3ra-565/22 — contestarea actului administrativ

3ra-565/22 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr.3ra-565/22

2-18202025-01-3ra-18052022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud: V.Sîrbu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A.Bostan. Gr. Dașchevici, Gh.Mîra)

Î N C H E I E R E

27 iulie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Iurie Bejenaru

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului depus de Andrei Gosic,

în cauza de contencios administrativ la acțiunea în contestare depusă de Andrei

Gosic către Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești și Camera Teritorială a

Executorilor Judecătorești Centru, terți executorul judecătoresc Victor Cațer și

Ministerul Justiției cu privire la anularea actelor administrative,

împotriva deciziei din 1 martie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul depus de Andrei Gosic și a fost menținută hotărârea din 23 octombrie

2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă:

La data de 30 octombrie 2018 Andrei Gosic a depus cerere de chemare în

judecată în ordinea contenciosului administrativ împotriva Uniunii Naționale a

Executorilor Judecătorești și a Camerei Teritoriale a Executorilor Judecătorești

Centru, intervenient accesoriu executorul judecătoresc Victor Cațer cu privire la

anularea actelor administrative.

În motivarea acestei acțiuni, Andrei Gosic a indicat că, la data de 7 septembrie

2018, în Monitorul Oficial al RM a fost publicat ordinul nr. 526 din 3 septembrie

2018 al Ministerului Justiției, prin care a fost anulat ordinul nr. 924 din 27 octombrie

2017 al Ministerului Justiției cu privire la investirea cu împuterniciri de exercitare a

activității de executare în circumscripția unei alte instanțe de judecată a executorului

judecătoresc Andrei Gosic în legătură cu transferul acestuia. A fost modificat ordinul

ministrului justiției nr. 503 din 13 august 2018 cu privire la reinvestirea cu

împuterniciri de exercitare a activității de executare a unor executori judecătorești

după cum urmează: la pct. 1 textul Andrei Gosic, teritoriul de activitate mun.

Chișinău a fost substituit cu textul Andrei Gosic, teritoriul de activitate raionul

Călărași.

Reclamantul a mai subliniat că la data de 24 septembrie 2018, a recepționat

prin intermediul poștei electronice, de la poșta electronică ctcentru@gmail.com, care

1

a fost utilizată de către președintele interimar al Camerei Teritoriale a Executorilor

Judecătorești Centru, Victor Cațer, dispoziția nr. 14 din data de 19 septembrie 2018,

cu privire la executarea ordinului nr. 526 din 3 septembrie 2018 al Ministerului

Justiției al RM.

Conform art. 3 al Legii contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie

2000, obiect al acțiunii în contenciosul administrativ îl constituie actele

administrative, cu caracter normativ și individual, prin care este vătămat un drept

recunoscut de lege al unei persoane, inclusiv al unui terț emise de autoritățile publice

și autoritățile asimilate acestora în sensul prezentei legi; subdiviziunile autorităților

publice și funcționarii din structurile specificate la lit. a) și b). Obiect al acțiunii în

contenciosul administrativ poate fi și nesoluționarea în termenul legal a unei cereri

referitoare la un drept recunoscut de lege.

Astfel, întru respectarea prevederilor legale indicate supra, reclamantul a

înregistrat la data de 4 octombrie 2018 la sediul Camerei Teritoriale a Executorilor

Judecătorești Centru și ulterior la data de 5 octombrie 2018, a expediat către Uniunea

Națională a Executorilor Judecătorești RM contestația nr. 190-41/2018 din 4

octombrie 2018 asupra dispoziției nr. 14 din 19 septembrie 2018 a Președintelui

interimar al Camerei Teritoriale a Executorilor Judecătorești Centru, Victor Cațer.

La data de 2 octombrie 2018, executorii judecătorești Dumitru Manole și

Valerian Nistor vizați în dispoziția contestată nefiind de accord au înaintat în mod

separat o contestație asupra dispoziției nr. 14 din 19 septembrie 2018 a Președintelui

interimar al Camerei Teritoriale a Executorilor Judecătorești Centru, Victor Cațer,

care a fost înregistrată la sediul pârâtului sub nr. 1133, la 2 octombrie 2018.

