3ra-588/22 — anularea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actului administrativ
- Temei legal
- temeiurile inadmisibilitatii recursului, recursul nu a fost depus in termenul prevazut de art. 245 alin. 1 din Codul administrativ
3ra-588/22 — anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2022)
Dosarul nr. 3ra-588/22
2-21033063-01-3ra-06062022
Prima instanță: Judecătoria Orhei, sediul Central (jud. V. Pîslariuc)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Bostan, Gh. Mîra, Gr. Dașchevici)
Î N C H E I E R E
10 august 2022 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție,
în componența:
Președintele completului, judecătorul Iurie Bejenaru
Judecătorii Nina Vascan
Nicolae Craiu
examinând admisibilitatea recursului depus de către Consiliul local Teleșeu, r-nul
Orhei, reprezentat de primarul satului Teleșeu – Ion Dediu,
în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de
Oficiul Teritorial Orhei al Cancelariei de Stat împotriva Consiliului local Teleșeu, r-
nul Orhei, persoană terță Teodor Bîtcă cu privire la anularea actului administrativ,
împotriva deciziei din 1 martie 2022 a Curții de Apel Chișinău,
c o n s t a t ă:
La 4 martie 2021, Oficiul Teritorial Orhei al Cancelariei de Stat a depus cerere de
chemare în judecată în procedura contenciosului administrativ împotriva Consiliului
local Teleșeu, r-nul Orhei, persoană terță Teodor Bîtcă cu privire la anularea actului
administrativ.
În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, prin decizia nr. 8.14 din 3 decembrie
2020 „cu privire la prelungirea termenului de arendă”, în temeiul art. 14 alin. (2) lit. b),
art. 77 alin. (1) și (2) din Legea privind administrația publica locală nr. 436/2006, art.
1291, 1292 din Codul civil, art. 5 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 29/2018 privind
delimitarea proprietății publice, art. 9 alin. (2) lit. h) din Legea nr. 121/2007 privind
administrarea și deetatizarea proprietății publice, art.10 alin. (8) din Legea nr.
1308/1997 privind prețul normativ și modul de vânzare-cumpărare a pământului, art.
43 din Legea cadastrului bunurilor imobile nr. 1543/1998, art. 27, 36 și 41 din Codul
funciar, Consiliul local Teleșeu a prelungit termenul de arendă a suprafeței de teren
ocupat de apă în mărime de 3,7678 ha în folosința funciară cu bonitatea de 67 baluri și
cu plata anuală de 4% din prețul normativ pentru destinația respectivă pe un termen de
15 ani, cu persoana fizică Teodor Bîtcă, totodată împuternicind primarul satului
Teleșeu, Ion Dediu, să semneze acordul de prelungire a termenului de arendă cu
ultimul.
1
Oficiul Teritorial Orhei al Cancelariei de Stat a menționat că, la 10 decembrie 2020,
decizia nr. 8.14 din 3 decembrie 2020 „cu privire la prelungirea termenului de arendă”
a fost publicată în Registrul de stat al actelor locale.
A afirmat că, la 10 ianuarie 2021, examinând legalitatea deciziei, a contestat
adoptarea acestui act administrativ prin notificarea nr.1304/OT8-05 din 6 ianuarie
2021, invocând faptul că în urma examinării actelor aferente incluse în RSAL, s-a
depistat că prin decizia nr. 73 din 7 august 2006 „cu privire la modificarea suprafeței
și transmiterea în arendă funciară a terenului sub apă”, a fost modificată suprafața de
teren sub apă în mărime de 2,07 ha, cod cadastral 6470202298 și totodată a transmis
suprafața de teren ocupată de apă în folosință funciară cu bonitatea de 67 baluri pe un
termen de 10 ani, cu destinația terenului – fondul apelor (agricolă).
Totodată, reclamantul a invocat dispozițiile art. 84 alin. (3) din Legea privind
administrația publică locală nr. 123-XV din 18 martie 2003 (abrogat la 9 martie 2007
prin Legea nr. 436-XVI din 28 decembrie 2006), conform cărora înstrăinarea,
concesionarea, arenda și locațiunea, cu excepția locațiunii imobiliare de locuit, se face
prin licitație publică, organizată în condițiile legii. Autoritatea locală emitentă urma să
țină cont de prevederile legislației naționale privind administrarea bunurilor proprietate
a unității administrativ-teritoriale.
