3ra-334/21 — contestarea actului administrativ

3ra-334/21 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3ra-334/21

Prima instanță: Curtea de Apel Chișinău – V. Clima, G. Dașchevici, M. Guzun

ÎNCHEIERE

03 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursurilor depuse de către executorii

judecătorești Andrei Gosic și Anatolie Bănărescu,

în cauza de contencios administrativ intentată la acțiunea depusă de către

executorul judecătoresc Andrei Gosic împotriva Uniunii Naționale a Executorilor

Judecătorești cu privire la contestarea parțială a actului administrativ normativ, și

la acțiunea depusă de către executorul judecătoresc Anatolie Bănărescu

împotriva Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești cu privire la contestarea

parțială a actului administrativ normativ,

împotriva hotărârii din 16 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin

care s-au respins ca neîntemeiate acțiunile depuse de către executorii

judecătorești Andrei Gosic și Anatolie Bănărescu,

constată:

La 02 iunie 2020, executorul judecătoresc Andrei Gosic a depus la

Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, acțiune în procedura contenciosului

administrativ împotriva Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești cu privire

la contestarea parțială a actului administrativ normativ (f.d. 2, 3-4, 14 recto-

verso).

La 02 iunie 2020, executorul judecătoresc Anatolie Bănărescu a depus la

Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, acțiune în procedura contenciosului

administrativ împotriva Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești cu privire

la contestarea parțială a actului administrativ normativ (f.d. 53, 55 recto-verso).

În motivarea acțiunilor reclamanții au invocat că, la 19 martie 2020, prin

intermediul poștei electronice au recepționat hotărârea nr. 7 din 19 martie 2020 a

Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești.

În opinia reclamanților, deși competențele Consiliului Uniunii Naționale a

Executorilor Judecătorești sunt reglementate exhaustiv de Legea nr. 113 din 17

iunie 2010, acesta și-a arogat atribuțiile Congresului întru promovarea intereselor

de grup și speranța de a impune executorii judecătorești, într-o manieră ilegală, să

utilizeze un soft.

1

Reclamanții au considerat că aceste circumstanțe reflectă activitatea abuzivă

a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, care impune executorii

judecătorești să utilizeze un soft, în detrimentul cadrului legal.

Suplimentar, executorul judecătoresc Andrei Gosic a indicat că anterior, în

data de 04 decembrie 2018 și 06 aprilie 2020 a transferat în beneficiul Uniunii

Naționale a Executorilor Judecătorești mijloace bănești în sumă de 2 500 de lei și

700 de lei, în baza ordinelor de plată nr. 115 și nr. 89, ce nu au fost facturați până

în prezent și care nu au fost utilizate legal, potrivit destinației, fiind reținute ilegal

de către Uniune.

Astfel, la 17 aprilie 2020, executorii judecătorești Andrei Gosic și Anatolie

Bănărescu au depus prin poștă electronică la Uniunea Națională a Executorilor

Judecătorești cerere prealabilă, însă, până la înaintarea acțiunilor în instanța de

judecată nu au primit niciun răspuns.

Reclamantul executorul judecătoresc Andrei Gosic a solicitat prin cererea de

chemare în judecată:

-anularea parțială a punctului 6 din hotărârea nr. 7 din 19 martie 2020 a

Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, în partea prin care s-a

dispus ca „executorii judecătorești nu vor emite ordine incaso”;

-anularea integrală a punctului 8 din hotărârea nr. 7 din 19 martie 2020 a

Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești;

-obligarea Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești să adopte actul

administrativ de scutire a tuturor executorilor judecătorești în proporție de 100 %

de plata cotizației de membru al Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești

pentru perioada stării de urgență, fără instituirea criteriilor discriminatorii și

donarea sumei de 2 500 de lei transferate pe contul Uniunii Naționale a

Executorilor Judecătorești în data de 04 decembrie 2018 prin ordinul de plată

nr. 115 și a sumei de 700 de lei, transferate pe contul Uniunii Naționale a

Executorilor Judecătorești în data de 06 aprilie 2020 prin ordinul de plată nr. 89,

către bugetul de stat, întru combaterea pandemiei generate de Covid-19.

Reclamantul executorul judecătoresc Anatolie Bănărescu a solicitat prin

cererea de chemare în judecată:

-anularea parțială a punctului 6 din hotărârea nr. 7 din 19 martie 2020 a

Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, în partea prin care s-a

dispus ca „Executorii judecătorești nu vor emite ordine incaso”;

-anularea integrală a punctului 8 din hotărârea nr. 7 din 19 martie 2020 a

Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești;

-obligarea Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești să adopte actul

administrativ de scutire a tuturor executorilor judecătorești în proporție de 100 %

de plata cotizației de membru al Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești

pentru perioada stării de urgență, fără instituirea criteriilor discriminatorii.