Prin dispoziția Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești cu nr. 74 din 3

octombrie 2018, a fost numită ședința Consiliului UNEJ RM pentru 15 octombrie

2018 la 13:00, iar conform agendei de lucru a Consiliului UNEJ RM elaborate la 10

octombrie 2018, contestațiile asupra dispoziției nr. 14 din 19 septembrie 2018 a

Președintelui interimar al CTEJ Centru, Victor Cațer, formulate de executorii

judecătorești Dumitru Manole, Valerian Nistor și Andrei Gosic au fost plasate la

subiectul cu nr.1.

Astfel, la 26 octombrie 2018, prin intermediul poștei electronice a

reclamantului gosic13@gmail.com, ultimul a recepționat, de la poșta electronică,

unejmoldova@gmail.com, hotărârea nr. 85 din 15 octombrie 2018 a Consiliului

UNEJ RM, prin care pârâta UNEJ RM a luat act de contestația reclamantului

executor judecătoresc Andrei Gosic, a respins contestația nominalizată, a menținut

în vigoare dispoziția prenotată, informând executorii judecătorești vizați în

dispoziția contestată.

Reieșind din prevederile legale enunțate supra conchide, că procedura

prealabilă prevăzută de art. 14 oferă autorității publice posibilitatea să revină asupra

soluției adoptate, prin prisma criticilor constructive aduse în vederea consolidării

unei poziții, însă în speță pârâta UNEJ RM nu a dat curs contestațiilor înaintate, iar

cu referire la contestația formulată de către executorii judecătorești Dumitru Manole

și Valerian Nistor nici nu a considerat de cuveință de a se expune, fapt care vine în

contradicție cu jurisprudența constantă a Curții Europeane a Drepturilor Omului.

2

În opinia sa, prin neoferirea răspunsurilor la toate argumentele invocate de părți

(reclamant) inclusiv executorii judecătorești Dumitru Manole și Valerian Nistor, au

fost aduse atingeri dreptului la un proces echitabil consfințit de art. 6 CEDO.

Respectiv, reclamantul a susținut că dispoziția nr. 14 din 19 septembrie 2018,

a Președintelui interimar al CTEJ Centru, Victor Cațer, precum și hotărârea nr. 85

din 15 octombrie 2018 a Consiliului UNEJ RM, sunt acte juridice de ordin

administrativ nemotivate, neîntemeiate și vădit ilegale.

În vederea susținerii supozițiilor enunțate supra, reclamantul a relatat

următoarele revelații care atestă încălcarea esențială și aplicarea eronată a normelor

de drept cu caracter imperativ, aprecierea arbitrară a probelor de către pîrîtele UNEJ

RM și Camera Teritorială a Executorilor Judecătorești Centru, în persoana

Președintelui interimar al CTEJ Centru, Victor Cațer și erorile comise care au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului de către pârâte, în

contextul în care contestația exercitată are caracter devolutiv asupra problemelor de

drept material și procedural, verificându-se leglitatea și temeinicia actului juridic de

ordin administrativ contestat.

La 20 septembrie 2018, prin încheierea nr. 3-323/18 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Buiucani, a fost dispusă suspendarea executării hotărîrii CTEJ Centru din 21

mai 2018, prin care Anatolie Bănărescu a fost revocat din funcția de președinte al

CTEJ Centru, iar la 21 mai 2018, în cadrul lucrărilor Congresului ordinar al

executorilor judecătorești acest act judecătoresc a fost prezentat întregului corp al

uniunii executorilor judecătorești, inclusiv Președintelui interimar al CTEJ Centru,

Victor Cațer, care a fost prezent la acest eveniment festiv și cunoștea despre

caracterul obligatoriu al încheierii prenotate.

Astfel, la 24 septembrie 2018, dată la care Președintelui interimar al CTEJ

Centru, Victor Cațer a expediat dispoziția nr. 14 din 19 septembrie 2018, ultimul a

acționat abuziv și în mod ilegal a încercat să uzeze de atribuțiile legale ale Camerei

Teritoriale a Executorilor Judecătorești Centru, or, din 20 septembrie 2018 sau cel

târziu din 21 septembrie 2018, când a aflat de adoptarea încheierii nr. 3-323/18 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 20 septembrie 2018, Președintele

interimar al CTEJ Centru, Victor Cațer a decăzut imediat din drepturile de a dispune

de toate atributele ale Camerei Teritoriale a Executorilor Judecătorești Centru și în

mod logic urma să le predeie către Președintele CTEJ Centru, Anatolie Bănărescu.