Reclamantul a notat că termenul arendei a fost stabilit pe 10 ani, atât în actul
administrativ – decizia nr. 73 din 7 august 2006 „cu privire la modificarea suprafeței și
transmiterea în arendă funciară a terenului sub apă”, cât și în contractul de folosință
funciară nr. 1 din 1 august 2006, începând cu data de 1 august 2006 până la 1 august
Prin urmare, contractul de folosință funciară nr. 1 din 1 august 2006 a expirat la
1 august 2016. Astfel, din 2016 până în prezent prelungirea contractului de arendă nu
a avut loc.
Oficiul Teritorial Orhei al Cancelariei de Stat a solicitat anularea deciziei nr. 8.14
din 3 decembrie 2020 a Consiliului local Teleșeu „cu privire la prelungirea termenului
de arendă”.
Prin hotărârea din 26 iulie 2021 a Judecătoriei Orhei, sediul Central, s-a admis
acțiunea depusă de către Oficiul Teritorial Orhei al Cancelariei de Stat. S-a anulat
decizia nr. 8.14 din 3 decembrie 2020 a Consiliului local Teleșeu „cu privire la
prelungirea termenului de arendă”.
Cu respectarea dispozițiilor art. 232 din Codul administrativ, la data de 5 august
2021, Consiliul local Teleșeu, r-nul Orhei a depus cerere de apel nemotivată, iar la 7
octombrie 2021, motivarea apelului împotriva hotărârii instanței de fond.
Prin decizia din 1 martie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul depus
de către Consiliul local Teleșeu și s-a menținut hotărârea din 26 iulie 2021 a
Judecătoriei Orhei, sediul Central.
Întru consolidarea soluției, instanțele ierarhic inferioare au apreciat critic
argumentul apelantului/pârâtului care a invocat că, în speță nu sunt aplicabile
prevederile art. 77 alin. (2) din Legea nr. 436 din 28 decembrie 2006 privind
administrația publică locală, deoarece a fost aplicată în anul 2006 conform art. 84 alin.
(3) al Legii nr. 123 din 18 martie 2003 privind administrația publică locală (abrogată),
urmare a fost încheiat și contractul de arendă cu persoana fizică, Teodor Bîtcă, din care
rezultă prelungirea relațiilor contractuale de arendă.
Or, conform art. 84 alin. (3) din Legea privind administrația publică locală nr. 123-
XV din 18 martie 2003 (abrogat la 9 martie 2007 prin Legea nr. 436-XVI din 28
2
decembrie 2006, în vigoare la data încheierii contractului de folosință funciară din 1
august 2006), înstrăinarea, concesionarea, arenda și locațiunea, cu excepția locațiunii
imobiliare de locuit, se face prin licitație publică, organizată în condițiile legii.
Respectiv, autoritatea locală emitentă urma să țină cont de prevederile legislației
naționale privind administrarea bunurilor proprietate a unității administrativ-teritoriale.
Or, termenul arendei a fost stabilit pe 10 ani, atât în actul administrativ – decizia nr. 73
din 7 august 2006 „cu privire la modificarea suprafeței și transmiterea în arendă
funciară a terenului sub apă”, cât și în contractul de folosință funciară nr. 1 din 1 august
2006, începând cu data de 1 august 2006 până la 1 august 2016.
Prin urmare, contractul de folosință funciară nr. 1 din 1 august 2006 a expirat la 1
august 2016, astfel încât din 2016 până în prezent, prelungirea contractului de arendă
nu a avut loc.
În astfel de circumstanțe, înainte de emiterea deciziei nr. 8.14 din 3 decembrie 2020
„cu privire la prelungirea termenului de arendă”, autoritatea publică locală pârâtă urma
să țină cont de prevederile normelor legale care reglementează procedura dării în
arendă a unui teren proprietate a unității administrativ-teritoriale, în vigoare la
momentul emiterii actului administrativ contestat.
Instanțele de judecată reieșind din circumstanțele de fapt constatate și anume
nerespectarea procedurii de dare în arendă a terenului public și ne desfășurarea
licitației, potrivit prevederilor legale reținute, au conchis că decizia nr. 8.14 din 3
decembrie 2020 a Consiliului local Teleșeu „cu privire la prelungirea termenului de
arendă” urmează a fi anulată ca fiind emisă cu încălcarea prevederilor art. 77 alin. (2)
din Legea nr. 436 din 28 decembrie 2006 privind administrația publică locală.
La data de 24 mai 2022, Consiliul local Teleșeu, r-nul Orhei, reprezentat de
primarul satului Teleșeu – Ion Dediu, a depus recurs împotriva deciziei din 1 martie
2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei
instanței de apel și a hotărârii instanței de fond cu emiterea unei noi decizii de
menținere a actului administrativ contestat.