Prin încheierile din 04 și 09 iunie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani, cererile de chemare în judecată s-au strămutat după competență la Curtea

de Apel Chișinău (f.d. 22, 68).

Prin încheierea din 28 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău cauza de

contencios administrativ intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

către Andrei Gosic împotriva Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești s-a

conexat cu cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în

2

judecată depusă de către Anatolie Bănărescu împotriva Uniunii Naționale a

Executorilor Judecătorești (f.d. 50-51).

Prin hotărârea din 16 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-au respins

ca neîntemeiate acțiunile înaintate de către Andrei Gosic și Anatolie Bănărescu

(f.d. 105, 106-113).

În consolidarea soluției prima instanță a reținut că prin efectul dispoziției

nr. 1 din 18 martie 2020 a Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii

Moldova, au fost suspendate procedurile de executare silită privind urmărirea

salariului și altor venituri, cu excepția documentelor executorii ce vizează

încasarea pensiei de întreținere.

În aceste condiții, este logic și corect de a interzice executorilor judecătorești

să emită ordine incaso, or, această interdicție vizează doar urmărirea mijloacele

bănești ce provin din salariu/pensie/bursă (cu excepția documentelor executorii

privind încasarea pensiei de întreținere) și nu se aplică mijloacelor bănești

provenite din alte surse.

Prin urmare, Curtea de Apel Chișinău a conchis că pct. 6 din hotărârea nr. 7

din 19 martie 2020 a Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești

corespunde întru-totul prevederilor dispoziției nr. 1 a Comisiei pentru Situații

Excepționale a Republicii Moldova.

Sub un alt aspect, prima instanță a remarcat că executarea documentelor

executorii privind urmărirea salariului și altor venituri a fost suspendată doar pe

durata stării de urgență, care a încetat la 15 mai 2020. Corespunzător, la data

înaintării acțiunilor – 02 iunie 2020, prevederile dispoziției nr. 1 a Comisiei

pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova, dar și prevederile pct. 6 din

hotărârea nr. 7 din 19 martie 2020 a Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor

Judecătorești nu mai produceau efecte juridice, fiind consumate.

Prin urmare, anularea pct. 6 din hotărârea nr. 7 din 19 martie 2020 a

Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, în modul solicitat de

reclamanți, nu mai este utilă.

Referitor la pct. 8 din hotărârea nr. 7 din 19 martie 2020 a Consiliului

Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, instanța de judecată a observat că,

prin acest punct, Consiliul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești a

acordat facilități executorilor judecătorești la plata cotizațiilor de membru pentru

luna martie. Cuantumul acestor facilități a fost stabilit în proporție de 100 %

pentru executorii judecătorești care utilizează zilnic sistemul informațional de

evidență și gestiune a procedurilor de executare și în proporție de 50 % pentru

executorii judecătorești care nu utilizează acest sistem informațional, fapt ce, în

opinia reclamanților, constituie o discriminare.

Curtea de Apel Chișinău a considerat justificată acordarea facilităților la

plata cotizației în proporții diferite pentru executorii judecătorești, care utilizează

sistemul informațional și pentru executorii judecătorești care nu-l utilizează,

deoarece sarcina financiară a acestor executori judecătorești este diferită.

Respectiv, stabilirea unor proporții diferite a facilităților are la bază criterii

obiective și distinge între situații diferite.

Prima instanță a constatat că reclamanții nu utilizează sistemul informațional

de evidență și gestiune a procedurilor de executare, iar prin urmare situațiile

acestora nu sunt similare sau comparabile cu situațiile executorilor judecătorești

3

care utilizează sistemul. Ei se află în situații distincte și, prin urmare, nu pot

pretinde aplicarea unui tratament identic.

Pe cale de consecință s-a conchis netemeinicia și necesitatea respingerii

pretenției cu privire la anularea pct. 8 din hotărârea nr. 7 din 19 martie 2020 a

Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești și obligarea adoptării

unui act administrativ de scutire a tuturor executorilor judecătorești în proporție

de 100 % de plata cotizației de membru.