Un alt aspect al dispoziției nr. 14 din 19 septembrie 2018 contestate, care

reflectă ilegalitatea acesteia este faptul că, această dispoziție a fost redactată prin

culegerea textului în format electronic însă data și numărul dispoziției a fost aplicat

în mod olograf, reflectând faptul că, autorul dispoziției nici nu cunoaștea la

momentul redactării care număr și cu ce dată va fi eliberat un asemenea act, ridicând

îngrijorări întemeiate din partea reclamantului cu privire la corespunderea

adevărului cu privire la data actului, ori acest act a fost antedatat și în realitate a fost

emis la data expedierii pe 24 septembrie 2018, abuziv și lipsit de transparență în

proces decizional.

În altă ordine de idei, reclamantul a mai invocat prevederile Regulamentului de

activitate al camerelor teritoriale, în vigoare la momentul adoptării dispoziției nr. 14

din 19 septembrie 2018 a Președintelul interimar al CTEJ Centru, Victor Cațer, care

la Capitolul III pct. 1 lit. c) prevedea în mod expres că odată cu intrarea în vigoare a

3

ordinului ministrului justiției prin care se dispune suspendarea sau încetarea

activității executorului judecătoresc, președintele camerei în circumscripția căreia

își are sediul biroul executorul judecătoresc respectiv va emite dispoziție prin care

va propune executorului judecătoresc a cărui activitatea a fost suspendată/încetată

să desemneze, cu cel puțin două zile înainte de data transmiterii, executorul

judecătoresc căruia solicită să-i fie transmise dosarele de executare aflate în arhivă,

dosarele de executare aflate în procedură de lucru, arhiva, soldul mijloacelor bănești

din contul curent special, registrul de evidență a documentelor executorii parvenite

la executorul judecătoresc, registrele de evidență a corespondenței de intrare,

precum și registrele de evidență a mijloacelor bănești din contul curent special ce se

referă la toată perioada de activitate.

Astfel, chiar și în situația suspendării sau încetării activității care sunt mult mai

aspre decât un simplu transfer din circumscripția unei judecătorii în circumscripția

altei instanțe de judecată, executorul judecătoresc urma a fi întrebat, iar doleanța sa

este una decisivă, iar, intervenirea peste acest drept este una abuzivă.

În speță, reclamantul executorul judecătoresc Andrei Gosic, examinând însăși

conținutul dispoziției contestate, a constatat că Președintele interimar al CTEJ

Centru, Victor Cațer, până la adoptarea dispoziției nr. 14 din 19 septembrie 2018, a

coordonat în prealabil exclusiv cu executorii judecătorești Eugeniu Dudnicenco și și

Oleg Cojocaru, iar, restul executorilor judecătorești Dumitru Manole, Valerian

Nistor și Andrei Gosic nici nu au fost întrebați cel puțin, despre poziția lor, cu

referire la eventuala emitere a dispoziției contestate, iar, luând în calcul că, la

executorii judecătorești Dumitru Manole și Valerian Nistor au contestat această

dispoziție, ilegalitatea acestui act este una evidentă. Or, independența executorului

judecătoresc consfințită în norma de drept regăsită la art. 6 din Legea nr. 113 din 17

iunie 2010 privind executorii judecătorești, poartă un caracter imperativ.

În altă ordine de idei, reclamantul a adus la cunoștința instanței de judecată

despre faptul că, la 19 iulie 2017, prin dispoziția nr. 15 a Ministrului Justiției al RM,

a fost dispusă înregistrarea Biroului Asociat cu denumirea „GBG” al executorilor

judecătorești Anatolie Bănărescu, Natalia Ganța-Cupcea, Liudmila Ghețiu, Olga și

Andrei Alexeenco, cu sediul la adresa mun. Chișinău, str. Mitropolit Varlaam 65, et.

3, bir. 355, fiind operate mențiunile de rigoare în Registrul executorilor judecătorești

deținut de către Ministerul Justiției al RM, circumstanțe în care reclamantul executor

judecătoresc Andrei Gosic consideră că prin adoptarea dispoziției nr. 14 din 19

septembrie 2018 de către Președintele interimar al CTEJ Centru, Victor Cațer,

ultimul a lipsit reclamantul de posibilitatea de a-și exprima poziția cu referire la

desemnarea executorilor judecătorești căror reclamantul este în drept să le transmită

dosarele de executare aflate în lucru precum și cele din arhivă, și cu siguranță

reclamantul își exprimă dorința de a le transmite executorilor judecătorești asociați

din cadrul Biroului Asociat cu denumirea „GBG”, iar, lipsirea reclamantului de acest

drept aduce atingeri inclusiv de ordin patrimonial, or, pentru aportul său deja realizat