În argumentarea cererii de recurs cu reiterarea motivelor de drept și de fapt anterior
invocate, recurentul a indicat că consideră hotărârea primei instanțe, cât și decizia
instanței de apel nefondate și ilegale. Instanța ierarhic inferioare au interpretat și au
aplicat eronat normele de drept material, iar circumstanțele importante pentru
soluționarea cauzei nu au fost elucidate.
În drept, și-a întemeiat cererea de recurs în baza dispozițiilor art. 5-7, art. 19, art.
art. 22, art. 59, art. 429-434, art. 436, art. 437 din Codul de procedură civilă, art. 241,
art. 242, art. 243 alin. (1) lit. c), art. 244 alin. (1), art. 245, art. 246 alin. (1), art. 248
alin. (1) lit. c) din Codul administrativ.
Prin referința depusă la 28 iunie 2022, Oficiul Teritorial Orhei al Cancelariei de
Stat a solicitat declararea inadmisibilității recursului depus de către Consiliul local
Teleșeu, r-nul Orhei, reprezentat de primarul satului Teleșeu – Ion Dediu.
Examinând admisibilitatea recursului depus de către Consiliul local Teleșeu, r-nul
Orhei, reprezentat de primarul satului Teleșeu – Ion Dediu, completul specializat
pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial
și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție constată inadmisibilitatea
acestuia, din următoarele motivele ce succed.
3
În conformitate cu art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de
Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,
recursul se declară ca atare printr-o încheiere.
Alineatul (2) al aceluiași articol prevede la lit. d) că recursul se declară inadmisibil
în special când a fost depus după expirarea termenului stabilit la art. 245 alin. (1).
În această ordine idei, art. 245 alin. (1) din Codul administrativ, reglementează
expres că recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea
deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel
transmite neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.
Din interpretarea corectă a normelor legale enunțate, completul specializat pentru
examinarea acțiunilor în contencios administrativ notează că exercitarea unui drept de
către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor,
cu respectarea anumitor exigențe, cărora li se subsumează și instituirea unor termene,
după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă.
La acest capitol, instanța de recurs reține și prevederile art. 223 din Codul
administrativ, conform cărora hotărârile și alte acte de dispoziție prin care se stabilesc
termene, precum și numirea ședințelor și citațiile se notifică participanților la proces
conform art. 96-114.
În sensul art. 96 alin. (1) din Codul administrativ, notificările și comunicările către
participanții la procedura administrativă se realizează în orice formă de comunicare
adecvată, rapidă și eficientă din punctul de vedere al costurilor. Comunicarea prin
mijloace electronice are prioritate dacă este adecvată obiectului comunicării și
acceptată de participantul la procedură.
Relevante la caz sunt și dispozițiile art. 63 alin. (1) din Codul administrativ, care
prevede că calcularea termenelor în procedura administrativă se efectuează în
conformitate cu prevederile art. 259-266 din Codul civil.
Iar, în condițiile art. 261 alin. (1) din Codul civil, dacă începutul curgerii termenului
este determinat de un eveniment sau moment în timp care va surveni pe parcursul zilei,
atunci ziua survenirii evenimentului sau momentului nu se ia în considerare la
calcularea termenului.
Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
relevă că dispozitivul deciziei instanței de apel pronunțat public la data de 1 martie
2022 a fost notificat recurentului (primariasteleseu@mail.ru), prin intermediul poștei
electronice, la 3 martie 2022 (f.d.156).
Prin urmare, în speță prin prisma dispozițiilor art. 245 alin. (1) din Codul
administrativ, și ținând cont de prevederile pct. 5.2.2 din dispoziția Comisiei pentru
Situații Excepționale a Republicii Moldova nr. 5 din 2 martie 2022, conform cărora
termenele de exercitare a căilor de atac în procedurile de contencios administrativ care
se suspendă de drept, aflate în curs la data intrării în vigoare a prezentei dispoziții, se
întrerup, urmând a curge noi termene, de aceeași durata, de la data încetării stării de
urgență, care a fost abrogată prin dispoziția Comisiei pentru Situații Excepționale a
Republicii Moldova nr. 13 din 31 martie 2022, termenul de procedură de 30 de zile
instituit de legiuitor pentru valorificarea dreptului de a depune recursul împotriva
deciziei din 1 martie 2022 a Curții de Apel Chișinău și-a început curgerea din 4 aprilie
2022 și a expirat la data de 3 mai 2022 (zi de marți).
4
Cu toate acestea, recursul Consiliului local Teleșeu, r-nul Orhei, reprezentat de
primarul satului Teleșeu – Ion Dediu împotriva deciziei din 1 martie 2022 a Curții de
Apel Chișinău, a fost depus la data de 24 mai 2022, (f.d.167), fapt ce denotă depunerea
recursului după expirarea termenului prevăzut la art. 245 alin. (1) din Codul
administrativ, cu atât mai mult că recurentul nu a solicitat repunerea în termen a
recursului prin prisma art. 65 alin. (1) din Codul administrativ.