În partea capătului de cerere cu privire la scutirea de plata cotizației pentru

întreaga perioadă a stării de urgență, prima instanță a relevat că hotărârea

Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești de a oferi această

facilitate pentru luna martie, comportă un element de oportunitate, or, nicio

prevedere legală nu obligă Uniunea să acorde reduceri sau facilități la plata

cotizației de membru. Deci, facilitatea acordată pentru luna martie a constituit de

fapt o dorință a Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, un

drept, dar nicidecum o obligație. Din acest motiv, instanța nu poate obliga

Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești să reducă cuantumul cotizațiilor

lunare pentru întreaga perioadă a stării de urgență, contrariul semnificând o

imixtiune abuzivă în activitatea și gestiunea Uniunii Naționale a Executorilor

Judecătorești.

Cu referire la pretenția executorului judecătoresc Andrei Gosic privind

obligarea Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești de a dona sumele de

2 500 de lei și 700 de lei către bugetul de stat întru combaterea pandemiei

generate de Covid-19, prima instanță a remarcat că suma de 2 500 de lei a fost

achitată de către executorului judecătoresc Andrei Gosic pentru dezvoltarea și

implementare sistemului informațional, iar suma de 700 de lei a fost achitată de

către acesta cu titlu de cotizație lunară obligatorie. Astfel, alegațiile

reclamantului, precum că sumele respective nu au fost utilizate legal, potrivit

destinației și reținute ilegal, nu și-au găsit confirmare, fapt ce denotă netemeinicia

pretenției.

La 01 decembrie 2020, executorii judecătorești Andrei Gosic și Anatolie

Bănărescu au depus prin poștă electronică și prin intermediul oficiului poștal la

Curtea de Apel Chișinău recursuri motivate împotriva hotărârii din 16 noiembrie

2020 a Curții de Apel Chișinău (f.d. 114, 115-116, 117, 118-119, 120, 121, 122).

Argumentele recursurilor în esență se rezumă la reiterarea temeiurilor de

fapt și de drept ale acțiunii, precum și expunerea unor argumente similare celor

cuprinse în cererile de chemare în judecată.

Recurenții executorii judecătorești Andrei Gosic și Anatolie Bănărescu au

solicitat prin cererile de recurs casarea hotărârii din 16 noiembrie 2020 a Curții de

Apel Chișinău și admiterea acțiunilor, în sensul formulat în cererile de chemare în

judecată.

La 04 februarie 2021, Curtea Supremă de Justiție a notificat prin poștă

intimatei Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești copia recursurilor

motivate depuse de către executorii judecătorești Andrei Gosic și Anatolie

Bănărescu, explicându-i dreptul de a depune referință asupra criticilor formulate

în recursuri.

Prin referința depusă la 19 februarie 2021 prin poștă electronică, intimata

Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești, reprezentată de avocatul Adrian

Grosu, a solicitat declararea recursurilor executorilor judecătorești Andrei Gosic

4

și Anatolie Bănărescu ca inadmisibile sau, după caz, respingerea acestora ca

neîntemeiate.

Conform art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se depune

la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite

neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de

zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu

cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Hotărârea Curții de Apel Chișinău a fost adoptată la 16 noiembrie 2020

(f.d. 105). La 01 decembrie 2020, executorii judecătorești Andrei Gosic și

Anatolie Bănărescu au depus prin poștă electronică și prin intermediul oficiului

poștal recursuri motivate împotriva hotărârii (f.d. 114, 115-116, 117, 118-119,

120, 121, 122).

În atare circumstanțe, completul ajunge la concluzia că recurenții s-au

conformat prevederilor legale stipulate la art. 245 din Codul administrativ privind

termenul de depunere a recursului.

Examinând temeiurile invocate în recursuri în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție le consideră drept inadmisibile, din următoarele motive.

Prin prisma art. 246 alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2)

din art. 246 din Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în

cazurile enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate, ci urmează să însușească în condițiile Codului

administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe

temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special”

denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp

oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs, care nu

prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot

însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5

judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate

a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate

sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală

examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea

de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

5

recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ. În consecutivitate,

motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe

care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de

admisibilitate.

De asemenea, completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie

privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme

care constă, în special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la

examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri

de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea

succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă a statuat că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât

prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în

această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct.

85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai

reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor

ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel,

conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de

atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt,

pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție conchide că cererile de recurs depuse de către recurenți sunt inadmisibile.

Conform art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursurile depuse de către executorii judecătorești Andrei Gosic și

Anatolie Bănărescu se declară inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

6