în cadrul dosarelor de executare care se află în lucru reclamantul nu poate fi

remunerat, iar toate beneficiile din aceste acțiuni inclusiv încasarea datoriilor pe

dosarele aflate în lucru în loc să treacă în contul asociaților din cadrul Biroului

Asociat de Executori Judecătorești „GBG”, ar urma să fie încasat de către executorii

judecătorești Dumitru Manole și Valerian Nistor, care prin formularea contestațiilor

4

sale recunosc ilegalitatea dispoziției atacate și își exprimă dezacordul de a face parte

la asemenea exercițiu.

În altă ordine de idei, reclamantul a remarcat că adevărata intenție a pârâtului

este în mod exclusiv de a paraliza activitatea biroului său și de a se răzbuna în așa

mod asupra executorului judecătoresc Andrei Gosic, care promovează în mod

constant necesitatea respectării principiului transparenței în procesul decizional și

necesitatea publicării tuturor actelor cu caracter normativ adoptate de UNEJ RM în

Monitorul Oficial al RM, în conformitate cu prevederile imperative din Legea nr.

173 din 6 iulie 1994 privind modul de publicare și intrare în vigoare a actelor

oficiale, lege care practic nu este respectată de pârâta UNEJ.

Conform jurisprudenței CtEDO hotărârea judecătorească care contravine

practicii formate în spețe similare, constituie un precedent vicios și un element nociv

al sistemului judiciar.

În acest sens, reclamantul a specificat jurisprudența Curții Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului (cauza Aurel Beian împotriva României, 06 decembrie

2007), potrivit căreia deosebirile de tratament sunt discriminatorii dacă nu au o

justificare obiectivă și rezonabilă. Astfel, în hotărârea Curții Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului menționată supra, statul român a fost condamnat,

reținându-se existența unei jurisprudențe neunitare, care a creat un tratament inegal

unor persoane aflate în situații identice. În această cauză, Curtea Europeană pentru

Apărarea Drepturilor Omului a reținut că interpretarea și aplicarea dispozițiilor legii

a fost soluționată în mod diferit de instanțele judecătorești și a apreciat situația ca

fiind contrară principiului securității raporturilor juridice, care se regăsește în

totalitatea articolelor Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale, constituind unul din elementele fundamentale ale statului

de drept. În concluzie, Curtea Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului a

reținut încălcarea art. 6 și art. 1 al Protocolului 1 adițional la Convenția Europeană

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, combinat cu art.

14 CEDO.

Concomitent, reclamantul a considerat necesar de a remarca și faptul că,

potrivit prevederilor regăsite în Hotărârea CEDO din 13 decembrie 2001 (cererea nr.

45701/99) cauza Mitropolia Basarabiei și Alții c. Moldovei, înalta Curte reamintește

în jurisprudența sa constantă conform căreia expresia „prevăzută de lege” din

articolele 8-11 ale Convenției nu numai că cere ca măsura incriminată să aibă o bază

în dreptul intern, dar vizează, de asemenea, și calitatea legii în cauză, care trebuie să

fie suficient de accesibilă și previzibilă în ceea ce privește efectele ei, adică să fie

enunțată cu destulă precizie, astfel încât să permită persoanei - în caz de necesitate,

cu o consultare adecvată, să-și determine conduita sa (hotărârile Sunday Times v.

Royaume Uni (nr. 1), 26 aprilie 1979, seria A nr. 30, p. 31 § 49, Larissis et autres

Grece, 24 februarie 1998, Recueil 1998-1, p. 378, § 40, Hashman et Harrupv.

Royaume-Uni [GC], nr. 25594/94, § 31, CEDH 1999 VIII, Rotaru v. Roumanie

[GC], nr. 28341/95, § 52, CEDH 2000-V).

Totodată, reclamantul a menționat că, orice persoană are dreptul la judecarea

în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o

instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărâ fie asupra

5

încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei

oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa.

În altă ordine de idei, dispoziția nr. 14 datată cu data de 19 septembrie 2018 a

Președintelui interimar al CTEJ Centru, Victor Cațer, vine în contradicție cu

prevederile legale cu caracter imperativ, în special ale Legii nr. 76 din 21 aprilie

2016 cu privire la reorganizarea instanțelor judecătorești, publicată în data de 01

iulie 2016 în Monitorul Oficial al RM, în vigoare din 01 iulie 2016.