La segmentul dat, nu poate fi reținută alegația invocată în cererea de recurs precum
că la 28 aprilie 2022 a recepționat scrisoarea de expediere a actului judecătoresc –
decizia instanței de apel din 1 martie 2022.
Or, după cum s-a menționat mai sus, dispozitivul deciziei instanței de apel a fost
notificat recurentului, prin intermediul poștei electronice, la data de 3 martie 2022.
În continuare, completul specializat conchide că recurentul fiind interesat în soarta
soluționării prezentului litigiu, urma să întreprindă măsurile necesare de a-și proteja
dreptul său de acces la instanță prin depunerea în termen a recursului, care să
corespundă exigențelor impuse de legiuitor, în caz contrar intervenind cu titlu de
sancțiune procedurală, declararea recursului inadmisibil în temeiul articolului 246 alin.
(2) lit. d) din Codul administrativ.
Relevant de menționat este și jurisprudența CtEDO în care Înalta Curte a reiterat
că, ține de obligația părților de a lua măsurile necesare privind protecția drepturilor sale
de acces la justiție (Van Harn împotriva Germaniei).
Or, legiuitorul a instituit termen imperativ pentru exercitarea căii de atac, asigurând
astfel stabilitatea raporturilor juridice dintre părți și evitarea incertitudinii pentru o
perioadă îndelungată de timp, în care apar, derulează și se modifică o complexitate de
relații dintre părți sub egida unor norme de drept distincte.
Iar, admiterea exercitării unei căi de atac în afara termenului legal ar constitui o
încălcare a principiului legalității și securității raporturilor juridice și respectiv, o
soluție inadmisibilă în conjunctura ordinii de drept naționale.
La caz, este notabil că certitudinea legală impusă regulilor procedurii de contencios
administrativ, în calitate de condiție sine qua non a unui proces echitabil, vizează, atât
drepturile recurentului, cât și ale intimatului, astfel încât instanța de contencios
administrativ, nefiind în drept de a substitui voința legislatorului materializată în
conținutul normelor de procedură, în vederea exonerării recurentului de sancțiunile
procedurale din motivul înțelegerii greșite de către acesta a efectelor legale.
Concomitent, jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, a
statuat reglementarea referitoare la formalitățile și termenele ce trebuie respectate
pentru exercitarea unei căi de atac urmărește să asigure o bună administrare a justiției
și, în particular, să respecte principiul securității raporturilor juridice și că cei interesați
trebuie să aibă posibilitatea de a se aștepta ca aceste reguli să fie aplicate. Aceste
termene urmăresc mai multe scopuri importante, și anume, să garanteze securitatea
juridică, fixând un termen pentru acțiuni, să pună pe eventualii pârâți la adăpost de
plângeri introduse foarte târziu, care ar fi, probabil, mai dificil de combătut, și să
împiedice nedreptățile ce s-ar putea produce dacă tribunalele ar fi chemate să se
pronunțe în legătură cu evenimente consumate cu mult timp în urmă, plecând de la
elemente de probă cărora nu li s-ar mai putea acorda credit și care ar fi incomplete din
cauza timpului scurs (cauza Brumărescu c. României, cauza Marckx c. Belgiei).
În această ordine de idei, corelând circumstanțele faptice constatate și expuse supra
cu normele legale precitate, completul specializat conchide că la depunerea recursului
5
împotriva deciziei din 1 martie 2022 a Curții de Apel Chișinău, Consiliul local Teleșeu,
r-nul Orhei, reprezentat de primarul satului Teleșeu – Ion Dediu nu a respectat
prevederile articolului 245 alin. (1) din Codul administrativ.
Din considerentele menționate și având în vedere că Consiliul local Teleșeu, r-nul
Orhei, reprezentat de primarul satului Teleșeu – Ion Dediu nu a respectat prevederile
art. 245 alin. (1) din Codul administrativ, completul specializat pentru examinarea
acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil
recursul depus împotriva deciziei din 1 martie 2022 a Curții de Apel Chișinău.
În conformitate cu art. 230 și art. 246 alin. (1) și (2) lit. d) din Codul administrativ,
completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
d i s p u n e:
Recursul depus de către Consiliul local Teleșeu, r-nul Orhei, reprezentat de
primarul satului Teleșeu – Ion Dediu, se declară inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
Judecătorul Iurie Bejenaru
Judecătorii Nina Vascan
Nicolae Craiu
6