunurilor care puteau fi

urmărite cu scopul executării hotărârii judecătorești, iar bunurile rămase nu

acopereau nici pe departe creanța din titlul executor și respectiv, executarea silită în

cadrul procedurii de executare nr. 037-819/2017 din 25 aprilie 2017 a devenit

imposibilă.

A susținut că, instituțiile statului nu au acționat în scopul facilitării executării

hotărârii judecătorești definitive și irevocabile dovedindu-se a fi ineficiente. Statul

Republica Moldova nu și-a îndeplinit obligația pozitivă de a contribui la executarea

hotărârii judecătorești irevocabile, prin care a încălcat drepturile reclamantului la un

proces echitabil conform art. 6 CEDO.

A invocat că, din motivul neexecutării hotărârii judecătorești o perioadă

îndelungată a.2017 - 2021, i-au fost cauzate retrăiri morale și psihice de mare

intensitate.

Prin hotărârea din 16 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de Alexandru Caculia împotriva

Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu executorul

judecătoresc Sergiu Catanoi cu privire la constatarea încălcării dreptului la

executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești și repararea prejudiciului

2

moral.

Prin decizia din 09 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Alexandru Caculia și s-a menținut hotărârea din 16 iulie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că soluția primei instanțe este

legală și întemeiată, fiind în concordanță cu normele de drept pertinente.

A stabilit că, potrivit materialelor cauzei rezultă că executorul judecătoresc

Sergiu Catanoi a avut un rol activ în partea ce ține de acțiunile întreprinse conform

drepturilor și obligațiilor prevăzute la art. 22 din Codul de executare. Faptul că

bunurile pârâtei erau ipotecate și urmărite în cadrul altor proceduri de executare și

că prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 28 octombrie 2020 au

fost anulate toate grevările, notările, interdicțiile și sechestrele aplicate pe bunurile

ipotecate ale debitoarei Lucia Moroșan, nu poate fi imputată executorului

judecătoresc.

Instanța de apel a conchis că lipsește încălcarea dreptului reclamantului la

executare în termen rezonabil a hotărârilor judecătorești, acțiunile întreprinse de

executorul judecătoresc întru executarea titlului executoriu au fost efectuate în

termene rezonabile.

A menționat că, din textul cererii de chemare în judecată reclamantul nici nu

invocă termene exagerate de efectuare a acțiunilor de executare, dar critică

imposibilitatea executării documentului executoriu din cauza lipsei/insuficienței

bunurilor debitorului.

În această ordine de idei, statul nu este responsabil de imposibilitatea executării

hotărârii judecătorești de către persoanele private, care nu dispun de bunuri, mijloace

financiare sau alte active, care ar putea fi urmărite în scopul stingerii datoriei or, prin

prisma dispozițiilor Legii nr. 87 din 21.04.2011, este reparabil prejudiciul cauzat

prin neexecutarea hotărârii într-un termen rezonabil, adică de durata excesivă a

acțiunilor de executare, dar nu și cel cauzat prin imposibilitatea executării.

Astfel imposibilitatea executării hotărârilor judecătorești nu poate forma

obiectul acțiunii în sensul Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către

stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil

a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești.

La 29 aprilie 2022, Alexandru Caculia, reprezentat de avocatul Sergiu Morozov

a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, prin care a solicitat casarea

deciziei instanței de apel și a hotărîrii instanței de fond cu emiterea unei hotărâri noi

prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă.

În motivarea recursului a manifestat dezacordul cu hotărîrile instanțelor de

judecată și a menționat că, decizia Curții de Apel Chișinău din 09 februarie 2022

este ilegală și adoptată cu încălcarea esențială a normelor de drept material. Instanța

de apel a aplicat și a interpretat eronat prevederile Legii nr. 87 din 21.04.2011.

A susținut că instituțiile statului nu au acționat cu scopul facilitării executării

hotărîrii judecătorești definitive și irevocabile prin ce au dovedit a fi ineficiente.

Statul Republica Moldova nu și-a îndeplinit obligația pozitivă în cauză dată de a

contribui la executarea hotărîrii judecătorești irevocabile, prin ce a încălcat

drepturile recurentului la un proces echitabil, drepturile prevăzute de art. 6 al CEDO.

În prezent executarea hotărârii instanței de judecată este imposibilă din cauza

lipsei și insuficienței bunurilor înregistrate pe numele debitorului.

3

A menționat că, deși după intentarea procedurii de executare au mai rămas și

alte bunuri imobile, nici ele nu au fost urmărite de către executorul judecătoresc

Sergiu Catanoi. Ca urmare perspectivele executării chiar parțiale ale hotărârii în

cauză au devenit și mai neclare, ceea ce duce la încălcarea drepturilor recurentului

la un proces echitabil.

Instanța de apel nu a examinat toate aspectele cauzei și nu a răspuns la toate

argumentele expuse în cererea de apel, nu a examinat argumentul privind omiterea

de către executorul judecătoresc de a sechestra în cadrul procedurii de executare nr.

037-819/2017, 40 000 kg de tutun uscat, care aparținea cu drept de proprietate

debitoarei Lucia Moroșan, transmis pentru păstrare la SRL „Criulagrocom”.

Intervalul de timp calculat pentru stabilirea termenului de neexecutare a

hotărârii judecătorești urmează a fi încadrat în perioada: 25 aprilie 2017 (data

primirii documentului executoriu spre executare) - 12 aprilie 2021 (data adresării

recurentului Alexandru Caculia în instanță de judecată), astfel perioada de

neexecutare constituind - 4 ani.

La 13 mai 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimaților

copia cererii de recurs depusă de către Alexandru Caculia, reprezentat de avocatul

Sergiu Morozov, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței, fapt ce se

confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (f.d. 218).

La 26 mai 2022, executorul judecătoresc Sergiu Catanoi a depus referință prin

care și-a exprimat dezacordul cu cererea de recurs și a solicitat declararea

inadmisibilă a recursului.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs menționează

că Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 09 februarie 2022.

La data de 31 martie 2022 a fost expediată în adresa participanților la proces

decizia motivată (f.d. 197), însă date privind recepționarea acesteia la materialele

cauzei lipsesc.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Recursul a fost declarat la 29 aprilie 2022, astfel, se constată că recurentul

s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul împotriva deciziei instanței

de apel în termenul stabilit de lege.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

4

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține că, examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei contestate or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei contestate or, recursul exercitat conform

Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva Bulgariei

(MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei,

p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar

chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 §

1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

5

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de către Alexandru

Caculia, reprezentat de avocatul Sergiu Morozov, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept

urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) din Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Alexandru Caculia,

reprezentat de avocatul Sergiu Morozov.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecători Mariana Pitic

Victor Burduh

6