Astfel, prin modificarea circumscripțiilor judecătoriilor operate de către

legiuitor prin adoptarea Legii nr. 76 din 21 aprilie 2016, cu certitudine a fost extinsă

și competența teritorială a executorilor judecătorești în interiorul circumscripției

instanței de judecată în privința categoriilor de documente executorii, pentru a căror

punere în executare există reglementări legale imperative referitor la teritorialitate

la caz, Judecătoria Strășeni.

Însă la adoptarea dispoziția nr. 14 datată cu data de 19 septembrie 2018 a

Președintelui interimar al CTEJ Centru, Victor Cațer, nu a fost luat în calcul efectul

Legii nr. 76 din 21 aprilie 2016, astfel, activitatea executorului judecătoresc Andrei

Gosic fiind limitată în interiorul r-nul Calarași, pe când legea prevede în mod expres

că, prin fuzionarea Judecătoriei Călărași prin contopire cu Judecătoria Strășeni,

formând Judecătoria Strășeni, începând cu data de 1 ianuarie 2017, în mod automat

a fost extinsă și competența teritorială a executorilor judecătorești, în mod

corespunzător și în r-nul Strășeni inclusiv. Acest aspect a fost cunoscut Președintelui

interimar al CTEJ Centru, Victor Cațer, care în pct. 9 al dispoziției nr. 14 din 19

septembrie 2018 a recunoscut necesitatea de a aduce la cunoștință anume

Judecătoriei Strășeni faptul adoptării dispoziției contestate.

Această încălcare sesizată, a fost una evidentă și reprezintă o ingerință în

activitatea executorului judecătoresc Andrei Gosic, generând un impact negativ

asupra competențelor funcționale și ca rezultat încălcând în mod flagrant prevederile

art. 43 din Constituția RM, generând inevitabil prejudicii pecuniare, limitând

reclamantul în activitatea sa profesională.

De asemenea, reclamantul a constatat cu certitudine faptul că, întru neadmiterea

prejudicierii sale, manifestată prin distribuirea arbitrară a dosarelor de executare

gestionate de reclamant către alți executori judecătorești decât cei aleși de el

constituie în mod separat o ingerință în dreptul de proprietate al reclamantului

executor judecătoresc Andrei Gosic, or, potrivit art. 1 Protocol 1 CEDO bunurile

persoanei, la care se raliază și banii potrivit art. 288 alin. (5) Cod Civil, întrucât

prestația executorului judecătoresc este una oneroasă, se bucură de protecție legală,

bucurânduse de dreptul de a decide cine va culege fructele rezultate din acțiunile

întreprinse de către reclamant per fiecare dosar din momentul intentării și până la

adoptarea ordinului de transfer. Iar, instituirea limitării competenței teritoriale,

restrânge acțiunile reclamantului doar la nivelul r-nului Calarași și este o limitare în

dreptul consfințit în art. 54 alin. (2) al Constituției RM, Exercițiul drepturilor și

libertăților nu poate fi supus altor restrânșuri decât celor prevăzute de lege, care

corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internațional și sînt necesare

în interesele securității naționale, integrității teritoriale, bunăstării economice a țării,

ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă și infracțiunilor, protejării

drepturilor, libertăților și demnității altor persoane, împiedicării divulgării

6

informațiilor confidențiale sau garantării autorității și imparțialității justiției. Iar,

luând în considerațiune faptul că, legea nr. 76 din 21 aprilie 2016 cu privire la

reorganizarea instanțelor judecătorești, publicată în data de 01 iulie 2016 în

Monitorul Oficial al RM, exercițiul drepturilor și libertăților profesionale ale

reclamantului au fost extinse și la nivelul r-nul Strășeni, însă la adoptarea dispoziției

nr. 14 datată cu datat de 19 septembrie 2018, Președintele interimar al CTEJ Centru,

Victor Cațer, nu a luat în calcul prevederile indicate supra și intenționat a intervenit

întru limitarea competenței teritoriale a reclamantului doar la nivel de r-nul Călărași,

excluzând în mod arbitrar r-nul Strășeni, din competența teritorială necesară a fi

atribuită. Iar, prin prizma prevederilor art. 25 alin. (2) al Legii nr. 113 din 17 iunie

2010 privind executorii judecătorești, reclamantul este limitat în mod artificial și de

dreptul de a beneficia de oportunitatea de a deschide un birou în r-nul Strășeni, care

se află la o distanță mult mai apropiată de domiciliul reclamantului precum și de

sediul biroului asociat din care face parte.

La fel, reclamantul prin cerere de chemare în judecată din 6 noiembrie 2018, a

indicat că la data de 7 septembrie 2018, în Monitorul Oficial al a fost publicat ordinul

nr. 526 din 3 septembrie 2018 al Ministerului Justiției al RM, în privința sa, deținător

al licenței pentru exercitarea profesiei de executor judecătoresc seria LE nr. 190,

eliberată la 4 decembrie 2015 de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova cu

privire la anularea ordinului Ministrului Justiției nr. 924 din 27 octombrie 2017 și

modificarea ordinului Ministrului Justiției nr. 503 din 13 august 2018, ambele în

privința sa.

Astfel, întru respectarea prevederilor legale indicate supra, reclamantul

executor judecătoresc Andrei Gosic a înregistrat la data de 2 octombrie 2018, sub

nr. 17633 la sediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova cererea prealabilă

nr. 190-40/2018 din 1 octombrie 2018, solicitând anularea ordinului nr. 526 din 03

septembrie 2018 al Ministerului Justiției al RM, însă în termen legal pârâtul nu a

acordat răspunsul la cererea prealabilă formulate de reclamant.

La data de 2 noiembrie 2018, reclamantul executor judecătoresc Andrei Gosic

a recepționat răspunsul nr. 05/12436 din 31 octombrie 2018 acordat de către pârâtul

Ministerului Justiției al RM în contextul cererii prealabile formulate de către

reclamant la 2 octombrie 2018, și înregistrată sub nr. 17633, însă pârâtul nu a dat

curs cererii prenotate, prin prisma criticilor regăsite în cererea prealabilă înaintată de

reclamant, respingând neîntemeiat aceste obiecții și a refuzat să anuleze ordinul nr.

526 din 03 septembrie 2018.

Din aceste considerente, Andrei Gosic a depus prezenta acțiune în contencios

administrativ, solicitând anularea dispoziției nr. 14 din 19 septembrie 2018, anularea

răspunsului din 31 octombrie 2018 și a ordinului nr. 526 din 03 septembrie 2018.

Prin încheierea din 18 ianuarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru s-a

admis demersul reprezentantului pârâtului Uniunii Naționale a Executorilor

Judecătorești, avocatul Adrian Grosu și s-a atras Ministerul Justiției RM în calitate

de intervenient accesoriu în cauza enunțată.

Prin hotărârea din 23 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

acțiunea în contencios administrativ depusă de Andrei Gosic a fost respinsă ca fiind

neîntemeiată.

7

Prin decizia din 1 martie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

depus de Andrei Gosic și a fost menținută hotărârea din 23 octombrie 2020 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

La data de 1 aprilie 2022, Andrei Gosic a depus recurs nemotivat împotriva

deciziei din 1 martie 2022 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 23 octombrie

2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, iar la data de 6 iulie 2022 a prezentat

motivarea recursului, solicitând admiterea acestuia, casarea actelor judecătorești ce

constituie obiectul prezentului recurs cu emiterea unei noi decizii, de admitere a

acțiunii.

În motivarea recursului s-au indicat motivele de drept și de fapt invocate în

cererea de chemare în judecată și în motivarea apelului anexate la dosar, suplimentar

invocându-se că în cadrul examinării cauzei în ordine de apel, nu a fost legal citat

despre data, ora și locul ședinței de judecată.

Colegiul notează că în scopul asigurării unui proces echitabil în ordine de

recurs, pentru asigurarea dreptului la apărare și respectării principiilor

contradictorialității și disponibilității în drepturi a participanților la proces, la data

de 30 mai 2022, într-un termen rezonabil, a remis participanților la proces copia

recursului lui Andrei Gosic, creându-le astfel condiții egale de a cunoaște modul de

derulare a procesului în recurs, cât și le-a acordat posibilitatea de a interveni cu

concluzii scrise.

Prin referința depusă la data de 28 iunie 2022, Uniunea Națională a Executorilor

Judecătorești a solicitat declararea recursului depus de Andrei Gosic ca inadmisibil.

La data de 6 iulie 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

participanților la proces copia motivării recursului depus de Andrei Gosic împotriva

deciziei din 1 martie 2022 a Curții de Apel Chișinău, cu înștiințarea despre

posibilitatea depunerii referinței, însă deși Uniunea Națională a Executorilor

Judecătorești, Camera Teritorială a Executorilor Judecătorești Centru, executorul

judecătoresc Victor Cațer și Ministerul Justiției au recepționat la data de 11 iulie

2022 corespondența, până la data examinării admisibilității recursului, nu au făcut

uz de dreptul lor și nu au depus referință.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

reține că prezentul litigiu a fost soluționat în baza Legii contenciosului administrativ

nr. 793-XIV din 10 februarie 2000.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018, a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova, care în conformitate cu art. 257 alin. (1) Cod administrativ a

intrat în vigoare la 1 aprilie 2019, iar potrivit alin. (2), la data intrării în vigoare a

prezentului cod, Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie

2000 a fost abrogată.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în

contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la

intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

8

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se

depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței

de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă

Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței

de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se

depune la instanța de apel.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține că depunerea recursului nemotivat la data de 1 aprilie 2022, cât și

motivarea acestuia prezentată în data de 6 iulie 2022 de către Andrei Gosic sunt în

termen, pe motiv că la dosar lipsesc date privind notificarea recurentului atât a

dispozitivului deciziei contestate, cât și a copiei motivate a acesteia.

Examinând admisibilitatea recursului depus de Andrei Gosic, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl

consideră drept inadmisibil.

În motivarea concluziei enunțate se rețin următoarele argumente.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă

de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

din art. 246 din același cod, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor

de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de

a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe

cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii

în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva

invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile

să răstoarne decizia instanței de apel contestată într-o eventuală examinare în fond

și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină

9

o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest

argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în

Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin.

(2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în

circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească

cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu

privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea

Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Cu referire la argumentele de procedură invocate în recurs precum că

examinarea cauzei în ordine de apel a avut loc în absența recurentului-apelant Andrei

Gosic, care nu s-a prezentat în ședința de judecată din motive ce nu-i pot fi imputate

și anume pentru că nu a fost legal citat despre data, ora și locul ședinței de judecată,

iar ca urmare instanța de apel nu a asigurat respectarea principiului disponibilității

în drepturi a părților la proces, pe motiv că recurentul Andrei Gosic a fost privat de

posibilitatea de a-și formula, argumenta și dovedi poziția procesuală în cadrul

procesului de judecată în instanța de apel, acestea sunt neîntemeiate.

Or, actele cauzei atestă contrariul, și anume, recurentul-apelant Andrei Gosic a

fost legal citat pentru ședința de judecată din 1 martie 2022, ora 11:00, când a fost

pronunțat dispozitivul deciziei anularea căreia se solicită în prezentul recurs, ceea ce

se confirmă prin expedierea citației respective pe adresa electronică a recurentului

gosic13@gmail.com la data de 24 ianuarie 2022, ora 15.03 (vol.V,f.d.53), mijloc

electornic pe care recurentul a expediat motivarea apelului împotriva hotărârii din

23 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și cererea de recurs

nemotivată împotriva deciziei din 1 martie 2022 a Curții de Apel Chișinău și a

10

hotărârii din 23 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani

(vol.IV,f.d.215, vol.V,f.d.81).

Colegiul reține că indicarea mijlocului electronic în motivarea apelului, a

cererii de recurs nemotivate și a motivării recursului (vol.IV,f.d.216,

vol.V,f.d.82,94), precum și expedirea de pe acesta în adresa instanțelor de judecată

a motivării apelului împotriva hotărârii din 23 octombrie 2020 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani și a cererii de recurs nemotivate împotriva deciziei din 1

martie 2022 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 23 octombrie 2020 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani (vol.IV,f.d.215, vol.V,f.d.81), denotă acceptul

părții la expedierea actelor de procedură de către instanțele de judecată la adresa

respectivă.

În atare împrejurări și având în vedere că comunicarea actelor de procedură,

prin mijloace electronice, are prioritate dacă este adecvată obiectului comunicării și

acceptată de participantul la procedură, în speță, instanța de apel a asigurat

respectarea principiului disponibilității în drepturi a părților la proces.

Din considerentele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul depus de Andrei Gosic.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Andrei Gosic se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Iurie Bejenaru

Nina Vascan

11